Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 39/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 39/
Ședința publică de la 30 aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Irimie
JUDECĂTOR 2: Mircea Noșlăcan
Grefier - -
Pe rol se află pronunțarea asupra apelului declarat de pârâta Banca Comercială Română SA B împotriva Sentinței nr. 2156/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
Se constată că la dosar s-au înregistrat, în copie fax, din partea pârâtei recurente BCR SA B, concluzii, iar din partea reclamantei intimate concluzii scrise.
S-au înregistrat totodată, din partea pârâților intimați și, concluzii scrise și chitanță reprezentând onorariu de avocat.
dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 24 aprilie 2009, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului de față,
Constată că prin sentința nr. 2156/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr- s-a admis acțiunea formulată de reclamanta Bank SA împotriva pârâților, și Banca Comercială Română SA B și s-a constatat nulitatea absolută a contractului de ipotecă nr. 12/2201/18.02.2008 cu privire la imobilul situat în D, B-dul -, -. B,.19 înscris în CF 6183/19 a localității D cu nr. top 802/X/8/III, autentificat sub nr. 198/19.02.2008.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că, la data de 22.12.2004, pârâții și au înstrăinat fiicei lor, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea de autentificare nr. 1800/22.12.2004 a Biroului Notarului Public, imobilul înscris în CF nr. 6183/19 a localității D, nr. cadastral 802/X/8/III.
La data de 18.02.2008 pârâții și, în calitate de garanți ipotecari, au încheiat cu Banca Comercială Română SA - societate administrată în sistem analist, contractul de ipotecă nr. 12/2201/18.02.2008, prin care se obligau a garanta împrumutul în valoare de 175.000 lei plus dobânzile aferente și alte costuri și comisioane, precum și cheltuielile de orice fel legate de recuperarea tuturor sumelor datorate și cheltuieli de judecată, inclusiv cele legate de executarea silită, acordate de către bancă împrumutatului SC SRL prin contractul de credit nr.12/2201/18.02.2008
Pârâții și au garantat împrumutul mai sus menționat prin constituirea în favoarea pârâtei BCR SA a unei ipoteci de I asupra imobilului situat în municipiul D, B-dul -, -,. B,.19, înscris în CF nr. 6183/19, nr. cadastral 802/X/8/III, reprezentând un apartament cu 4 camere, debara, hol, bucătărie, grup sanitar de serviciu, baie, în suprafață totală de 78,88 mp. pentru care s-au declarat ca fiind unicii proprietari.
Ulterior, s-a revenit, restabilindu-se situația juridică a acestui imobil, urmare a unei acțiuni pauliene promovată de reclamanta Bank SA
S-a reținut, cu privire la această sentință, că hotărârea de admitere a acțiunii pauliene are un efect relativ, în sensul că este opozabilă numai creditorului reclamant, nu și față de terțe persoane și, în același timp, că nu poate profita pârâților, întrucât, deși contractul a fost revocat, acesta rămâne valabil între părțile care l-au încheiat.
Cât privește buna-credință a pârâtei Banca Comercială Română, s-a reținut că aceasta nu prezintă relevanță în lipsa capacității pârâților și de a dispune asupra imobilului în discuție.
Împotriva acestei soluții a declarat apel pârâta Banca Comercială Română SA, solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantei de anulare a contractului de ipotecă încheiat cu cei doi pârâți.
În motivarea apelului arată că a fost de bună-credință la momentul încheierii contractului de ipotecă cu pârâții în condițiile în care din extrasul CF eliberat de biroul de carte funciară nu a rezultat că imobilul făcea obiectul vreunui litigiu sau că ar fi în proprietatea altor persoane decât cei doi pârâți, în cauză nefiind dovedit contrariul în temeiul art. 33 alin. 1 raportat la art. 34 alin. 2 din Legea nr. 7/1966 privind cadastrul și publicitatea imobiliară.
În acest sens este invocată inclusiv Sentința nr. 2988/2008 a Judecătoriei Deva, prin care s-a respins tocmai cererea reclamantei de anulare a întabulării ipotecii în carte funciară, cu motivarea că această operațiune a fost făcută cu respectarea dispozițiilor legale aplicabile.
