Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 412/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR. 412
Ședința publică de la 23 MAI 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Rodica Dorin
JUDECĂTOR 2: Valentina Vrabie
JUDECĂTOR 3: Gina Ignat
Grefier - -
La ordine fiind soluționarea recursurilor declarate de intervenienta, domiciliată în I,-, jud.I și de pârâta - SRL G cu sediul în G, 20,-- 1, parter, împotriva deciziei nr.2 din data de 22 martie 2007, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în G, str. -, - 17,.51, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns pentru recurenta-pârâtă - SRL G - avocat și pentru intimatul - avocat,în substituirea d-lui avocat, în baza împuternicirii de substituire, pe care a depus-o la dosar, lipsă fiind recurenta intervenientă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul că; recursurile sunt motivate și timbrate; s-a
dispus repunerea cauzei pe rol întrucât prin decizia nr.231, pronunțată de Curtea Constituțională la data de 4.03.2008, în dosarul nr.1479/D/2007 a fost respinsă excepția de neconstituționalitate a disp. art. 1 ind.1, lit.c din Legea 11/1991 și art.56 din Codul Comercial, invocată de recurenta .
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, Curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Apărătorul recurentei-pârâte - SRL G apreciază că hotărârea pronunțată de Tribunalul Galația fost dată cu încălcarea competenței altei instanțe și anume a Tribunalului Galați - Secția Civilă.
Tribunalul Galația reținut că, constituie fond de comerț ansamblul bunurilor mobile și imobile, corporale și necorporale, utilizate de comerciant în vederea desfășurării activității sale dar și faptul că, cota de 75% din imobilul în discuție constituie fond de comerț și că sunt aplicabile disp. art. 4 din Codul Comercial.
În primul rând, consideră că trebuie avut în vedere faptul că antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat între părți este o operațiune civilă și nu una comercială.
Fondul de comerț nu se poate confunda cu imobilul în care comerciantul își desfășoară activitatea, acestea fiind două categorii de bunuri care nu aparțin întotdeauna aceleiași persoane.
De regulă, imobilele sunt excluse din sfera de reglementare a dreptului comercial, fondul de comerț având o natură pur mobiliară.
În mod greșit a reținut instanța că bunul imobil ce se pretinde că a făcut obiectul vânzării face parte din fondul de comerț dar și faptul că, convenția s-a încheiat între o societate și o persoană fizică, având în vedere sentința judecătorească potrivit căreia avea calitate de necomerciant.
Trebuie avut în vedere că, în speța de față nu s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare al unui spațiu comercial ci doar un antecontract, pârâta-recurentă nemanifestându-și acordul în vederea încheierii contractului.
Față de cele precizate, apreciază că în mod greșit Tribunalul Galația apreciat că litigiul este de natură comercială, în cauză nefiind aplicabile disp.art.1 lit.c din Legea 11/1991 și nici disp.art. 4 din Codul Comercial, situație față de care solicită admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalului Galați - Secția Civilă.
Depune la dosar extras de pe de practică judiciară în materie comercială a Curții de Apel București.
Apărătorul intimatului-reclamant solicită respingerea recursului declarat de pârâta - SRL ca nefondat, apreciind că decizia pronunțată de Tribunalul Galați este legală și temeinică.
Arată că, de fapt, imobilul în discuție are destinația de spațiu comercial și că în mod evident este vorba de o operațiune comercială.
Cu privire la recursul declarat de intervenienta solicită de asemenea respingerea pentru aceleași motive.
Apărătorul recurentei-pârâte - SRL G apreciază că se impune admiterea recursului declarat de intervenienta având în vedere că acesteia i s-a comunicat hotărârea la o adresă greșită.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea formulată de reclamantul, înregistrată pe rolul Judecătoriei Galați sub nr 2778/2003, s-a solicitat in contradictoriu cu SRL G, prin reprezentantul său legal, pronunțarea unei hotărâri care sa loc de act vânzare-cumpărare privind cota de 3/4 din imobilul situat G, str. -,. A1, parter, micro 20.
