Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 35/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 35/
Ședința publică din 28 Martie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra apelurilor promovate de " " și de "" A, împotriva sentinței comerciale nr. 378 din 2 aprilie 2007, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr. 12/2004.
În lipsa părților.
Se constată că judecarea cauzei a avut loc în ședința publică din 17 martie 2008, desfășurarea dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta deciziei, iar pronunțarea din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a da posibilitate părților de a depune concluzii scrise s- amânat pentru data de 24 martie 2008 și apoi pentru ziua de astăzi, 28 martie 2008.
CURTEA,
Prin sentința nr. 378 din 2 aprilie 2007, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr. 12/2004 s-a dispus astfel:
Respinge cererea incidentală promovată de reclamanta-pârât reconvențional " " - succesoarea " " -.M - societate în insolvență reprezentată prin lichidator judiciar Consult -.M, succesoarea " Consult" -.M, în contradictoriu cu pârâta reclamant reconvențional " " -.M, privind înscrierea în fals a înscrisului preconstituit al contractului nr.275/09.07.2001 încheiat între împricinate și înfățișat de pârâta-reclamant reconvențional și, în consecință:
Stabilește că dispozițiunile art.XIII "Alte clauze" art.32 pct.3 din convenția litigioasă are drept conținut "depășirea termenului de execuție din vina executantului se va penaliza cu 2% din valoarea de contract".
II. Respinge excepția prescrierii dreptului pârâtei-reclamant reconvențional la acțiunea reconvențională, invocată de reclamanta-pârât reconvențional.
III. Admite în parte acțiunea comercială promovată de reclamanta " "-.M prin lichidator judiciar Consult -.M, în contradictoriu cu pârâta " "-.
IV. Admite în parte acțiunea reconvențională promovată de pârâta-reclamant reconvențional " "-.M, în contradictoriu cu reclamanta-pârât reconvențional " " -.M prin lichidator judiciar Consult -.
Stabilește că la data de 20.12.2001 - data recepționării tuturor lucrărilor efectuate de executantul convenției litigioasă de către beneficiarul aceleiași convenții, pârâta-reclamant reconvențional datora reclamantei-pârât reconvențional: - suma de 34.190,60 lei noi reprezentând contravaloarea lucrărilor efectuate de cea din urmă sub incidența convenției litigioasă; - suma de 10.940,96 lei noi reprezentând penalități contractuale; - suma de 18.725,42 lei noi reprezentând contravaloarea lucrărilor suplimentare ce exced executării convenției litigioasă.
VI. Stabilește că la data de 20.12.2001 - data recepționării tuturor lucrărilor efectuate de executantul convenției litigioasă de către beneficiarul aceleiași convenții, reclamanta-pârât reconvențional datora pârâtei-reclamant reconvențional: suma de 44.104,80 lei noi reprezentând penalități contractuale pentru depășirea termenului de execuție stabilit prin aceeași convenție litigioasă din vina executantului, cu 46 de zile.
VII. Compensează suma de 44.104,80 lei noi datorată la data de 20.12.2001 de reclamanta-pârât reconvențional, cu suma de 45.131,56 lei noi datorată de pârâta-reclamant reconvențional și, în consecință:
Obligă pârâta-reclamant reconvențional la plata sumei de 1.026,76 lei noi reclamantei pârât reconvențional, reprezentând prețul neachitat în temeiul convenției litigoasă.
VIII. Obligă pârâta-reclamant reconvențional la plata sumei de 38.544,57 lei noi reclamantei-pârât reconvențional, reprezentând penalități contractuale începând de la data de 21.12.2001 și până la pronunțarea prezentei hotărâri judecătorești.
IX. Obligă pârâta-reclamant reconvențional la plata sumei de 18.725,42 lei noi în beneficiul reclamantei-pârât reconvențional, reprezentând contravaloarea lucrărilor suplimentare ce exced executarea convenției litigioasă, scadentă la 27.12.2001.
Obligă pârâta-reclamant reconvențional la plata sumei de 18.005,43 lei noi în beneficiul reclamantei-pârât reconvențional, reprezentând dobânda legală comercială aplicată creanței principală de 18.725,42 lei noi, începând cu 30.12.2001 și până la pronunțarea prezentei hotărâri judecătorești.
XI. Admite în parte cererea accesorie promovată de reclamanta-pârât reconvențional, în contra pârâtei-reclamant reconvențional și, în consecință:
Obligă pârâta-reclamant reconvențional la plata sumei de 151,60 lei noi pe seama reclamantei-pârât reconvențional, reprezentând cheltuieli de judecată avansate și dovedite în beneficiul procedurii judiciare pendinte, proporțional cu pretențiile ce i-au fost recunoscute acesteia din urmă.
XII. Admite în parte cererea accesorie promovată de pârâta-reclamant reconvențional, în contra reclamantei-pârât reconvențional și, în consecință:
Obligă reclamanta-pârât reconvențional la plata sumei de 2819,20 lei noi pe seama pârâtei-reclamant reconvențional, reprezentând cheltuieli de judecată avansate și dovedite în beneficiul procedurii judiciare pendinte, proporțional cu pretențiile ce i-au fost recunoscute acesteia din urmă.
