Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 371/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA VI A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR.371
Ședința Publică de la 8.09.2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cristina Scheaua
JUDECĂTOR 2: Alina Sekely Popa
GREFIER - - -
.
Pe rol fiind, pronunțarea cererilor de apel, formulate de apelanta reclamantă COMUNA reprezentată prin Primar G și apelanta pârâtă SC SRL, împotriva Încheierii din 10.12.2007 și sentinței comerciale nr.281 din 1.10.2007, pronunțate de Tribunalul Teleorman, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 1.09.2008, fiind consemnate prin încheierea de ședință d e la acea dată, ce constituie parte integrantă din prezenta decizie când, Curtea având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 8.09.2008.
CURTEA
Asupra apelurilor de față, deliberând reține următoarele:
Prin cererea, înregistrată sub nr.718/2006 pe rolul Judecătoriei Turnu Măgurele, reclamanta comuna, reprezentată de primar a chemat în judecată pârâta SC SRL, solicitând instanței să constate nulitatea absolută a contractului de închiriere încheiat la 11.01.2001, prin care fără a respecta dispozițiile legale privind exprimarea valabilă a consimțământului autorității administrative locale, a încuviințat închirierea unei suprafețe de 138 mp. construcție și 645 mp. teren aferent, imobile aflate în administrarea reclamantei, conform art. 20 alin.2 lit. g din Legea nr. 69/1991, incidente la data încheierii actului a cărei nulitate se solicită.
S-a solicitat repunerea în situația anterioară încheierii contractului de închiriere; evacuarea din spațiul închiriat.
În motivarea cererii s-a arătat că în conformitate cu Hotărârea nr.7/09.05.1997, imobilul aflat în administrarea consiliului Local a fost dat în folosință Cooperativei de consum; fostul primar, fără aprobarea Consiliului Local, cu încălcarea prevederilor art.20 alin. 2 lit. g din Legea nr.69/1991, a dispus închirierea acestui spațiu construcție și teren către pârâta SC SRL.
S-a susținut că încălcarea unei norme imperative ce ocrotește un interes public atrage nulitatea absolută a actului.
S-a învederat că nici în ceea ce privește stabilirea prețului și a termenului locațiunii nu au fost respectate dispozițiile legale, elemente ale contractului ce nu puteau fi determinate decât prin Hotărâre a Consiliului Local.
De asemenea, s-a arătat că fostul primar a semnat contractul de închiriere în nume propriu și, deși nu a existat o hotărâre a Consiliului Local privind închirierea a aplicat apostila acestuia pe contractul încheiat.
Prin întâmpinarea formulată la 20.04.2006 pârâta a invocat excepția necompetenței materiale a judecătoriei în soluționarea litigiului, în conformitate cu dispozițiile art.2 pct.1 lit.a și civ.; excepția necompetenței materiale raportat la dispozițiile art.2 lit.c din Legea nr. 554/2004, contractul de valorificare al unui bun proprietate publică fiind un act administrativ, competența de soluționare a litigiului revine instanțelor de contencios administrativ; pe fondul litigiului a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
S-a susținut că închirierea imobilului a fost încuviințată de către Consiliului Local al Comunei, în calitate de administrator al bunului, anterior schimbării proprietarului imobilului; contractul a fost actualizat la data de 29.04.1998, pentru o durată de 5 ani; în anul 2000 Consiliul Local a organizat o licitație la care pârâta a adjudecat contractul de închiriere, contract ce a fost executat.
S-a mai arătat că pârâta a adus îmbunătățiri imobilului care se afla în stare de degradare, efectuând lucrări de amploare ce au avut ca rezultat transformarea spațiului comercial.
Prin sentința civilă nr.467/04.05.2006, pronunțată în dosar nr.718/2006, Judecătoria Turnu Măgurelea admis excepția privitoare la necompetența materială a instanței în soluționarea litigiului de natură comercială; a respins ca nefondată excepția privind necompetența materială a instanței în soluționarea litigiului de contencios administrativ, a declinat competența de soluționare a litigiului în favoarea Tribunalului Teleorman, secția comercială.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut dispozițiile art.7 și 56 din codul comercial raportat la art.2 pct. 1 lit.a pr.civ.
După declinare pricina a fost înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Teleorman.
Prin cererea înregistrată la 11.09.2006, pârâta SC SRL a formulat cerere reconvențională, solicitând obligarea reclamantei la plata contravalorii lucrărilor de amenajare și îmbunătățiri realizate la imobilul în litigiu, evaluate la 32 000 lei; acordarea unui drept de retenție asupra imobilului până la plata sumei reprezentând despăgubiri.
