Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 396/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr intern 2386/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 396
Ședința publică de la 13 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tatiana Gabriela Năstase
JUDECĂTOR 2: Ruxandra Monica Duță
Grefier ---
**************
Pe rol soluționarea cauzei comerciale de față, având ca obiect apelul formulat de pârâții SC G & S SRL, împotriva Sentinței comerciale nr.10704/16.10.2008 pronunțată de Secția a VI-a Comercială a Tribunalului București, în contradictoriu cu intimata reclamantă ). ).
Dezbaterile în apel au avut loc în cadrul ședinței de judecată din 06.10.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată - ce face parte integrantă in prezenta -, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera în temeiul art.260 Cod procedură civilă și pentru a da părților posibilitatea să depună concluzii sau note scrise, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 13.10.2009, când a decis următoarele:
CURTEA,
Asupra apelurilor comerciale de față, deliberând, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 10704/16.10.2008 pronunțată de Secția a VI-a Comercială a Tribunalului Bucureștia fost admisă acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții SC G & S SRL, și și s-a constatat nulitatea absolută a hotărârii AGA din 17.04.2006, contractului de cesiune din 17.04.2006, actului adițional din 17.04.2006, actului constitutiv actualizat, înscrisuri ce au stat la baza mențiunii nr. 827/12 ianuarie 2007 soluționată prin încheierea nr. 142/2007 de pe lângă Tribunalul București.
S-a constat nulitatea absolută și a actelor subsecvente mențiunii, respectiv înscrisurile ce au stat la baza mențiunii nr.2501/2007 soluționată prin încheierea nr.363/2007 a de pe lângă Tribunalul București, respectiv hotărârea AGA din 24 ianuarie 2007, contractul de cesiune din 24 ianuarie 2007, actul adițional din 24 ianuarie 2007 și actul constitutiv actualizat.
S-a dispus repunerea părților în situația anterioară.
Din materialul probator administrat în cauză, tribunalul a reținut că nu se poate reține voința reclamantei în sensul cesionării părților sociale deținute la societatea pârâtă, nu pot fi primite apărările pârâților din înscrisurile depuse, astfel încât cererea pârâților întemeiată pe articolul 183 Cod procedură civilă nu a fost considerată întemeiată față de expertiza efectuată, instanța pronunțându-se raportat la toate probele din dosar.
Din coroborarea probelor administrate rezultă că reclamanta nu și-a exprimat consimțământul pentru cesiune, părțile sociale au fost cesionate prin contractul din 24.01.2007 pentru o persoană aflată în situația de rudenie cu pârâții, perioadă în care reclamanta și erau în proces de divorț, situație prezumată a fi fost cunoscută de nepoata care a preluat părțile sociale.
Având în vedere că nulitatea actului principal atrage după sine și nulitatea actului subsecvent iar încheierea unui contract valabil presupune îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de art.948 cod civil cerință legală care nu a fost respectată, cu bună credința care nu poate fi reținută în sarcina cesionarei, existând prezumția că ar fi cunoscut că părțile erau în divorț datorită relațiilor de rudenie, astfel că acțiunea urmează a fi admisă.
În consecință pentru motivele de fapt și de drept arătate tribunalul a admis acțiunea și a constatat nulitatea absolută a hotărârii AGA din 17.04.2006, a contractului de cesiune din 17.04.2006, a actului adițional din 17.04.2006, a actului constitutiv actualizat, înscrisuri ce au stat la baza mențiunii nr.827/l2.01.2007 soluționată prin încheierea nr.142/2007 de pe lângă Tribunalul București și a constatat nulitatea absolută a actelor subsecvente mențiunii, respectiv înscrisurile ce au stat la baza mențiunii nr.- soluționate prin încheierea nr.363/2007 a de pe lângă Tribunalul București, respectiv hotărârea AGA din 24.01.200, contract de cesiune din 24.01.2007, act adițional din 24.01.2007 și act constitutiv actualizat, a dispus repunerea părților în situația anterioară.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel pârâții SC G & S SRL, și.