XIII. Compensează cheltuielile judiciare avansate și dovedite de împricinate până la concurența sumei de 151.60 lei noi recunoscută cu acest titlu reclamantei-pârât reconvențional și, în consecință:
Obligă reclamanta-pârât reconvențional la plata sumei de 2.667,60 lei noi în beneficiul pârâtei-reclamant reconvențional, reprezentând cheltuieli judiciare avansate, dovedite și necompensate.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
de fapt relevante atât dezlegării excepțiunii, cât și a pricinii de fond dintre împricinate.
Este necontestată încheierea convenției litigioasă, precum și conținutul acesteia. Astfel reclamanta-pârât reconvențional s-a obligat ca în 2 luni și J să execute în beneficiul pârâtei-reclamant reconvențional lucrări de extindere și modernizare la sediul acesteia din urmă din mun.-.M,-, jud.M, valoarea contractului fiind estimată la suma de 15.269,39 dolari SUA, fără a se arăta cursul oficial leu/dolar.
Deasemenea nu se contestă că predarea primirea lucrărilor contractate s-a realizat abia la data de 20.12.2001, în timp ce durata contractului a fost stipulată pentru 2 luni și J de la încheierea contractului, adică până la data de 23.09.2001.
Nu sunt contestate nici plățile parțiale efectuate de beneficiar în contul prestațiilor reclamantei constructor, însă s-a invocat de către beneficiar compensarea prețului rămas neachitat cu prejudiciul estimat anticipat prin clauza penală contractuală ca urmare a neîndeplinirii la timp a lucrărilor de către constructorul reclamant.
Aspectele litigioase au fost ridicate de împricinate în legătură cu conținutul clauzei penale asumată de reclamantă pentru neîndeplinirea la timp a obligațiilor asumate ca urmare a alterării unuia dintre înscrisurile ce au preconstituit convenția dedusă acestei judecăți. Deasemenea s-au mai aflat în dispută efectele juridice concrete produse din interpretarea aceleiași clauze ca urmare a predării lucrărilor abia la data de 20.12.2001.
Reclamanta-constructor a pretins că depășirea termenului contractual s-a datorat și unor solicitări ale beneficiarului pe parcursul derulării lucrărilor, dar și a unor lucrări suplimentare, respectiv izolarea acoperișului cu polistiren, izolarea pereților tot cu polistiren, montarea unei pardoseli din plăci panel și instalații de încălzire, în valoare totală de 6.739,50 dolari SUA. Față de aceste susțineri ale adversarului procesual, pârâta beneficiar a opus lipsa vreunei comenzi suplimentare scrisă, astfel cum s-a stipulat contractual.
În mod cert între împricinate nu s-a făcut desocotirea finală și niciuna dintre ele nu a fost în măsură să înfățișeze devizul ofertă inițial acceptat de beneficiar și care să cuprindă în detaliu lucrările de construire impuse contractual.
Cu privire la înscrisul preconstituit al convenției litigioasă, în mod cert cele două împricinate au înfățișat judecății două exemplare care diferă în privința clauzei penală imputabilă reclamantei constructor, inserată la cap.XII "alte clauze", alin.2 pct.3. Astfel, pârâta-reclamant reconvențional a prezentat exemplarul unde clauza litigioasă are următorul enunț "depășirea termenului de execuție din vina se va penaliza cu 2% din valoarea de contract", peste mențiunea "rămasă de executat" fiind petrecută orizontal o linie. Exemplarul înfățișat de reclamanta-pârât reconvențional cuprinde un enunț similar, nealterat însă de mențiunea "rămasă de executat".
Așa cum a menționat și expertul criminalist chemat să aducă lămuriri de specialitate asupra acestei controverse, judecătorul acestei pricini apreciază că exemplarul înscrisului preconstituit al convenției înfățișat de reclamanta-pârât reconvențional este alterat, clauza însușită de ambele împricinate la momentul încheierii acesteia fiind "depășirea termenului de execuție din vina se va penaliza cu 2% din valoarea de contract". în mod concret, ambele înscrisuri au fost pregătite de reprezentantul reclamantei-pârât reconvențional - dl., această împrejurare rezultând din analizarea înscrisurilor respective și aplicarea unei prezumții simple. în urma analizei înscrisurilor se observă că denumirea și celelalte date de identificare ale reclamantei-pârât reconvențional au fost tehnoredactate, în timp ce cele ale pârâtei-reclamant reconvențional au fost completate ulterior olograf, în spații dinainte concepute.
Expertul criminalist nu a putut identifica dacă reprezentantul pârâtei-reclamant reconvențional - dl. - a completat olograf cele două înscrisuri în spațiile dinainte concepute, iar reprezentantul reclamantei-pârât reconvențional nu s-a reușit a-1 aduce înaintea acestei judecăți. C mai probabil toate mențiunile olografe din ambele exemplare ale înscrisului preconstituit al convenției litigioase au fost completate de către dl..
Într-un mod nu ferit de îndoială, reprezentantul reclamantei-pârât reconvențional a completat clauza alterată și defăimată în forma "depășirea termenului de execuție din vina se va penaliza cu 2% din valoarea rămasă de contract", însă la momentul negocierilor cu reprezentantul beneficiarei pârât-reclamant reconvențional și-a însușit perspectiva acestuia din urmă anulând printr-o linie orizontală mențiunea "rămasă de contract" și completând cu mențiunea "valoarea de contract", după care a completat și cel de-al doilea exemplar destinat la care clauza îndoielnică a avut cuprinsul nealterat următor "depășirea termenului de execuție din vina se va penaliza cu 2% din valoarea de contract", aceasta fiind și forma care va fi avută în vedere la dezlegarea pricinii. Deși se menționează redactarea a trei exemplare cu înscrisul preconstituit al convenției litigioasă, împricinatele nu au reușit identificarea celui din urmă.
