Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 399/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Număr în format vechi 934/2008
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.399
Ședința publică de la 13.10.2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Elisabeta Roșu
JUDECĂTOR 2: Iulica Popescu
Grefier - -
**************
Pe rol pronunțarea asupra apelului formulat de apelanta, în contradictoriu cu intimata - SA - prin - SA, împotriva sentinței comerciale nr.2019/12.02.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la data de 29.09.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea la 6.10.2008 și apoi la 13.10.2008, când a decis următoarele:
CURTEA,
Prin sentința comercială nr. 2019/12.02.2008, pronunțată de Tribunalul București -Secția a VI a Comercială în Dosarul nr-, a fost respinsă ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta - împotriva pârâtei -, prin - prin care reclamanta solicita instanței să dispună anularea hotărârii Consiliului de Administrație al - din 18.07.2005 precum și a actului adițional întocmit în temeiul acestei hotărâri, din 18.07.2005.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a reținut că prin hotărârea AGEA a - din data de 26.01.2002, în baza art. 114 din Legea nr. 31/1990 a fost delegat consiliul de administrație pentru exercitarea atribuțiilor AGEA prevăzute de art. 113 lit. b, c, e, f și i, prin urmare și pentru majorarea capitalului social ( lit. f). Pr4in hotărârea AGEA a pârâtei din data de 09.09.2004 publicată în Monitorul Oficial, partea a IV a, nr. 3111/07.10.2004, s-a constatat că pârâta nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 17 alin. 1 și 2 din Legea nr. 297/2004 privind de capital și s-a hotărât neînceperea procedurii de admitere pe o piață reglementată, respectiv neîntocmirea prospectului în vederea admiterii la tranzacționare, declararea pârâtei ca societate de tip închis și începerea procedurilor pentru închiderea, transformarea pârâtei în societate de tip închis. Împotriva acestei hotărâri s-a formulat acțiune în anulare de către reclamanta -, care a fost admisă prin sentința comercială nr. 1131/09.02.2005 a Tribunalului București - Secția a VI a Comercială, dispunându-se anularea hotărârii atacate. Ulterior, reține Tribunalul, prin decizia comercială nr. 39/27.01.2006 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a Va Comercială, s-a admis apelul declarat de - împotriva sentinței comerciale pronunțată de Tribunal și, în consecință, s-a respins ca neîntemeiat acțiunea în anularea hotărârii AGEA, iar prin decizia nr. 3673/17.11.2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, a fost respins recursul împotriva acesteia. Prin hotărârea consiliului de administrație din 18.07.2005, s-a hotărât majorarea capitalului social prin subscripție de noi aporturi în natură, în sumă de 2.0005 RON, urmând ca după majorare, capitalul social al pârâtei să se cifreze la 2.142.307, 50 RON divizat în 856.923 acțiuni nominative cu valoarea nominală unitară de 2,5 lei, din totalul acestor acțiuni, AVAS având 802 acțiuni în valoare de 2.005 RON. ÎN baza acestei hotărâri, a fost încheiat și actul adițional la actul constitutiv al societății pârâte, autentificat sub nr. 2173/30.08.2005 la BNP, în cuprinsul căruia se arată că majorarea capitalului social se realizează prin subscripția de noi aporturi în natură efectuată de AVAS, constând în terenuri în cote indivize aferente spațiilor comerciale dobândite în proprietatea societății, conform certificatelor de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M 22 nr. 0002 și M 22 nr. 0003 din 25.05. 2005, cu o valoare totală de 2.005 lei.
