Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 253/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSARUL NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA NR. 253
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2009
PREȘEDINTE: Angela Rădulescu
JUDECĂTOR 2: Carmen Popescu
GREFIER - -
Pe rol, judecarea apelului declarat de pârâta BRD GENERALE SA - SUCURSALA S, împotriva sentinței nr.515 din 03 aprilie 2009, pronunțate de Tribunalul Olt - Secția Comercială și de contencios Administrativ în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta -, pârâții SC COM SRL prin lichidator SP și SC SRL.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanta pârâtă BRD GENERALE SA - SUCURSALA S, prin avocat și intimata reclamantă -, reprezentată de avocat, lipsind intimatele pârâte SC COM SRL prin lichidator SP și SC SRL.
Procedura de citare este nelegal îndeplinită cu intimata-pârâtă, fiind restituită cu mențiunea "firmă mutată de la adresă".
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, iar reprezentantul intimatei-reclamante solicită trecerea la judecarea cauzei, având în vedere că intimata-pârâtă, a fost citată la adresa indicată.
Curtea, având în vedere că intimata pârâtă SC COM SRL a fost citată prin lichidatorul SP la adresa indicată prin cererea adresată instanței la data de 14.09.2009, aflată la fila nr.64 din dosar și că, potrivit art.98 Cod procedură civilă, schimbarea sediului în timpul judecății nu se ia în seamă dacă nu a fost adusă la cunoștința instanței prin petiție la dosar și luând act că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de invocat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Avocat, pentru apelanta-pârâtă, solicită admiterea apelului, casarea sentinței atacate ca nelegală și netemeinică, iar pe fond respingerea cererii reclamantei, cu cheltuieli de judecată, arătând că instanța de fond în mod greșit a constatat nulitatea contractului de ipotecă și a considerat că nu poate fi opozabil apelantei-pârâte deoarece nu este translativ de proprietate.
Actul este oneros, nu gratuit. Totodată, susține că ipotecarea unui bun imobil reprezintă tot un act de dispoziție, invocând în acest sens dispozițiile art. 1769 Cod civil. Mai arată că la data încheierii contractului de ipotecă constituitorul ipotecii deținea imobilul în baza unui contract de vânzare-cumpărare încheiat în formă autentică, iar apelanta-pârâtă nu avea cunoștință că a încheiat un contract cu un neproprietar. Art. 30 alin.1 din Legea nr. 7/1996 prevede că "se prezumă că dreptul există în folosul unei persoane dacă fost dobândit sau constituit cu bună credință, cât timp nu se dovedește contrariul." La data când apelanta-pârâtă a înscris ipoteca, imobilul era înscris în cartea funciară, iar instanța de fond în mod corect nu a stabilit vreo vină a apelantei-pârâte la încheierea contractului, persoanele de rea-credință fiind SC COM SRL (fostă SC SRL) și SC SA.
Avocat pentru intimata-reclamantă solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a soluției pronunțate în cauză de către Tribunalul O l t, cu cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat. Arată că actul încheiat de părți este unul constitutiv și nu translativ de proprietate și nici nu are caracter oneros. Totodată, susține că apelanta-pârâtă nu a respectat dispozițiile Legii 190/1999 (privind acordarea creditului ipotecat) completată cu Norma metodologică 3/17.04.2000, deoarece a acordat împrumutul fără a analiza capacitatea solicitantului de a rambursa creditul. Apelanta a acordat intimatei-pârâte SC COM SRL o linie de credit de 2.200.000.000 lei la nivelul anului 2001, cu o dobândă de 48 % pe an, devenind proprietară a imobilului ca urmare a nerambursării creditului. Ulterior, apelanta a acordat aceluiași client, în timp de 6 luni, 4 credite însumând 5.000.000.000 lei, fiind evident că respectivele credite erau neperformante, uzând astfel de buna-credință pentru a se înscrie la masa credală cu întreaga sumă acordată.
