Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 372/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ
DECIZIA NR.372/
Ședința publică de la 15 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Simona Gavrila
JUDECĂTOR 2: Sarmisegetuza Tulbure dr. - -
JUDECĂTOR 3: Rodica Dorin
Grefier - - -
-.-.-.-.-.-.-
Pentru astăzi fiind amânată judecarea recursului declarat de reclamanta C SRL, cu sediul in B, str.-/ -- prin adm.jud., împotriva sentinței civile nr.151 din 03.03.2009 pronunțată de tribunalul Brăila in dosarul nr-, în contradictoriu cu C SRL G, având ca obiect-constatare nulitate act.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 12 iunie 2009 și consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea la 15 iunie 2009 când a pronunțat următoarea hotărâre:
CURTEA
Asupra recursului comercial d e față;
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la tribunalul Brăila sub nr- reclamanta C " "SRL Bas olicitat în contradictoriu cu pârâta "" SRL G, constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.11070/13 octombrie 2006 la.C " și Asociații" și în subsidiar rezoluțiunea lui.
În motivare a arătat următoarele:
La data de 13.10.2006 a încheiat cu pârâta contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.11070/13 octombrie 2006 la Biroul Notarial Societate Civilă " și Asociații".
Acesta a fost încheiat de către administratorul reclamantei fără să existe o hotărâre a AGA în acest sens și în consecință consimțământul persoanei juridice a fost dat de o persoană care nu avea capacitatea de exercițiu pentru încheierea unui asemenea act juridic.
Potrivit Legii nr.31/1990 și actului constitutiv puterile administratorului sunt limitate și în acest context pârâta nu poate invoca inopozabilitatea actului constitutiv al societătii in sensul art.55 al.2 din Legea nr.31/1990 deoarece trebuia să cunoască, că puterea administratorului este limitată la actele juridice de conservare, de administrare și dispoziție dar numai în măsura în care acesta corespunde obiectului de activitate.
În același sens sunt și prevederile art.32 al.5 din Decretul nr.31/1954 potrivit cărora actul juridic încheiat de către organele persoanelor juridice este actul persoanei juridice insăși dacă a fost încheiat în limitele puterilor ce le-au fost conferite.
Pârâta nu a plătit prețul menționat în contractul de vânzare-cumpărare la data încheierii acestuia deoarece, acest lucru ar intra în contradicție cu disp.art.5 și 9 din Ordonanța nr.16/1996.
Consideră că executarea în natură a obligației nu mai prezintă interes deoarece prețul bunului vândut s-a majorat de cca.1-2 ori și in consecință se justifică rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare.
Arată de asemenea că prejudiciul înregistrat este evident prin neîncasarea contravalorii bunului înstrăinat împrejurare ce a produs un dezechilibru important din punct de vedere financiar, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința comercială nr.151/03.03.2009 tribunalul Brăilaa respins ca nefondată acțiunea.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul sindic a reținut următoarele:
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.11070/13.10.2006 la Biroul Notarial Societăți Civile & Asociații.
Reclamanta a transmis pârâtei dreptul de proprietate asupra imobilului (construcție ) situat in mun.B,--61, iar prețul vânzării de 150.000 lei (RON) fiind achitat integral la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare (9-10).
Față de motivele invocate în acțiune de reclamantă se constată următoarele:
Lipsa hotărârii Adunării generale a asociaților nu poate fi privită ca o cauză de nulitate absolută a contractului de vânzare-cumpărare. Nulitatea absolută a contractului încheiat poate fi invocată doar în condițiile lipsei total a consimțământului iar aceasta se manifestă în cazul erorii obstacol (error in negatio și error in corpore). În prezenta cauză nu se poate reține și nici nu se invocă, că a existat o falsă reprezentare, a reclamantei asupra actului juridic încheiat și asupra identității obiectului.
Potrivit art.70/1 din Legea nr.31/1990 actele de dispoziție asupra bunurilor unei societăți comerciale pot fi încheiate în temeiul puterilor conferite reprezentatilor legali ai societății după caz prin lege, actul constitutiv sau hotărârile organelor statutare ale societății.
În cauză nu a existat o hotărâre a Adunării Generale a Asociatilor în ceea ce privește înstrăinarea imobilului.
Potrivit art.72 din Legea nr.31/1990 obligațiile și răspunderea administratorului sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat.
Potrivit art.1546 din Codul civil actele încheiate de mandatar cu depășirea împuternicirii primite nu obliga pe mandant dacă au fost ulterior ratificate sau dacă se poate invoca ideea de mandat aparent în sensul că în situația în care lipsește voința mandatarului de a fi reprezentat terții contractează cu credința scuzabilă și legitimă că mandatarul aparent are puteri de reprezentare.
