Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 3/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 3/
Ședința publică de la 20 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Olimpia Maria Stânga
JUDECĂTOR 2: Ioan Cibu
Grefier - -
Pe rol se află pronunțarea asupra apelului declarat de reclamantul - în nume propriu și pentru împotriva Sentinței nr. 1895/CA din 21 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
Se constată că la dosar au fost depuse concluzii scrise din partea apelantului reclamant -.
dezbaterilor și concluzii părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 13 ianuarie 2010, când a fost amânată pronunțarea pentru termenul de azi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului de față:
Prin sentința nr. 1895/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara -secția comercială și contencios administrativ a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul, împotriva pârâților () și.
Pentru a se pronunța această sentință s-a reținut:
Prin procură specială, autentificată la notar sub nr.3669/13 oct.2008, pârâta atât în nume propriu în calitate de persoană fizică cât și în calitate de asociat și administrator în cadrul SC SRL l-a împuternicit cu puteri depline de reprezentare pe tatăl său, să o reprezinte în vederea susținerii atât a intereselor personale cât și a societății pe care reprezintă, să poată prelua activele societății și documentele financiare, să poată administra societatea în activitățile curente și să o reprezinte în relațiile cu partenerii de afaceri.
Reclamanții au arătat că procura specială este nulă pentru cauza ilicită și imorală și pentru fraudarea legii. Cererea se sprijină pe pretinse prejudicii aduse societății, pe obținerea unor foloase necuvenite și totodată pe încălcarea prevederilor imperative ale statutului societății.
S-a motivat că, potrivit art. 966 și 968 Cod civil, obligația fără cauză sau fondată pe o cauză falsă sau nelicită nu poate avea nici un efect, iar cauza este nelicită când este prohibită de lege, când este contrarie bunelor moravuri și ordinii publice, însă trebuie avut în vedere că art. 967 Cod civil, statuează fără echivoc: convenția este valabilă chiar dacă cauza nu este expresă, cauza este prezumată până la dovada contrarie.
S-a reținut că nu orice motiv avut în vedere de subiect în adoptarea deciziei de a încheia actul juridic face pate din noțiunea de cauză, fiind necesar să fie vorba de un motiv determinant care să constituie cauza impulsivă și determinată a voinței. Astfel, dacă orice motiv ar putea duce la anularea actului s-ar afecta securitatea dinamică a circuitului civil.
Cât privește sarcina probei din textul art.967 Cod civil, rezultă că legiuitorul a instituit două prezumții a) prezumția de valabilitate a cauzei; b) prezumția de existență a cauzei.
S-a arătat că, ambele prezumții sunt relative, ceea ce înseamnă că cel care invocă nevalabilitatea cauzei actului juridic trebuie să probeze aceste împrejurări.
Cum potrivit art. 967 cod civil valabilitatea cauzei se prezumă până la dovada contrarie iar reclamanții nu au răsturnat prezumția legală, nu s-a putut constata nulitatea absolută a procurii speciale care îndeplinește toate condițiile pretinse de art. 948 Cod civil, constatarea nulității unei convenții pentru cauza ilicită, morală putându-se face numai dacă partea interesată probează caracterul ilicit al acesteia, ceea ce, în speță, s-a apreciat că nu s-a făcut.
S-a reținut că reclamanții s-au mărginit doar să afirme că scopul încheierii procurii speciale a fost acela de a aduce prejudicii societății sau de obținere a unor foloase necuvenite, fără însă să se probeze în vreun fel aceste susțineri.
Totodată reclamanții au cerut anularea actului și pentru fraudă la lege comisă prin aceea că pârâta a încheiat procura specială în lipsa acordului asociaților și mai mult în lipsa totală a unei hotărâri a adunării generale.
Nici acest motiv de nulitate, s-a constatat că nu subzistă în condițiile în care prin procura specială pârâtul nu a fost numit administrator al societății ci a fost doar împuternicit să o reprezinte pe fiica sa în realizarea atribuțiilor derivând din calitatea sa de administrator. S-a arătat că procura specială nu modifică în vreun fel prevederile art. 20 și 25 din Statutul societății ci reprezintă doar materializarea dreptului fiecărei persoane de a împuternici o altă persoană să îi reprezinte interesele în legătură cu anumite operațiuni.
