Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 4/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ operator - 2928
DOSAR Nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 4
Ședința publică din 13 ianuarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Ofelia Gavrilescu
JUDECĂTOR 2: Csaba Bela Nasz
GREFIER: -
S-au luat în examinare apelurile declarate de reclamanții Consiliul Local al Municipiului Reșița și REȘIȚA Reșița împotriva sentinței comerciale nr. 532 din 5 mai 2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâtele intimate SERV Reșița și, prin Cabinet Individual de Insolvență.
La apelul nominal se prezintă consilier juridic, pentru reclamantul apelant Consiliul Local al Municipiului Reșița, consilier juridic, pentru reclamanta apelantă REȘIȚA Reșița și avocat, pentru pârâta intimată SERV Reșița, lipsă fiind pârâta intimată, prin Cabinet Individual de Insolvență.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează faptul că la data de 7 ianuarie 2009, pârâta intimată, prin Cabinet Individual de Insolvență a depus prin registratura instanței întâmpinare față de apelurile declarate în cauză.
Instanța apreciind că nu se impune suspendarea cauzei potrivit art. 244 Cod procedură civilă, nefiind îndeplinite condițiile acestui articol și nemaifiind formulate alte cereri se acordă cuvântul asupra apelurilor de față.
Reprezentantul reclamantului apelant, consilier juridic solicită admiterea apelului, casarea cu trimitere spre rejudecare la Tribunalul C-S, la complet civil, pentru motivele detaliate în scris.
Reprezentantul reclamantei apelante consilier juridic solicită admiterea apelului, în principal casarea hotărârii atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța competentă, respectiv Tribunalul C-S, iar în subsidiar constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare nr. 2341/13.11.2007, cu cheltuieli de judecată, pentru motivele detaliate în scris.
Reprezentantul pârâtei intimate SERV Reșița, avocat solicită respingerea ambelor apeluri și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală, arătând că atât acțiunea cât și căile de atac sunt lipsite de interes, pentru motivele arătate în întâmpinare și în concluziile scrise pe care le depune la dosar.
Reprezentantul reclamantului apelant apreciază că este justificat interesul apelantului în cauză, considerând că este nul contractul de vânzare cumpărare, întrucât intimata SERV Reșița trebuie să-și dovedească dreptul de proprietate asupra construcțiilor ce fac obiectul contractului de vânzare-cumpărare.
Reprezentantul reclamantei apelante în opinia sa consideră că reclamanta apelantă are interes în cauză.
CURTEA
Deliberând asupra apelurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 532 din 5 mai 2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul C-S a respins cererile formulate de reclamanții Reșița și Consiliul local al municipiului Reșița împotriva pârâtei Serv Reșița, având ca obiect constatare nulitate contract de vânzare - cumpărare.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului C-S la data de 19 noiembrie 2007, reclamanta Serv Reșița a chemat în judecată pârâtele Reșița și Consiliul Local al Municipiului Reșița solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate nulitatea absolută a hotărârii Adunării generale a asociaților Reșița nr. 76/27.03.2007.
Pârâtele Reșița și Consiliul Local al Municipiului Reșița au formulat cereri reconvenționale în contradictoriu cu reclamanta Serv Reșița prin care au solicitat constatarea nulității contractului de vânzare - cumpărare încheiat între Reșița, prin lichidator Cabinetul Individual de Insolvență și Serv Reșița, contract autentificat prin încheierea nr. 2341/13.11.2007.
Prin încheierea ședinței camerei de consiliu din 12 februarie 2008 dată în dosarul nr-, Tribunalul C-S a dispus disjungerea cererilor reconvenționale formulate de pârâtele reclamante reconvențional Reșița și Consiliul local al municipiului Reșița, care au fost înregistrate sub nr-.
Cererile disjunse prin încheierea respectivă au fost înregistrate pe rolul Tribunalului C-S sub dosar nr-.
Examinând actele și înscrisurile existente la dosarul cauzei, instanța a constatat că cererile formulate de reclamanții Reșița și Consiliul Local al Municipiului Reșița sunt neîntemeiate pentru următoarele motive:
Analizând cele două cereri prin prisma condițiilor de validitate ale contractului de vânzare - cumpărare și a condițiilor nulității, s-a constatat că motivele invocate sunt neîntemeiate.