Cererea reclamantei a fost apreciată ca neîntemeiată, deoarece hotărârea Consiliului de Administrație a fost adoptată în baza delegării de către AGEA în ce privește majorarea capitalului social, cu privire la care nu s-a făcut dovada revocării. Tribunalul a considerat că în cauză, pârâtei nu îi erau aplicabile dispozițiile speciale ale Legii nr. 297/2004 privind de capital, deoarece - nu este o societate admisă la tranzacționare pe o piață reglementată și, ca urmare, nu avea obligația de a respecta dispozițiile art. 236 din Legea nr. 297/2004. Astfel, se reține, încă de la data de 09.09.2004 s-a adoptat de către AGEA a pârâtei, o hotărâre prin care s-a constatat că pârâta nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 17 alin. 1 și 2 din Legea nr. 297/2004 privind de capital și neînceperea procedurii de admitere pe o piață reglementată, declararea pârâtei ca societate de tip închis și începerea procedurilor pentru închiderea, transformarea pârâtei în societate de tip închis. Și în considerentele deciziei comerciale nr. 39/2006 a Curții de APEL BUCUREȘTI, mai arată Tribunalul, s-a reținut că - nu îndeplinește condițiile imperative prevăzute de art. 213 alin. 1 din Legea nr. 297/2004 pentru a fi admisă după 01.01.2006 la tranzacționare pe o piață reglementată și că nu era necesară o decizie pentru ca societatea să decidă că nu poate rămâne pe de capital întrucât nu îndeplinea cerințele imperative pentru întocmirea prospectului în vederea admiterii la tranzacționare. Pe de altă parte, potrivit art. 211 alin. 1 din Legea nr. 297/2004, admiterea la tranzacționare a unor valori mobiliare pe o piață reglementată se va realiza după publicarea unui prospect aprobat de, iar art. 213 din acest act normativ impune la rândul său o serie de condiții pentru ca acțiunile unei societăți să fie admise la tranzacționare. Cum în cauză nu a fost publicat un astfel de prospect aprobat de și nici nu s-a făcut dovada că ar fi întrunite condițiile de la art. 213, rezultă că pârâtei nu îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 297/2004. Faptul că acțiunile pârâtei au fost într-o anumită perioadă tranzacționate la Bursa de Valori B-, fiind retrase de la tranzacționare începând cu data de 12.04.2007, prin Decizia nr. 388/21.03.2007, își găsește o explicație firească prin analizarea art. 281 alin. 2 din Legea nr. 297/2004. Potrivit acestui text de lege, reține Tribunalul, autorizațiile emise entităților reglementate înainte de intrarea în vigoare a legii își păstrează valabilitatea, entitățile reglementate fiind obligate ca, în termen de 18 luni de la intrarea în vigoare a legii, să depună modificări și/sau completări ale documentelor care au stat la baza acordării autorizațiilor, în scopul încadrării în prevederile legii și al înregistrărilor acestora în Registrul. De aceea, instanța a apreciat că motivele de nulitate invocate de reclamantă la punctele 1,2 și 5 nu sunt întemeiate, deoarece pârâta nu era o societate admisă la tranzacționare pe o piață reglementată și, ca atare, nu îi erau aplicabile dispozițiile Legii nr. 297/2004. În ce privește motivul de nulitate privind subevaluarea imobilelor prin expertiză, acest aspect, deși rezultă din raport, nu este de natură a produce reclamantei o vătămare. Referitor la invocarea art. 12 alin. 52din Legea nr. 137/2002, cu privire la diminuarea participației statului, instanța a apreciat că acesta nu se aplică deoarece nu se pune problema diminuării acestei participații.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, ce a fost înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI -Secția a Va Comercială.
În motivarea apelului se arată că sentința apelată este nelegală, deoarece în mod greșit s-a considerat că nu sunt aplicabile în speță dispozițiile Legii nr. 297/2004 privind de capital, deoarece la data adoptării hotărâri consiliului de administrație ce face obiectul prezentei cauze, ( 18.07.2005) intimata era o societate tranzacționată pe reglementată. Instanța a apreciat astfel reținând o hotărâre pronunțată în anul 2006 ( decizia nr. 39/27.01.2006) fără a observa că această decizie nu prezintă relevanță probatorie în cauză, fiind ulterioară adoptării hotărârii. Cum motivele de nulitate se apreciază în raport de legea aplicabilă la data încheierii actului juridic, rezultă că această hotărâre judecătorească, ulterioară hotărâri Consiliului de Administrație nu poate fi avută în vedere. Pe de altă parte, decizia avută în vedere de către Tribunal nu are valoarea unui act prin care se stabilește că societatea intimată nu este tranzacționată pe reglementată, ci este o hotărâre de respingere a unei cereri de anulare a unei hotărâri AGA, nesusceptibilă de executare. Singura autoritate care avea atribuții în ce privește retragerea societății de la tranzacționare este, conform art. 234 lit. d) din Legea nr. 297/2004.