În fapt, reclamantul arătat ca intre el si pârâtă a intervenit un antecontract de vânzare - cumpărare la data de 17 octombrie 2002 prin care aceasta se obligă si îi vândă 3/4 din imobilul cu destinație de spațiu comercial situat in G, str. -,. A1, parter, micro 20, pentru care se află în derulare un contract de
leasing, la prețul de 465 milioane de lei ROL.
Reclamantul a mai arătat ca la data de 23 aprilie 2004, - SA i- vândut pârâtei spațiul comercial conform actului nr. 924/2003, pârâta refuzând sa mai încheie contractul de vânzare - cumpărare, încâlcându-și astfel obligația asumata prin antecontract.
În drept, reclamantul a invocat disp art 1294-1295 Cod civil.
În dovedirea cererii, reclamantul s-a folosit de proba cu acte si cu martori.
Legal citată si prezenta in instanța prin reprezentantul sau legal, pârâta a formulat întimpinare.
La termenul de judecata din data de 31.10.2003, numita a formulat cerere de intervenție în interes propriu prin care s-a solicitat sa se constate că, in calitate de soție a administratorului pârâtei a avut ea o contribuție la dobândirea spațiului comercial în litigiu, bani proveniți din înstrăinarea unor bunuri care nu intrau in regimul comunității de bunuri, fiind proprii, având deci o contribuție de 100 % la dobândirea a 3/4 din spațiul comercial situat in G, str. -,. A 1, parter, micro 20. La data de 9 ianuarie 2004 fost admisa în principiu cererea de intervenție.
În dovedirea cererii de intervenție, intervenienta s-a folosit de proba cu acte si
cu martori.
Prin cererea formulata de reclamanta - SRL G, prin reprezentantul sau legal, înregistrata pe rolul Judecătoriei Galați sub nr. 1667/2004, s-a solicitat în contradictoriu cu pârâtul constatarea nulității absolute a convenției încheiate în data de 17 octombrie 2003.
In fapt, reclamanta a arătat ca prin convenția din data de 17 octombrie 2003 s-a stipulat că reclamantul se obligă să îi vândă pârâtului spațiul comercial deținut in G, str. -,. A 1, parter, micro 20, pentru suma de 465 milioane lei ROL, însa convenția nu a fost scrisa de reprezentantul sau, ci de soția pârâtului căreia administratorul obișnuia sa ii lase foaie in alb stampilata si semnata, lipsind așadar total consimțământul reprezentantului legal la încheierea convenției întrucât nici nu a fost cerut si nici nu a fost dat.
În drept, reclamanta a invocat disp. art. 948, 969, 970, 1285.civ.
În dovedirea cererii, reclamanta a solicitat administrarea probei cu acte, martori si interogatoriu precum si cu expertiza tehnica grafologica.
Legal citat, pârâtul a formulat întimpinare ( 21-23) prin care a arătat că nu contestă ca înscrisul a cărui anulare se solicita a fost scris de către soția sa cu care se afla in proces de divorț, fiind suficient faptul că semnătura si ștampila aparțin reprezentantului reclamantei.
Cele doua cauze au fost conexate, instanța apreciind că sunt întrunite condițiile disp. art 164 Cod procedură civilă.
Prin sentința civilă nr. 6574/09.12.2005 pronunțată în dosarul nr. 2778/C/2003, Judecătoria Galația respins cererea formulată de reclamantul, a admis cererea formulată de pârâta-reclamantă - SRL G constatând nulitatea absolută a antecontractului de vânzare-cumpărare din data de 18.10.2003.
Prin aceeași hotărâre a respins ca nefondată cererea de intervenție în interes propriu formulată de obligând totodată pe reclamantul-pârât la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că obiectul convenției este lovit de nulitate absolută pentru că suma nu exista la acel moment în patrimoniul promitentului vânzător.
S-a mai reținut că este întemeiată și excepția nulității convenției pentru neseriozitatea prețului, întrucât, raportat la prețurile de circulație a imobilelor, suma apare ca fiind derizorie.
Totodată, din coroborarea probelor administrate s-a reținut și motivul de nulitate al convenției pentru lipsa totală a consimțământului pârâtei.
Cât privește cauza contractului s-a reținut că este vorba de o cauză falsă, un alt motiv de nulitate al aceleiași convenții.