S-a menționat că potrivit dispozițiilor art. 948 Cod civil, condițiile de validitate pe care trebuie să le îndeplinească contractul de vânzare -cumpărare sunt consimțământul valabil, capacitatea de a contracta, obiectul determinat și cauza licită.
Contractul încheiat între Reșița prin lichidator și Serv Reșița respectă toate aceste condiții, deci este valabil încheiat, legal întocmit.
Consimțământul liber și neviciat s-a realizat iar părțile au capacitatea cerută de lege pentru încheierea valabilă a contractului de vânzare - cumpărare.
Privitor la obiectul contractului se reține faptul că bunurile se află în circuitul civil și au existat în momentul încheierii contractului.
S-a arătat că imobilul reclamat de pârâte ca fiind demolat nu era pierit total în momentul încheierii contractului și în mod corect în contract s-a precizat că există fundația clădirii, împrejmuire beton. Conform legii, dacă bunul este pierit numai în parte cumpărătorul are alegerea între a se lăsa de contract sau a pretinde reducerea prețului. Întrucât bunul - " clădire atelier electric" nu era pierit total, s-a apreciat că vânzarea nu este nulă.
Toate bunurile vândute, respectiv cumpărate, au fost inventariate și evidențiate în contabilitatea vânzătoarei,prin lichidator.
S-a considerat că lichidatorul a procedat corect prezentând situația juridică a bunurilor și a respectat toate formele cerute de lege cu prilejul vânzării bunurilor.
S-a menționat că dreptul de proprietate al asupra bunurilor în litigiu nu a fost contestat pe tot parcursul desfășurării procesului de valorificare a acestora în condițiile specifice Legii privind procedura insolvenței și nici pe calea dreptului comun.
Mai mult, s-a constatat că adunarea creditorilor debitoarei a hotărât luarea măsurilor pentru conservarea imobilelor și împrejurimilor proprietății debitoarei iar judecătorul sindic a luat măsuri pentru stoparea demolărilor la imobilul proprietatea debitoarei așa cum rezultă din încheierea dată la 1.11.2007 (fila 87 dosar).
S-a motivat că nu poate fi susținut interesul nelegal și scopul ilicit urmărit la încheierea contractului câtă vreme nu există dovezi în acest sens.
Instanța a constatat că în cauză nu există niciuna din cauzele de nulitate absolută.
Nulitatea absolută este nulitatea care sancționează nerespectarea, la încheierea actului juridic, a unei norme care ocrotește un interes general.
Cauzele de nulitate absolută sunt încălcarea regulilor privitoare la capacitatea civilă a persoanelor, lipsa totală a consimțământului, nevalabilitatea obiectului actului juridic civil, lipsa cauzei sau caracterul ilicit ori imoral al cauzei, nerespectarea formei cerută ad validitatem, încălcarea ordinii publice, fraudarea legii.
Constatând că actul juridic - contractul de vânzare - cumpărare încheiat între Reșița, prin lichidator și Serv Reșița autentificat sub nr. 2341/13.11.2007 este legal întocmit și nu există nici un motiv întemeiat de a se dispune nulitatea lui, instanța a respins cererile formulate de reclamantele Reșița și Consiliul Local al Municipiului Reșița în contradictoriu cu pârâta Serv Reșița.
Împotriva acestei sentinței au declarat recurs în termen legal reclamanții Consiliul Local al Municipiului Reșița și Reșița Reșița.
Reclamantul recurent arată că, în fapt, urmare a cererilor reconvenționale formulate de către Consiliul Local al Municipiului Reșița și Reșița în dosar nr- al Tribunalului C-S, prin încheierea din data de 12.02.2008 s-a dispus disjungerea acestora și trimiterea cauzei spre soluționare Secției Comerciale.
Astfel, prin cererile reconvenționale s-a solicitat constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2341/13.11.2007, încheiat între Reșița prin lichidator judiciar, în calitate de vânzătoare, și Serv Reșița, în calitate de cumpărătoare, contract ce are ca obiect vânzarea "întregului drept de proprietate asupra imobilelor din intravilan, proprietate extratabulară.".
S-a precizat faptul că sub aspectul structurii sale, vânzarea-cumpărarea comercială este asemănătoare vânzării-cumpărării civile. Ceea ce deosebește vânzarea-cumpărarea comercială de cea civilă, este funcția economică a contractului și anume interpunerea în schimbul bunurilor. Când contractul îndeplinește această funcție, vânzarea-cumpărarea este o faptă de comerț și deci supusă legilor comerciale.
