Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 38/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. -
DECIZIE nr. 38/2008 - A/
Ședința publică din 15 aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Rițiu Roxana
JUDECĂTOR 2: Blaga Gabriela
Grefier - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului comercial d eclarat de apelanta reclamantă - SRLcu sediul ales în O-. 3 județulîn contradictoriu cu intimatele pârâte prin mandatar domiciliată în O strada - nr. 15 - 22 8 județul și - TRANSILVANIA NORD SA Sucursala cu sediul pe- județul B împotriva sentinței nr. 142/COM/2006 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul 4593/COM/2005 având ca obiectnulitate act juridic.
La apelul nominal făcut în ședința publică de astăzi nu se prezintă nicio parte.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că cererea de repunere pe rol este legal timbrată cu 1635,35 lei taxă de timbru - OP nr. 03/29.02.2008 plus 0,45 lei timbru judiciar, faptul că apelanta a depus concluzii scrise.
Judecarea în fond a cauzei a avut loc în data de 08.04.2008 când părțile prezente au pus concluzii asupra fondului cauzei, ce au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată și când, pentru a da părților posibilitatea de a depune concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea.
CURTEA D APEL
DELIBERÂND
Asupra apelului comercial d e față constată următoarele:
Prin sentința nr. 142/COM/2006 Tribunalul Bihora respins acțiunea formulată de reclamanta - SRL cu sediul în O- Bl. 15. 4 împotriva pârâtei prin mandatara cu domiciliul ales în O- - 22. 8, ca nefondată.
Pentru a pronunța astfel prima instanță a reținut următoarele:
Între părți s-au încheiat la data de 08.03.2005 doua promisiuni bilaterale de vânzare-cumpărare autentificate de BNP sub nr. 1158 și 1159.
Prin aceste contracte, reclamanta SRL în calitate de promitentă cumpărătoare pe de o parte și pârâta în calitate de promitentă vânzătoare pe de altă parte, au promis vânzarea, respectiv cumpărarea a două imobile, terenuri intravilane din O, în suprafață cadastrală de 50.000 mp. amplasate pe parcela cadastrală nr. 8050 din CF 5849 O (terenul în suprafață de 40.000 mp.) și pe parcela 3778 tarlaua 315 (terenul în suprafață de 10.000 mp.) pentru prețul total de 1.200.000 euro.
Din acest preț s-a achitat suma de 100.000 euro cu titlu de avans, aspect confirmat de ambele părți.
Pârâta și-a asumat obligația ca până la 24.04.2005 să efectueze toate formalitățile în vederea reglementării juridice a terenului, în sensul schimbării destinației din extravilan în intravilan, a scoaterii din circuitul agricol dacă este cazul, urmând ca la data perfectării contractului autentic să prezinte extrasul de carte funciară, certificatul de urbanism și certificatul fiscal. Aceste împrejurări reies din clauza inserată în ambele contracte la alin. 8, reține prima instanță.
Prin urmare obligația asumată de pârâtă viza strict aspectele legate de includerea terenului în intravilanul localității și în obținerea avizelor aferente și nicidecum la reglementarea situației stâlpilor existenți pe teren.
În orice caz - se arată în motivarea sentinței - chiar în situația în care partea și-ar fi asumat astfel de obligație, neîndeplinirea ei nu ar fi putut fi invocată într-un litigiu prin care să se contate nulitatea convenției ci eventual rezoluțiunea sa.
Cât privește nulitatea absolută invocată, respectiv lipsa cauzei, aceasta urmează a fi analizată prin raportare la momentul încheierii convențiilor, fiind știut că nulitatea trebuie să fie contemporană actului juridic respectiv.
Cauza actului juridic reprezintă obiectivul urmărit la încheierea contractului, reține prima instanță.
Pentru a fi valabilă, cauza trebuie să existe, să fie reală, să fie licită și morală.