Cât privește cererea de intervenție, s-a reținut că aceasta este nefondată întrucât imobilul a intrat în patrimoniul pârâtei care a devenit proprietar deplin de la data cumpărării de la - SA G iar un eventual drept de creanță pe care l-ar putea avea împotriva pârâtei se poate face cu respectarea dispozițiilor art. 1151 cod civil - cu acte - iar împotriva administratorului pârâtei, cu martori,eventual printr-a acțiune de partajare a bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel și intervenienta, înregistrat sub nr. 557/C/2006, la Tribunalul Galați - Secția Civilă.
În motivarea apelului apelantul a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei, arătând că Tribunalul este competent să soluționeze cauza care are un caracter comercial și nu civil, cum a reținut instanța de fond la data înregistrării cererii 09.05.2003 conform modificărilor aduse art. 13 Cod procedură civilă, prin OUG nr. 138/2000. Competența aparținea Tribunalului în limita cererii având un obiect de o valoare de până la 10.000.000 lei.
A mai invocat încălcarea gravă a dreptului la apărare cauza fiind soluționată pe fond în lipsa sa și a avocatului care îl reprezintă și care formulase cerere de amânare.
Pe fondul cauzei a arătat că sentința este vădit netemeinică și nelegală, demonstrând doar arbitrariul judecătorului.
Prin apelul declarat intervenienta în interes propriu Ticuța a susținut că apelul este formulat în termen legal potrivit art. 284 alin. 1 Cod procedură civilă. A mai arătat că hotărârea este nelegală și netemeinică întrucât cererea de intervenție în nume propriu trebuie soluționată de sine stătător în raport cu propriul interes juridic al intervenientei și nu respinsă ca nefondată pe motivul că imobilul a intrat în patrimoniul intimatei-pârâte - SRL
Prin încheierea din data de 20.06.2006, cauza a fost scoasă de pe rolul Secției Civile și înregistrată pe rolul Secției Comerciale a aceleiași instanțe. La Secția Comercială a Tribunalului Galați, cauza a fost înregistrată sub nr-.
Prin încheierea din 16.01.2007 s-a respins excepția de necompetență a Secției Comerciale a Tribunalului Galați invocată de apelanta-intervenientă, care prin apărător a arătat că având în vedere natura civilă a cauzei competența aparține Secției Civile a Tribunalului Galați.
Prin încheierea din 12.02.2007, s-a admis excepția tardivității apelului declarat de intervenienta reținând că sentința civilă nr. 6574/09.12.2005 a fost comunicată acesteia la 06.05.2006 iar comunicarea cererii de apel s-a făcut la 01.03.2006 cu depășirea termenului de 15 zile prevăzut de art. 284 alin. 2 Cod procedură civilă.
Prin decizia civilă nr. 2/22.03.2007, pronunțată de Tribunalul Galați, secția comercială și de contencios administrativ s-a admis apelul declarat de apelantul-reclamant împotriva sentinței civile nr. 6574/9.12.2005, pronunțată de Judecătoria Galați, în dosarul nr. 2779/C/2003 în contradictoriu cu apelanta- intervenientă și intimata-pârâtă - SRL.
S-a anulat sentința civilă nr. 6574/2005, pronunțată de Judecătoria Galați, în dosarul nr. 2778/C/2003 și s-a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Galați, secția comercială, ca instanță de fond, urmând să i se transmită dosarul în vederea repartizării aleatorii.
S-a respins apelul declarat de apelanta-intervenientă, ca fiind tardiv formulat.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut că imobilul în cauză face parte din fondul de comerț al pârâtei-reclamante - SRL în conformitate cu art. 1 ind.1 lit.c din Legea nr.11/1991 modificată, coroborat cu art. 4 don Codul Comercial, astfel încât în temeiul art. 2.pr.civ. pentru soluționarea cererii comerciale privind constatare nulitate absolută a convenției din data de 17.10.2003,cerere neevaluabilă în bani, competența materială în primă instanță aparține Tribunalului Galați -secția comercială, ca instanță de fond.
