Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 367/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 107/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIE COMERCIALĂ Nr. 367
Ședința publică de la 05 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Rodica Zaharia
JUDECĂTOR 2: Iulia Manuela Cîrnu I-- -
GREFIER ---
Pe rol soluționarea apelului declarat de apelanta - SRL prin ADMINISTRATOR JUDICIAR împotriva sentinței comerciale nr. 12349 din data de 30.10.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata - - prin ADMINISTRATOR JUDICIAR ȘI ASOCIAȚII.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelanta prin avocat, cu împuternicire avocațială nr. - din 04.09.2008, intimata prin avocat, cu împuternicire avocațială nr. - din 22.02.2008.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Apelanta prin avocat solicită proba testimonială cu martori și verificare de scripte.
Intimata prin avocat arată că se opune la probele solicitate de către apelantă. Totodată arată că solicită proba cu înscrisuri - respectiv actele depuse deja la dosarul cauzei.
Curtea, respinge probele solicitate de către apelantă, apreciind ca nefiind utile soluționării cauzei, având în vedere probatoriile deja administrate în cauză prin care au fost lămurite toate aspectele.
Apelanta prin avocat arată că alte cereri nu mai are de formulat și nici probe de administrat solicitând cuvântul pe apelul formulat.
Intimata prin avocat arată că alte cereri nu mai are de formulat și nici probe de administrat.
Nemaifiind cereri de formulat și nici probe de administrat constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe apelul declarat.
Apelanta prin avocat solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, schimbarea sentinței atacate și pe cale de consecință admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
Intimata prin avocat solicită respingerea apelului, menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin sentința comercială nr.12349/30.10.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a 6 Comercială a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâta - -, prin administrator judiciar și Asociații, acțiune prin care s-a solicitat constatarea nulității absolute a comenzii - contract nr.1158/20.XI.2003 pentru eroare - obstacol la încheierea actului.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
La data de 20.11.2003, între părți, s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare comerciala intitulat Comanda-contract nr.1158, în temeiul căruia pârâta - -, în calitate de producător-vânzător, a livrat reclamantei - SRL, în calitate de beneficiar-cumpărător, 25 bucăți articole de îmbrăcăminte, conform facturii fiscale nr.-/20.11.2003.
La art.4 din contract, a fost prevăzută o clauză penală pentru cazul neplății prețului la termenele convenite.
Reclamanta invocă nulitatea absolută a acestui contract pe motivul erorii obstacol ("error in negotium"), ceea ce ar echivala cu lipsa consimțământului pentru încheierea actului juridic în cauză. In concret, reclamanta susține că o angajată a sa a semnat comanda-contract, crezând că semnează de primirea mărfii și nu pentru încheierea unui contract.
Acțiunea este neîntemeiată pentru următoarele argumente:
În primul rând, susținerile reclamantei au fost examinate pe cale incidentală de instanțele judecătorești, fiind considerate nefondate prin hotărâre irevocabilă.
Astfel, prin sentința civilă nr.7013/16.09.2005 a Judecătoriei Sectorului 2 B, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului declarat de pârâta - SRL, a fost admisă acțiunea în pretenții formulată de reclamanta - - și a fost obligată reclamanta din prezenta cauză să plătească suma de 357.581.564 ROL, din care 27.137.500 ROL rest c/v factură în neachitată și 330.444.064 ROL, penalități de întârziere.
In al doilea rând, chiar și în cazul în care s-ar considera dovedită afirmația reclamantei privind faptul că semnătura de pe comanda-contract aparține angajatei, nu este incidentă cauza de nulitate invocată.
În acest sens, din răspunsurile reclamantei la întrebările nr.2, 3 și 4 de la interogatoriul formulat de pârâtă (fila 49), rezultă că salariata ar fi semnat nu numai comanda contract și factura fiscală nr.-/20.11.2003, ci chiar și ordine de plată și bilete la ordin, prin care societatea reclamantă făcea plăți. Din compararea semnăturilor aflate pe biletele la ordin de la filele 31-35 cu semnăturile aflate pe comanda-contract și pe factura fiscală menționată, se poate observa că semnăturile aparțin aceleiași persoane.
Mai mult, plecând de la ipoteza susținută de reclamantă că aceste semnături aparțin numitei, coroborat cu faptul că această persoană se afla în posesia ștampilei nr.1 a societății, se impune concluzia că a acționat ca un veritabil reprezentant al societății, în virtutea unui mandat comercial tacit.