Din concluziile expertului specializat în construcții civile rezultă că reclamanta-pârât reconvențional a executat toate lucrările pretinse, inclusiv cele despre care împricinatele au arătat că au excedat cadrului convenției litigioase, chiar dacă nu în cantitățile evocate de reclamanta-pârât reconvențional, ci unele ușor diminuate. În lipsa devizul ofertă însușit de ambele împricinate nu a fost obiectiv în măsură să precizeze acele lucrări afectate convenției litigioasă și cele pretinse de reclamanta-pârât reconvențional a fi fost executate suplimentar.
Coroborând aceste concluzii destul de echivoce ale expertului de specialitate în construcții civile cu celelalte înscrisuri câștigate pricinii, judecătorul acesteia apreciază că, într-adevăr, reclamanta-pârât reconvențional a efectuat lucrările suplimentare pretinse, dar negate de către pârâta-reclamant reconvențional, ele fiind constatate fizic de către expert, însă în cantități relativ mai mici decât cele afirmate. Așadar, reclamanta-pârât reconvențional a pretins lucrări suplimentare în valoare totală de 237.522.191 lei vechi, însă judecătorul pricinii a calculat potrivit cu prețurile necontestate de pârâta-reclamant reconvențional și cu cantitățile constate de către expert valoarea acestora la suma de 18.005,43 lei noi (adică de 180.054.300 lei vechi).
Existența lucrărilor suplimentare creează premisele în beneficiul reclamant-pârât reconvențional pentru depășirea termenului contractual, însă nu pentru întreaga perioadă de 85 de zile de întârziere. Astfel, cum a și recunoscut reclamanta-pârât reconvențional în cadrul procedurii judiciare specială anterioară purtată între aceleași împricinate în dosarul nr- al Tribunalului Mureș -Secția comercială și de contencios administrativ (nr.24, 50), depășirea termenului contractual din culpa a fost doar de 46 de zile, restul perioadei fiind necesar pentru executarea lucrărilor suplimentare.
Pe de altă parte, pârâta-reclamant reconvențional nici nu a negat că din prețul contractului nu a achitat diferența în cuantum echivalent în monedă națională de 34.190,60 lei noi.
juridice cu privire la procedura incidentală a înscrierii în fals a înscrisului preconstituit al convenției litigioasă înfățișat de pârâta-reclamant reconvențional, promovată de reclamanta-pârât reconvențional.
Așa cum s-a reținut în cele ce preced, exemplarul înscrisului preconstituit înfățișat de pârâte-reclamant reconvențional a fost în mod cert alterat cu privire la clauza inserată la cap.XIII "alte clauze" alin.2 pct.3, fiind barată orizontal mențiunea "rămasă de executat" și completat în paranteze mențiunea "valoarea de contract".
Un prim aspect de relevat este acela că nu a fost cu putință identificarea autorului alterării, cel mai probabil aceasta fiind executată de chiar reprezentantul împricinatei care a defăimat ca fals respectivul înscris - dl..
Un alt aspect de relevat este împrejurarea că exemplarul înscrisului preconstituit al convenției litigioasă în forma sa alterată corespunde cu cel înfățișat chiar de împricinata care a deschis o asemenea procedură incidentală de administrare a unui înscris, respectiv reclamanta-pârât reconvențional. În acest fel rezultă în mod cert că voința concordantă a părților litigante la încheierea convenției litigioasă a fost aceea de recunoaștere a clauzei respective în forma "depășirea termenului de execuție din vina se va penaliza cu 2% din valoarea de contract". Așadar, alterarea respectivului înscris nu a fost aptă de a modifica în mod fraudulos efectele juridice ale acelei clauze penale, ea datorându-se probabil dintr-o eroare de redactare, deîndată remediată prin bararea orizontală a mențiunii "rămasă de executat și completarea între paranteze a mențiunii "valoare de contract".
Față de aceste considerente s-a respins cererea incidentală promovată de reclamanta-pârât reconvențional cu privire la înscrierea în fals a înscrisului preconstituit al convenției litigioasă înfățișate de pârâta-reclamant reconvențional, stabilind totodată conținutul real al clauzei suspectată de a fi fost înscrisă în fals.
juridice relevante dezlegării excepțiunii peremptorii a prescripției acțiunii reconvențională, invocată de reclamanta-pârât reconvențional.
Într-adevăr, potrivit procesului-verbal de recepție a lucrărilor din 21.12.2001, momentul de inițiere a termenului prescripției extinctive a dreptului material la acțiune reconvențională promovată de pârâta-reclamant reconvențional în contra reclamantei-pârât reconvențional a fost data de 21.12.2001, în caz de neintervenire a vreunei situațiuni aptă să îl întrerupă ori să îl suspende, acesta urmând a se fi împlinit la data de 22.12.2004.
Tot astfel cert este că pârâta-reclamant reconvențional a promovat acțiunea reconvențională în contra reclamantei-pârât reconvențional abia la data de 01.02.2005, aparent după împlinirea acestui termen.
