Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 27/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 27/
Ședința publică de la 07 martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mircea Noșlăcan
JUDECĂTOR 2: Nicolae Durbacă
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de pârâta SC SA împotriva Sentinței civile nr. 1443/CA/2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr-.
La apelul nominal părțile au fost lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, constatându-se că la dosar s-a depus întâmpinare din partea reclamantei intimate SC SRL și împuternicire avocațială - avocat.
Se constată de asemenea, că pârâta apelantă a fost citată cu mențiunea să depună taxa judiciară de timbru în valoare de 6 lei și timbrul judiciar în valoare de 0,15 lei.
Instanța, având în vedere faptul că pârâta nu și-a îndeplinit obligația, lasă cauza în pronunțare pe excepția netimbrării.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului de față:
Prin Sentința civilă nr. 1443/CA/2007 pronunțată de Tribunalul Albas -a admis în parte acțiunea reclamantei SC SRL împotriva pârâtei SC SA B și s-a constatat abuzivă clauza nr. 11.2 lit b) și c) din Anexa 1 "Condiții generale pentru furnizarea serviciilor " la contractul nr. 204/04 - DO- -/31.03.2006 încheiat de reclamantă cu pârâta.
S-a anulat clauza susmenționată.
Reclamanta a fost exonerată de la plata facturilor emise ulterior datei de 08.06.2006 în baza contractului încheiat cu pârâta.
S-a respins cererea reclamantei privind exonerarea de plată a facturilor emise pentru serviciile prestate de pârâtă în baza contractului anterior datei de 08.06.2006.
Pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 18,6 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că:
La data de 31.06.2006 între pârâtă, în calitate de furnizor și reclamantă în calitate de abonat, a fost încheiat contractul nr. 204/04/DO-- pentru furnizarea serviciului
În temeiul contractului pârâta se obliga să furnizeze reclamantei serviciul de internet s și să pună la dispoziția acesteia toate echipamentele necesare funcționării acestuia, iar reclamanta să achite tariful corespunzător.
La data de 11.05.2006 reclamanta a adresat o cerere pârâtei prin care solicita rezilierea contractului motivat de faptul că serviciul furnizat nu corespunde a cu ceea ce s-a propus prin ofertă.
Ca urmare a cererii formulate de reclamantă, prin adresa nr. 8883/2.06.2006, pârâta i-a comunicat acesteia că, începând cu data de 08.06.2006 contractul a fost "reziliat", însă conform "Condițiilor generale pentru furnizarea serviciului " va fi penalizată cu 50% din valoarea abonamentelor rămase.
Întrucât la data de 05.10.2007 reclamanta și-a precizat acțiunea formulată inițial, instanța va avea în vedere acțiunea modificată, argumentele de fapt și de drept invocate prin aceasta din urmă.
De altfel, acea precizare de acțiune era necesară pentru justa soluționare a cauzei, deoarece, atâta timp cât contractul fusese reziliat prin acordul părților anterior formulării acțiunii, nu mai era posibilă anularea acestuia, întrucât rezilierea presupune un contract valabil încheiat, iar obligarea reclamantei să formuleze o altă acțiune distinctă, ar fi fost o sarcină mult prea grea pentru aceasta având în vedere stadiul avansat al procesului, ținând cont și de faptul că dosarul a fost declinat de la Judecătoria Alba Iulia.
Pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare, acțiunea formulată de reclamantă așa cum a fost modificată, este în parte întemeiată.
În conformitate cu prevederile art. 11.2 lit. b) din contract: în situația în care contractul încetează (în tot sau în parte) înainte de împlinirea unui an de la data activării Serviciului, altfel decât ca urmare a culpei, abonatul va fi obligat la plata de daune interese reprezentând 50% din valoarea ce ar fi trebuit achitată până la data la care furnizarea serviciului ar fi încetat în termen.