În al doilea rând, instanța nu a avut în vedere împrejurarea c prin hotărârea consiliului de administrație a fost încălcată competența Adunării Generale Extraordinare, deoarece pentru majorarea capitalului social, art. 113 lit. f) din Legea societăților comerciale impune întrunirea Adunării Generale Extraordinare. Și art. 236 din Legea nr. 297/2004 a fost încălcat, susține apelanta, deoarece acesta trasează strict limitele în care se poate acorda, prin actul constitutiv, delegarea de atribuții de la adunarea generală extraordinară către administratori, în privința majorării capitalului social.
În al treilea rând, prima instanță a înlăturat motivul de nulitate privind încălcarea dispozițiilor de transparență stabilite prin Legea nr. 297/2004 și art. 113 din Regulamentul nr. 13/2004, cu aceeași motivare a neaplicării legislației privind de capital. Așa cum a arătat și mai sus, apelanta reiterează susținerea privind aplicarea legislației speciale privind de capital. În acest sens, potrivit art. 113 din Regulamentul, intimata era obligată să întocmească și să publice un comunicat de presă în care să arate detalii referitoare la distribuirea, subscrierea, renunțarea sau conversia, perioada de timp, modalitățile de plată precum și locul unde se realizează operațiunile privind emisiunea de noi acțiuni, iar acesta trebuia transmis precum și operatorului pieței reglementate.
În al patrulea rând, condiția vătămării în cazul motivului de nulitate absolută privind subevaluarea aportului în natură, este reținută greșit de către instanță, care recunoaște că acestea au fost subevaluate, dar consideră că nu vatămă pe nimeni, ci din contra. Această concluzie este greșită deoarece condiția vătămării este aplicabilă numai în cazul nulităților procedurale, conform art. 105-108 din pr. civ. iar nu și în cazul nulității, în general.
Al cincilea motiv de apel se referă la reținerea greșită de către instanță a faptului că prin această modalitate de majorare a capitalului social nu este vorba de o diminuare a participației statului, în sensul art. 12 alin. 52din Legea nr. 137/2002. Dimpotrivă, susține apelanta, statul, prin AVAS, a devenit acționar al intimatei ca efect al majorării de capital din 18.07.2005, în temeiul acestui text de lege. În lipsa acestui text de lege, era absurd ca acțiunile rezultate dintr-o majorare de capital cu terenurile societății să revină statului. Prețul de subscriere al acțiunilor aferente dreptului de preferință exercitat de acționarii existenți în cadrul majorării capitalului social cu valoarea terenurilor pentru care s-au eliberat certificate de atestare a dreptului de proprietate se va stabili fără adăugarea unei prime de emisiune, potrivit art. 12 alin. 52din Legea nr. 137/2002.
În fine, instanța a refuzat să țină seama de încălcarea art. 240 din Legea nr. 297/2004 invocată de reclamantă, constând în raportarea valorii de emisiune a acțiunilor doar la valoarea nominală, în loc să fie avute în vedere criteriile stabilite de textul de lege, respectiv valoarea cea mai mare dintre prețul de piață al unei acțiuni, valoarea pe acțiune calculată în baza activului net contabil sau valoarea nominală. La data adoptării hotărârii de către consiliul de administrație, valoarea de tranzacționare a acțiunilor societății era cu mult superioară valorii nominale, respectiv 7, 1 RON/ acțiune, în timp ce valoarea nominală este de doar 2,5 RON/acțiune. Cum dispozițiile legale impuneau ca la stabilirea valorii acțiunilor să fie avută în vedere cea mai mare dintre valorile mai sus evocate, Consiliul de administrație avea obligația ca, în prealabil, să facă un calcul care să determine exact celelalte două valori, ceea ce nu s-a întâmplat.