Prin întâmpinare, reclamanta Bank SA solicită respingerea apelului ca nefondat, cu motivarea că, pe de o parte, buna-credință a apelantei nu poate salva de la nulitate un contract lovit de nulitate absolută pentru lipsa calității de proprietar a pârâților care au dispus asupra ipotecării imobilului în discuție, în condițiile în care nu avea un drept de proprietate asupra acestuia, iar, pe de altă parte, cu diligențe minime pârâta apelantă putea să observe faptul că, în legătură cu respectivul imobil, a existat un litigiu având ca obiect o acțiune pauliană împotriva pârâților și, soldat cu admiterea acțiunii, care însă nu a însemnat decât revocarea contractului încheiat anterior cu și nu anularea acestuia în totalitate. Faptul că, între înscrierile de carte funciară și situația juridică reală a imobilului, existau neconcordanțe rezultă inclusiv din faptul admiterii de către Judecătoria Devaa plângerii îndreptate împotriva Încheierii nr. 11851/28.06.2007, prin care s-a notat restabilirea situației anterioare ca urmare a anulării contractului nr. 1900/2004 și s-a radiat litigiul derulat anterior în legătură cu acest contract.
Prin întâmpinare, inclusiv pârâții și, arată că sunt de acord cu admiterea apelului în sensul de modificare în tot a sentinței primei instanțe, în principal ca prematur introdusă, pentru lipsa procedurii prealabile și în subsidiar, ca nefondată, cu motivarea că, urmare a întabulării situației anterioare revocării contractului nr. 1900/2004, prin acțiunea pauliană promovată de Bank SA împotriva acestui contract, aceștia au redevenit proprietari asupra imobilului în discuție, astfel că au fost în măsură să dispună ipotecarea acestuia în favoarea pârâtei BCR
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, se constată următoarele:
Este de necontestat în cauză că anterior încheierii contractului de ipotecă în discuție, la data de 22.12.2004, pârâții și au înstrăinat fiicei lor același imobil, contractul fiind însă revocat printr-o acțiune pauliană, prin Decizia nr. 641/R/2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, la cererea creditoarei Bank SA B, interesată în urmărirea aceluiași imobil în patrimoniul pârâților și, în calitatea acestora de garanți ai unei datorii a SC " " SRL către această creditoare (pârâții avalizând un bilet la ordin emis de SC "" SRL către bancă).
o atare acțiune împotriva pârâților creditoarea Bank a urmărit ca bunul să rămână în patrimoniul pârâților pentru a putea fi valorificat în scopul recuperării creanței sale. Deși, într-adevăr, prin admiterea acțiunii pauliene se consideră (printr-o ficțiune juridică) că bunul ce a făcut obiectul acțiunii nu a ieșit niciodată din patrimoniul debitorului (în speță al pârâților și ), aceasta nu înseamnă că bunul a revenit în posesia și la dispoziția acestora, ci, în mod evident, la dispoziția creditorului reclamant din acțiunea pauliană (în speță a intimatei reclamante Bank SA), care este în drept să urmărească bunul respectiv ca și cum nu ar fi ieșit din patrimoniul debitorului și, implicit, nici din gajul său general (evident, în limita valorii creanței de recuperat).
În aceste condiții, în care imobilul în discuție s-a întors în patrimoniul pârâților, însă la dispoziția creditoarei Bank SA, în vederea recuperării creanței sale, este evident că ipotecarea imobilului de către pârâți în favoarea unei alte persoane, în speță a pârâtei Banca Comercială Română H este de natură să înfrângă tocmai efectul obținut prin hotărârea de admitere a acțiunii pauliene, respectiv de indisponibilizare a imobilului la dispoziția sa, ceea ce nu este permis.
Pe de altă parte, așa cum s-a arătat, întoarcerea bunului în patrimoniul debitorului (în speță a pârâților și ) are loc numai în mod fictiv și numai în raport cu creditorul reclamant. ( Bank SA), în limita nevoii de recuperare a creanței acestuia. În realitate, actul revocat urmare a admiterii acțiunii pauliene, respectiv contractul din 22.12.2004, prin care pârâții și au transmis imobilul către fiica lor rămâne valabil și își produce efectele. În aceste condiții, în care imobilul rămâne valabil înstrăinat terțului cumpărător, mai exact linia valorii care excede nevoilor de plată ale creditorului urmăritor ( Bank SA), este evident că pârâții nu puteau dispune de respectivul imobil prin instituirea ipotecii în favoarea BCR, neavând proprietatea imobilului, ceea ce în mod întemeiat a reținut instanța de fond.