Cu toate acestea pârâta-reclamant reconvențional a înfățișat cuvenite dovezi ale efectuării unor acte începătoare de executare la data de 16.12.2002, atunci când prin mijlocirea unui executor judecătoresc a îndeplinit formele de punere în întârziere a reclamantei-pârât reconvențional în scopul satisfacerii creanței pretinsă și prin intermediul acțiunii reconvenționale de față. Or, în accepțiunea legiuitorului exprimată prin dispozițiunile art.16 alin.l lit.c) din Decretul nr.167/1958, un astfel de act ca cel îndeplinit de reclamanta reconvențional este să întrerupă cursul termenului de prescripție extinctivă ce curgea în defavoarea ei, de la data punerii în întârziere urmând a curge un nou astfel de termen ce urma să se împlinească numai la data de 17.12.2005.
Cum acțiunea reconvențională a fost promovată de reclamanta reconvențional la data de 01.02.2005, judecătorul a constatat că dreptul material la acțiunea reconvențională a fost exercitat de titularul acesteia înlăuntrul termenului prescripției extinctive.
Față de cele ce preced, găsind apărările reclamantei reconvențional ca fiind verificate, s-a înlăturat excepțiunea peremptorie invocată de adversarul procesual în scopul paralizării judecății acțiunii reconvenționale.
juridice relevante dezlegării atât a acțiunii comerciale inițială promovată de reclamantă în contra pârâtei, cât și a celei reconvenționale îndreptată de aceasta din urmă în contra celei dintâi.
de față au în vedere una și aceeași convenție nenumită și sinalagmatică în care reclamanta-pârât reconvențional s-a obligat să efectueze o serie de lucrări de extindere și modernizare la sediul pârâtei reclamant reconvențional, înlăuntrul unui termen, iar beneficiarul acestor lucrări, recte pârâtei-reclamant reconvențional îi revenea obligația corelativă de plata prețului stipulat, de asemenea într-un termen contractual începând cu emiterea facturii conținând valoarea lucrărilor acceptate de beneficiar potrivit situației de lucrări înfățișată de constructor lunar.
În caz de neîndeplinire întocmai a obligațiilor asumate, părțile contractante au stipulat clauze penale reciproce la care estimau anticipat valoarea prejudiciilor suferite din culpa celeilalte părți, după cum urmează: beneficiara pârât-reclamant reconvențional la o valoare de 2% din valoarea facturii remise de constructor pentru fiecare zi de întârziere, iar constructorul reclamant reconvențional la o valoare de 2% din valoarea contractului pentru fiecare zi de întârziere.
Din probatoriul administrat a rezultat că, pe parcursul derulării contractului, beneficiara pârât-reclamant reconvențional a solicitat lucrări ce excedeau obiectului convenției, fără însă ca părțile contractante să se îngrijească să preconstituie înscrisuri în acest sens, cu toate că în cuprinsul convenției litigioase conveniseră ca pentru orice astfel de lucrări suplimentare să se preconstituie înțelegerile în scris. Într-o astfel de situațiune, judecătorul acestor pricini a considerat că lucrările suplimentare dovedite a le fi executat reclamanta-pârât reconvențional în beneficiul pârâtei-reclamant reconvențional au constituit obiectul material al unei convenții distinctă pentru care întinderea a rezultat indirect din înscrisurile înfățișate de reclamanta-pârât reconvențional, coroborate și cu constatările expertului de specialitate în construcții civile, astfel că în considerarea acestora nu a făcut incidența clauzei penale.
Cu toate acestea nu s-a putut reține în culpa exclusivă a reclamant-pârât reconvențional depășirea terenului contractului inițial, din cele 85 de zile întârziere apărându-i deplin plauzibilă perioada de 39 de zile necesare executării lucrărilor suplimentare. Astfel, s-a reținut în dauna reclamant-pârât reconvențional depășirea termenului contractual cu doar 46 de zile. În acest fel, prejudiciile cauzate pârâtei-reclamant reconvențional au fost estimate la valoarea de 44.104,80 lei noi, având ca elemente valoarea contractului litigios de 15.269,30 dolari SUA, cursul oficial de 3,1397 lei noi/la dolar SUA la data de 21.12.2001, cele 46 de zile întârziere reținute în dauna și procentul de 2% pentru fiecare zi de întârziere stabilit convențional.
De cealaltă parte, pentru ultima lună din derularea contractului litigios, respectiv noiembrie 2001, reclamanta-pârât reconvențional a remis pârâtei-reclamant reconvențional factura nr.- în valoare totală de 585.430.000 lei vechi, din care suma de 347.907.809 lei vechi reprezenta prețul lucrărilor executate sub auspiciile convenției litigioase, iar suma de 237.522.191 lei vechi reprezenta prețul lucrărilor suplimentare executate în afara respectivei convenții.
Or, prin neîndeplinirea obligației contractuale de achitare a prețului lucrărilor executate în beneficiul ei, pârâta reclamant reconvențional a cauzat reclamant-pârât reconvențional prejudicii contractuale estimate anticipat prin clauza penală în cuantum de 10.940,96 lei noi până la data de 21.12.2001 când a avut loc recepția tuturor lucrărilor, prejudicii calculate însă doar raportat la suma de 347.907.809 lei vechi reprezentând prețul lucrărilor executate sub incidența convenției litigioasă.
Așa fiind, la momentul reper al recepționării tuturor lucrărilor, reclamanta-pârât reconvențional datora beneficiarei pârât-reclamant reconvențional suma de 44.104,80 lei noi reprezentând prejudiciile contractuale cauzate acesteia pentru depășirea termenului contractual din culpa ei cu 46 de zile, iar pârâta reclamant reconvențional datora celei dintâi suma de 34.190,60 lei noi cu titlu de preț al lucrărilor contractate, suma de 10.940,96 lei noi reprezentând prejudiciile cauzate ca urmare a neîndeplinirii la termenul scadent a obligației contractuale de plată a prețului lucrărilor decontate, dar și suma de 18.725,42 lei noi reprezentând prețul lucrărilor executate suplimentar.