CURTEA:
Asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința nr. 515 din 03 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt - Secția Comercială și de Contencios Administrativ în dosarul nr-, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta - împotriva pârâților BRD GENERALE SA - SUCURSALA S, SC COM SRL prin lichidator C și s-a constatat nulitatea contractului de ipotecă nr.2808/2001, autentificat de BNP. S-a luat act de renunțare la judecata capătului de cerere în anularea procesului-verbal de licitație nr. 25/13.05.2003.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamanta este proprietarul celor două imobile, teren și construcții, dreptul de proprietate fiind dobândit conform deciziilor nr.2587/2006 a Curții de APEL CRAIOVA și nr.82 /2006 a Tribunalului O l Actul principal, în baza căruia s-a constituit ipoteca, respectiv contractul de vânzare -cumpărare nr.948/09.07.1998, prin care pârâta SC COM fostă SC a cumpărat terenul ce a făcut obiectul contractului de garanție de la SC a fost anulat prin decizia civilă nr. 85/2006 a Tribunalului Olt pronunțată în dosarul nr. 5976/2005. Chiar dacă beneficiarul ipotecii a fost de bună credință, actul principal fiind anulat, nu se poate menține actul subsecvent. Această apărare ar fi avut eficiență doar în situația în care BRD ar fi fost un subdobânditor cu titlu oneros al bunului. Cu privire la cererea de anulare a procesului-verbal de licitație se face aplicarea dispozițiilor art.246 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta BRD GENERALE SA - SUCURSALA S, care a invocat nelegalitatea și netemeinicia și a susținut că greșit s-a apreciat că principiul ocrotirii bunei credințe nu se aplică în cauză, deoarece ipotecarea unui imobil este un act de dispoziție, potrivit art. 1769 Cod civil. Ca urmare, în mod nejustificat s-a reținut că nu a avut loc un act translativ de proprietate, transferul dreptului de proprietate operând în situația în care nu se achită împrumutul. În același sens sunt și dispozițiile art. 1801 și 1772 din Codul civil. Nu se poate reține nici faptul că ipoteca nu este un contract cu titlu oneros, deoarece garanția imobiliară are caracter accesoriu față de contractul de împrumut, cele două acte juridice fiind un tot unitar. În acest sens trebuie avute în vedere dispozițiile art. 1746 alin.1 Cod civil, potrivit cărora ipoteca este un drept real. Ca urmare, titlul băncii este oneros, iar poziția este de subdobânditor de bună credință. Această apărare este susținută și de practica judiciară, în acest sens fiind decizia nr. 1872/20.11.2002 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. 982/2002. De altfel, dreptul apelantei este și înscris în cartea funciară, iar potrivit art. 30 alin.1 din Legea nr. 7/1996 se prezumă că dreptul există în folosul unei persoane dacă a fost dobândit sau constituit cu bună credință. Nu are relevanță persoana proprietarului, ci bunul ipotecat, astfel încât ipoteca poate fi urmărită în mâna oricărei persoane, conform art. 1746 alin.2 Cod civil.
La dosar nu s-a depus întâmpinare.
Examinând actele și lucrările cauzei prin prisma criticilor formulate, Curtea găsește apelul nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.31 din Legea nr.7/1996, uprinsul cărții funciare, în afara îngrădirilor și excepțiilor legale, se consideră exact numai în folosul acelei persoane care, în virtutea unui act juridic cu titlu legal, a dobândit cu bună-credință un drept real înscris în cartea funciară. este considerat de bună-credință dacă, la data înregistrării cererii de înscriere a dreptului în folosul său, nu a fost notată nici o acțiune prin care se contestă cuprinsul cărții funciare sau dacă din titlul transmițătorului și din cuprinsul cărții funciare nu reiese vreo neconcordanță între aceasta și situația juridică reală.
Prezumția instituită prin acest text poate fi, însă, răsturnată prin dovada contrară.
Altfel spus, existența unei înregistrări în cartea funciară, bazată pe un act juridic valabil încheiat, dobândit cu bună credință, nu împiedică soluționarea oricărui litigiu referitor la drepturile înscrise și nici verificarea valabilității titlurilor ce au stat la baza înregistrării, chiar dacă nu se contestă buna credință a părții.
În speță, prin contractul de ipotecă autentificat sub nr.2808 din 27 decembrie 2001 la BNP din S (filele 38-39 din dosarul nr.6850/2006 al Judecătoriei Slatina ), SC SRL a constituit ipotecă în favoarea BRD - SUCURSALA JUDEȚEANĂ O asupra unui imobil compus din teren în suprafață de 2291 mp, împreună cu o moară și utilaje, situat în comuna, satul, județul O, pentru garantarea împrumutului acordat în temeiul contractului de credit nr. 2469/27 decembrie 2001.
Titlul de proprietate al constitutorului a fost, însă, desființat.
Astfel, prin decizia nr.82 din 21.02.2006 a Tribunalului O l t, rămasă irevocabilă (filele 4-6 din dosarul nr.6850/2006 al Judecătoriei Slatina ), s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta - și s-a constatat nulitatea contractului de vânzare-cumpărare nr.948/09.07.1998 și a pct. II din procesul-verbal de licitație nr.877/23.06.1998. Pârâta SC COM SRL (fostă SRL) a fost obligată să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamantei suprafața de 2328 mp teren situat în comuna, satul, județul O și cele două imobile de pe acest teren. Pârâtele SC COM SRL și SC SA au fost obligate și la plata sumei de 5 684 946 197 lei către reclamată.
Prin decizia civilă irevocabilă nr.2587/11.09.2006 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr- (filele nr.48-50 din dosarul nr.6850/2006 al Judecătoriei Slatina ), s-a respins cererea SC COM SRL (fostă SRL) de înscriere a dreptului de proprietate în cartea funciară cu privire la aceleași imobile, reținându-se că prin decizia nr.82/21.11.2006 a Tribunalului Olts -a constatat nulitatea contractului nr.948/09.07.1998 și a pct. II din procesul-verbal de licitație nr.877/23.06.1998, în baza reguliiquod nullum est, nullum producit efectum.