Având în vedere faptul că obiectul contractului încheiat între prin lichidator judiciar, și Serv este formulat în mod clar, evident și fără echivoc, în sensul că "vânzătoarea. vând cumpărătoarei Serv întregul drept de proprietate asupra imobilelor din intravilan, proprietate extratabulară.în fapt construcția supraterană fiind demolată, rămânând doar fundația.", "prețul vânzării este de 30.700 lei.pe care vânzătoare l- primit integral de la cumpărătoare.", "subscrisa Serv cumpăr întregul drept de proprietate asupra imobilelor din intravilan, proprietate extratabulară.", în acesta nefiind menționat sau nefăcându-se referire, în nici un moment, la vreo intenție de revânzare, aflându-ne în situația unor imobile, s-a susținut că rezultă în mod evident faptul că acest contract încheiat între cele două societăți este un contract civil.
Mai mult decât atât, s-a menționat că natura civilă a contractului în cauză rezultă și din faptul că prin lichidarea activului unei societăți se urmărește doar transformarea bunurilor societății în bani în scopul achitării datoriilor societății și nicidecum în scopul efectuării unor fapte de comerț.
Faptul că, în speță vânzarea-cumpărarea "imobilelor din intravilan, proprietate extratabulară" s-a realizat prin procedura prevăzută de Legea nr. 85/2006, vine în susținerea caracterului civil a contractului de vânzare-cumpărare a cărui nulitate a fost invocată.
Pe fond, se arată faptul că societatea vânzătoare, prin lichidator judiciar, își justifică și înțelege să își dovedească dreptul de proprietate asupra imobilelor extratabulare prin faptul că acestea figurează în evidențele contabile ale societății, însă, orice înregistrare a unui bun în evidențele contabile trebuie să aibă la bază un document justificativ, un titlu de proprietate, ori, în cazul de față nu s-a făcut dovada existenței unui asemenea document și prin urmare, în absența și inexistența documentelor justificative înregistrările din evidențele contabile ale unei societăți nu au nici o valoare juridică, acestea nefiind constitutive de proprietate, prin ele însele, vânzarea imobilelor în cauză fiind lovită de nulitate absolută, deoarece, chiar și în cazul în care am considera contractul de vânzare-cumpărare ca fiind unul comercial, încheierea acestuia se supune acelorași norme juridice de drept civil.
În acest sens apelanta precizează faptul că nu știe modalitatea prin care imobilele în cauză au fost înregistrate în evidențele contabile ale societății vânzătoare, atâta timp cât aceasta nu este în măsură să prezinte titlul de proprietate, actul juridic translativ sau constitutiv de proprietate care a stat la baza înregistrării în evidențele contabile invocate.
S-a menționat că potrivit dispozițiilor art. 644 Cod civil, proprietatea bunurilor se dobândește și se transmite prin succesiune, prin legate, prin convenție și prin tradițiune.
În consecință, atâta timp cât, prin lichidator judiciar, nu a făcut dovada dreptului de proprietate în sensul celor de mai sus, s-a apreciat că în speță contractul de vânzare-cumpărare este lovit de nulitate absolută, așa cum a arătat în cererea reconvențională.
În ceea ce privește motivațiile primei instanțe, se precizează faptul că aceasta, atunci când susține faptul că actul încheiat între Reșița prin lichidator și Serv Reșița respectă toate condițiile de validitate pe care trebuie să le îndeplinească contractul de vânzare-cumpărare, face o gravă eroare, deoarece, nu a ținut cont de faptul că societatea vânzătoare nu a făcut dovada dreptului de proprietate, de faptul că ne aflăm în regim de carte funciară iar "imobilele" nu sunt înscrise în cartea funciară, ceea ce înseamnă că acestea nu există, iar dacă nu există ele nici nu sunt în circuitul civil, respectiv, dreptul de proprietate asupra acestora, invocat, nu este și nu poate fi opozabil terților.
Prima instanță a făcut referire la "consimțământul liber și neviciat" al părților care "au capacitatea cerută de lege pentru încheierea valabilă a contractului de vânzare-cumpărare, ori prin cererile reconvenționale nu s-a făcut nici o referire la aceste aspecte.