Pe cale de consecință, în conformitate cu art. 297 alin.2 pr.civ. s-a admis apelul declarat de apelantul reclamant și s-a anulat sentința civilă nr. 6574/09.12.2005, pronunțată de Judecătoria Galați, stabilindu-se competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Galați -secția comercială.
Totodată, avându-se în vedere că prin încheierea din 12.02.2007, s-a admis excepția tardivității apelului declarat de intervenienta, s-a respins apelul declarat de intervenientă împotriva aceleiași hotărâri, ca fiind tardiv formulat.
Împotriva deciziei pronunțate în apel, în termen legal au formulat recurs intervenienta în interes propriu și pârâta-reclamantă - SRL, înregistrată sub nr- la Curtea de APEL GALAȚI.
Recurenta-intervenientă a criticat decizia recurată pentru nelegalitate și netemeinicie motivând următoarele:
Instanța de apel a reținut greșit că apelul pe care l-a formulat este tardiv, deoarece s-au încălcat formele de procedură prev. de art. 105.pr.civ. art. 301 și art. 306.pr.civ., motiv de casare prev. de art. 304 pct.9 pr.civ.
Raportat la acest motiv de recurs recurenta a învederat două aspecte.
Pe de o parte a susținut că apelul a fost formulat în termen deoarece instanța de apel a reținut prin încheierea din 121.02.2007 și prin decizia recurată- faptul că sentința apelată nr. 6574/09.12.2005 i-a fost comunicată la data de 06.05.2006 iar depunerea cererii de apel s-a făcut la data de 01.03.2006.
Dacă sentința apelată i-a fost comunicată la 06.-05.2006, cererea de apel depusă înainte de data comunicării sentinței la 01.03.2006, nu poate fi tardiv formulată și deci, în mod greșit i s-a respins apelul ca tardiv.
Pe de altă parte, susține că sentința civilă nr. 6574/09.12.2005 i-a fost comunicată prin afișare la altă adresă și anume I,-, astfel cum rezultă din dovada aflată la fila 207 din dosar, în loc să i se comunice la domiciliul său în localitatea I,-.
Solicită se compara procesul-verbal de la fila 207 cu procesul-verbal de la fila 210 încheiat de același agent procedural din care rezultă că a 2- cifră numărului locuinței unde s-a afișat dovada de procedură este 9 și nu 4. Chiar dacă ar fi un dubiu, acest dubiu îi profită arătând că nu a primit hotărârea prevăzută în procesul-verbal din 06.02.2006 al agentului procedural, motiv de nulitate prev. de art. 100 alin.1 pct.4 și art. 100 alin.3 pr.civ.
Comunicarea actului de procedură făcându-se la altă adresă, în cauză s-au încălcat disp.art. 90.pr.civ.
A mai motivat că recursul este întemeiat și pentru că la prima zi de înfățișare nu s-a făcut dovada că apelul său a fost depus în termen, situație în care, în raport cu disp. art. 284 alin.1 și 310.pr,civ. se prezumă că apelul său este făcut în termen.
Printr-un alt motiv de recurs s-a criticat decizia recurată pentru nelegalitate, motivat de faptul că s-a pronunțat cu încălcarea și nesocotirea regulilor de competență materială, motiv de casare prev. de art. 304 pct.3 pr.civ.
Potrivit art. 1 pct.1 pr.civ. judecătoriile judecă în primă instanță toate procesele și cererile în afară de cele date prin lege în competenta altor instanțe.
Litigiului de față nu-i sunt aplicabile dispozițiile capitolului XIV - Dispoziții privind soluționarea litigiilor în materie comercială din Codul d e procedură civilă întrucât cererea de a se pronunța o hotărâre care să țină loc de act de vânzare privind cota de din imobilul situat în G, str. -, - 1, parter, 20, fie el și spațiu comercial nu are caracter comercial.
Reclamantul apelant nu a susținut că a încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare pentru sediul unei firme comerciale, pentru fondul de comerț sau nevoile unei firme și nici nu a formulat acțiunea în numele unei societăți comerciale ori în calitate de comerciant, ci a introdus acțiunea ca necomerciant pentru spațiul în sine încât convenția este operațiune civilă și nu comercială.