În conformitate cu prevederile art. 11.2 lit. c) din contract: în cazul în care abonatul dorește încetarea contractului, în tot sau în parte, înainte de termen, altfel decât ca urmare a culpei, va fi obligat la plata daunelor interese menționate la art.11.2 lit. b).
Potrivit dispozițiilor art.4 alin.1 din Legea nr.193/2000: o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Potrivit dispozițiilor art.4 alin.2 din aceeași lege: o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.
Clauza prevăzută la art.11.2 lit. b) și c) din contractul încheiat de părți este abuzivă în sensul prevăzut de textele de lege susmenționate, deoarece a fost stabilită printr-un contract standard intitulat "Condițiile generale pentru furnizarea serviciului ", astfel că nu a fost și nici nu putea fi negociată cu reclamanta, în calitate de consumator, iar pe de altă parte, prin aceasta s-a creat, în detrimentul reclamantei, contrar bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ în raport cu obligațiile pe care pârâta și le-a asumat prin acel contract.
Practic, prin acea clauză i-a fost restrâns reclamantei, fără o justificare temeinică dreptul de a rezilia contractul, permițând pârâtei obținerea unor sume de bani de la consumator ca urmare a rezilierii contractului la cererea acestuia, fără a prevedea însă existența compensațiilor în sumă echivalentă și pentru consumator, astfel că sunt îndeplinite condițiile prevăzute în Anexa la Legea nr.193/2000 pct. r).
Clauza din contract care face obiectul analizei poate fi asimilată cu cea prevăzută la pct. i) din anexa la lege, întrucât obligă consumatorul la plata unor sume disproporțional de mari în cazul neîndeplinirii obligațiilor contractuale de către acesta, comparativ cu pagubele suferite de comerciant.
Legea civilă, respectiv art.1066 civ. permite într-adevăr încheierea unor clauze penale, prin care să se stabilească anticipat cuantumul prejudiciului suferit de una din părți în situația neexecutării culpabile a contractului de către cealaltă parte.
A obliga însă un consumator timp de 1 (un) an să plătească 50% din costul unui serviciu de care el nu beneficiază efectiv, întrucât contractul nu mai este în ființă, apreciem că este o sarcină exorbitantă.
Reaua credință a pârâtei este evidentă, deoarece prin inserarea acelei clauze constrânge consumatorul să mențină contractul pe o durată de timp mai îndelungată, chiar dacă acesta nu mai corespunde nevoilor sale, cu consecința plății unor daune interese în cuantum ridicat, respectiv 50% din contravaloarea serviciului timp de 1(un) an de la încetarea contractului.
Pe de altă parte, din adresa nr.8883/22.06.206 emisă de pârâtă rezultă că daunele interese au fost stabilite nu în baza politicilor promoționale practicate de pârâtă, ci în temeiul "Condițiilor generale pentru furnizarea serviciului ".
În ceea ce privește prevederile OG nr. 130/2000 (și nu Legea nr.130/2000 cum greșit a menționat pârâta în întâmpinare) acestea nu sunt aplicabile, întrucât ordonanța respectivă reglementează numai condițiile încheierii și executării contractelor comerciale la distanță ceea ce nu este cazul în speță.
Pârâta și-a recunoscut practic propria culpă cu privire la calitatea necorespunzătoare a serviciului prestat, fiind de acord cu încetarea contractului la cererea reclamantei și pentru motivele invocate de aceasta, fără a face vreo verificare în acest sens, astfel încât cerința prevăzută la pct. 11.2 lit. b) și c) din contract referitoare la neculpabilitatea acesteia nu mai este îndeplinită.
Raportat la conduita abuzivă a pârâtei care a consimțit la încetarea contractului din motive imputabile ei, recunoscute implicit, pentru ca ulterior să se prevaleze de acea clauză cu scopul de a beneficia de plata daunelor interese prevăzute de aceasta, se impune cu atât mai mult anularea acelei clauze și a facturilor emise în temeiul ei.