Cum însă doar creanțele reciproce ale împricinatelor izvorâte din convenția litigioasă sunt apte de a fi compensate legal, judecătorul a operat o astfel de compensare doar în privința creanței pârâtei-reclamant reconvențional în cuantum de 44.104,80 lei noi cu cea a reclamantei pârât reconvențional în cuantum de 45.131,56 lei noi constând în suma de 34.190,60 lei noi cu titlu de preț al lucrărilor contractate și suma de 10.940,96 lei noi reprezentând prejudiciile cauzate ca urmare a neîndeplinirii la termenul scadent a obligației contractuale de plată a prețului lucrărilor decontate. În consecință, prețul rămas neachitat la 21.12.2001 de către reclamanta-pârât reconvențional și necompensat este în cuantum de 1.026,76 lei noi, asupra căreia a planat în continuare clauza penală asumată contractual de pârâta-reclamant reconvențional, prejudiciile cauzate astfel reclamantei-pârât reconvențional până la pronunțarea acestei hotărâri judecătorești urmând a fi în cuantum de 38.544,57 lei noi.
Pe de altă parte, pârâta-reclamant reconvențional mai datorează reclamantei-pârât reconvențional și prețul lucrărilor solicitate acesteia suplimentar în cuantum de 18.725,42 lei noi, dar și daune moratorii calculate potrivit dobânzii legale până la data prezentă în cuantum de 18.005,43 lei noi.
Față de considerațiunile ce preced, judecătorul a reținut indisciplina contractuală atât în sarcina reclamantei-pârât reconvențional, cât și în sarcina pârâtei-reclamant reconvențional, a admis doar în parte ambele acțiuni judiciare comerciale cu care a fost investit, respectiv acțiunea comercială promovată inițial de reclamantă în contra pârâtei, precum și cea reconvențională promovată de pârâta-reclamant reconvențional în contra reclamantei-pârât reconvențional, iar după ce a stabilit întinderea creanțelor recunoscute lor și după operarea compensării legale între cele izvorâte din convenția litigioasă în modalitatea deja expusă, a obligat pârâta-reclamant reconvențional la plata în beneficiul reclamantei-pârât reconvențional a următoarelor sume: de 1.026,76 lei noi reprezentând preț neachitat și necompensat al lucrărilor ce cad sub incidența convenției litigioasă, a sumei de 38.544,57 lei noi reprezentând penalități contractuale afectate creanței principale începând cu data de 21.12.2001 și până în prezent, a sumei de 18.725,42 lei noi reprezentând prețul lucrărilor solicitate suplimentar și a sumei de 18.005,43 lei noi reprezentând dobânda legală afectat acestei din urmă creanțe principală de la data de 30.12.2001 și până în prezent.
Ambele împricinate au avansat cheltuieli în beneficiul procedurii judiciare pendinte, dar au și promovat cererile accesorii circumscrise dispozițiunilor art.274 alin.l pr.civ.
Astfel, reclamanta-pârât reconvențional a avansat suma de 1,60 lei noi reprezentând cheltuieli de notificare la conciliere și suma de 150,00 lei noi reprezentând onorariul expertului criminalist căzut în sarcina ei.
De cealaltă parte, pârâte-reclamant reconvențional a achitat anticipat taxa judiciară de timbru în valoare de 2.959,17 lei noi, însă îi va fi recunoscută doar 49,48% din valoare proporțional cu valoarea pretențiilor ridicate în contra adversarului procesual și ce îi vor fi recunoscute, adică în cuantum de 1464,20 lei noi. Deasemenea a mai avansat suma de 5,oo lei noi reprezentând timbru judiciar, suma de 150,oo lei noi reprezentând onorariul expertului criminalist căzut în sarcina ei și a sumei de 1.200,oo lei noi reprezentând onorariul expertului specialist în construcții civile. Astfel, totalul cheltuielilor ce i-au fost recunoscute în cadrul judecății de față au fost în cuantum de 2.819,20 lei noi.
Sub auspiciile art.276 pr.civ. s-au compensat cheltuielile judiciare reciproce până la concurența celor avansate de reclamanta-pârât reconvențional în cuantum de 151,60 lei noi și a fost obligată aceasta din urmă la plata sumei de 2.667,60 lei noi în beneficiul pârâtei-reclamant reconvențional, reprezentând cheltuielile judiciare avansate, dovedite și necompensate.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel "" succesoare a și " "
Prin cererea de apel formulată "" succesoare a solicită desființarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond iar în subsidiar schimbarea sentinței în sensul admiterii prescripției dreptului la acțiunea reconvențională formulată de pârâta - SRL.
În motivarea cererii de apel se arată că hotărârea primei instanțe a fost dată cu încălcarea disp.art.129 alin.6 pr.civ. dispoziții care obligă judecătorul să se pronunțe asupra acțiunii formulate și în privința tuturor părților. Acțiunea a fost formulată inițial de - SRL continuată de - SRL însă instanța de fond nu s-a pronunțat față de - SRL.
