Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 34/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ
DECIZIE Nr. 34/
Ședința publică de la 04 mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gina Ignat
JUDECĂTOR 2: Simona Gavrila
Grefier - -
.-.-.-.-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea apelului declarat de pârâta MONTAN cu sediul în sat. com.Vânători jud.V, împotriva sentinței nr.285 din 8.10.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă CO cu sediul în,- jud.V, având ca obiect constatare nulitate act.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 29.04.2009, când instanța a avut nevoie de timp pentru deliberare și a amânat soluționarea cauzei la data de -, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA:
Asupra apelului civil de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava sub nr-, reclamanta - - - a solicitat în contradictoriu cu pârâta - SRL să se anuleze contractul de împrumut încheiat la 16.04.2007.
În motivarea cererii a precizat că, în baza unei înțelegeri verbale între administratorii celor două societăți urma să se achiziționeze acțiuni de la - - -, motiv pentru care prin ordinul de plată nr.28/9.03.2007 a fost virată suma de 30.000 lei, reprezentând contravaloare fabrică, iar prin ordinul de plată nr.29/12.03.2007, a virat suma de 70.000 lei cu titlu de avans.
Ulterior, administratorul societății pârâte a renunțat la convenție și, prin amenințării a solicitat administratorului reclamantei să-i încheie un contract de împrumut sau să-i cesioneze 50% din acțiuni, acțiuni în valoare de 1.200.000 euro.
În aceste condiții s-a încheiat contractul de împrumut a cărui anulare se solicită.
Pârâta a depus întâmpinare, invocând excepția necompetenței materiale și teritoriale a Tribunalului Suceava.
Pe fond a susținut că, în realitate suma de bani a fost plătită pentru achiziționarea de la reclamantă unei instalații de balastieră și nicidecum pentru un terț, astfel cum rezultă și din conținutul celor două ordine de plată.
A mai susținut pârâta că, ulterior, reclamanta s-a răzgândit și nu a mai dorit să finalizeze vânzarea, motiv pentru care trebuia să-i restituie suma. Deoarece a invocat unele probleme financiare și a solicitat un răgaz pentru restituirea datoriei, a încheiat contractul de împrumut la data de 16.04.2007, prin care a acordat un termen de grație la data de 23.04.2007.
Prin sentința civilă nr.158/2008, Tribunalul Suceavaa declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vrancea, respingând excepția necompetenței materiale a tribunalului.
Prin sentința civilă nr. 285/2008 pronunțată în cauză de Tribunalul Vrancea s-a admis acțiunea formulat de reclamanta - - -, pentru anularea contractului de împrumut încheiat la 16.04.2007 și, pe cale de consecință s-a constatat nul respectivul contract, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Reclamanta - - - a solicitat prin acțiune anularea contractului de împrumut încheiat în 16.04.2007 pentru motivul că ar fi încheiat acest contract sub amenințarea administratorului pârâtei -, iar prin precizările depuse în termen la fila 25 din dosarul Tribunalului Suceava, ca urmare a întâmpinării pârâtei,a invocat și fictivitatea acestuia, în sensul că suma de bani de 100.000 lei nu reprezintă obiectul împrumutului, ci avans pentru achiziționarea unor utilaje, conform ordinelor de plată 28 și 29 din 9, respectiv 12.03.2007( filele 15,16 Dosar 1664/2008).
Această împrejurare de fapt a recunoscut-o pârâta prin întâmpinarea depusă la fila 13- dosar Tribunalul Suceava, unde la punctul B precizează că suma de bani a fost achitată reclamantei pentru achiziționarea unei instalații de balastiere.
Aceeași poziție are pârâta și prin cererea pentru emiterea unei somații de plată - fila 20 dosar - unde, în prezentarea situației de fapt, arată că a plătit cu titlu avans marfă, prin OP 28 și 29 din martie 2007 suma totală de 100.000 lei.
Reclamanta a invocat și un al treilea motiv de nulitate, respectiv încheierea contractului de împrumut cu încălcarea dispozițiilor legale, art. 34 din Decretul 31/1954 și art. 1 din Legea 31/1990 R, precizând în acest sens că:
Potrivit art. 1 din Legea 31/1990 R, societățile comerciale se constituie pentru efectuarea de acte comerciale iar art. 34 din decretul nr.31/1954 dispune în sensul că persoana juridică nu poate avea decât acele drepturi ce corespund scopului ei, stabilit prin lege, actul de înființare sau statut.
Orice act juridic care nu este făcut în vederea realizării acestui scop este nul.
Contractul de împrumut încheiat între reclamantă și pârâtă, la 16.04.2007, este nul, deoarece:
Scopul statutar la care se referă art. 34 este mai larg decât obiectul de activitate stabilit prin actul constitutiv. În timp ce obiectul de activitate - stabilit prin actul constitutiv desemnează operațiunile comerciale obișnuite ale unei societăți comerciale, scopul statutar îl reprezintă săvârșirea de fapte de comerț sau alte operațiuni conexe, în vederea obținerii de beneficii.
Plecând de la aceste considerente și raportând la situația de fapt reținută, precum și la câteva elemente ale contractului de împrumut, termenul de restituire - 23.04.2007, penalitățile de întârziere de 2% din suma nerestituită pentru fiecare zi de întârziere - se reține că actul încheiat nu i-a adus beneficii societății reclamante, dimpotrivă, termenul scurt prevăzut în vederea restituirii a expirat și penalitățile au început să curgă în detrimentul său, creând un debit ce poate duce la dezechilibru financiar.
De altfel, prin sentința civilă nr.321/4.11.2007, Tribunalului Vranceaa obligat reclamanta, pe calea somației de plată, la plata sumei de 100.000 lei și 272.000 lei penalități contractuale.
