Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 27/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ
DECIZIA NR.27/
Ședința publică de la 31 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioan Speianu
JUDECĂTOR 2: Valentina Vrabie
Grefier- - -
-.-.-.-.-.-
Pentru astăzi fiind amânată judecarea apelului declarat de reclamanta Administrația Finanțelor Publice G, cu sediul in-, jud.G, împotriva sentinței comerciale nr.2107/28.09.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - - G și - Com SRL G, având ca obiect nulitate act juridic.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 28 martie 2008 și consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea la data de 31 martie 2008.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată inițial, sub nr- pe rolul Judecătoriei Galați, reclamanta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Gac hemat în judecată pe pârâtele CAG și C Com L G, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr.311/5.02.2004 și sub nr.312/5.02.2004 de P precum și anularea actelor referitoare la intabularea dreptului de proprietate asupra terenurilor ce au făcut obiectul respectivelor contracte.
În motivarea cererii, a susținut, în esență, că împotriva pârâtei CAGs -a declanșat executarea silită pentru recuperarea creanțelor bugetare restante stabilite în urma controlului fiscal finalizat prin încheierea F nr.3125/27.11.2003.
În intervalul cuprins între înștiințarea de începere a executării silite și până la întocmirea tuturor formalităților de executare propriu-zisă, debitoarea a înstrăinat cele două imobile celei de-a doua pârâte, cu scopul de a sustrage bunurile de la executarea silită.
Înstrăinarea celor două terenuri s-a făcut cu rea-credință, în frauda drepturilor creditorilor.
Complicitatea la fraudă a cumpărătoarei rezultă din faptul că cele două societăți aparțin aceluiași grup de interese așa cum rezultă din structura acționariatului acestora în perioada 2001 - 2006 (conform registrului de procese-verbale ale adunărilor generale ale acționarilor, precum și din irealitatea prețului celor două terenuri situate în zona centrală a orașului (numai 118.008.278 lei vechi).
În drept, s-au invocat disp.art.970 cod civil și art.449 pr.civ.
Prin întâmpinare, pârâtele CAG și C Com L G au ridicat excepția prescripției dreptului material la acțiune (denumind-o, impropriu, excepție de tardivitate). Astfel, au susținut că actele au fost încheiate la data de 5.02.2004, iar acțiunea în anulare a fost promovată la data de 9.02.2007, cu depășirea termenului de prescripție de 3 ani, prev. de art.3 din Decretul nr.167/1958.
Pe fondul cauzei, au solicitat respingerea acțiunii întrucât cele două contracte de vânzare-cumpărare nu au fost încheiate în frauda legii sau cu rea credință.
Au arătat că, prin contractele de vânzare-cumpărare nr.148 și 149 din 22.02.2002, CAa înstrăinat pârâtei C Com L două construcții cu destinația de librărie, Librăria Centrală situată în G,-, -.1 și, respectiv, librăria situată în G, str.-- Complex Comercial Tiglina
La data respectivă, vânzătoarea nu deținea în patrimoniu și dreptul de proprietate asupra terenurilor aferente celor două spații comerciale, acest drept fiind dobândit de C Com L abia la data de 17.12.2003, prin contractele de vânzare-cumpărare nr.3262/17.12.2003 și nr.3263/17.12.2003, autentificate de P, încheiate cu C 2000 A
Prin cele două contracte de vânzare-cumpărare a căror anulare se solicită prin prezenta acțiune, CAa înstrăinat către Com teren în suprafață de 148. în indiviziune, situat în-, -.1, parter și, respectiv, teren în suprafață de 169,79. în exclusivitate, situat în G, str.- 11, Tiglina I, pentru ca dobânditorul, ce deținea deja în proprietate spațiile comerciale situate pe aceste terenuri, să-și reîntregească dreptul de proprietate asupra întregului imobil.
Au mai susținut pârâtele prin întâmpinare, că cele două acte nu au fost încheiate cu rea-credință, întrucât, chiar din cuprinsul contractelor rezultă că cele două terenuri nu erau grevate de sarcini, la data înstrăinării (potrivit extraselor de carte funciară), iar din certificatele de atestare fiscală rezultă că nu erau sechestrate.
Faptul că cele două pârâte, au în structură aceiași acționari nu poate constitui o dovadă de rea-credință, în sensul că, cumpărătorul ar fi cunoscut, că vânzătorul are obligații bugetare neachitate.