La data de 11.06.2008, s-a depus întâmpinare de către intimată, care solicită instanței respingerea apelului ca nefundat pentru mai multe considerente:
Primul motiv de apel privind reținerea greșită de către instanță a împrejurării că intimatei nu îi sunt aplicabile dispozițiile legii nr. 297/2004, este nefundat deoarece societatea nu este o societate cotată pe de capital, așa cum au hotărât la data de 09.09.2004, acționarii acesteia.
Al doilea motiv de apel, privind încălcarea competenței adunării generale extraordinare, este nefundat, deoarece Consiliul de Administrație a acționat în baza delegării de către Adunarea Generală, dată prin Hotărârea AGEA din 26.01.2002, cu majoritate de voturi.
Critica apelantei referitoare la încălcarea dispozițiilor privind transparența stabilite prin Legea nr. 297/2004 și Regulamentul este neîntemeiată deoarece acestea sunt aplicabile exclusiv societăților tranzacționate pe reglementată.
În ce privește motivul de apel privind subevaluarea aportului în natură, acesta este considerat nefundat de intimată pentru motivul că imobilele aflate în proprietatea unităților de stat s-a făcut conform criteriilor prevăzute de HG nr. 834/1991 și HG nr. 500/1994.
Critica referitoare la încălcarea dreptului de preferință al acționarilor prevăzut la art. 12 alin. 52din Legea nr. 137/2002 este neîntemeiată deoarece nu trebuia respectat acest drept de preferință întrucât art. 12 alin. 52din Legea nr. 137/2002 nu se aplică în speță pentru că majorarea capitalului social cu aportul în natură are drept consecință emiterea de acțiuni pentru acționarul care deține aportul în natură, iar ceilalți acționari nu au nici un drept asupra acestor acțiuni.
Nici motivul de apel privind încălcarea art. 240 din Legea nr. 297/2004 nu poate fi primit, susține intimata, deoarece acesta se aplică numai societăților comerciale tranzacționate pe piețele de capital.
De aceea, intimata solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței apelate ca fiind legală și temeinică.
Analizând sentința apelată, prin prisma criticilor invocate prin motivele de apel, a apărărilor formulate de intimată, a probelor administrate în cauză, precum și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea apreciază că apelul este fondat și urmează a fi admis, pentru următoarele considerente:
Prima chestiune ce trebuie stabilită în judecarea cestui apel este aceea dacă societatea comercială era la data adoptării Hotărârii Consiliului de Administrație a cărei anulare se solicită, o societate ale cărei acțiuni erau tranzacționate pe de capital sau nu (data de 18.07.2005).
În timp ce apelanta-reclamantă susține că pentru ca retragerea societății de pe de capital să fie efectivă, era necesar acordul, intimata apreciază că era suficientă Hotărârea AGEA din data de 09.09.2004 publicată în Monitorul Oficial nr. 3111/07.10.2004 ( fila 89 din dosarul Tribunalului)- aspect reținut și de prima instanță.
Curtea apreciază că nu era suficientă Hotărârea AGEA din data de 09.09.2004 în ce privește constatarea că societatea nu îndeplinește condițiile pentru tranzacționarea acțiunilor sale pe de capital, fiind necesară și o decizie a prin care această retragere să fie aprobată, conform art. 234 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 297/2004. Este așa deoarece legiuitorul a stabilit condiții speciale pentru societățile tranzacționate pe de capital atât în ce privește suspendarea cât și retragerea acestora, nefiind suficientă o hotărâre a acționarilor în acest sens, mai ales că la data adoptării Hotărârii Consiliului de Administrație și chiar ulterior ( la data de 20.09.2006) societatea figura la Bursa de Valori B, ca și societate tranzacționabilă, pe (fila 81 din dosarul Tribunalului). Altfel spus, pe de capital, reglementată ca atare de Legea nr. 297/2004, societățile tranzacționate trebuie să respecte anumite dispoziții imperative ale legii speciale, astfel că voința societară nu poate fi contrară legii sau neputând încălca dispozițiile speciale referitoare la aceasta.
