Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 443/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 443
Ședința publică din data de 17 martie 2009
PREȘEDINTE: Tănăsică Elena
JUDECĂTORI: Tănăsică Elena, Nițu Teodor Giurgiu Afrodita
- G -
Grefier - - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta - SRL, cu sediul în B,-, jud. B împotriva sentinței nr. 1169 din data de 5 decembrie 2008 pronunțate de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu reclamanta - SRL, cu sediul în B,-, jud. B și punct de lucru în P,-, jud. P.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 10 martie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când Curtea, pentru a permite părților să depună concluzii scrise, în conformitate cu dispozițiile art. 156 alin.2 Cod pr.civilă a amânat pronunțarea la 17 martie 2009, dată la care a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr- reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâta - SRL a solicitat să se constate nulitatea convenției de vânzare-cumpărare de mărfuri comerciale încheiată de părți la data de 2.06.2008, repunerea părților în situația anterioară, obligarea pârâtei, în situația în care nu va fi recuperată marfa, la plata valorii acestora și a prejudiciului constând în lipsa de folosință a mărfurilor, cu cheltuieli de judecată.
Pârâta a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, deoarece presupusa culpă generatoare a litigiului o reprezintă o acțiune a domnului, însă pentru a fi aplicabile dispozițiile art. 1308 cod civil era necesar ca la încheierea convenției acesta să dețină o dublă calitate, de vânzător și cumpărător. Or, din analiza facturilor în litigiu se observă că reclamanta a fost reprezentată de secretară, doamna, astfel că mandatul nu și-a produs efectele.
Cu caracter reconvențional, pârâta a solicitat obligarea reclamantei la plata sumelor evaluate provizoriu de 20.000 lei, respectiv 10.000 lei venituri provenind din comisioane și 10.000 lei despăgubiri, conform art. 29 din contractul de agenție comercială. Astfel, pârâta a precizat că pretențiile decurg din nerespectarea
obligațiilor contractuale asumate de reclamantă prin contractul de agenție comercială încheiat cu pârâta la data de 25.10.2007.
La data de 2.12.2008 pârâta și-a precizat cererea reconvențională, micșorându-și cuantumul pretențiilor la suma de 12.000 lei RON.
Reclamanta a formulat întâmpinare la cererea reconvențională, prin care a solicitat disjungerea cererii reconvenționale în baza dispozițiilor art. 120 alin.2 Cod pr.civilă și a invocat excepția de necompetență teritorială a instanței pentru cererea reconvențională, în temeiul dispozițiilor art.7 alin.1, 158 alin.1 și 3 Cod pr.civilă, excepția necompetenței materiale a instanței pentru cererea reconvențională în temeiul dispozițiilor art. 2 alin.1 lit.a, alin.1, 119 alin.1 și 17 Cod pr.civilă, excepția necompetenței generale a instanței de judecată în ceea ce privește cererea reconvențională decurgând din executarea contractului de agenție comercială, în temeiul dispozițiilor art. 340, 3433și 3434Cod pr.civilă, excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată pentru neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzute de art. 720 ind.1 Cod pr.civilă, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei pe cererea reconvențională. Pe fond, s-a solicitat respingerea cererii reconvenționale ca neîntemeiată.
La termenul din data de 5.12.2008 instanța a disjuns cererea reconvențională, pentru considerentele expuse prin încheierea de la acea dată, formându-se prezentul dosar - nr-.
Prin sentința nr. 1169 din data de 5 decembrie 2008 Tribunalul Prahovaa admis excepția necompetenței generale a instanței invocată de pârâta - SRL și a declinat competența soluționării cererii reconvenționale formulata de reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâta - SRL, cerere disjunsă din dosarul nr-, în favoarea Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanta - SRL a solicitat obligarea pârâtei în reconvențională - SRL la plata unei sume de bani, pretenții decurgând din contractul de agenție comercială încheiat de părți la data de 25.10.2007, depus la dosar odată cu precizarea întâmpinării și a cererii reconvenționale, respectiv art.10 și 29 din contract.
Or, potrivit dispozițiilor art.32 din acest contract, orice litigiu decurgând din sau în legătură cu contractul, inclusiv referitor la încheierea, executarea ori desființarea lui, se va soluționa prin arbitrajul Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, în conformitate cu regulile de procedură arbitrală ale acestei curți, potrivit art.33 din contract tribunalul arbitral urmând a fi compus din arbitri aleși în conformitate cu regulile de procedură arbitrală.
Sub acest aspect, tribunalul a reținut că părțile au încheiat o clauză compromisorie cuprinsă în contractul principal, care exclude, pentru litigiul care formează obiectul ei, competența instanțelor judecătorești, conform dispozițiilor art. 341 și 3433alin.1 pr.civilă.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat recurs, în termenul prevăzut de lege, pârâta - SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că soluția care se impunea a fi pronunțată în cauză este
aceea a respingerii cererii ca fiind făcută în fața unei instanțe necompetente, iar nu de a declina competența în favoarea tribunalului arbitral, așa cum în mod greșit s-a dispus prin hotărârea recurată.