Din motivele invocate de reclamantă se deduce că în opinia acesteia, în speță, cauza este ilicită, întrucât pârâta i-a promis vânzarea unui bun pe care se aflau stâlpi electrici de înaltă tensiune ce aparțineau - SA, aspect pe care i l-a ascuns.
Potrivit art. 968 cod civil cauza este ilicită când este prohibită de legi, contrarie bunelor moravuri și ordinii publice.
Ori, între părți au intervenit două promisiuni de vânzare-cumpărare a unor imobile, terenuri aflate în circuitul civil și care au fost prezentate promitentei cumpărătoare, aceasta fiind în mod evident informată despre existența stâlpilor, fiind exclusă posibilitatea ascunderii lor, reține prima instanță.
Chiar dacă promitenta cumpărătoare nu ar fi depus diligențele minime și existența acestor stâlpi i-ar fi fost ascunsă, convențiile nu ar fi nule pentru cauza ilicită ci eventual s-ar putea invoca nulitatea generată de dol ca viciu al consimțământului (error in substantiam - conform art. 954 alin. 1 Cod Civil).
Însă în speță susținerea reclamantului că nu ar fi cunoscut existența stâlpilor este neverosimilă, reține prima instanță, iar pe de altă parte susținerea că aceștia au fost prezentați ca aparținând unei alte societăți decât - SA și că urmau să fie demolați este o afirmație nesusținută de probele administrate.
Pentru considerentele de mai sus, prima instanță a respins acțiunea.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel în termen, legal timbrat, reclamanta - SRL solicitând instanței admiterea acestuia și schimbarea sentinței în sensul admiterii acțiunii.
În dezvoltarea motivelor de apel, apelanta a arătat că hotărârea este nelegală.
Astfel, s-a menționat de către apelantă că anularea pentru dol nu este similară cu nulitatea pentru eroare asupra substanței lucrului, așa cum afirmă prima instanță.
Referindu-se la nulitatea promisiunilor pentru eroare asupra substanței lucrului, cu constatarea căreia a fost investită instanța, apelanta a precizat că din probele dosarului rezultă că promitentul vânzător cunoștea că pe acel teren există stâlpi de susținere a liniilor aeriene de înaltă și medie tensiune, precum și faptul că o bună parte din teren este supusă unor serioase restricții de circulație, așa încât în condițiile în care nu le-ar fi fost prezentat faptul că stâlpii aparțin centralei termice II și ei urmează a fi înlăturați, aceasta nu ar fi încheiat promisiunea de vânzare.
Apelanta a conchis în acest context că eroarea ca și viciu de consimțământ afectează valabilitatea actului, sancțiunea prevăzute de lege fiind nulitatea acestuia.
În privința constatării nulității pentru lipsa obiectului, apelantul a arătat că Tribunalul nu s-a pronunțat asupra problemei juridice deduse judecății.
Apelanta a subliniat în aceeași ordine de idei că potrivit art. 963 Cod Civil numai lucrurile ce sunt în comerț pot constitui obiectul unui contract, astfel că, întrucât prin promisiunile a căror nulitate o solicită s-au transmis printre altele și bunuri aflate în proprietate publică a statului conform Legii nr. 318/2003, convențiile sunt lovite de nulitate absolută.
De asemenea apelanta a mai învederat instanței că scopul, cauza încheierii promisiunilor a fost aceea de a obține în viitor proprietatea unui bun imobil, or dată fiind existența unor linii de înaltă tensiune pe terenul în litigiu, acest imobil nu mai poate fi întrebuințat pentru scopul urmărit la încheierea convențiilor.
Apelul nu a fost motivat în drept.
Reprezentanta intimatei, prezentă la dezbaterea cauzei, a solicitat respingerea apelului, cu cheltuieli de judecată.
Cealaltă intimată, - TRANSILVANIA NORD SA Sucursala O, deși legal citată, nu s-a prezentat la dezbaterea cauzei și nu a formulat întâmpinare.