Totodată, prima instanță mai afirmă și faptul că "imobilul reclamat de pârâte ca fiind demolat nu era pierit total în momentul încheierii contractului", însă s-a apreciat de către recurentă că aceasta face abstracție de prevederile acestui contract în care se stipulează în mod expres că în fapt, construcția supraterană este demolată, rămânând doar fundația", după care urmează punct și virgulă, nicidecum "și împrejmuire beton", împrejmuire care în nici un caz nu înseamnă clădire Atelier electric. Deci, atâta timp cât construcția supraterană nu mai există, s-a susținut că în nici un caz nu se mai poate face vorbire despre existența unei construcții, mai ales în condițiile în care proprietarul terenului nu este și pretinsul proprietar al acestora.
Apelanta arată că în cazul în care ar accepta faptul că imobilele ar exista în realitate, în condițiile în care acestea nu sunt intabulate, regimul juridic al acestora urmează regimul juridic al terenului, ori, regimul juridic al terenului este evident, acesta fiind menționat chiar și în contractul de vânzare-cumpărare încheiat între cele două societăți.
Prima instanță mai susține și faptul că toate bunurile vândute, respectiv cumpărate au fost inventariate și evidențiate în contabilitatea vânzătoarei, ori, în raportul de evaluare al imobilelor efectuat în procedura lichidării judiciare se afirmă faptul că "terenul se află în proprietatea Consiliului Județean.
Față de toate acestea, recurentul Consiliul Local al Municipiului Reșița solicită în principal, casarea sentinței comerciale nr. 532/05.05.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr- și trimiterea cauzei spre soluționare instanței competente, iar în subsidiar, casarea sentinței recurate, admiterea recursului așa cum a fost formulat și modificarea sentinței atacate în sensul constatării nulității contractului de vânzare-cumpărare nr. 2341/13.11.2007 încheiat între cele două societăți comerciale.
În drept, recurentul a invocat prevederile art. 304 pct. 3 Cod procedură civilă, Codul comercial, art. 644 cod civil și Legea nr. 31/1990, privind societățile comerciale, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Prin recursul formulat recurenta Reșița Reșița a solicitat admitere a recursului, casarea hotărârii judecătorești cu trimitere spre rejudecare sau cu desființarea în tot a sentinței recurate și pe fond, admiterea cererii formulate de societatea sa în sensul constatării nulității contractului de vânzare cumpărare nr. 2341/13.11.2007.
Reclamanta recurentă Reșița Reșița arată că, în fapt, a solicitat instanței de judecată să constate nulitatea contractului de vânzare cumpărare nr. 2341/13.11.2007 încheiat între, prin lichidator judiciar în calitate de vânzătoare și Serv în calitate de cumpărătoare. Se susține că pentru a se proceda la vânzarea unui bun imobil, o primă, legală și necesară regulă este de a fi în măsură să se facă dovada calității de proprietar asupra respectivului bun, imobil ce urmează a face obiectul vânzării.
S-a arătat că a reușit în fața instanței de fond să probeze această calitate de proprietar prin următoarele:
- mențiunea din contractul de vânzare cumpărare cu privire la faptul că se vinde un imobil ce în fapt nu există, construcția supraterană fiind demolată, rămânând numai fundația;
- se vinde un presupus imobil cu suma de 30.700 lei deși valoarea acestuia din actele contabile ale societății este 0 lei;
- cadastrul general ca și sistem unitar și obligatoriu de evidență tehnică, economică și juridică a tuturor imobilelor cu finalitate, înscrierea în registrele de publicitate imobiliară - valabil în România, județul C-S - este sistemul de bază al confirmării oricăror drepturi, inclusiv de proprietate asupra bunurilor imobile, însă s-a specificat că nici după data presupusei vânzări și nici în prezent nu certifică vreun drept de proprietate nici al vânzătorului și nici al cumpărătorului;
S-a menționat că nu s-a prezentat nici un înscris în baza căruia să se dovedească în ce mod a fost transmis dreptul de proprietate asupra presupuselor imobile.
Recurentă Reșița Reșița a considerat ca motiv de casare cu trimitere spre rejudecare a cauzei, inclusiv încadrarea acesteia de către prima instanță ca fiind un litigiu comercial.