Totodată, susținerea reclamantei că angajata nu avea un mandat special pentru a încheia acte juridice în numele societății, ci doar pentru a semna de primirea mărfii este neîntemeiată și inopozabilă pârâtei.
Împotriva acestei sentințe formulează apel reclamanta, în esență, pentru următoarele motive:
Aprecierea instanței de fond potrivit căreia susținerile subscrisei cu privire la nulitatea -contract nr.1158/20.11.2003 au fost examinate pe cale incidentală de instanțele judecătorești este greșită și a condus la o soluționare injustă a cauzei. Astfel, obiectul prezentei cauze îl constituie "nulitatea absolută a -contract nr.1158/20.11.2003 pentru eroare-obstacol la încheierea actului", întemeiat pe dispozițiile art. 953-954 din Codul civil.
În dosarul nr.7839/2005 ce s-a aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 B, instanța, fiind investită cu o acțiune în pretenții, a fost ținută să se pronunțe doar cu privire la obiectul cauzei deduse judecății, respectiv pretențiile solicitate de către pârâta
Prin hotărâre a sus-menționată, instanța nu s-a pronunțat și cu privire la motivele de nulitate absolută invocate în prezenta cauză.
Pe de altă parte, se poate observa cu ușurință din compararea celor două acțiuni, că deși există identitate de părți, obiectul și cauza sunt diferite.
Cauzele, fiind de natură diferită, nu puteau fi analizate și puse în discuție la prima judecată, aspecte de fapt și de drept invocate în prezenta cauză.
Eroarea asupra naturii actului juridic (error in negotio) este produsul neconcordanței involuntare dintre voința reală internă, comună a părților contractante și voința exprimată în actul juridic. Astfel, faptul că una dintre părți a avut reprezentarea că semnează un alt act juridic decât cel declarat este suficient pentru ca acesta din urmă să poată fi caracterizat ca lipsit de consimțământ și ca atare, nul absolut.
La momentul semnării -contract nr.1158/20.11.2003, salariata subscrisei a avut falsa reprezentare asupra naturii actului ce i-a fost prezentat spre semnare, în sensul că i-a fost învederat faptul că înscrisul prezentat spre semnare nu va angaja patrimonial societatea subscrisă, ci este doar un act prin care va dovedi că a primit marfa.
Potrivit atribuțiilor care îi reveneau în cadrul societății, salariata putea să semneze doar acte care atestau primirea mărfii și nu avea un mandat special în înțelesul art. 1532 și urm din Codul civil pentru a încheia, acte juridice care să dea naștere unor raporturi juridice între subscrisa C și alte societăți comerciale.
Instanța de fond nu poate face mențiune despre "lipsa dovedirii existenței unor manopere frauduloase din partea terțului", câtă vreme a respins proba cu martori solicitată de subscrisa, în cadrul căreia aceste aspecte puteau fi dovedite pe deplin.
Probele solicitate de către subscrisa rec1amantă în dovedirea cererii sunt de natură a forma convingerea instanței că la momentul încheierii actului Comanda-contract nr.1158 din 20.11.2003, consimțământul subscrisei a fost viciat.
putea să semneze doar acte care atestau primirea mărfii și nu avea un mandat special pentru a încheia acte juridice care să angajeze patrimonial subscrisa reclamantă față de alte societăți comerciale.
De altfel, chiar fișa postului salariatei atestă faptul că aceasta nu putea semna decât acele înscrisuri de intrare a mărfii în gestiune.
Instanța de fond, în mod greșit reține în sarcina subscrisei reclamante o "lipsă de diligență în tratarea afacerilor" ce,nu poate fi invocată ca temei pentru anularea contractului înlipsa dovedirii existenței unor manopere frauduloase din partea terțului",din moment ce ne-au fost respinse ca inutile mijloacele de probă prin care tindeam să dovedim atât lipsa de consimțământ al subscrisei la momentul semnării actului, cât și falsa reprezentare pe care a avut-o salariata asupra naturii actului ce i-a fost prezentat spre semnare de către reprezentantul legal al pârâtei.
Necesitatea administrării și analizării acestor probe reieșea atât din nevoia dezbaterilor, cât și față de împrejurarea că am contestat valabilitatea actului a cărui nulitate o solicitam.
Pârâta formulează și ea recurs, împotriva încheierii din data de 3.04.2007, calificat de către instanță ca fiind apel, cale de atac la care se renunță ulterior prin cererea depusă la data de 14.03.2008.