Împrejurarea că prin decizia comercială nr.39/27.01.2006 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a Va Comercială a fost respinsă o cerere de anulare a Hotărârii AGEA din 09.09.2004 ( filele 26-27 din dosarul Tribunalului) nu prezintă nici o relevanță, deoarece la data de 18.07.2005, această hotărâre nu fusese pronunțată. Or, motivele de nulitate ale Hotărârii Consiliului de Administrație privesc situația juridică a societății la acea dată, iar nu la odată ce a fost stabilită cu mult după momentul adoptării sale, de vreme ce motivele de nulitate trebuie să fie anterioare sau contemporane momentului încheierii actului juridici dedus judecății.
Dimpotrivă, la data de 18,07.2005 fusese pronunțată sentința comercială nr. 1131/09.02.2005 de către Tribunalul București ( filele 86-88 din dosarul Tribunalului), prin care fusese anulată Hotărârea AGEA din 09.09.2004, care chiar dacă a fost schimbată în calea de atac a apelului, în raport de dispozițiile art. 7208din pr. civ. avea caracter executoriu. Chiar și sub acest aspect, Hotărârea Consiliului de Administrație, luată cu încălcarea dispozițiilor speciale referitoare la de capital, la un moment în care situația juridică a societății ( în ce privește caracterul de societate cotată la bursă sau retrasă de la tranzacționare) era neclarificată, apare ca anulabilă.
Referitor la considerentele deciziei comerciale nr. 39/27.01.2006 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a Va Comercială, în care s-a reținut că nu era necesară o decizie a pentru ca societatea să fie retrasă de la tranzacționare, Curtea apreciază că Tribunalul, în mod greșit le-a avut în vedere la pronunțarea hotărârii, deoarece, pe de o parte această decizie este pronunțată ulterior Hotărârii Consiliului de Administrație a cărui anulare se cere ( adică la data de 27.01.2006, în timp ce Hotărârea CA este dată la 18.07.2005), iar pe de altă parte, potrivit art. 1201 din civil aceasta nu se bucură de autoritate de lucru judecat în raport cu cauza de față, neavând sub acest aspect nici efectul substanțial specific, de vreme ce considerentele nu au această putere, ci doar dispozitivul. Mai mult, fiind o decizie de speță, iar nu o decizie în interesul legii, care ar fi obligatorie pentru instanțe, conform art. 329 alin. 3 teza finală din pr. civ. interpretarea dată legii nu este obligatorie pentru instanță.
Ca atare, Curtea reține că, față de împrejurările de fapt și de drept reținute mai sus, intimatei îi erau aplicabile dispozițiile speciale cuprinse în Legea nr. 297/2004, deoarece retragerea sa de la tranzacționare ( în condițiile în care până la data de 18.07.2005 societatea fusese admisă la tranzacționare) trebuia făcută în condițiile art. 234 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 297/2004, trebuia operată în evidențele și făcută publică pe de capital.
În ce privește motivul de apel privind încălcarea competenței Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor, Curtea apreciază că acesta este parțial fondat, numai în ce privește încălcarea de către Consiliul de Administrația a dispozițiilor art. 236 alin. 1, 2 și 3 din Legea nr. 297/2004, iar nu în privința delegării de către Adunarea Generală Extraordinară a atribuțiilor.
Astfel, Curtea reține că delegarea dată de AGEA Consiliului de Administrație pentru majorarea capitalului social al societății era perfect legală, permisă atât de Legea societăților Comerciale ( art. 114 alin. 1 și2 din lege și art. 113 lit. f) din lege) cât și de Legea nr. 297/2004 ( art. 236 alin. 3 din lege). Problema litigioasă însă privește încălcarea de către CA a dispozițiilor art. 236 alin. 2 din Legea nr. 297/2004 cu privire la stabilirea nivelului maxim până la care se va decide majorarea ( care nu este respectată). Cum această încălcare nu a produs reclamantei nici o vătămare, iar delegarea de atribuții era permisă de lege, Curtea nu va reține acest motiv de apel ca fiind întemeiat ( așa cum a fost formulat).