Interesul reclamantei de a solicita constatarea caracterului abuziv și anularea acelei clauze este justificat de faptul că acea clauză continuă să producă efecte, deși contractul a încetat.
Nulitatea este o sancțiune care produce efecte numai pentru viitor.
Până la data de 08.06.2006 când contractul a încetat pe baza acordului părților, acesta și-a produs toate efectele, iar reclamanta a beneficiat efectiv de serviciul de internet furnizat de pârâtă, astfel că în baza dispozițiilor art. 969.civ. este obligată să achite contravaloarea facturilor emise până la această dată, neexistând nici un temei pentru anulare.
De altfel, prevederile acelei clauze nu au intrat efectiv în vigoare decât după încetarea contractului.
Pentru aceste motive, instanța a respins cererea reclamantei privind exonerarea de plata facturilor emise anterior datei de 08.06.2006.
Având în vedere aceste considerente instanța, în temeiul dispozițiilor art. 6 din Legea nr.193/2000 a admis în parte prezenta acțiune și, în consecință, a constatat abuzivă clauza nr.11.2 lit. b) și c) din Anexa 1 "Condițiilor generale pentru furnizarea serviciilor s" în contractul nr. 204/04 - DO -/31.03.206 încheiat de reclamantă cu pârâta și a dispus anularea acestuia.
Ca urmare a anulării clauzei abuzive și potrivit principiului accesorium sequitur principalem se impune și exonerarea reclamantei de plata facturilor emise în temeiul acesteia ulterior datei de 06.06.2006 la care contractul a încetat pe baza acordului părților.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta SC SA și a solicitat modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii atacate.
În motivarea apelului pârâta a arătat că art. 11 pct. 2 lit. b și c din contractul de furnizare a serviciului s nu este abuziv, întrucât reclamanta avea posibilitatea de a negocia și de a refuza să accepte această clauză. În speță, părțile au discutat despre încheierea contractului, iar reclamanta a avut la dispoziție mai multe zile pentru a studia modelul de contract negociabil. Reclamanta a putut formula obiecțiuni. Penalitățile stipulate în sarcina reclamantei nu sunt excesive, comparativ cu pagubele suferite de pârât, ca urmare a rezilierii contractului. Clauza contractuală reprezintă de fapt o clauză penală, conformă dispozițiilor art.1066 civ. Reclamanta nu a făcut dovada slabei calități a serviciului prestat de pârâtă. În mod greșit tribunalul a exonerat-o pe reclamantă de la plata facturilor emise după 8.06.2006, întrucât reclamanta datora cel puțin plata serviciilor telefonice pe perioada 22.05- 8.06.2006. Pârâta a obținut avizul favorabil din partea ANPC, care a constatat că toate clauzele contractuale se aliniază dispozițiilor legale din domeniul protecției consumatorilor.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 282.pr.civ. ale art.1066 civ și ale Legii nr. 193/2000.
Apelul este netimbrat.
Prin citativul întocmit la data de 14.02.2008 s-a stabilit în sarcina pârâtei obligația de a achita taxa judiciară de timbru de 6 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.
Pârâta a și fost citată cu această mențiune sub sancțiunea anulării ca netimbrat a apelului. a fost înmânată pârâtei la data de 20.02.2008. Cu toate acestea, pârâta nu s-a conformat dispozițiilor instanței și nu a achitat până la termenul de judecată din 7.03.2008 taxele de timbru.
Față de cele reținute, instanța urmează ca în temeiul art.20 din Legea nr.146/1997 să admită excepția netimbrării apelului și să-l anuleze ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca netimbrat apelul declarat de pârâta SC SA B împotriva Sentinței civile nr. 1443/CA/2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr-.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 7.03.2008.
Președinte Judecător
- - - -
Grefier
-
Red.
Th.
Ex.4/19.03.2008
Jud. fond.
Președinte:Mircea NoșlăcanJudecători:Mircea Noșlăcan, Nicolae Durbacă