Așa fiind, se apreciază că actul în litigiu - contract de împrumut, a fost încheiat cu încălcarea dispozițiilor legale și împotriva scopului stabilit prin lege și statut, astfel că acesta este nul.
Împotriva sentinței nr.285/2008 a Tribunalului Vrancea, în termen legal, a declarat apel pârâta, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:
Instanța de fond s-a pronunțat extrapetita, constatând nulitatea absolută a contractului de împrumut în baza disp.art.1 din Legea 31/1990 și a art.34 din Decretul 31/1954, deși nu a fost legal investită cu o astfel de cerere de modificare a acțiunii inițiale.
Astfel, obiectul cererii reclamantei îl constituie anularea contractului de împrumut pentru vicierea consimțământului prin violență, cauză de nulitate relativă a contractului prevăzută de art.955 în referire la art.953 cod civil (temei de drept invocat de altfel expres și de reclamantă).
Reclamanta își putea modifica acțiunea până la prima zi de înfățișare care, în speță, s-a consumat la data de 11.06.2008, însă în realitate, aceasta a înțeles să modifice acțiunea abia după închiderea dezbaterilor, prin notele de concluzii scrise când a invocat drept temei de anulare și încălcarea disp.art.1 din Legea 31/1990 și art.34 din Decretul 31/1954.
Prin aceleași note de concluzii scrise s-a formulat și o cerere nouă, respectiv aceea de suspendare a cauzei în conformitate cu disp.art.244 alin.1 pct.2 pr.civ.
Instanța de fond a pronunțat o soluție nelegală și prin aceea că a omis a se pronunța pe obiectul dedus judecății (anularea contractului pentru vicierea consimțământului prin violență).
Contractul de împrumut astfel încheiat este perfect valabil, respectând dispozițiile legal pretins a fi încălcate art.1 din Legea 31/1990 și art.34 din Decretul 31/1954.
Textele legale menționate statuează asupra principiului specialității capacității de folosință a persoanelor juridice, impunând ca actele juridice încheiate de către acestea în desfășurarea actelor de comerț să fie conforme scopului statuar (la care se referă art.34 din Decretul 31/1954).
Scopul statuar are o sferă mai largă, permițând efectuarea de fapte de comerț și a altor operațiuni conexe accesorii activității comerciale.
Prin urmare, o societate comercială poate săvârși cu titlu ocazional, și nu ca obișnuință, și alte operațiuni decât cele prevăzute expres în actul constitutiv.
Raporturile juridice derulate între cele două părți trebuie privite în dinamica lor, căci rațiunea încheierii ulterioare a contractului de împrumut a reprezentat-o denunțarea convenției inițiale de către reclamantă și asigurarea unei garanții concrete pentru pârâtă în recuperarea sumei de bani.
Pentru motivele expuse succint mai sus, apelanta a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În subsidiar, s-a solicitat modificarea în tot hotărârii apelate și respingerea acțiunii ca nefondată.
Intimata - - - a formulat întâmpinare în cauză, reiterând, în esență, apărările pe care și le-a făcut la judecata în fond, insistând asupra faptului că societatea pârâtă nu are în obiectul de activitate și efectuarea de activități de creditoare, așa încât aceasta nu poate efectua activități de creditare.
Intimata-reclamantă a solicitat respingerea apelului ca fiind nefondat.
Inițial, apelul a fost înregistrat pe rolul secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de APEL GALAȚI sub nr.1664/91/08.12.2008, care - prin încheierea din 5.02.2009 l-a înaintat la secția comercială unde a fost înregistrat sub nr.174/44/09.02.2009.
Apelul este fondat, pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Examinând cauza în raport de neregularitățile procedurale semnalate de către apelanta-pârâtă - SRL, Curtea constată că hotărârea criticată este, într-adevăr, nelegală din perspectiva următoarelor considerațiuni:
Soluția instanței se fundamentează pe un motiv ce nu este conținut în cererea introductivă, fiind prin note de concluzii scrise, fără a fi pus în discuția părților, ceea ce relevă violarea unor principii de bază ale dreptului procesual civil, cum ar fi cel al contradictorialității și cel al dreptului la apărare.
Notele de concluzii scrise depuse de reclamantă cu mult înainte de data dezbaterilor trebuiau calificate de prima instanță drept cerere modificatoare a acțiunii ce trebuia pusă în discuția părților.
Ori de câte ori reclamantul își modifică sau întregește cererea, respectând principiul dreptului la apărare, instanța este obligată să amâne judecarea cauzei, să comunice cererea modificată sau întregită pârâtului, pentru ca acesta să aibă posibilitatea să formuleze întâmpinare.
În speță, achiesând practic la o cerere nouă a reclamantei, aceea de constatare nulitate contract (iar nu la cea introductivă de anulare contract) ce nu a fost supusă dezbaterii, prima instanță a încălcat, în mod vădit, dreptul la apărare al pârâtei, fapt ce reclamă desființarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, soluție ce se impune, de altfel și din perspectiva obligativității art.6 din Convenția europeană a drepturilor omului, potrivit căreia fiecărei persoane trebuie să i se asigure un drept efectiv de apărare.
Văzând și disp.art.297 alin.1 pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de pârâta MONTAN cu sediul în sat. com.Vânători jud.V, împotriva sentinței nr.285 din 8.10.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea.
Desființează sentința civilă nr.285/8.10.2008 a Tribunalului Vrancea și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 04 mai 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Fond:
Red.
Tehnored.
17 Iunie 2009/ 4 ex.
Președinte:Gina IgnatJudecători:Gina Ignat, Simona Gavrila