Întrucât am stabilit că intimatei îi erau aplicabile la data adoptării Hotărârii Consiliului de Administrație, dispozițiile speciale prevăzute în Legea nr. 297/2004 și ale Regulamentului nr. 13/2004, rezultă că hotărârea este anulabilă și pentru încălcarea dispozițiilor imperative cuprinse în art. 113 lit. G alin. 2 din Regulamentul, cu privire la necesitatea în cazul emiterii de noi acțiuni, a întocmirii unui comunicat de presă ce va fi comunicat și operatorului pieței reglementate, precum și a dispozițiilor art. 224 din Legea nr. 297/2004 ( care obligă societățile reglementate pe de capital, să respecte cerințele de raportare stabilite prin reglementările și ale piețelor reglementate).
De aceea, Curtea apreciază că Tribunalul a stabilit eronat situația juridică a societății la data adoptării Hotărârii CA din 18.07.2005, astfel că întregul său raționament juridic ce a stat la baza pronunțării hotărârii apelate este greșit și atrage schimbarea sa în tot ca urmare a admiterii apelului.
În ce privește motivul de apel referitor la evidenta subevaluare a aportului în natură, Curtea apreciază că și acesta este fondat.
Astfel, majorarea capitalului social ca urmare a subscripției de noi aportului în natură de către acționarul AVAS, în urma obținerii certificatelor de atestare a dreptului de proprietate asupra unor terenuri deținute în cotă indiviză de societatea comercială în cauză, a avut în vedere o valoare totală a acestor terenuri, de 2005 lei ( RON), în condițiile în care valoarea de circulație stabilită pe baza unei expertize judiciare a fi fost de 922.338, 892 lei ( a se vedea concluziile raportului de expertiză tehnică imobiliară efectuată în cauză- fila 138 din dosarul TB). Prin urmare, valoarea avută în vedere de Consiliul de Administrație ( stabilită de - EXPERT SRL, extrajudiciar) este vădit derizorie, raportat la valoarea reală a terenurilor, astfel încât și sub acest aspect hotărârea este nelegală. În acest sens, trebuie avute în vedere dispozițiile art. 143 din HG nr. 577/2002, aplicabile în domeniul majorării capitalului social cu contravaloarea terenurilor pentru care s-a obținut certificat de atestare a dreptului de proprietate impuneau ca valoarea cu care se majorează capitalul social să fie cea preluată din anexele la certificatele de atestare, reactualizată cu coeficientul de reevaluare stabilit de legislația în vigoare ( în speță, așa cum arată și expertul judiciar, coeficientul era de 17,607 -fila 138 din dosarul TB). La data adoptării hotărârii de către CA erau în vigoare dispozițiile HG nr. 1553/2003, care a abrogat HG nr. 403/2002, care a abrogat la rândul său, HG nr. 983/1998. Dispozițiile menționate în Hotărârea CA referitoare la HG nr. 834/1991 nu cuprindeau însă norme de evaluare, iar dispozițiile HG nr. 500/1994 erau abrogate la data de 18.07.2005, astfel că valoarea avută în vedere de Consiliul de Administrație este contrară reglementărilor în vigoare la data adoptării sale, adică nelegală.
Concluzia primei instanțe în sensul, că deși terenurile au fost subevaluate, aceasta nu vatămă pe reclamantă în nici un mod, fără a detalia acest raționament, este total eronată, de vreme ce această valoare constituie criteriul ce stă la baza emiterii acțiunilor pentru acționarul ce subscrie în acest mod, iar numărul de acțiuni și schimbarea configurației acționariatului după o astfel de operațiune interesează indiscutabil pe toți acționarii.