În motivarea cererii s-a învederat că prin contractul de închiriere a cărei nulitate se solicită, părțile au convenit cu privire la efectuarea lucrărilor de amenajare.
Prin întâmpinarea formulată la 3.10.2006, reclamanta a solicitat respingerea cererii reconvenționale.
S-a arătat că prin cererea introductivă, în motivarea capătului de cerere prin care s-a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de închiriere s-a invocat și nerespectarea dispozițiilor legale privind stabilirea cuantumului chiriei precum și a modalității de plată a acesteia, compensarea unei chirii stabilite aleatoriu cu contravaloarea unor lucrări de construcții a căror realizare nu a fost probată, nu îndreptățește pârâta la despăgubiri.
Prin cererea înregistrată la 16.11.2006, reclamanta a formulat cerere de chemare în garanție a numitului, solicitând obligarea acestuia la plata despăgubirilor, în sumă de 32000lei, sumă pretinsă prin cererea reconvențională. În motivarea cererii s-a arătat că numitul, în calitate de primar cu nerespectarea prevederilor legale a procedat la închirierea unui bun aflat în administrarea Consiliului Local, pentru prejudiciul ce eventual va fi constatat de către instanță făcându-se răspunzător.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei la 29.01.2007, chematul în garanție a invocat excepția lipsei calității procesuale active a Comunei, susținând că nu a precizat temeiul contractual al pretențiilor; pe fondul cererii a solicitat respingerea învederând că modalitatea de calcul și de achitare a chiriei, așa cum au fost stabilite prin contractul de închiriere exclud prejudicierea reclamantei, pentru plusul de valoare cu care patrimoniul reclamantei a sporit, întrucât despăgubirile exced cadrului contractual, nu poate fi antrenată răspunderea fostului primar.
Prin sentința comercială nr.281/01.10.2007, pronunțată în dosar -, Tribunalul Teleormana admis acțiunea; a constatat nulitatea contractului de închiriere nr.49/11.01.2001 și a dispus repunerea părților în situația anterioară; a admis, în parte cererea reconvențională și a obligat reclamanta la plata sumei de 40 475, 48 lei cu titlul de despăgubiri; a respins ca nefondată, excepția lipsei calității procesuale a reclamantei în ceea ce privește cererea de chemare în garanție, invocată de; a respins ca nefondată cererea de chemare în garanție; a acordat pârâtei un drept de retenție asupra imobilului, până la plata de către reclamantă a despăgubirilor la care a fost obligată; a dispus evacuarea pârâtei din imobil, după efectuarea plății despăgubirilor.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că încheierea contractului nr.49/11.01.2001, între Primăria comunei, prin primarul și pârâta SC SRL s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor art. 20 alin 2 lit. g din Legea nr. 69/1991, în vigoare la data încheierii contractului, potrivit cărora administrarea domeniului public și privat al comunei este atribuția consiliilor locale; din probatoriul administrat nu a rezultat exprimarea valabilă a acordului Consiliului Local cu privire la încheierea contractului de locațiune; în ceea ce privește încheierea contractului de locațiune încheiat la 01.07.2000, pentru care s-a organizat licitație publică; de asemenea, s-a constatat că organizarea acesteia nu s-a realizat în conformitate cu legea, neexistând hotărâre a Consiliului Local privind organizarea licitației.
În ceea ce privește cererea reconvențională, s-a reținut că prin clauzele contractului a cărei nulitate absolută s-a reținut, părțile au convenit plata prin compensare a prețului locațiunii, cu contravaloarea lucrărilor de reparații și amenajări ale imobilului; faptul că reclamanta nu a invocat compensarea sumelor pretinse cu chiria datorată ci a chemat în garanție, în eventualitatea în care ar cădea în pretenții pe cel împotriva căruia s-ar putea îndrepta cu acțiune; au fost avute în vedere dispozițiile art. 969 cod civil.
Cererea de chemare în garanție a fost respinsă întrucât amenajările imobilului, care au sporit valoarea acestuia rămân în patrimoniul proprietarului, astfel că suma reprezentând contravaloarea acestora nu este datorată de către chematul în garanție.
Ca urmare a admiterii capătului de cerere privind repunerea în situația anterioară, s-a dispus evacuarea pârâtei, după achitarea de către reclamantă a sumei datorată cu titlul de despăgubiri, recunoscând dreptul de retenție al pârâtei până la achitarea integrală a sumei datorate.
Prin cererea, înregistrată la 09.11.2007, reclamanta Comuna, a solicitat în temeiul art.281 pr.civ. îndreptarea erorii materiale strecurate în sentința comercială nr.281/01.10.2007.