Pârâtele au arătat că prevederile art.970 Cod civil nu sunt aplicabile, iar dispozițiile art.449 pr.civ. se referă la executarea silită a bunurilor mobile.
Prin sentința civilă nr.5427/25.06.2007 a Judecătoriei Galați, s-a declinat competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Galați - secția comercială. S-a reținut că părțile contractante sunt două societăți comerciale, iar obiectul acțiunii - anulare contracte, este neevaluabil în bani, fiind, deci, aplicabile prevederile art.2 pct.1 pr.civ.
La Tribunalul Galați, cauza a fost înregistrată sub nr-.
Prin încheierea din 18.09.2007, instanța a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, reținând că motivul de nulitate invocat de reclamantă este frauda la lege. Fiind vorba de o cauză de nulitate absolută, a reținut instanța de fond că acțiunea este imprescriptibilă.
Prin sentința comercială nr.2107/28.09.2007, Tribunalul Galația respins acțiunea, ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, a reținut în esență, următoarele:
Prin contractele de vânzare-cumpărare autentificate sub nr.311/5.02.2004 și 312/5.02.2004 de P, încheiate de C, în calitate de vânzătoare cu C Com L, în calitate de cumpărătoare, prima a înstrăinat secundei două imobile constituite din două suprafețe de teren.
Deși reclamanta a susținut că aceste convenții au fost încheiate după începerea executării silite împotriva pârâtei C, nu a făcut nici o dovadă în acest sens, după cum nu a probat că aceste contracte ar fi fost încheiate cu eludarea altor dispoziții legale, conform art.970 Cod civil.
A mai reținut instanța de fond că reclamanta a invocat și disp.art.998- 999 Cod civil, dar că aceste prevederi legale se referă la răspunderea civilă delictuală fiind străine de cererea de față (în constatare nulitate absolută a două contracte de vânzare-cumpărare).
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat apel reclamanta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului G, înreg.sub nr- pe rolul Curții de APEL GALAȚI - secția comercială, maritimă și fluvială.
Sentința apelată a fost criticată sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, pentru următoarele motive:
Prin raportul de inspecție fiscală nr.3125/27.11.2003, s-au reținut în sarcina pârâtei CAo bligații fiscale restante, procedându-se de îndată la declanșarea executării silite împotriva debitoarei. La acel moment, principalele bunuri aflate în patrimoniul debitoarei, susceptibile de a face obiectul executării silite erau cele două terenuri situate în intravilanul municipiului G, ce au fost înstrăinate prin contractele de vânzare-cumpărare încheiate la data de 5.02.2004, în scopul sustragerii acestora de la executarea silită.
Noul dobânditor, pârâta intimată C Com L G, are ca asociați persoane ce se regăsesc și în structura acționariatului C
Consideră apelanta că soluția pronunțată de instanța de fond este nelegală, întrucât la dosarul cauzei existau dovezi că cele două societăți comerciale aparțineau aceluiași grup de interese, precum și dovezi în sensul că cele două acte de vânz7are-cumpărare "simulative" s-au încheiat ulterior demarării procedurii de executare silită bugetară.
Pe de altă parte, instanța de fond a ignorat susținerile referitoare la irealitatea și neseriozitatea prețului (11.800 lei -RON pentru cele două suprafețe de teren ultracentrale).
A mai susținut apelanta reclamantă că tribunalul nu a avut competența materială de soluționare a cauzei, câtă vreme obiectul cererii a constat în anularea unor contracte de vânzare-cumpărare a căror valoare era specific determinată.
Cererea de apel nu a fost întemeiată în drept.
În dovedirea apelului, s-a folosit de proba cu înscrisuri: înștiințare de plată pentru impozitul pe salarii nr.490/16.01.2004, comunicată debitoarei C, cu confirmare de primire la 23.01.2004, copii situații de plată din 24.06.2004, 17.02.2004, 13.04.2004, 11.12.2003, adrese de înștiințare a popririi asupra disponibilităților bănești, copii titluri executorii.
Apelul este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
În primul rând, constată că tribunalul a avut competența materială de soluționare a cauzei. Astfel, obiectul cererii a constat în desființarea a două contracte de vânzare-cumpărare, motiv pentru care apreciem că acesta nu este evaluabil în bani. Obiectul cererii de chemare în judecată nu se confundă cu obiectul material al dreptului pretins, ci reprezintă pretenția concretă a reclamantului (în speță, desființarea convenției), neavând importanță prețul stipulat în cele două contracte.