Instanța civilă nu poate sesiza decât tot o instanță de judecată și, mai mult, numai o instanță de judecată în materie civilă, în sens larg. Ca atare, instanța de judecată nu poate sesiza instanța arbitrală cu soluționarea litigiului, iar acesta nu se poate investi în acest mod, întrucât arbitrajul se desfășoară potrivit unor reguli specifice care vor trebui să fie stabilite sau acceptate de părți, atunci când nu s-au stabilit prin contract.
Mai arată recurenta că în tot conținutul reglementărilor Cărții IV din Codul d e procedură civilă, care reglementează arbitrajul, legiuitorul nu a prevăzut posibilitatea declinării competenței de la o instanță de judecată la o instanță de arbitraj și, având în vedere că această procedură este de excepție, normele care o stabilesc fiind de strictă interpretare, se consideră că în mod greșit s-a dispus declinarea competenței către Curtea de Arbitraj. Pentru a exista posibilitatea declinării de competență între cele 2 instanțe, cea judecătorească și cea arbitrală, ar fi imperios necesar ca acestea să funcționeze potrivit unor reguli de procedură similare, în fapt însă, aceste reguli diferențiază în mod inconfundabil cele 2 instituții.
Se solicită, în temeiul art. 312 alin. 3 raportat la art. 304 alin. 9 Cod pr. civilă, admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate, în sensul admiterii excepției de necompetență generală a instanțelor de judecată și respingerii acțiunii pârâtei-reclamante ca inadmisibilă.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și a temeiurilor prevăzute de art.304 Cod pr.civilă, precum și sub toate aspectele potrivit art.3041Cod pr.civilă, Curtea reține că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce urmează:
Potrivit art. 3433alin.3 Cod pr.civilă, cu ocazia verificării competenței, instanța judecătorească, la cererea uneia dintre părți, se va declara necompetentă dacă va constata că există convenție arbitrală.
Recurenta susține că declararea necompetenței nu poate avea drept efect declinarea competenței în favoarea arbitrajului ales de părți, ci respingerea cererii de chemare în judecată.
Această susținere nu poate fi reținută de instanța de recurs, întrucât ea este incidentă în virtutea principiului completării normelor speciale cu prevederile dreptului comun, chiar dacă soluția nu este prevăzută în mod expres în materia arbitrajului.
Declararea necompetenței are drept efect și trimiterea cauzei spre soluționare la organul competent, respectiv la arbitrajul ales de părți.
Art. 3434alin. 5 Cod pr.civilă enunță și instanța competentă a soluționa eventualele conflicte de competență ivite între o instanță judecătorească și un tribunal arbitral, ori fără declinare de competență nu poate exista nici conflict de competență.
Susținerile recurentei în legătură cu posibilitatea instanței de a sesiza instanța arbitrală sunt contrazise atât de dispozițiile art. 3434alin.5 Cod pr.civilă, cât și de norma prevăzută în dreptul comun art. 22 alin.4 Cod pr.civilă.
Când admite excepția de necompetență instanța se pronunță printr-o hotărâre de declinare a competenței care are ca efect nu numai dezînvestirea instanței
sesizate ci și trimiterea cauzei la instanța sau organul cu atribuții jurisdicționale competent potrivit legii.
Această soluție rezultă în mod neechivoc și din dispozițiile cuprinse în art. 158 alin.1 Cod pr.civilă, care impun instanței sesizate să stabilească instanța competentă sau un alt organ cu activitate jurisdicțională competent.
Sentința invocată de recurentă ca practică judiciară a fost pronunțată într-o procedură specială reglementată de nr.OG 5/2001, considerată de instanța sesizată ca inadmisibilă în cazul în care părțile au prevăzut o clauză compromisorie.
Reținând că sentința recurată este temeinică și legală sub aspectul tuturor criticilor formulate, Curtea, în baza dispozițiilor art. 312 Cod pr.civilă va respinge ca nefondat recursul, în cauză nefiind incident niciunul din motivele prevăzute de art. 304 Cod pr.civilă.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta - SRL, cu sediul în B,-, jud. B împotriva sentinței nr. 1169 din data de 5 decembrie 2008 pronunțate de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu reclamanta - SRL, cu sediul în B,-, jud. B și punct de lucru în P,-, jud. P.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 martie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Tănăsică Elena, Nițu Teodor Giurgiu Afrodita
- - - - G -
Grefier
- -
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Red. / - 2 ex./24.03.2009
Dosar fond -- Tribunalul Prahova
Jud. fond.
Președinte:Tănăsică ElenaJudecători:Tănăsică Elena, Nițu Teodor Giurgiu Afrodita