S-a susținut că, din eroare, instanța ignorând concluziile expertizei, care concluziona în sensul obligării reclamantei la plata sumei de 12.225, 58 lei, sumă rezultată în urma compensării chiriei datorate a obligat reclamanta la plata sumei de 40.475, 48 lei.
Prin încheierea pronunțată la 10.12.2007, în dosar nr-, instanța a respins cererea de îndreptare a erorii materiale ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, instanța a apreciat că prin cererea formulată reclamanta invocă greșeli de judecată și nu greșeli materiale pentru a fi incidente dispozițiile art. 281 pr.civ.
Reclamanta Comuna a formulat apel împotriva încheierii pronunțate la 10.12.2007.
Cu privire la excepția tardivității apelului formulat împotriva încheierii de la 10.12.2007, verificând constată că dovada de comunicare a hotărârii, către reclamantă, aflată la fila 144 dosar de fond, nu cuprinde mențiunea referitoare la data pronunțării; apreciind procedura de comunicare viciată, constată că apelul a fost formulat în termen legal astfel că va respinge excepția.
În motivarea apelului au fost reluate cele învederate în cererea de îndreptare a erorii materiale; s-a susținut că suma la care a fost obligată reclamanta este rezultatul unei erori materiale și nu de judecată, întrucât nu se regăsește distinct în raportul de expertiză întocmit în cauză.
Analizând, în raport cu motivele de apel invocat, Curtea reține următoarele: Din cuprinsul sentinței pronunțate în cauză, rezultă că sumele la care reclamanta a fost obligată, au fost determinate de către instanță în temeiul unor considerente ce nu au avut ca temei concluziile expertizei, instanța reținând apărările formulate de părțile adverse, astfel că susținerile privind comiterea unei erori de calcul, materiale nu pot fi reținute.
În mod corect prima instanță a reținut că nu pot face obiectul procedurii de îndreptare a erorilor materiale greșelile de judecată privind fondul litigiului.
În consecință, apreciind legală și temeinică încheierea atacată, în conformitate cu dispozițiile art. 296 pr.civ. va respinge apelul ca nefondat.
Împotriva sentinței comerciale nr.281/01.10.2007 au formulat apel Comuna, SC SRL.
În esență, în apelul formulat de către reclamanta Comuna, a fost invocată încălcarea principiului disponibilității, instanța acordând o despăgubire mai mare decât cea solicitată de către pârâtul reclamant, s-a ignorat faptul că însăși pârâta a invocat compensarea chiriei datorate cu contravaloarea lucrărilor efectuate, excedentul rezultat în urma calculelor efectuate de către expert, fiind de 8 433,71 lei. În apelul său SC SRL, a solicitat schimbarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii introductive, contractul de închiriere a fost încheiat cu respectarea formelor legale, ca urmare a organizării licitației de către primăria comunei, contractul derulându-se în bune condiții până la schimbarea primarului.
Prin întâmpinarea formulată de către SC SRL s-a solicitat respingerea apelului formulat de către reclamantă ca neîntemeiat; s-a arătat că prin cererea introductivă, reclamanta nu a invocat compensarea chiriei datorate cu contravaloarea lucrărilor de construcție, iar pârâta prin cererea reconvențională și-a rezervat dreptul de a majora cuantumul pretențiilor, în raport cu valorile constatate prin expertiză.
În apel reclamanta - pârâtă,comuna a depus la dosarul cauzei înscrisuri, învederând instanței că pe parcursul procesului au intervenit elemente noi ce impun refacerea probatoriului administrat, solicitând efectuarea unei noi expertize judiciare întrucât trei dintre construcțiile executate cu încălcarea legii au fost demolate de către primărie, contravaloarea acestora reținută în raportul de expertiză administrat în primă instanță, fiind de 15.553, 37 lei.
Instanța a apreciat că față de probatoriul deja administrat nu se impune efectuarea unei noi expertize judiciare, ce ar avea drept consecință tergiversarea judecării pricinii.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel invocate de către părți, Curtea reține următoarele:
Prin Hotărârea nr.7/09.05.1997 Consiliului Local a aprobat trecerea în proprietatea comunei a clădirii fost sediu al primăriei, dat în folosință Cooperativei de Consum.
Prin contractul de închiriere, încheiat sub nr.49/11.01.1001, Primăria comunei, reprezentată de către primar a transmis folosința imobilului construcție și teren pârâtei SC SRL pentru desfășurarea activității de comerț cu produse alimentare și nealimentare, alimentație publică.; au stabilit o chirie de 150 lei pentru construcția în suprafață de 83 mp. și terenul aferent de 403 mp. s-a convenit că locatarul poate efectua lucrări de amenajări și reparații, contravaloarea acestora urmând a fi compensată cu chiria datorată.