Așa fiind, considerăm că obiectul cererii de chemare în judecată nu este evaluabil în bani, astfel că, potrivit art.2 pct.1 lit.a teza II pr.civ. competența aparține tribunalului, ca instanță comercială. În plus, deși cele două convenții de vânzare-cumpărare vizează imobile, actele sunt încheiate de comercianți- două societăți comerciale, fiind aplicabilă prezumția de comercialitate prev. de art.4 Cod comercial, iar imobilele aparțin fondului de comerț (sunt spații comerciale- librării).
Prin urmare, motivul de apel referitor la încălcarea competenței materiale a altei instanțe se constată nefondat.
Cât privește cel de-al doilea motiv de apel, referitor la greșita stabilire a situației de fapt și greșita aplicare a legii raportului juridic dedus judecății, se impun următoarele precizări:
Este adevărat că, în aplicarea principiului disponibilității ce guvernează procesul civil, instituit de disp.art.129 alin.6 pr.civ. judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății. Însă, în aplicarea acestui principiu, judecătorul nu este legat de temeiurile de drept invocate de parte. Spre deosebire de obiectul acțiunii, care nu poate fi schimbat sau depășit, temeiul ei juridic nu leagă instanța, care este îndreptățită și chiar obligată, în exercitarea rolului activ și pentru a ajuta efectiv părțile în ocrotirea intereselor lor legitime, să dea acțiunii calificarea juridică exactă, alta decât cea dată de reclamant prin cererea sa de chemare în judecată.
În concret, temeiurile de drept invocate de reclamantă sunt confuze și străine de obiectul cererii de chemare în judecată. Astfel, dispozițiile art.970 Cod civil se referă la modalitatea de executare a contractelor, iar nu la condițiile contemporane încheierii convenției (de validitate a acesteia). Cât privește invocarea prevederilor art.998- 999 Cod civil, urmează să constatăm că obiectul cererii constă în desființarea unor convenții, iar nu în repararea pagubei produse prin săvârșirea unei fapte ilicite.
Însă, din motivarea în fapt a cererii de chemare în judecată, instanța de fond avea posibilitatea să dea calificarea juridică exactă a acțiunii, în mod facil, ca fiind o acțiune pauliană, întemeiată pe disp.art.975 Cod civil.
Dat fiind caracterul devolutiv a căii de atac a apelului, instanța constată că reclamanta a făcut dovada, inclusiv cu înscrisurile noi, depuse în apel, că sunt întrunite toate condițiile pentru admiterea acțiunii și desființarea actelor juridice încheiate de debitoarea C A în frauda dreptului său de gaj general.
Astfel, cele două contracte de vânzare-cumpărare au creat creditoarei-reclamante un prejudiciu, în sensul că, prin aceste acte C A și-a cauzat sau și-a mărit o stare de insolvabilitate. Debitoarea CAGa fost supusă procedurii de executare silită, în baza raportului de inspecție fiscală nr.3125/27.11.2003, prin emiterea titlurilor executorii nr.1992 - 2011 din data de 11.12.2003, urmată de executare prin poprire asupra conturilor bancare, prin vânzare la licitație a bunurilor mobile sechestrate etc. Însă, prin procesul verbal nr.1342 din 17.01.2007, debitoarea a fost declarată în stare de insolvabilitate (potrivit copiei deciziei nr.22/27.06.2007 a F - P G- fila 28 dosar fond).
De asemenea, este îndeplinită și condiția fraudei debitoarei C A, în sensul că aceasta și-a dat seama, prin organele sale de conducere, că prin încheierea celor două acte de vânzare -cumpărare și-a creat sau și-a mărit starea de insolvabilitate.
Cu titlurile executorii depuse la dosarul de apel (enumerate anterior în prezenta decizie), reclamanta a făcut dovada că are o creanță certă, lichidă și exigibilă, precum și anterioară actelor atacate. Concret, titlurile executorii au fost emise la data de 11.12.2003, iar cele două acte de vânzare-cumpărare au fost încheiate la data de 5 februarie 2004 (filele 3-8 din dosarul nr- al Judecătoriei Galați ).