Prin urmare, reclamanta, în calitatea sa de acționar la -, este direct interesată de structura acționariatului, de schimbările survenite cu privire la aceasta, mai ales dacă acestea au fost făcute cu încălcarea unor dispoziții imperative ale legii. Pe de altă parte, așa cum susține și apelanta, nulitatea absolută a Hotărârii CA pentru motive ce țin de încălcarea unor dispoziții speciale cu caracter imperativ nu este dependentă de vreo vătămare a acționarului care acționează în vederea înlăturării acestei nelegalități, vătămarea fiind necesară în cazul nulităților de procedură (conform art. 105 alin. 2 din pr. civ.) iar nu și în cazul nulităților de drept material. Dimpotrivă, în cazul nulității absolute, oricine justifică un interes poate solicita instanței anularea actului juridic pretins nelegal, iar interesul reclamantei este rezultat din calitatea sa de acționar și din dreptul său subiectiv de vot și dreptul la dividende, rezultate tocmai din calitatea de acționar.
De asemenea, sunt aplicabile în cauză și dispozițiile art. 12 alin. 52din Legea nr. 137/2002, de vreme ce statul prin AVAS este acționar la această societate, iar art. 2 din Legea nr. 137/2002 stabilește că această lege specială este aplicabilă acestor societăți. aporturilor în natură subscrise de acționarul AVAS și repartizarea acțiunilor emise ca o consecință a acestei majorări cade sub incidența acestui text special, care obligă societatea să respecte dreptul de preferință al acționarilor existenți. Cum reclamanta invocă aspecte de încălcare a transparenței operațiunii și a publicității acesteia în condițiile speciale avocate mai sus, reținute ca atare de C, rezultă că și sub acest aspect hotărârea este criticabilă.
În fine, încălcarea art. 240 alin. 4 din Legea nr. 297/2004 este evidentă și rezultă din împrejurarea că din Hotărârea Consiliului de Administrație nu rezultă de ce s-a optat pentru valoarea nominală a acțiunilor, din moment ce celelalte două valori stabilite de lege, ca și criterii de determinare a valorii și a numărului acțiunilor emise ca efect al subscrierii aporturilor în natură ( prețul de piață al unei acțiuni și valoarea calculată în baza activului net contabil), nu au fost determinate, pentru ca prin comparație, să se determine valoarea cea mai mare. Rațiunea legiuitorului este cât se poate de firească și rezultă din grija acestuia pentru protejarea valorilor mobiliare cotate la bursă și pentru evitarea unor speculații neconforme cu realitatea, cu valoarea reală a acestora, astfel că încălcarea acestor dispoziții atrage o dată în plus, constatarea nulității hotărârii.
De aceea, Curtea, în temeiul art. 296 din pr. civ. și al dispozițiilor legale speciale evocate mai sus, va admite apelul, va schimba în tot sentința apelată în sensul că va admite cererea reclamantei și va anula hotărârea Consiliului de Administrație din 18.07.2005.
Având în vedere că actul adițional la actul constitutiv al societății are caracterul unui act subsecvent acestei Hotărâri a Consiliului de Administrație din 18.07.2005, potrivit principiului aplicabil efectelor nulității conform căruia anularea actului principal atrage și anularea actelor subsecvente (resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis), Curtea va anula și actul adițional întocmit în temeiul hotărârii Consiliului de Administrație.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta-reclamantă -, cu sediul ales în B, Bd. - de nr. 3-5,. 1, 1, sector 2, cod -, la avocat, împotriva sentinței comerciale nr. 2019/12.02.2008, pronunțată de Tribunalul București -Secția a VI a Comercială în Dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă -. cu sediul în B, nr. 17, sector 3.
Schimbă în tot sentința apelată în sensul că:
Admite cererea reclamantei.
Anulează hotărârea Consiliului de Administrație al - din 18.07.2005și actul adițional întocmit în temeiul acestei hotărâri, din 18.07.2005.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată azi, 13.10.2008, în ședință publică.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
RED/DACT/RE/4 EX./12.11.2008
Sent.com. nr. 2019/12.02.2008
Tribunalul București -Secția a VI a Comercială
Dosarul nr-
Jud. fond:
Președinte:Elisabeta RoșuJudecători:Elisabeta Roșu, Iulica Popescu