S-a concluzionat că, pârâtul nefiind numit administrator, nu era necesară vreo hotărâre a asociaților pentru încheierea actului juridic întitulat procură iar acest mandat a încetat odată cu deschiderea procedurii insolvenței față de SC SRL, prin încheierea nr.1142/F/nov.2008 a Tribunalului Hunedoara fiind numit administrator judiciar & - Filiala
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul solicitând admiterea apelului, modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată.
În dezvoltarea motivelor de apel arată că instanța de fond a considerat în mod greșit că prevederile art. 71 alin. 1 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale și cele cuprinse în Statutul SC SRL nu sunt aplicabile în cauză, deoarece "pârâtul nu a fost numit în funcția de administrator, ci a fost doar împuternicit să o reprezinte pe fiica sa în exercitarea atribuțiilor derivând din calitatea acesteia de administrator", și "pârâtul nefiind numit administrator nu era necesară o hotărâre a Adunării Asociaților adoptată în acest sens".
A arătat că dispozițiile legale și statutare invocate în susținerea acțiunii interzic în mod expres tocmai transmiterea dreptului de reprezentare a societății, cum este cazul în speță, indiferent de schimbarea sau nu persoanei administratorului, iar mandatul încheiat cu încălcarea legii reprezintă un act juridic lovit de nulitate.
A mai arătat că, Tribunalul Hunedoaraa făcut totală abstracție de probele administrate în cauză, din care rezultă că mandatul atacat a fost încheiat în scopul premeditat al fraudării intereselor legitime ale SC SRL și ale reclamantului, administrator și asociat al societății, caracterul ilicit al mandatului rezultând în primul rând din împrejurarea că la data încheierii procurii autentificate sub nr. 3669/13.10.2008, mandatarul avea interese contrare cu cele ale SC SRL, aspect cunoscut de pârâta.
Mai mult decât atât, a arătat că, în temeiul mandatului acordat, pârâtul a semnat acte juridice și a întreprins operațiuni în dauna societății, dar și în scopul excluderii reclamantului din societate și prejudicierea intereselor acestuia de asociat, respectiv a "reprezentat" SC SRL și a angajat un avocat care să "reprezinte" pârâta SC SRL în cauza înregistrată la Judecătoria Deva sub nr-, având ca obiect pretenții, deși avea interese contrare cu cele ale societății, fiind asociatul unic al reclamantei SC SRL; a semnat decizia de suspendare a contractului de muncă încheiat între reclamant și SC SRL și cererea de ordonanță președințială având ca obiect suspendarea reclamantului din funcția de administrator al societății, înregistrată sub nr. 3197/CA/2008 la Tribunalul Hunedoara; în perioada în care reclamantul a fost suspendat din funcția de administrator, pârâtul a avut acces nelimitat la actele financiar-contabile ale societății, a reprezentat societatea în toate operațiunile curente, precum și în raporturile cu administratorul judiciar numit în dosarul nr- al Tribunalului Hunedoara, deși se afla într-un grav conflict de interese, fiind în același timp asociatul unic al creditoarei SC SRL.
Astfel, a susținut că mandatul a fost încheiat tocmai pentru ca pârâtul, cu complicitatea frauduloasă a mandantei -, să poată semna acte juridice ce au avut ca rezultat suspendarea reclamantului din funcția de administrator și director al SC SRL, iar ulterior să-și valorifice nestingherit pretențiile formulate în calitate de asociat unic al SC SRL în contradictoriu cu SC SRL și în dauna intereselor societății.
A arătat că deschiderea procedurii insolvenței împotriva SC SRL nu poate conduce la respingerea acțiunii reclamantului având în vedere că nulitatea operează retroactiv și are ca principal efect lipsirea de eficiență juridică atât a actului atacat cât și a actelor ulterioare, încheiate în temeiul contractului de mandat și în scopul clar ar fraudării intereselor legitime ale reclamantului și ale SC SRL.
A susținut că desființarea actelor juridice frauduloase semnate de pârâtul în numele SC SRL ar fi posibilă doar sub condiția constatării nulității mandatului, în caz contrar, respingerea prezentei cereri de chemare în judecată ar conduce inevitabil la "legalizarea" tuturor actelor semnate de pârât în temeiul procurii autentificate sub nr. 3669/13.10.2008.
A precizat reclamantul, că a înțeles să formuleze prezenta acțiune atât în calitate de reprezentant legal al SC SRL H cât și în calitate de asociat.