Totodată, s-a anulat procesul-verbal de licitație nr- întocmit de Corpul Executorilor Bancari BRD - la data de 13.05.2003, prin care aceleași imobile fuseseră adjudecate de SC SRL în temeiul contractului de ipotecă nr.2808/27.12.2001, prin sentința civilă nr. 4144/2003 a Judecătoriei Slatina, rămasă irevocabilă prin decizia nr.25/19 ianuarie 2004, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr.8887/2003 (filele nr. 46-47 din dosarul nr.6850/2006 al Judecătoriei Slatina ).
Nulitatea are efect retroactiv, adică încă din ziua în care actul a fost încheiat are drept urmare repunerea părților în situația anterioară ( restitutio in integrum) și atrage și desființarea actului subsecvent.
De la cel din urmă efect, desemnat în mod tradițional prin adagiulresoluto jure dantis, rezolvitur jus accipientis, excepțiile sunt de strictă interpretare și se referă doar la: 1) ipoteza prevăzută de art.1909 alin.1 Cod civil, respectiv la posesorul de bună credință al unui bun mobil, 2) actele de conservare și administrare a bunului, 3) actele de dispoziție cu titlu oneros, încheiate cu un subdobânditor de bună credință, excepție consacrată de practica judiciară numai cu privire la actele de înstrăinare și 4) cazul în care operează uzucapiunea.
După efectele produse, actele juridice se clasifică în: acte constitutive, care au în conținutul lor drepturi și obligații noi, inexistente anterior, exemplu fiind contractul de ipotecă, acte translative, prin care se strămută un drept dintr-un patrimoniu în altul, de exemplu contractul de vânzare-cumpărare și acte declarative, prin care se definitivează drepturi preexistente, cum ar fi partajul sau tranzacția.
Ca urmare, contrar susținerilor apelantei, contractul de ipotecă nu este translativ, ci constitutiv, deoarece instituie un drept real de garanție nou, inexistent anterior, și nicidecum nu strămută dreptul de proprietate asupra bunului.
În consecință, contractul de ipotecă nu se încadrează în categoria actelor juridice exceptate de la principiul resoluto jure dantis, rezolvitur jus accipientis, astfel încât este inutil a se verifica apărările referitoare la definirea ipotecii ca act de dispoziție, la caracterul oneros al contractului, la buna credință a băncii, ori a se stabili în ce raporturi se află garanția reală cu contractul principal, de credit, și dacă acest din urmă contract a fost legal sau oportun încheiat.
Ipoteca se stinge pe cale accesorie, prin stingerea obligației principale, sau pe cale principală, prin: renunțarea creditorului la ipotecă, purgă, prescripție, (uzucapiune), anularea actului constitutiv, desființarea dreptului de proprietate al constitutorului ori pierderea imobilului.
În consecință, în aplicarea reguliiresoluto jure dantis, rezolvitur jus accipientis,dacă a intervenit desființarea dreptului de proprietate al constitutorului, prin constatarea nulității contractului de vânzare -cumpărare, s-a stins, pe cale de consecință, și actul juridic subsecvent, adică ipoteca ce s-a constituit de către SC SRL (în prezent SC COM SRL) în favoarea GENERALE SA - SUCURSALA S asupra aceluiași imobil, încetând prin aceasta și dreptul băncii de urmărire a bunului în mâna oricărei persoane (art. 1790 Cod civil), ca efect al dreptului real de garanție.
Curtea constată, totodată, că hotărârile judecătorești invocate de către apelanta BRD - SA - SUCURSALA S sunt decizii de speță, ce nu au caracter obligatoriu pentru alte instanțe, deoarece în sistemul judiciar român practica nu este izvor de drept.
Față de considerentele expuse, Curtea va respinge apelul ca nefondat, potrivit art. 296 Cod procedură civilă.
Conform prevederilor art.274 alin.1 Cod procedură civilă, apelanta va fi obligată să plătească intimatei - cheltuielile de judecată efectuate în apel, reprezentând onorariu de avocat, în cuantum de 1690 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta BRD GENERALE SA - SUCURSALA S, cu sediul în B-dl, nr.51, S, jud. O, împotriva sentinței nr. 515 din 03 aprilie 2009, pronunțate de Tribunalul Olt - Secția Comercială și de Contencios Administrativ în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta -, cu domiciliul în B, Calea, nr. 30,. 50,. B, etaj. 2,. 4, sector 6 și pârâții SC COM SRL prin lichidator P L, cu sediul în B,-,. 9,. E, etaj 8,. 262, sector 2 și SC SRL cu sediul în S, str. - -,. 18,. A,.3, jud.
Obligă apelanta-pârâtă către intimata-reclamantă la 1690 lei cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 19 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, - - | JUDECĂTOR, - - |
GREFIER, - - |
Red. jud. / 6ex
. ȘE /02.12.2009
Jud. fond:
Președinte:Angela RădulescuJudecători:Angela Rădulescu, Carmen Popescu
