Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 378/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 759/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR.378
Ședința publică de la 10 septembrie 2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Viorica Trestianu
JUDECĂTOR 2: Roxana Popa
GREFIER - -
Pe rol fiind soluționarea cererii de apel formulată de apelanta ASOCIAȚIA AGRICOLĂ POȘTA împotriva sentinței comerciale nr. 2236 din data de 18.02.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI.
Dezbaterile au avut loc la data de 03.09.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta când, Curtea pentru a da posibilitate apelantei să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea la data de 10.09.2008, când în aceeași componență a decis următoarele:
CURTEA
Asupra apelului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VI-a Comercială sub nr-, reclamanta Asociația Agricolă Poșta a chemat în judecată pe pârâta Agenția Domeniilor Statului (ADS) solicitând instanței următoarele:
1. Să constate nulitatea absolută a contractului de concesiune nr.98/22.12.2000 privind exploatarea terenului agricol în suprafață de 952 ha în perimetrul localității T, județul T, pentru nevalabilitatea prețului.
2. Constatarea inexistenței obligației de plată a redevenței și penalitățile de întârziere aferente, stabilite unilateral de pârâtă în baza contractului nr.98/2000.
Prin sentința comercială nr.2236/18.02.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului București - Secția a VI-a Comercială s-a respins ca nefondată cererea formulată de reclamanta Asociația Agricolă Poșta în contradictoriu cu pârâta Agenția Domeniilor Statului.
În motivarea sentinței, instanța a reținut că părțile au încheiat contracte de concesiune nr.98/2000 iar la cap.IV s-a stabilit redevența ca fiind echivalentul în lei a 450 Kg STAS 813/68 ha anual.
Instanța a apreciat că prețul stabilit în contract este determinabil, iar părțile au detaliat noțiunea STAS prin caracteristici minimale precizând că prețul se stabilește după cotația de la Bursa Română de Mărfuri la momentul plății.
Bursa Română de Mărfuri este administrator al unei piețe de disponibil și asigură membrilor și clienților condiții centralizate de negociere pentru operațiuni de vânzare-cumpărare de mărfuri, etc. Întrucât cotațiile oferă un sistem de referință în ceea ce înseamnă raportarea la prețurile pieței în tranzacții, tribunalul a reținut că părțile au avut în vedere la momentul stabilirii redevenței, echivalentul în lei a unei cantități de raportat la valoarea de piață a grâului.
Prin urmare, chiar dacă BNR nu a tranzacționat în perioada derulării contractului, întrucât părțile au înțeles să se refere la prețul pieței, contractul nu este lovit de nulitate.
Tribunalul a reținut că reclamanta face vorbire de nevalabilitatea clauzei privind redevența, deși această clauză este perfect valabilă, dar a devenit îndoielnică ca urmare a lipsei tranzacționării grâului la Bursa Română de Mărfuri pe perioada derulării contractului. Prin urmare, trebuie interpretată în sensul în care poate produce efecte, așa cum prevede art.978 Cod civil.
Art.32 din Legea nr.218/198 - act normativ aplicabil în baza principiului conform căruia contractul este guvernat de legea în vigoare la data încheieri sale - prevede că relațiile contractuale dintre concedent și concesionar se bazează pe principiul echilibrului financiar al concesiunii, respectiv pe realizarea unei posibile egalități între avantajele care îi sunt acordate concesionarului și sarcinile care îi sunt impuse. Or, a admite nulitatea clauzei privind prețul concesiunii deși este posibilă stabilirea valorii de piață a grâului - chiar prin raportare la cotațiile altor burse de mărfuri - ar echivala cu înfrângerea textului legal menționat.
De asemenea, instanța pe aspectul modificării prețului de către concedent a reținut că art.31 din Legea nr.218/1998, în vigoare la data la care pârâta a notificat rezilierea contractului pentru neplata redevenței, instituie o derogare de la dreptul comun, permițându-i concedentului să modifice unilateral contractul. Interesul public impune ca folosința bunului proprietate publică să nu se facă în mod gratuit, iar concedentul să încaseze prețul stabilit în contract.