A concluzionat că, deschiderea procedurii insolvenței împotriva SC SRL nu înseamnă că acțiunea ar fi lipsită de obiect, deoarece ridicarea dreptului de administrare al societății nu poate aduce atingerea drepturilor și intereselor sale rezultate din calitatea de asociat, ce pot fi valorificate doar în cadrul procedurii insolvenței. Chiar și după deschiderea procedurii insolvenței în dosarul nr- al Tribunalului Hunedoara, pârâtul a "reprezentat" SC SRL în relația cu administratorul judiciar și a semnat acte juridice în numele debitoarei, în condițiile în care urmărea de fapt valorificarea propriilor pretenții rezultate din calitatea sa de asociat unic al creditoarei SC SRL.
Analizând apelul declarat sub aspectul motivelor invocate se consideră că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi mai jos expuse:
Prin procura specială autentificată de BNP - sub nr. 3669/13.10.2008, pârâta a împuternicit cu puteri depline pe tatăl său, în vederea susținerii atât a intereselor mandantei cât și ale societății SC SRL.
La data încheierii contractului de mandat, pârâta era gravidă în luna a 8-a, situație în care nu se mai putea ocupa de administrarea societății, și nici ulterior după ce a născut.
Situația dintre pârâtă și reclamant era una conflictuală, determinată de divorțul acestora și apoi de procesul de partaj.
Cu privire la starea de drept incidentă în cauză, instanța de apel reține că reclamantul, cu ocazia judecății în primă instanță, și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 111 pr.civ. pentru ca, ulterior, în apel, să invoce ca temei de drept art. 71 din Legea nr. 31/1990.
Chiar și în baza acestui temei de drept sancțiunea nerespectării dispozițiilor art. 71 alin. 1 poate fi privită doar ca o nulitate relativă.
Nulitatea absolută ocrotește interese cu caracter general ce ține de ordinea publică pe când nulitatea relativă ocrotește interese cu caracter particular (, Tratat de drept civil, pg. 358).
Art. 71 alin. 1 prevede că "administratorii care au dreptul de a reprezenta societatea nu îl pot transmite decât dacă această facultate li s-a acordat în mod expres".
Față de împrejurarea că acest text de lege conține și alin. 2 și 3 care prevăd sancțiunile nerespectării alin. 1, textul de drept trebuie privit că în caz de nerespectare intervine nulitatea relativă.
O astfel de interpretare se desprinde și din faptul că nerespectarea dispozițiilor alin. 1 pot fi confirmate de către partea prejudiciată, caracteristică a nulității relative pe când o nulitate absolută nu este aptă de a fi confirmată.
Mai mult, nulitatea absolută poate fi invocată chiar și de către autorul acesteia.
În speța de față, în mod corect s-a reținut că reclamanții s-au mărginit doar să afirme că scopul încheierii procurii speciale a fost acela de aduce prejudicii societății sau de obținere a unor foloase necuvenite, fără însă să se probeze în vreun fel aceste susțineri.
În lipsa atacării și a actelor presupuse frauduloase și producătoare de prejudicii, după cum invocă în apel (semnarea deciziei de suspendare a contractului de muncă a reclamantului, etc.)și a probării prejudiciului, prezumția de valabilitate și de existență a acesteia există.
Chiar dacă administratorului unei societăți nu i s-a concedat acordul celorlalți administratori pentru delegarea atribuțiilor de reprezentare, transmiterea dreptului de reprezentare este validă, iar administratorul care încalcă interdicția legală suportă consecințele răspunderii solidare pentru pagubele astfel pricinuite (Legea societăților comerciale nr. 31/1990 - adnotată și comentată pe articole).
În baza argumentelor de mai sus, apelul se consideră a fi nefondat urmând a fi respins.
În baza art. 274 pr.civ. reclamantul apelant va fi obligat să plătească intimaților și sumele de câte 600 lei fiecăruia cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu avocat.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge apelul înaintat de către reclamantul în nume propriu și pentru SC SRL H împotriva sentinței nr. 1895/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
Obligă pe reclamantul-apelant să plătească intimaților și sumele de câte 600 lei fiecăruia, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 20.01.2010.
Președinte, - - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Th.
Ex.7/08.02.2010.
Jud fond
Președinte:Olimpia Maria StângaJudecători:Olimpia Maria Stânga, Ioan Cibu