Considerăm că reclamanta a făcut dovada complicității la fraudă a terțului cu care debitorul a încheiat actul atacat, în sensul că pârâta C Com, prin organele sale, a cunoscut faptul că prin încheierea actelor atacate debitorul a devenit insolvabil. De altfel, pârâtele nici nu au negat faptul că cele două societăți comerciale aparțin aceluiași grup de interese, fapt ce rezultă din copia în extras din registrul de procese-verbale A (fila 14 din dosarul nr- al Judecătoriei Galați ). Concret, cumpărătoarea C Com G este acționar semnificativ al vânzătoarei C A, având un procent de participare la capitalul social de 43,42%. Așa fiind, cumpărătorul avea posibilitatea și era obligat să cunoască starea de insolvabilitate a debitoarei C
Sunt lipsite de relevanță apărările pârâtelor, în sensul că, la data înstrăinării, cele două terenuri nu erau grevate de sarcini sau sechestrate, întrucât acțiunea revocatorie reprezintă un mijloc juridic de apărare a dreptului de gaj general al creditorilor, iar nu un mijloc de apărare a creditorilor garantați.
Cât privește susținerea că, pe terenurile în discuție, sunt edificate construcții ce aparțineau deja, cumpărătoarei C Com, constată că acest aspect poate avea influență asupra valorii de circulație a acelui teren, însă nu este de natură să înlăture complicitatea la fraudă a cumpărătoarei, care cunoștea că, prin ieșirea din patrimoniul CAa dreptului de proprietate asupra imobilelor, debitoarea își accentuează starea de insolvabilitate. Neseriozitatea prețului, invocată de reclamanta, nu a putut fi reținută, întrucât aceasta nu a produs nici o dovadă cu privire la valoarea de circulație (prețul de piață) al acestor terenuri, la începutul anului 2004. Prețul de piață este, în mod cert, influențat de împrejurarea că terenul situat în G, str.- 11 - Tiglina I, este ocupat în întregime de o construcție proprietatea cumpărătoarei, sau de faptul că terenul situat în G,-, -.1, este deținut în indiviziune cu mai mulți coproprietari - proprietari ai apartamentelor situate într-un condominiu (mai exact, spațiul comercial este situat la parterul unui bloc cu mai multe etaje).
Față de toate aceste considerente, potrivit art.296 pr.civ. va admite apelul și va schimba sentința civilă apelată, în sensul admiterii primului capăt de cerere și desființării celor două contracte de vânzare-cumpărare.
Cât privește capătul de cerere în rectificare înscriere în cartea funciară, constată în primul rând, că reclamanta, solicitând desființarea celor două convenții, nu a cerut și repunerea părților în situația anterioară.
În al doilea rând, potrivit art.33 alin.4 teza II din Legea 7/1996 republicată, rectificarea înscrierilor în cartea funciară se poate face prin hotărâre judecătorească, definitivă și irevocabilă, în caz de litigiu. Reclamanta are la îndemână acțiunea în rectificare, întemeiată pe prevederile art.35 și 36 din actul normativ sus arătat, rap.la art.34 pct.1 din Legea 7/1996 republicată, după obținerea unei hotărâri judecătorești irevocabile prin care să se constate nevalabilitatea titlului în temeiul căruia s-a făcut înscrierea în cartea funciară și s-a dispus repunerea părților în situația anterioară.
Față de aceste considerente, constată că cel de-al doilea capăt de cerere este prematur formulat și va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamanta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului G, împotriva sentinței civile nr.2107/28.09.2007 a Tribunalului Galați.
Schimbă sentința civilă apelată, în sensul că:
Admite în parte acțiunea comercială formulată de reclamanta Administrația Finanțelor Publice G, cu sediul în G,-, în contradictoriu cu pârâtele C - G,cu sediul in G,- și - Com SRL G,cu sediul in G,-.
Constată nulitatea contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr.311/5.03.2004 și sub nr.312/5.02.2004 de P, intervenite între pârâtele CAG, în calitate de vânzător și C Com L G, în calitate de vânzător.
Respinge capătul de cerere în rectificare înscriere în cartea funciară, ca prematură.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi 31 martie 2008.
Pt.PREȘEDINTE JUDECĂTOR,
- -, în conf.cu art. - -
261.pr.civ.
PREȘEDINTE,
Grefier,
Red.-
Tehno.O/9.05.2008/5 ex.
Fond-
Președinte:Ioan SpeianuJudecători:Ioan Speianu, Valentina Vrabie