Cu privire la nulitatea acestui contract și repunerea în situația anterioară apreciază că, în mod corect instanța de fond a reținut incidența dispozițiilor art.20 alin.2 lit.g din Legea 69/1991, aplicabile contractului.
Consiliul Local autoritate a administrației publice asigură realizarea autonomiei locale; autoritate deliberativă numai acestuia legea îi recunoaște atribuții privind administrarea domeniului public și privat al comunei, sens în care hotărăște cu privire la modalitățile de punere în valoare a bunurilor proprietate publică sau privată ale comunei.
Primarul are atribuții executive, fiind ținut să respecte și să pună în aplicare hotărârile Consiliului Local.
În cauză, din probatoriul administrat nu a rezultat încuviințarea încheierii contractului de închiriere de către consiliul local, nici cu privire la organizarea unei licitații având ca obiect închirierea spațiului în litigiu.
În aceste condiții, actul a fost încheiat cu nerespectarea dispozițiilor legale de ordine publică, lipsa consimțământului atrăgând nulitatea absolută a actului. Constatarea nulității contractului de închiriere nr.49/11.01.2001 are drept consecință repunerea părților în situația anterioară, ceea ce presupune restituirea prestațiilor efectuate în temeiul acestuia, cu bună credință și cu respectarea clauzelor înscrise.
Prin contractul de închiriere, pârâta s-a obligat să execute lucrări de reparații și întreținere ce rezultă din folosința spațiului, în contrapartidă cu chiria datorată, condiționată fiind compensarea de prezentarea documentelor justificative. Interpretând greșit clauzele contractului, instanța apreciat că nu poate opera compensarea câtă vreme reclamanta nu a solicitat aceasta prin cererea introductivă.
Însă repunerea părților în situația anterioară, raportat la actul a cărei nulitate se constată, presupune inclusiv compensarea sumelor datorate reciproc de părți.
Astfel conform concluziilor expertizei judiciare administrate în primă instanță, necontestată de părți, s-a reținut la pct.3 că diferența dintre valoarea lucrărilor și contravaloarea chiriei, față de contravaloarea solicitată prin cererea reconvențională este de 12.225, 58 lei și față de totalul lucrărilor executate de 25.537,10 lei; contravaloarea lucrărilor constatată prin expertiză, majorată fată de cea indicată prin cererea reconvențională a fost solicitată în primă instanță, cu respectarea dispozițiilor art.132 alin.2 pct.2 pr.civ.
În apel, din probatoriul administrat adresa nr.754/04.06.2008, adresa nr.11/04.01.2008 și adresa nr.21/08.01.2008și adresa nr.28/09.01.2008, filele 46 - 49 dosar, a rezultat că trei dintre construcțiile realizate de către locatar fără autorizație de construcție au fost demolate de către primărie în conformitate cu prevederile Legii nr.50/1991 privind autorizarea executării construcțiilor, lucrări a căror valoare a fost deja stabilită la 15.553, 37 lei prin expertiza administrată în primă instanță.
În consecință, având în vedere clauzele contractului din care rezultă că sumele datorate cu titlul de chirie se compensează cu sumele reprezentând contravaloare lucrări de reparații și amenajări, pentru care chiriașul este obligat să prezinte documente justificative, conform legii; faptul că parte din lucrări așa cum s-a reținut în expertiză pot fi ridicate iar construcțiile realizate cu nerespectarea dispozițiilor legii au fost demolate, contravaloarea lor nefiind datorată, constată că pretențiile pârâtului reclamant sunt nejustificate.
În consecință, în conformitate cu dispozițiile art.296 pr.civ. va respinge apelul formulat de SC SRL, va admite apelul comunei si va respinge cererea reconvențională formulată de SC SRL, menținând celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția tardivității formulării apelului Comunei împotriva încheierii din 10.12.2007.
Respinge ca nefondat apelul formulat împotriva încheierii din 10.12.2007.
Admite apelul formulat de Comuna, Județul T, împotriva sentinței nr.281/2007.
Respinge ca nefondată cererea reconvențională formulată de SC SRL.
Respinge apelul formulat de SC SRL cu sediul în Comuna, Jud.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 08.09.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.Jud.
Tehnored.
4 ex.
Președinte:Cristina ScheauaJudecători:Cristina Scheaua, Alina Sekely Popa