Se reține că în speță pârâta a acționat cu o asemenea credință deoarece dacă potrivit art.70/1 din Legea nr.31/1990 pentru încheierea actului autentic nu se cerere administratorului o procură specială în acest scop cu atât mai mult pârâta nu trebuia să solicite sau să verifice dacă reprezentantul reclamantei are o hotărâre a Adunării Generale a Asociaților care să-l împuternicească să facă actul de dispoziție.
Referitor la cererea subsidiară de rezoluțiune a contractului de vânzare-cumpărare au observat următoarele:
Nu sunt îndeplinite condițiile cerute pentru admisibilitatea rezoluțiunii contractului de vânzare-cumpărare. Astfel reclamanta nu a făcut dovada punerii în întârziere a pârâtei cu privire la îndeplinirea obligațiilor ce-i revin.
În ceea ce privește plata prețului instanța distinge 2 etape.
Prin factura fiscală nr.-/28.09.2006 (fila.147) reclamanta dobândește de la SC Media & Marketing SRL B construcția situată în B,--61 la prețul de 150.000 lei pe care o înstrăinează- în aceeași zi pârâtei potrivit facturii fiscale nr.-/28.09.2006 (170).
Aceasta din urmă prin OP nr.108 (148 verso) la ordinul reclamantei (145 și 148) plătește suma de 80.000 lei către SC Media & Marketing SRL reprezentând contravaloare imobil situat în B,--61.
Diferența până la suma de 150.000 lei respectiv 70.000 lei reprezentând datoria pârâtei către reclamantă conform facturii nr.-/29.09.2006 (prin care a cumpărat imobilul de la aceasta (o stinge prin compensare) din 29.09.2006 fila 146).
După ce părțile arătate și-au înstrăinat succesiv imobilul și au achitat în maniera mai sus arătată prețul a urmat etape încheierii actelor în formă autentică cele două contracte fiind încheiate succesiv primul în data de 12.10.2006 (fila 125) și al doilea în data de 13.10.2006 (fila 10).
Nu se poate reține nici că SC Media & Marketing SRL a primit plata imobilului de la reclamantă conform mențiunilor făcute în procura specială autentificată sub nr.10602/29.09.2006 (fila 144) prin raportare la procura specială autentificată sub nr.10603/29.09.2006 (fila 143) unde deși reprezentanta reclamantei afirmă că a primit integral prețul construcției contestă ulterior acest lucru.
Nici invocarea disp.art.5 din OG nr.15/1996 nu sunt relevante deoarece în cazul in care, pârâta nu s-a conformat dispozițiilor sale urmează să suporte sancțiunile anume prevăzute în acest scop. În consecință nu se poate reține că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile stabilite prin contract pentru a se dispune rezoluțiune.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a formulat recurs pârâta C SA B, solicitând modificarea ei în sensul admiterii acțiunii și anulării contractului de vânzare-cumpărare sau în subsidiar rezoluțiunea acestuia pentru neplata prețului.
În motivarea cererii de recurs a arătat recurenta următoarele:
În ceea ce privește contatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare, a arătat recurenta că acest contract a fost încheiat din partea ei, de către administratorul fără să existe o hotărâre, fapt pentru care consimțământul persoanei juridice lipsea.
A mai arătat recurenta că administratorul unei societăți poate face conform art.70 alin.1 din Legea 31/1990, operațiunile necesare îndeplinirii obiectului de societate și că nu se poate invoca inopozabilitatea actului constitutiv, terții trebuind să cunoască faptul că de drept puterea administratorului este limitată de actele de conservare, administrare și dispoziții numai în măsura în care corespund obiectului de activitate al societății.
A mai arătat recurenta că prin vânzarea efectuată, administratorul a depășit limitele mandatului fapt pentru care raporturile juridice de reprezentare sunt nule și pe cale de consecință vânzarea este nulă.
În ceea ce privește rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare a arătat recurenta că sunt îndeplinite condițiile impuse de doctrină respectiv neexecutarea unei obligații din culpa debitorului, fără a fi necesară punerea în întârziere a debitorului.
Așa cum rezultă din raportul de expertiză contabilă declarațiile părților în sensul că prețul bunului a fost plătit anterior semnării contractului nu sunt adevărate și că în mod greșit instanța a reținut că prețul a fost achitat, parte prin compensare cu o altă societate comercială și parte prin compensare cu recurenta.