Potrivit art.2 pct.2 apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii în primă instanță sunt de competența Tribunalului, în raport cu natura litigiului, competența fiind a Secției Civile sau Comerciale.
Competența în primă instanță fiind a Judecătoriei ca instanță civilă, evident că în apel competența revine Tribunalului ca instanță civilă, fiind aplicabile dispozițiile art. 1 pct.1, art. 2 pct. 1 și pct. 2 ale Legii nr. 219/6.07.2005 potrivit cărora tribunalul judecă apelurile declarate împotriva hotărârilor de judecătorii în primă instanță precum și de art. II din aceeași lege care prevede că și căile de atac se judecă de instanțele competente potrivit legii.
Dispozițiile legale privind competența materială fiind potrivit art. 158, 159. pr. civ. de ordine publică pot fi invocate în orice fază a procesului, chiar și din oficiu.
În consecință, arată că decizia apelată a fost pronunțată de o instanță necompetentă material, iar Tribunalul Galați, Secția Civilă este competent să judece acest dosar de apel încât în mod greșit cu încălcarea normelor de ordine publică Tribunalul Galați, Secția Comercială a anulat sentința civilă nr. 6574/9.12.2005 pronunțată de Judecătoria Galați în dosarul nr. 2778/C/2003 și a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Galați ca instanță de fond.
Față de motivele expuse a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii date în apel cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Recurenta-pârâtă - SRL a criticat decizia recurată pentru nelegalitate, arătând că hotărârea s-a dat cu încălcarea competenței altei instanțe și anume a Tribunalului Galați, secția civilă, motiv de casare prev. de art. 304 pct. 3.pr.civ.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs recurenta-pârâtă - SRL prezentat aceleași argumente de fapt și de drept ca și cele învederate de către recurenta-intervenientă în cadrul celui de al doilea motiv de recurs, astfel că este de prisos expunerea acestora încă o dată.
În raport de motivele invocate, solicită admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul respingerii apelului și a menținerii sentinței Judecătoriei Galați.
În drept a invocat disp.art. 299 și urm. din pr.civ.
Legal citat, intimatul-reclamant nu a formulat întâmpinare.
Recursurile sunt întemeiate pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Obiectul cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta - SRL se referă la pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, în ceea ce privește vânzarea-cumpărarea unei cote de din imobilul situat în G, str. -, - 1, parter, 20, de către pârâta - SRL către reclamantul.
Acțiunea promovată se întemeiază pe un antecontract denumit de părți "Convenție" prin care pârâta, prin reprezentant legal, asociat unic și administrator s-a obligat ca, în schimbul sumei datorate reclamantului ( 465.000.000 lei ROL) să vândă acestuia din spațiul situat la adresa mai sus arătată, după ce va deveni proprietar al spațiului, mai exact după ce va perfecta contractul de vânzare-cumpărare cu - SA (convenție perfectată la data formulării acțiunii).
Prin cererea de intervenție în interes propriu intervenienta a solicitat să se constate că este proprietară asupra cotei de din imobilul în litigiu.
Prin cererea înregistrată sub nr. 1667/C/2004, conexată la cererea în constatare perfectă vânzarea - cumpărarea ce face obiectul dosarului nr. 2778/C/2003, pârâta - SRL (reclamantă în dosarul nr. 1667/C/2007), a solicitat în contradictoriu cu pârâtul, reclamant în cauză, constatarea nulității convenției încheiate la 17.10.2003. Toate cererile s-au soluționat în fond de Judecătoria Galați.
Pronunțând decizia recurată, instanța de apel s-a raportat în analiza excepției de necompetență materială doar la capătul de cerere conex, având ca obiect constatarea vânzării-cumpărării unei cote de dintr-un imobil.
Prin convenția încheiată între reclamantul care este un necomerciant și - SRL comerciant, aceasta s-a obligat să vândă o cotă de dintr-un imobil, pe care îl va dobândi în viitor. La data încheierii convenției bunul imobil nu făcea parte din patrimoniul și fondul de comerț al societății comerciale.