În motivarea apelului declarat de apelantul, acesta a arătat că susținerile reclamantei, în sensul că a fost de rea credință atunci când a înstrăinat societatea nu pot fi reținute întrucât acesta nu a știut că fiul său nu a înregistrat imediat mențiunea la registrul comerțului și nici nu s-a interesat despre mențiune deoarece a plătit nurorii sale suma pe care a cerut-
Instanța a interpretat greșit răspunsurile la interogatoriu deoarece apelantul a răspuns că a scris toți trei actul pentru că a înțeles că este întrebat cine a semnat, nu cine a scris actul, neavând pregătire juridică.
În ceea ce privește răspunsul la întrebarea nr.11, despre care instanța reține că este contradictoriu, pe exemplarul pe care l-a luat acasă reclamanta a semnat doar în prezența apelantului și a fiului său, apelantul neavând cunoștință cine a fost de față la semnarea exemplarului care a rămas în posesie fiului său și a celui care a rămas la reclamantă.
În sensul celor arătate vine și concluzia expertului desemnat de organul de cercetare penală care arată că exemplarul pus la dispoziție de apelant a fost semnat de către, iar celălalt set de înscrisuri nu se poate stabili dacă a fost semnat de apelant sau de fiul său.
Apelantul a mai arătat că, reclamanta și-a deghizat semnătura tocmai în scopul de aoc ontesta ulterior.
Deși instanța a apreciat că expertizele depuse la dosarul cauzei sunt utile și pertinente, nu le-a analizat pe toate și a reținut numai concluziile expertizei care arată că înscrisurile nu au fost semnate de către.
Apelantul a mai învederat că taxa de timbru aferentă acțiunii nu a fost corect calculată, având în vedere decizia nr.32 din 9.06.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care interpretează dispozițiile referitoare la competență, aspect care se răsfrânge și asupra taxei de timbru, în sensul că în litigiile civile și comerciale aceasta va fi achitată în raport de valoare.
Apelantul a solicitat admiterea apelului, schimbarea în totalitate a sentinței atacate și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Apelantul, în motivarea apelului, a arătat că a înregistrat cesiunea care fusese realizată încă din data de 17.04.2006, iar fără a face mențiunea respectivă la registrul comerțului nici nu putea înstrăina societatea.
S-a învederat și că apelantul a făcut dovada că s-a ocupat singur de societate și a depus în acest sens copii de pe declarațiile fiscale, balanțe și bilanțuri începând cu anul 2006.
Reclamanta nu a depus la dosar acte din care să rezulte că de la data cesiunii și până la înregistrarea acesteia ar fi efectuat acte de administrare, iar motivarea instanței de fond în sensul că apelantul ar fi dat răspunsuri contradictorii la interogatoriu nu este reală.
Astfel, răspunsurile, așa cum au fost ele date, sunt o consecință a faptului că întrebările erau lungi, nu i-au fost explicate și conțineau termeni juridici pe care nu i-a înțeles.
Au fost reiterate și motivele de apel formulate de apelantul referitoare la valoarea expertizelor efectuate în cauză și la modul în care trebuia stabilită taxa de timbru.
În cuprinsul apelului declarat de SC G & S SRL s-a arătat că reprezentantul legal al societății, d-na este cumpărător de bună credință al părților sociale întrucât la data achiziționării acestora a plătit suma de 60.000 lei și nu exista nici un litigiu pe rol care să fie de natură a interzice înstrăinarea.
Mai mult decât atât, cumpărătoarea știa că a cumpărat societatea de la soția sa în data de 17.04.2006, că acesta se ocupa de administrarea societății, motiv pentru care nu avea de ce să se îndoiască cu privire la achiziția părților sociale de la adevăratul titular.
Chiar dacă ar fi cunoscut că părțile se află în divorț, această împrejurare nu ar fi avut oricum relevanță în ceea ce privește actul de cesiune pe care l-a semnat plătind prețul, deoarece societatea pe care a cumpărat-o nu era bun comun, prima cesiune fiind înregistrată în mod legal la.
Instanța de fond nu a arătat de ce a înlăturat susținerile referitoare la buna credință.
Apelanta a mai învederat că nu se poate admite că o simplă legătură
de rudenie ar putea conduce la concluzia că știa dacă reclamanta a semnat sau nu actul de cesiune inițial, atât timp cât acest aspect nu a putut fi tranșat nici măcar de experți.
Apelanta a invocat și ea motivele de apel formulate de apelantul referitoare la modul de stabilire a taxei de timbru aferentă acțiunii.