În ceea ce privește acțiunea reconvențională se arată că se impune a se constata prescris dreptul la acțiune întrucât notificarea și punerea în întârziere comunicată sub nr.194 din 16.12.2002 prin BEJ - nu a avut efectul întreruperii curgerii termenului de prescripție așa cum greșit a reținut prima instanță, art.16 din decretul nr.167/1958 precizează în mod expres și limitativ împrejurările care conduc la întreruperea curgerii termenului de prescripție. Prin respingerea acțiunii reconvenționale ca fiind prescrisă se impunea admiterii acțiunii principale în totalitate, fără a opera compensarea așa cum a fost efectuată de către prima instanță.
- SRL prin cererea de apel formulată invocă prescripția dreptului la acțiune a reclamantei - SRL precum și excepția lipsei calității procesuale active a acestei reclamante și solicită schimbarea hotărârii primei instanțe în sensul admiterii acestor excepții și pe cale de consecință respingerea acțiunii reclamantei.
Pe fond critică hotărârea primei instanțe sub aspectul reținerii în favoarea reclamantei a efectuării lucrărilor suplimentare față de cele prevăzute în contract precum și modalitatea de calcul a zilelor de întârziere la efectuarea lucrărilor stabilite prin contract, precum și a cuantumului penalităților de întârziere la care societatea era îndreptățită ca urmare a predării cu întârziere a obiectivului la care societatea de construcții s-a angajat să-l construiască și prin urmare solicită schimbarea hotărârii primei instanțe în sensul constatării numărului zilelor de întârziere ca fiind de 85 zile și stabilirea despăgubirilor în raport de acest număr de zile de întârziere.
Prin întâmpinarea depusă la dosar - SRL prin lichidator - SRL solicită respingerea apelului formulat de - SRL, menținerea soluției primei instanțe ca fiind temeinică și legală.
Examinând cererea de apel formulată de "" prin lichidator - CREDIT SA, Curtea constată apelul ca fiind inadmisibil pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea înregistrată la 26.11.2004 "" a chemat în judecată pe pârâta solicitând obligarea acesteia la plata contravalorii lucrărilor de construcții efectuate în favoarea acesteia în baza contractului nr.275/5 iulie 2001 încheiat între - SRL și pârâtă. Această acțiune a fost formulată în calitate de succesoare de drept cu o parte din drepturile și obligațiile - SRL care s-a divizat în baza Hotărârii AGA și a Protocolului de divizare nr.1/30.11.2002 publicat în Of.nr.30/2002.
În cursul judecării cauzei prin sentința nr.119/9.02.2005 s-au anulat operațiunile de divizare și s-a dispus restabilirea situației anterioare și în această situație la ședința publică din 8.11.2005 s-a pus în discuție transmiterea calității procesuale active către - SRL, transmitere cu care a fost de acord atât - SRL cât și pârâta - SRL, toate drepturile și obligațiile procesuale fiind transmise către - SRL, procedându-se așadar la înlocuirea reclamantei inițiale.
Apelul este o etapă a fazei judecății și nu reprezintă un proces distinct de cel declanșat prin cererea de chemare în judecată și o continuare a acestuia, calea de atac vizându-i pe cei care au avut calitatea de parte la judecată în primă instanță și au căzut total sau parțial în pretenții ca urmare a judecării în fața primei instanțe.
În condițiile în care apelanta care a avut inițial calitatea de reclamantă a fost înlocuită, această calitate fiind transmisă către - SRL și nu a căzut în pretenții, apelul ei apare ca inadmisibil în condițiile art.294 pr.civ. potrivit cărora în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată.
Cu privire la apelul declarat de către - SRL instanța reține următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei - SRL instanța găsește această excepție ca nefondată pentru considerentele avute în vedere la stabilirea inadmisibilității apelului - SRL și anume transmiterea calității procesuale active în favoarea reclamantei - SRL ca urmare a intervenirii reorganizării juridice a societății reclamantă inițial, transmitere cu care apelanta a fost de acord.
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de către apelantă, instanța de apel apreciază excepția ca nefondată în raport de disp.art.7 alin.1 din Decretul-Lege nr.118/1967 potrivit cărora prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune și dispozițiile art.1886 civ. potrivit cărora nici o prescripție nu poate începe a curge mai înainte de a se naște acțiunea supusă acestui mod de stingere. În speță dreptul la acțiune s-a născut odată cu predarea lucrărilor de construcții efectuate către beneficiar, predare confirmată prin încheierea procesului verbal de recepție încheiat la 21.12.2001 și în această situație termenul de prescripție de 3 ani se împlinește la data de 21.12.2004, acțiunea fiind înregistrată la data de 26.11.2004, deci în termenul de 3 ani.
Analizând pe fond criticile formulate de către apelanta - PRODD. SRL, în ceea ce privește lucrările suplimentare reținute în favoarea societății pârâte - SRL ca fiind efectuate în afara contractului de lucrări nr.275/9.07.2001 și acceptate de către beneficiara - PRODD. SRL, instanța de control reține că potrivit clauzelor înscrise în contract la art.11 "în cazul unor lucrări suplimentare care nu au fost cuprinse în proiectul tehnic, acestea nu vor fi executate decât după primirea notei de comandă suplimentară semnată de conducerea beneficiarului. Pentru aceste lucrări se va stabili prețul prin negociere între executant și beneficiar precum și prelungirea termenului ".