Împotriva sentinței comerciale nr.2236/2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului București - Secția a VI-a Comercială, a formulat apel reclamanta Asociația Agricolă Poșta, apel ce a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a VI-a Comercială sub număr unic - din 18.04.2008.
În motivarea apelului, apelanta critică sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că art.40 Cod comercial nu se aplică cauzei, întrucât în contractul de concesiune nr.98/2000 părțile au stabilit în mod neechivoc criteriile după care se va determina câtimea prețului.
Instanța în mod greșit a ajuns la prezumția că în lipsa tranzacționării grâului la Bursa Română de Mărfuri clauza nu este nulă întrucât părțile s-au referit la prețul just, căci în cauză nu este vorba de un contract de vânzare-cumpărare ci concesiunea unui teren.
Prin sentința apelată instanța a încălcat dispozițiile art.129 alin.6 Cod procedură civilă întrucât a încălcat limitele învestirii sale și a făcut o analiză a cauzei sub aspectul oportunității contractului și nu al valabilității încheierii sale.
Modificarea unilaterală a contractului de concesiune este permisă potrivit Legii nr.219/1998 doar într-o singură situație, și anume aceea în care modificarea unilaterală a contractului se impune cu notificarea prealabilă a concedentului din motive excepționale legate de interesul național sau local după caz.
Lipsa de diligență a pârâtei în verificarea termenilor contractuali impuși concesionarului, cum este cel privind Bursa Română de Mărfuri a unei cotații la, nu constituie în sensul art.31 din Legea nr.219/1998, motiv excepțional care să o îndreptățească să modifice unilateral clauza aceasta devenind nevalabilă.
Intimata Agenția Domeniilor Statului a formulat întâmpinare prin care solicită în esență respingerea apelului ca nefondat, arătând că susținerile apelantei sunt neîntemeiate întrucât redevența este stabilită în contract ca fiind echivalentul în lei a unei cantități clar determinate de, pe ha și an agricol, iar referirea la cotația grâului la Bursa Română de Mărfuri nu modifică caracterul exigibil al creanței, aceasta afectând doar modul de calcul.
De altfel, prin plățile parțiale făcute de apelanta-reclamantă, concesionarul și-a însușit modul de calcul al redevenței stabilit de concedent.
Din interpretarea sistematică a clauzelor contractuale reiese că dispoziția referitoare la plata redevenței trebuie interpretată și aplicată în conformitate cu art.982 Cod civil.
În susținerea și respectiv combaterea apelului s-au depus la dosar acte, practică judiciară.
Analizând sentința apelată în limitele dispozițiilor art.295 Cod procedură civilă și având în vedere probatoriul administrat în cauză, Curtea constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin contractul de concesiune nr.98 din 22.12.2000 intimata Agenția Domeniilor Statului în calitate de concedent a concesionat apelantei-reclamante Asociația Agricolă Poșta, în calitate de concesionar, în temeiul Legii nr.219/1998 privind regimul concesionărilor și a Normelor metodologice cadru de aplicare aprobate prin HG nr.216/1999 a OG nr.198/1999, exploatarea terenului agricol în suprafață de 952 ha din care 15,04 ha arabil, 150,59 ha pășuni, 7,36 ha livezi, 779,17 ha vii, 6,11 ha păduri, 77,32 ha drumuri, situat în perimetrul localității T, județul T, pe o perioadă de 49 ani (art.3.1 contract fila 27 dosar fond).
Apelanta-reclamantă s-a obligat în schimbul exploatării terenului (cap.4) să plătească intimatei redevență reprezentând echivalența în lei a 450 Kg STAS 813/68/ha anual pentru terenul agricol, prețul stabilindu-se după cotația de la Bursa Română de Mărfuri la momentul plății.