Potrivit art. 4.com., prezumția de comercialitate este înlăturată dacă obligația are un caracter civil. Această excepție se bazează pe realitatea că, în afara actelor și operațiunilor legate de activitatea pe care o exercită ca profesiune, comerciantul face și acte de natură civilă care, în mod evident, nu pot fi supuse regimului Codului comercial.
parte din această categorie actele juridice privind imobilele, care, în concepția Codului comercial, sunt acte civile.
Referitor la natura juridică a actelor privind bunurile imobile cuprinse în fondul de comerț este necesar a se face distincție între vânzarea-cumpărarea unui bun imobil ca bun individual determinat aparținând unei societăți comerciale și vânzarea-cumpărarea fondului de comerț, ca bun unitar,distinct de elementele care îl compun și în care bunul imobil ce constituie element al fondului de comerț se contopește în masa fondului.
În acest ultim caz, vânzarea-cumpărarea este un act de comerț, ceea ce nu este cazul în speță.
În cauză, vânzarea-cumpărarea unei cote părți de dintr-un imobil, ca act individual este de natură civilă, și, în absența unor reguli speciale, urmează regulile dreptului comun.
Potrivit art. 1 pct. 1.pr.civ. judecătoriile judecă în primă instanță toate procesele și cererile, în afară de cele date prin lege în competența altor instanțe.
Litigiului de față nu îi sunt aplicabile dispozițiile privind soluționarea litigiilor în materie comercială întrucât cererile prin care se solicită a se pronunța o hotărâre care să țină loc de act de vânzare-cumpărare privind cota de pentru imobilul menționat, în baza unui antecontract de vânzare-cumpărare și cererea conexă de anulare a acestei convenții, referitoare la un imobil nu au natură comercială.
Competența jurisdicției comerciale nu intervine automat, ori de câte ori una dintre părțile litigante este o societate comercială, ci doar atunci când comercianții săvârșesc fapte de comerț ( obiective, subiective sau unilaterale).
În speță, nu se pune problema săvârșirii unor fapte de comerț obiective, deoarece faptele reclamate nu se pot încadra în categoria celor prevăzute de art.3 comercial.
De asemenea, nu subzistă nici săvârșirea unor fapte de comerț subiective, deoarece art. 4.com. instituie o prezumție de comercialitate pentru "celelalte contracte și obligațiuni ale unui comerciant, dacă nu sunt de natură civilă".
Tribunalul, în mod greșit conferit prin prisma prezumției de comercialitate, caracter comercial litigiului fără a observa că în cauză subzistă situația de excepție reglementată de art. 4.com. deoarece litigiul este de natură civilă, - SRL, fiind chemată în judecată, în calitatea sa de promitent-vânzător a unui bun imobil viitor al cărui preț l-a primit anterior dobândirii bunului.
Nu se poate reține nici existența unei fapte de comerț unilaterale, în sensul art. 56.com. ea nefiind probată, ca atare.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, Curtea reține că litigiul este de natură civilă, și în consecință, în mod greșit Tribunalul Galația anulat sentința pronunțată de Judecătoria Galați, instanța care în mod corect a soluționat cauza în fond, potrivit plenitudinii de competență conferite prin disp. art. 1. pr. civ.
În temeiul art. 312 alin.1 pr.civ. coroborat cu art. 304 pct.3 pr. civ. va admite recursurile cu consecința casării deciziei apelate și a trimiterii cauzei spre soluționarea apelurilor de către secția civilă a Tribunalului Galați.
În rejudecare, instanța de apel va avea în vedere, în soluționarea excepției tardivității apelului declarat de intervenienta și apărările acesteia circumscrise primului motiv de recurs și care nu au mai fost analizate față de motivele de ordine publică reținute.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de intervenienta, domiciliată în I,-, jud. I și de pârâta - SRL G cu sediul în G, 20,-- 1, parter, împotriva deciziei nr.2 din data de 22 martie 2007, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în G, str. -, - 17,.51.
Casează decizia recurată și dispune trimiterea cauzei spre soluționarea apelurilor la Tribunalul Galați - Secția Civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23.05.2008.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - -
Red.
Tehnored.-2ex.
30.06.2008
Fond-
Președinte:Rodica DorinJudecători:Rodica Dorin, Valentina Vrabie, Gina Ignat