Art.31 din același contract prevede "completările și modificările aduse contractului nu sunt valabile între părțile contractante decât dacă rezultă expres din înscrisuri, acte adiționale semnate de reprezentanții ambelor părți contractante", iar art.24 din același contract prevede că "procesul verbal de recepție încheiat la terminarea lucrărilor corectează și stabilește valoarea finală a contractului în raport cu lucrările executate, materialele folosite, precum și a modificărilor și suplimentărilor de lucrări a căror prețuri au fost actualizate conform clauzelor prezentului contract".
Verificând dacă în speță au fost respectate aceste clauze și dacă reclamanta - SRL a fost în măsură să dovedească efectuarea lucrărilor suplimentare cu respectarea acestor clauze, instanța de apel constată că prin actele și lucrările dosarului nu s-a demonstrat efectuarea acestor lucrări suplimentare.
Chiar dacă nu s-ar fi respectat clauzele cuprinse în art.11 și 31 din contract cu privire la condițiile în care se puteau efectua lucrările suplimentare și s-ar admite că aceste lucrări au fost acceptate de către beneficiar chiar dacă nu s-a urmat procedura prevăzută în contract, reclamanta în calitate de prestatoare de servicii avea posibilitatea să evidențieze efectuarea acestor lucrări suplimentare în cuprinsul procesului verbal de recepție. Din cuprinsul acestui act rezultă că au fost recepționate doar lucrările contractate în baza contractului nr.275/2001.
În cauză a fost încuviințată și efectuarea unei expertize în construcții în scopul de a fi identificate lucrările suplimentare efectuate, raportat la proiectul tehnic, însă nici expertul nu a fost în măsură să stabilească dacă au fost sau nu efectuate lucrări suplimentare.
În condițiile în care nici o probă de la dosar nu demonstrează efectuarea lucrărilor suplimentare în afara contractului încheiat, acceptarea acestor lucrări de către beneficiar, valoarea acestor lucrări, instanța de apel apreciază că în mod netemeinic prima instanță a reținut în favoarea reclamantei efectuarea unor lucrări suplimentare în valoare de 18.725,42 lei și totodată în mod greșit a apreciat că este justificată în parte întârzierea în predarea lucrărilor contractate.
De altfel din considerentele hotărârii nu se poate deduce modalitatea de calcul a valorii acestor lucrări reținute ca fiind efectuate suplimentar de către societatea reclamantă.
Prin urmare se impune eliminarea din cuprinsul hotărârii a dispozițiilor prin care se constată efectuarea de lucrări suplimentare, valoarea acestora și obligarea pârâtei - SRL la plata acestor lucrări plus penalități de întârziere calculate la valoarea lucrărilor.
Cu privire la criticile aduse hotărârii primei instanțe în sensul că în mod greșit a fost redus numărul zilelor de întârziere în efectuarea lucrărilor și ca o consecință a stabilirii eronate a numărului de zile de întârziere a fost calculat greșit și cuantumul despăgubirilor, instanța de control reține că prin contractul încheiat între părți la data de 9 iulie 2001 s-a stabilit că durata de execuție a lucrărilor este de 2,5 luni, termenul de finalizare fiind stabilit pentru data de 25.09.2001, iar lucrările au fost finalizate la data de 21.12.2001, dată confirmată prin procesul verbal de recepție a lucrărilor.
Prin același contract se prevede că pentru depășirea termenului de execuție din vina executantului, beneficiarul lucrării are dreptul la despăgubiri în cuantum de 2 % pentru fiecare zi de întârziere calculate la valoarea din contract, valoarea acestuia fiind de 15.269,39 dolari.
Având în vedere faptul că din actele și lucrările dosarului rezultă fără posibilitate de dubiu că lucrările au fost efectuate cu întârziere în raport de data stabilită prin contract, că această întârziere este imputabilă executantului care nu a fost în măsură să dovedească că întârzierea a fost determinată de efectuarea unor lucrări suplimentare, instanța de control va constata că numărul de zile de întârziere raportat la termenul de execuție prevăzut în contract - 21.09.2001 și data recepționării lucrărilor - 21.12.2001 este de 85 zile, că în această situație beneficiarul lucrărilor, în raport de clauza penală înscrisă în cuprinsul contractului, are dreptul la despăgubiri, cuantumul acestor despăgubiri s-a stabilit în raport de numărul de zile de întârziere de 85 de zile, valoarea contractului de 15.269,39 dolari și valoarea penalităților prevăzute în contract de 2 % pe zi de întârziere din valoarea contractului, el fiind de 96.963,33 lei Ron.
Pe cale de consecință hotărârea primei instanțe va fi schimbată și sub acest aspect, constatând numărului de zile de întârziere ca fiind de 85 zile, iar valoarea despăgubirilor pentru depășirea termenului de execuție de 96.963,33 lei.
Prin hotărârea apelată prima instanță a procedat la o compensare a datoriilor reciproce ale celor două societăți și în urma compensării a stabilit că valoarea creanței ce se impune a fi achitată reclamantei - SRL este de 1.026,76 lei noi reprezentând prețul neachitat al lucrărilor efectuate în baza contractului la care s-au stabilit penalități de întârziere calculate de la data de 21.12.2001, data predării lucrărilor și până la pronunțarea hotărârii, precum și suma de 18.725,42 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor suplimentare ce exced contractului, suma la care s-a aplicat dobânda legală calculată începând cu 30.12.2001 și până la pronunțarea hotărârii.