De asemenea, recurenta susține că potrivit prevederilor art. 644-649 Cod Civil, proprietatea oricăror bunuri se dobândește în anumite moduri și nici unul dintre aceste moduri nu a fost dovedit de, prin lichidator judiciar și nici de Serv. Faptul că prima instanță a descris în motivarea sentinței modul în care s-a procedat la efectuarea procedurilor impuse de Legea 85/2006 și înțelege a considera că diversele etape parcurse de lichidatorul judiciar sunt suficiente pentru a considera că "adevăratul proprietar" a fost. Se consideră că este totalmente greșit cu privire la aplicarea prevederilor legale, întrucât obiectul prezentei cereri nu a fost și nu este modul de realizare a procedurii de lichidare aplicate de lichidatorul judiciar. Recurenta arată că a solicitat să se constate că nu a făcut în nici un fel dovada calității de proprietar asupra fundației vândute Serv.
Pentru toate aceste aspecte, reclamanta recurentă solicită analizarea cu celeritate a întregului material probator și pe cale de consecință, în principal, casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei la instanța competentă și, în subsidiar, soluționarea fondului cauzei cu pronunțarea unei hotărâri judecătorești de admitere a recursului, desființarea hotărârii recurate și admiterea acțiunii sale, așa cum a fost formulată.
În ședința publică din data de 30 septembrie 2008, instanța a recalificat calea de atac declarată în cauză de reclamanții Consiliul Local al Municipiului Reșița și Reșița Reșița din recurs în apel.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta intimată Cod Serv a solicitat respingerea apelurilor declarate în cauză ca nefondate și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond ca temeinică și legală.
Pârâta intimată a arătat că recurentele nu justifică un interes în promovarea acțiunii în anulare cu motivarea că apelantul Consiliul Local al Municipiului Reșița a votat în calitate de creditor înregistrat la masa credală a, vânzarea cumpărarea ce face obiectul prezentei cauze.
S-a specificat că este nelegal interesul propriu al Consiliului Local al Municipiului Reșița, întrucât se află în conflict de interese cu interesul concursual al celorlalți creditori înregistrați la masa credală a.
Pârâta intimată Serv a menționat că recurenta a fost avertizată de către judecătorul sindic să sisteze demolarea clădirilor ce face obiectul contractului de vânzare-cumpărare.
S-a specificat că este neîntemeiată o acțiune în anulare întemeiată pe faptul că obiectul vândut nu mai există în totalitate tocmai ca urmare a acțiunilor sale de demolare.
Referitor la aspectul că nu a operat transferul lor de proprietate asupra bunurilor vândute, pârâta intimată a invocat principiul conversiunii actelor juridice.
Prin întâmpinarea formulată pârâta intimată prin Cabinetul Individual de Insolvență, a solicitat respingerea ca netemeinică și nelegală a acțiunii formulate de reclamanții și Consiliul Local al Municipiului Reșița.
Prin răspunsul la întâmpinarea formulată de pârâta Serv, reclamantul recurent Consiliul Local al Municipiului Reșița, reprezentată prin Primar a solicitat admiterea apelurilor așa cum au fost formulate în cauză în sensul constatării nulității contractului de vânzare-cumpărare nr. 2341/13.11.2007, încheiat între cele două societăți comerciale.
Luând în discuție excepția lipsei de interes a reclamanților apelanți invocată de pârâta intimată Serv, se reține că este neîntemeiată urmând să fie respinsă pentru următoarele considerente:
Interesul reclamanților apelanți Consiliul Local al Municipiului Reșița și Reșița este justificat în cauză, întrucât prin acțiunea principală Serv în calitate de reclamantă a solicitat în contradictoriu cu pârâții Reșița și Consiliul Local al Municipiului Reșița constatarea nulității absolute a Hotărârii Adunării Generale a Asociațiilor Reșița nr. 76/27.03.2007 prin care pârâtul Consiliul Local al Municipiului Reșița, în calitate de asociat a majorat capitalul social al Reșița cu aport în natură.
În motivarea acțiunii principale reclamanta Serv a menționat că interesul în promovarea cererii rezultă din faptul că prin Contractul de vânzare-cumpărare nr. 2341/13.11.2007 a cumpărat două imobile amplasate pe terenul adus ca aport la capitalul social.
Având în vedere că atât reclamantul Consiliul Local al Municipiului Reșița, cât și Reșița au solicitat constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2341/13.11.2007 încheiat între, prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvență și Serv, reclamanții apelanți justifică interes în cauză.