- procesul verbal din 29.09.2006 nu are data certă neîndeplinind condițiile impuse de art.1182 civ. și nu este semnat de o persoană care să fi reprezentat legal societatea, numita neavând împuternicire de a efectua plăți sau compensări.
În ceea ce privește compensarea legală, recurenta a indicat faptul că nu erau îndeplinite condițiile art.3 din G nr.804/1999, pârâta neprezentând ordinele de compensare și că la îndeplinirea HG din 31.05.2007 nu s-au respectat prevederile OUG nr.77/1999 și nici cele ale HG 685/1999.
A mai arătat recurenta că nu s-a dovedit existența unei datorii a ei către C Media & Marketing SRL B pentru a se putea face compensarea în trei.
Recurenta a arătat și faptul că numita era împuternicită să facă toate actele în legătură cu vânzarea dar nu să efectueze plăți în numele vânzătoarei sau acte de compensare.
Recursul este nefondat, urmând să fie respins ca atare pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare, se reține faptul că potrivit disp.art.art.71 din Legea 31/1990, în vigoare la data încheierii actului, administratorii au dreptul de a reprezenta societatea și că disp.art.197 din lege nu limitează mandatul administratorilor într-un SRL la anumite operațiuni.
Într-adevăr atât doctrina cât și jurisprudența au stabilit că și într-un SRL este necesară aprobarea, dar numai atunci când bunul vândut sau grevat depășește J din valoarea activelor, conf.disp.art.146 din lege și că încălcarea acestei norme are drept consecință tragerea la răspundere a administratorului și nu anularea actului încheiat.
Față de acestea, constată că în mod corect prima instanță a apreciat că nu este lovit de nulitate contractul de vânzare-cumpărare nr.11070/13.10.2006.
În ceea ce privește rezoluțiunea acestui contract, se rețin următoarele:
În materia rezoluțiunii contractelor comerciale legea nu derogă de la dreptul comun decât în ceea ce privește acordarea termenului de grație prevăzut de art.1021 civ.(art.44 com.). În ceea ce privește punerea în întârziere, art.43 com. nu stabilește o excepție în materia rezoluțiunii ci indică curgerea de drept a dobânzii.
În ceea ce privește plata prețului se rețin următoarele:
La data de 29.09.2006 SRL a plătit suma de 80.000 lei ca plată ordonată de SC Plast SRL. Această plată s-a făcut avându-se în vedere datoria SC Plast SRL B către SC Media & Marketing SRL.
Nu poate fi primită susținerea recurentei în sensul că mandatara nu putea efectua astfel de operațiuni având în vedere faptul că mandatul nu avea limite și faptul că această operațiune a fost ulterior înregistrată în contabilitatea recurentei.
Pentru restul de preț de 70.000 lei s-a făcut compensarea cu datoria recurentei către intimată provenind din avansurile pentru marfa nelivrată de prima.
În ceea ce privește procura dată numitei se constată că aceasta a fost dată pentru vânzare inclusiv deci pentru toate operațiunile și actele impuse de vânzare.
De altfel, relația mandatar-mandant nu este opozabilă terțului, pentru neîndeplinirea corespunzătoare a mandatului, mandatul având o acțiune contractuală împotriva mandatarului.
În ceea ce privește compensarea legală, se reține faptul că potrivit disp.art.1144 civ. aceasta operează de drept și că normele invocate de recurentă se referă la regimul documentelor contabile și nu la actul juridic al compensării,nefiind permis ca printr-o interpretare contrară a G să contravină unei legi organice.
În ceea ce privește stornarea notelor contabile din 31.05.2007 se reține faptul că realitatea operațiunii comerciale nu depinde de reflectarea contabilă a acesteia.
Față de aceste considerente se apreciază că în mod corect prima instanță a apreciat că nu operează rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare.
Pentru aceste considerente, văzând și disp.art.312 pr.civ. urmează a respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta C SRL, cu sediul in B, str.-/ -- prin adm.jud., împotriva sentinței civile nr.151 din 03.03.2009 pronunțată de tribunalul Brăila in dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Iunie 2009.
Președinte, - - | Pt.Judecător, - - aflată în conf.art.261 pr.civ. Vicepreședinte, | Pt.Judecător, - - aflată în conf.art.261 pr.civ. Vicepreședinte, |
Grefier, - - |
Red.
Tehno.O/8.07.2009/2 ex.
Fond-
Președinte:Simona GavrilaJudecători:Simona Gavrila, Sarmisegetuza Tulbure, Rodica Dorin