Apelanții au invocat în drept prevederile articolului 282 și următoarele Cod procedură civilă.
Apelurile au fost legal timbrate.
În dovedirea motivelor de apel, apelanții au depus la dosarul cauzei înscrisuri.
Analizând cauza sub aspectul motivelor de apel invocate și în lumina dispozițiilor art.295 Cod de procedură civilă, curtea reține următoarele:
În vederea pronunțării soluției în cauza pendinte instanța de fond a analizat detaliat probele administrate de părți, din coroborarea acestora formându-și convingerea, pe de - o parte că reclamanta nu și-a exprimat consimțământul la întocmirea contractului de cesiune din data de 17.04.2006, a actului adițional la contractul de societate și a actului constitutiv în formă actualizată, iar pe de altă parte că actele subsecvente au fost încheiate în vederea fraudării reclamantei.
Motivele de apel referitoare la interpretarea greșită a răspunsurilor la interogatoriile administrate la fond apar ca nefondate, în opinia curții întrucât consemnările acestor răspunsuri au fost apreciate de tribunal prin coroborare unele cu altele, iar soluția pronunțată pe fond reflectă analiza întregului material probator administrat în cauză.
Inexistența consimțământului intimatei-reclamante la cesiune este dovedită atât de concluziile expertizelor criminalistice depuse la dosarul cauzei, cât și de împrejurarea că aceasta a înființat societatea și s-a ocupat de administrarea acesteia, iar între intimată și apelantul relațiile de familie s-au deteriorat, aceștia aflându-se în proces de divorț.
Din punctul de vedere al probatoriului administrat, așa cum a fost acesta interpretat de tribunal și reținut de curte apare așadar neveridică susținerea apelanților în sensul că apelanta reclamantă și-a deghizat semnătura și a prefigurat prezentul litigiu, preconstituind probe care să conducă la admiterea acțiunii promovată în justiție.
În ceea ce privește susținerile societății apelante referitoare la buna credință a doamnei în achiziționarea părților sociale, curtea apreciază că relația de rudenie a acesteia cu apelantul pârât a fost dovedită prin probele administrate, iar prezumția de conivență frauduloasă a acesteia cu rezultă și din faptul că aceștia au același domiciliu (fila 28 dosar fond).
În consecință, în prezenta cauză tocmai anularea actului subsecvent conduce la protejarea siguranței circuitului civil, iar soluția pronunțată de instanța de fond reflectă aplicarea principiului de drept potrivit căruia anularea actului principal atrage și anularea actelor subsecvente.
În ceea ce privește criticile referitoare la stabilirea cuantumului taxei
judiciare de timbru, acestea nu vor fi primite de curte față de împrejurarea că cererea de chemare în judecată a fost introdusă pe rolul tribunalului la data de 20.04.2007, iar taxa de timbru a fost stabilită în raport cu dispozițiile art.13 din Legea nr.146/1997 în vigoare la momentul introducerii acțiunii, decizia nr.32 din 9.06.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție producându-și efectele numai pentru viitor.
Apreciind, față de considerentele expuse anterior, că soluția pronunțată de instanța de fond este temeinică și legală, curtea va respinge apelurile ca nefondate.
Văzând și dispozițiile art.274 Cod de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelurile formulate de apelanții pârâți SC G & S SRL cu sediul în B,- bis,. 34,. A,. 3,. 22, Județ I, domiciliat în B, sector 2,-,. 9.. 3,. 9,. 93 și nr.41, județul I și domiciliat în,-, Județ I, împotriva Sentinței comerciale nr.10704/16.10.2008 pronunțată de Secția a VI-a Comercială a Tribunalului București, în contradictoriu cu intimata reclamantă ). ) domiciliată în B, sector 2,-,. 9.. 3,. 9,. 93 și cu domiciliul ales în,-, Județ
Obligă apelanții la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată către intimata ). ).
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Octombrie 2009.
Președinte, - - - | Judecător, --- - |
Grefier, --- |
Red.Jud.
Tehnored.
8 ex.19.10.2009
Com: 6 ex/23.10.2009
----------------------------------
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Judecător fond:
Președinte:Tatiana Gabriela NăstaseJudecători:Tatiana Gabriela Năstase, Ruxandra Monica Duță