Examinând apelul declarat de reclamantul Consiliul Local al Municipiului Reșița, prin prisma motivelor de apel invocate, a dispozițiilor art. 295 alin. 1 Cod procedură civilă cât și din oficiu, Curtea reține că apelul acestuia este neîntemeiat, urmând să fie respins, având în vedere următoarele considerente:
În mod legal prima instanță a calificat ca fiind comercială natura juridică a contractului de vânzare-cumpărare, autentificat prin încheierea nr. 2341/13.11.2007 a cărui nulitate s-a cerut, astfel că sunt nefondate susținerile apelantului reclamant sub aspectul încălcării de către Tribunalul C-S a competenței materiale în sensul că actul încheiat între cele două societăți ar fi un contract civil.
În cauza de față, natura comercială a cauzei este dată de însăși contractul comercial încheiat între părți, cât și de calitatea de comercianți a părților contractului a cărui nulitate s-a solicitat.
În mod corect prima instanță a reținut că a fost valabil încheiat contractul încheiat între, prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvență și Serv, iar contractul a cărui nulitate s-a cerut a respectat cerințele art. 948 Cod civil.
În ceea ce privește obiectul contractului, în mod legal prima instanță a arătat că bunurile se află în circuitul civil și au existat în momentul încheierii contractului.
La data de 31 octombrie 2007, Adunarea creditorilor debitoarei a hotărât luarea măsurilor necesare pentru conservarea imobilelor și împrejurărilor proprietății debitoarei.
Conform încheierii de ședință din data de 1 noiembrie 2007 din dosarul nr- pentru stoparea demolărilor la imobilul proprietatea debitoarei s-a dispus emiterea unei adrese către, adresă ce a fost emisă în data de 2 noiembrie 2007.
În mod corect prin întâmpinarea formulată, pârâta intimată Serv a apreciat că este neîntemeiată o acțiune în anulare formulată de Reșița, întemeiată pe faptul că obiectul vândut nu mai există ăn totalitate tocmai ca urmare a acțiunilor de demolare.
În ceea ce privește apelul declarat de reclamanta Reșița", în baza dispozițiilor art. 295 alin. 1 Cod procedură civilă a motivelor de apel invocate cât și din oficiu, Curtea reține că apelul este neîntemeiat urmând să fie respins pentru următoarele considerente:
Dreptul de proprietate al asupra bunurilor în litigiu nu a fost contestat pe parcursul desfășurării procesului de valorificare a acestora în condițiile prevăzute de Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței și nici pe calea dreptului comun.
Prin Raportul nr. 2834 din 27 noiembrie 2007 întocmit de către lichidatorul judiciar Cabinet Individual de Insolvență s-a învederat faptul că a fost încheiat între, reprezentată prin lichidator judiciar și SERV contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2341/13.11.2007, iar încheierea de ședință în care a fost consemnat acest fapt nu a fost contestată în termen legal.
Având în vedere că bunurile au fost vândute în mod legal la încheierea contractului de vânzare-cumpărare respectându-se cerințele de validitate prevăzute de art. 948 Cod civil, hotărârea primei instanțe este temeinică și legală, apelurile reclamanților fiind neîntemeiate.
Pentru toate aceste motive în baza dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă, Curtea urmează să respingă apelurile declarate de reclamanții Consiliul Local al Municipiului Reșița și Reșița Reșița împotriva sentinței comerciale nr. 532 din 5 mai 2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâtele intimate SERV Reșița, și, prin Cabinet Individual de Insolvență.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelurile declarate de reclamanții Consiliul Local al Municipiului Reșița, cu sediul în Reșița, 1 2. nr. 1A, județul C-S și Reșița, cu sediul în Municipiul Reșița, 1 2. nr. 1A, jud. C-S, împotriva sentinței comerciale nr. 532 din 5 mai 2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâtele intimate SERV Reșița, B-dul - din, nr. 33-34, jud. C-S și, prin Cabinet Individual de Insolvență, cu sediul în Reșița,-, jud. C-
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 13 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
-
Red. /19.02.2009
Dact. /20.02.2009 - 6 ex.
Emis 4 com.
Primă instanță - Tribunalul C-S
Judecător -
Președinte:Maria Ofelia GavrilescuJudecători:Maria Ofelia Gavrilescu, Csaba Bela Nasz