Instanța de control va menține dispozițiile privind compensarea datoriilor reciproce însă va avea în vedere la efectuarea acestei compensări creanțele stabilite ca urmare a eliminării contravalorii lucrărilor suplimentare reținute în favoarea reclamantei - SRL, pe de o parte, iar pe de altă parte valoarea creanței societății SRL constând în despăgubiri calculate pentru întârzierea în efectuarea lucrărilor prin reținerea unui număr de zile de întârziere de 85 zile și în această situație va compensa creanța reclamantei - SRL stabilită de către prima instanță pentru lucrările efectuate în baza contractului și neachitate în valoare de 44.104,80 lei cu creanța stabilită în favoarea SRL în valoare de 96.963,33 lei iar în urma acestei compensări reclamanta-pârâtă reconvențională - SRL urmează să-i plătească pârâtei-reclamante reconvenționale - SRL suma de 52.858,43 lei, sumă la care se va adăuga dobânda legală calculată de la data introducerii acțiunii și până la achitarea integrală a sumei, această dobândă fiind acordată în raport de dispozițiile cuprinse în art.1088 civ.
În ceea ce privește valoarea creanței stabilită de către prima instanță în favoarea reclamantei - SRL constând în valoarea lucrărilor executate în baza contractului și neachitate la care se aplică penalitățile de întârziere prevăzute prin contract, instanța de control reține că modalitatea de stabilire a acestei valori avută în vedere la compensare comportă discuții însă aceasta nu poate fi schimbată în condițiile în care reclamanta - SRL nu a formulat apel iar o schimbare de către instanța de apel a modalității de calcul a creanței, modalitate ce ar conduce la majorarea cuantumului creanței ce i-ar fi revenit acestei reclamante pentru lucrările efectuate și neachitate ar conduce la încălcarea principiului "non reformatio in pejus" consacrat în art.296 pr.civ.
În condițiile în care prin compensarea celor două creanțe reciproce instanța de control a constatat că reclamanta-pârâtă reconvențională - SRL datorează pârâtei reclamantă reconvențională - SRL suma de 52.858,43 lei la care se adaugă dobânda legală se va elimina din cuprinsul hotărârii dispozițiile prin care pârâta-reclamantă reconvențională - SRL este obligată să-i plătească reclamantei-pârâtă reconvențională - SRL suma de 1.026,75 lei reprezentând prețul neachitat pentru lucrările efectuate în temeiul convenției, suma de 38.544,57 lei reprezentând penalități contractuale începând de la data de 21.12.2001 și până la pronunțarea hotărârii, suma de 18.725,42 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor suplimentare, suma de 18.005,43 lei reprezentând dobânda legală și suma de 18.725,42 reprezentând dobânda legală comercială aplicată la creanța principală.
În baza disp.art.274 pr.civ. - SRL va fi obligată să-i plătească apelantei - SRL suma de 6.387,12 lei cheltuieli de judecată în apel constând în taxă de timbru, timbru judiciar și onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția prescripției dreptului de acțiune invocată de apelanta " ", precum și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei - SRL prin lichidator - SRL.
Respinge ca inadmisibil apelul declarat de - SRL prin lichidator - CREDIT SA, cu sediul în -.-M,-, jud.M, împotriva sentinței nr.378 din 2.04.2007 pronunțată în dosarul nr.12/2004 al Tribunalului Comercial Mureș.
Schimbă în parte hotărârea apelată după cum urmează:
Respinge pretențiile reclamantei - SRL privind obligarea pârâtei " " la plata sumei de 18.725,42 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor suplimentare ce exced executării convenției litigioase stabilite la pct.V din dispozitivul hotărârii apelate.
Stabilește că la data de 20.12.2001, data recepționării tuturor lucrărilor efectuate de executantul convenției, respectiv de către reclamanta - SRL, aceasta datora beneficiarului lucrării respectiv pârâtei " " L suma de 96.963,33 lei cu titlu de despăgubiri pentru depășirea termenului de executare a lucrărilor contractate cu 85 de zile.
Compensează suma de 44.104,80 lei sumă pe care pârâta " " o datorează reclamantei - SRL la data de 20.12.2001 reprezentând contravaloarea lucrărilor efectuate conform contractului plus penalitățile de întârziere calculate de la data emiterii facturii până la data predării lucrării cu suma de 96.963,33 lei sumă datorată de reclamanta pârâtă " " L reprezentând despăgubiri pentru întârzieri în efectuarea lucrărilor.
În urma compensării obligă pe reclamanta pârâtă reconvențională - SRL să-i plătească pârâtei reclamantă reconvențională suma de 52.858,43 lei la care se adaugă dobânda legală calculată de la data introducerii acțiunii(01.02.2005) și până la achitarea integrală a sumei.
din cuprinsul hotărârii dispoziția privind obligarea pârâtei reclamante reconvenționale să-i plătească reclamantei pârâtă reconvențională suma de 1.026,75 lei reprezentând prețul neachitat în temeiul convenției, suma de 38.544,57 lei reprezentând penalități contractuale începând de la data de 21.12.2001 și până la pronunțarea hotărârii, suma de 18.725,42 lei contravaloarea lucrărilor suplimentare, suma de 18.005,43 lei reprezentând dobânzi legale, suma de 18.725,42 lei reprezentând dobânda legală comercială aplicată la creanța principală.
Menține celelalte dispoziții din sentința apelată.
Obligă pe intimata - SRL să-i plătească apelantei " " L suma de 6.387,12 lei cheltuieli de judecată în apel.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 28 Martie 2008.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, |
Grefier, |
Red./Tehn.
13.05.2008/6 exemplare
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