Examinând hotărârea apelată, atât prin prisma motivelor de apel invocate cât și din oficiu, instanța a reținut următoarele:
Având în vedere starea de fapt reținută și ținând cont de probele administrate, corect s-a apreciat de către instanța de fond că acțiunea reclamantei este nefondată.
Critica apelantei referitoare la incidența în speță a cauzei de nulitate absolută fundamentată pe eroarea asupra substanței lucrului nu va putea fi primită.
Eroarea este o falsă reprezentare a realității la încheierea unui act juridic.
Eroarea asupra substanței obiectului actului juridic este o eroare viciu de consimțământ care vizează însușirile substanțiale ale obiectului actului juridic.
În speță nu se poate susține că existența stâlpilor pe teren a constituit motivul determinant la încheierea actului juridic în privința reclamantei și nici că cealaltă parte a știut sau trebuia să știe că acest fapt asupra căruia poartă eroarea a constituit motivul determinant la încheierea actului juridic de către partea aflată în eroare. În concluzie, condițiile erorii viciu de consimțământ nu sunt îndeplinite.
Apelanta a cunoscut situația faptică a terenului ce urma a-l achiziționa, aspect necontestat de către aceasta, așa încât nu se poate reține că ea a fost în eroare la momentul achiziționării lui.
Chiar dacă apelanta a precizat că a fost asigurată de faptul că stâlpii amplasați pe teren urmează a fi dezafectați, ea nu și-a luat din acest punct de vedere nicio măsură de precauție cu ocazia încheierii actelor juridice contestate, astfel că prin acțiunea formulată reclamanta își invocă practic propria neglijență pentru protejarea unui drept, ceea ce nu este posibil.
Pe de altă parte, probatoriul administrat în cauză nu susține argumentarea reclamantei apelante în sensul că stâlpii aflați pe teren urmează a fi înlăturați.
Nu în ultimul rând, se impune a se sublinia că eroarea asupra substanței lucrului se sancționează cu nulitate relativă și nu absolută cum eronat a arătat apelanta precum și că acest motiv de nulitate a fost invocat doar cu ocazia depunerii concluziilor scrise.
Nici observațiile apelantei referitoare la faptul că o parte din terenul achiziționat este afectat utilității publice nu sunt întemeiate, întrucât din actele de la dosar rezultă clar că acest teren este în circuitul civil fiind dobândit prin reconstituirea dreptului de proprietate în baza titlului de proprietate nr. 4015/28.08.2003.
Nu sunt pertinente nici susținerile apelantei în ceea ce privește nulitatea convenției pentru lipsa cauzei.
Art. 967 Cod Civil instituie prezumția de existență a cauzei, or această prezumție nu a fost răsturnată de către apelant, motiv pentru care nu se poate reține lipsa ei.
Pentru ansamblul considerentelor ce preced, apelul va fi respins ca nefondat în baza art. 296 Cod de Procedură Civilă.
Potrivit art. 274 Cod de Procedură Civilă va fi obligată apelanta să plătească părții intimate 700 de lei cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul comercial d eclarat de apelanta - SRL în contradictoriu cu intimatele și - TRANSILVANIA NORD SA Sucursala împotriva sentinței nr. 142 din 20.04.2006 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în totalitate.
Obligă partea apelantă să plătească părții intimate suma de 700 de lei cheltuieli de judecată în apel.
DEFINITIVĂ.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 15 aprilie 2008.
Președinte Judecător Grefier
- - - - - -
Red. dec. /07.05.2008
Judecător fond
5 ex. /08.05.2008
emis/exp. 3 comunicări:
apelanta reclamantă - SRLcu sediul ales în O-. 3 județulintimatele pârâte prin mandatar domiciliată în O strada - nr. 15 - 22 8 județul - TRANSILVANIA NORD SA Sucursala cu sediul pe- județulAstăzi, ___05.2008
Președinte:Rițiu RoxanaJudecători:Rițiu Roxana, Blaga Gabriela