La data de 14.03.2008 pârâta formulează o cerere de aderare la apel, solicitând instanței modificarea sentinței comerciale nr.12349/30.10.2007 în sensul admiterii excepției autorității de lucru judecat.
Prin încheierea pronunțată în data de 4.04.2008 Curtea admite excepția tardivității cererii de aderare la apel, având în vedere disp. art.293 alin.1 pr.civ. prima zi de înfățișare fiind considerată la termenul de judecată din 22.02.2008.
Întrucât apelanta - a intrat în procedura falimentului, s-a dispus înlocuirea administratorului judiciar cu lichidatorul judiciar, respectiv cu Grup, procedura de citare fiind îndeplinită cu acesta.
În apel nu au mai fost încuviințate alte probe în afara celor administrate în primă instanță.
Analizând actele dosarului, Curtea constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Apelanta reclamantă a solicitat să se constate nulitatea absolută a comenzii - contract nr.1158/20.11.2003 întrucât acest înscris a fost semnat de către un salariat al său care nu avea calitatea să angajeze patrimonial societatea în relațiile cu terții, neavând drept de reprezentare în acest sens.
Se mai susține și faptul că acest salariat avea dreptul de a semna acte care atestau primirea mărfii, însă nu a cunoscut faptul că a semnat un act care dădea naștere unui raport juridic între apelantă și intimată.
Nu se contestă semnătura salariatului.
Una dintre caracteristicile mandatului comercial constă în libertatea de acțiune și independența acordată mandatarului care permit angajarea mandatarului și în cazul unei aparențe de reprezentare.
Mandatul este aparent dacă terțul cocontractant a crezut în mod legitim că mandatarul avea împuternicirea de a acționa. În baza acestui mandat aparent, mandantul, în speță apelanta reclamantă, chiar dacă nu i se poate reproșa vreo culpă, va fi obligat față de terțul de bună credință, respectiv față de intimată.
Aparența este astfel pentru mandant un izvor de obligații, independent de răspunderea delictuală, soluția justificându-se prin necesitatea securității tranzacțiilor comerciale.
Apelanta are la îndemână o acțiune directă, în dezdăunare, împotriva salariatului care a acționat cu depășirea limitelor mandatului acordat, însă nu poate invoca acest motiv drept cauză de neexecutare a obligațiilor față de intimată.
Eroarea - obstacol, ca viciu de consimțământ, devine inaplicabilă în materie comercială atunci când este vorba despre un mandat tacit, aparent, mandatul acționând cu depășirea limitelor împuternicirii primite, terțul cocontractant fiind de bună-credință.
În speță, lipsa de diligență a salariatului care a semnat contractul nu poate fi reținută drept o cauză de nulitate, în lipsa dovedirii existenței unor manopere frauduloase din partea intimatului, în calitate de terț cocontractant.
Așa cum a reținut și instanța de fond, apelanta reclamantă acceptă existența și executarea contractului semnat de către salariatul său, falsa reprezentare privind doar clauza penală a contractului, ceea ce dovedește inconsecvența și netemeinicia susținerilor sale privind lipsa consimțământului.
Referitor la motivul de apel vizând respingerea de către instanță a probei cu martori și a verificării de scripte solicitată de către reclamantă, Curtea apreciază că aceste probe au fost respinse în mod întemeiat de către judecătorul fondului, dovada falsei reprezentări în acest context nefiind o situație de fapt care să poată fi dovedită cu martori, nefiind o probă pertinentă.
Atâta vreme cât nu s-a contestat semnătura salariatului, verificarea de scripte apare de asemenea ca nefiind o probă utilă și pertinentă soluționării cauzei.
Având în vedere cele reținute mai sus, în temeiul art.296 pr.civ. Curtea urmează să respingă apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECID E:
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta - SRL cu sediul în B,-, - 14,.2, parter,.30, sector 3 prin ADMINISTRATOR JUDICIAR împotriva sentinței comerciale nr.12349 din data de 30.10.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata - - prin ADMINISTRATOR JUDICIAR ȘI ASOCIAȚII cu sediul în B,-, sector 5 și B-, -.2,.5,.47, sector 3.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 05.09.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
dr.I
GREFIER,
-
Red.Jud. - 16.09.2008
Tehnored. - 17.09.2008
4 ex.
Fond: Tribunalul București - Secția VI- Comercială
Președinte -
Președinte:Rodica ZahariaJudecători:Rodica Zaharia, Iulia Manuela Cîrnu