De asemenea, la art.4.2 și 5.1 din contract părțile au prevăzut și caracteristicile grâului STAS, precum și tranșele trimestriale.
La art.5.5 s-a prevăzut că "neplata redevenței în termen de 30 de zile de la data limită de plată, conduce la rezilierea de drept a contractului.
Analizând dispozițiile cap.4 din contract, instanța de fond în mod corect a reținut că prețul redevenței este determinabil întrucât părțile au convenit ca redevența să se plătească în lei reprezentând echivalentul unei cantități de 450 Kg STAS 813/68/ha anual, ale cărei caracteristici au fost stabilite detaliat în art.4.2, astfel că apelanta-reclamantă a avut posibilitatea achitării obligațiilor fiind vorba de bunuri de gen și de altfel din OP nr.02/2000, 02/2001, 03/2001 rezultă că s-a achitat în contul redevenței pentru anul 2001 sumele de 100.160.000 lei la data de 22.12.2000; 143.744.258 lei la data de 30.07.2001 și 6.684.200 lei la data de 14.08.2001.
În speță sunt aplicabile atât dispozițiile art.958 cod civil privind interpretarea convențiilor, potrivit cărora atunci când o clauză este primitoare de mai multe înțelesuri, interpretarea acestora se face în sensul în care ea să poată avea un efect precum și dispozițiile art.40 Cod comercial.
Nu se poate susține nulitatea contractului de concesiune nr.98/2000 pentru nevalabilitatea prețului atâta timp cât părțile au prevăzut modul de stabilire a cuantumului redevenței, prețul fiind determinat și determinabil în deplină concordanță cu art.969-970 Cod civil raportat la art.40 Cod comercial.
Ca urmare în mod corect s-a reținut că prețul contractului este determinabil având în vedere atât voința părților exprimată în cap.4 din contract, cât și dispozițiile art.4 (2) din Legea nr.219/1998.
Apelanta susține că în mod greșit instanța de fond a făcut referire la dispozițiile art.31 din Legea nr.218/1998, motiv de apel neîntemeiat însă întrucât contractul de concesiune nr.98/2000 intră sub incidența Legii nr.219/1998, iar potrivit art.32 din același act normativ "relațiile contractuale dintre concedent și concesionar se bazează pe principiul echilibrului financiar".
În acord cu dispozițiile menționate, în artr.3.1 se prevede că "concedentul poate modifica unilateral partea reglementată a contractului de concesiune".
Intimata a notificat prin adresa nr.21774/09.04.2003 (fila 50 dosar fond) rezilierea contractului, dar această reziliere solicitată în raport de pactul comisoriu prevăzut de părți la art.5.5 coroborat cu art.5.1 și art.7.4 din contractul nr.49/2000 este o sancțiune distinctă aplicabilă pentru neexecutarea clauzelor contractuale, dar apelanta a solicitat nulitatea contractului pentru nevalabilitatea prețului.
Din interpretarea sistematică a clauzelor contractuale se constată că prețul este determinat și determinabil în raport de dispozițiile art.4.1 și 4.2 din contract și nu se poate susține că instanța de fond a încălcat dispozițiile art.129 alin.6 Cod procedură civilă întrucât în raport de obiectul cererii de chemare în judecată s-au analizat cauzele de nulitate privind prețul stabilit de părți în contract.
Pentru considerentele expuse, Curtea în temeiul art.296 Cod procedură civilă respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta Asociația Agricolă Poșta cu sediul în comuna Poșta, județul B, împotriva sentinței comerciale nr.2236/18.02.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata Agenția Domeniilor Statului cu sediul în B,-, sector 1.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.09.2008.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red.Jud. - 26.09.2008
Tehnored. - 1.10.2008
Nr.ex.: 4
Fond: Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte:
Președinte:Viorica TrestianuJudecători:Viorica Trestianu, Roxana Popa