Sub un alt aspect, cu privire la buna-credință invocată în apărare de către pârâta BCR și care constituie totodată motiv de apel, se constată că într-adevăr, această noțiune, devenită un adevărat principiu al dreptului civil, este de natură să conducă la salvarea de la ineficacitate a actelor juridice încheiate cu nerespectarea condițiilor prevăzute de lege.
În acest sens sunt invocate dispozițiile art. 33 alin.1 și 34 alin.2 din Legea nr. 7/1996 (devenite art. 31 și 32 după republicare), dispoziții care consacră principiul forței probante a înscrierilor în cartea funciară având drept scop ocrotirea terțului dobânditor cu titlu oneros de bună-credință, care s-a întemeiat pe cuprinsul cărții funciare.
Potrivit acestui principiu, dobânditorul este considerat de bună-credință dacă la data înregistrării cererii de înscriere a dreptului în folosul său nu a fost notată nicio acțiune prin care se contestă cuprinsul cărții funciare sau dacă din titlul transmițătorului și din cuprinsul cărții funciare nu reiese vreo neconcordanță între aceasta și situația juridică reală.
În acest context, verificând tocmai titlul celor doi transmițători, pârâții și, apelanta ar fi putut observa, consultând înscrierile de carte funciară din foaia de proprietate, că la data de 22.12.2004 s-a notat în CF dreptul de proprietate al altei persoane cu privire la imobilul ipotecat, că la data de 5.04.2006 s-a notat în CF acțiunea pauliană promovată de reclamantă împotriva terțului dobânditor și a pârâților și și, de asemenea, că la data de 28.06.2007 s-a notat în CF succesul acțiunii pauliene (chiar în condițiile unei notări inadecvate a registratorului - de "anulare" a Contractului nr. 1900/2004 și de "revenire la situația anterioară", în loc de "revocare" a contractului). Toate aceste aspecte sunt de natură a-i fi creat acesteia o incertitudine cu privire la situația reală a imobilului asupra căruia urma a se institui ipoteca, incertitudine incompatibilă cu buna sa credință. Aceasta, fără a mai adăuga faptul că înscrierea privitoare la "restabilirea situației anterioare" rezultând dintr-o acțiune pauliană, se interpretează în favoarea creditorului urmăritor și nu a debitorului (cei doi pârâți), așa cum s-a arătat.
Nici dispozițiile art. 1746 alin. 3.civ. potrivit cu care dreptul de ipotecă se conservă asupra imobilelor în orice mână va trece sau cele ale art. 22 teza a II-a din Legea nr. 7/1996, potrivit cu care "dacă dreptul ce urmează să fie radiat este grevat în folosul unei persoane, radierea se va face cu păstrarea dreptului acelei persoane" nu sunt aplicabile în cauză. Primul text privește dreptul de urmărire al creditorului împotriva celui de-al treilea, drept pe care nu l-ar putea invoca apelanta, ci mai degrabă, reclamanta intimată, iar textul art. 22 teza a II-a din Legea nr. 7/1996 (devenit art. 20 alin. 2 după republicare) privește radierea drepturilor reale din cartea funciară, ca parte a întabulării drepturilor în cartea funciară în general, fără nicio relevanță în cauză.
Așa fiind, pentru toate aceste considerente, apelul de față se va respinge ca nefondat, soluția primei instanțe de anulare a contractului de ipotecă încheiat între pârâți fiind la adăpost de criticile formulate în cauză de apelantă.
Considerentele prezentei sentințe sunt de natură a infirma inclusiv argumentele invocate în apel, în favoarea lor, de către pârâții și, prin întâmpinare. Aceștia, nedeclarând apel în cauză, nu se pot ralia apelului declarat de pârâta BCR, învederând că sunt de acord cu admiterea acestuia, solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantei Bank SA. O atare atitudine, prin care să se tindă la modificarea în apel a sentinței, ar fi devenit realizabilă doar în situația în care aceștia ar fi declarat apel în cauză, ceea ce, așa cum se observă, nu s-a făcut. Cu alte cuvinte, nu este permis, ca pe calea ocolită a unei întâmpinări să se pretindă o soluție specifică altei instituții, respectiv a unei căi de atac, în speță a apelului pe care nu l-au declarat în condițiile legii.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge apelul declarat de pârâta Banca Comercială Română SA B împotriva Sentinței nr. 2156/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 30.04.2009.
Președinte Judecător
- - - -
Grefier
- -
Red.
Th.
Ex. 6/11.05.2009
Jud. fond:
Președinte:Marius IrimieJudecători:Marius Irimie, Mircea Noșlăcan
