Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 458/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 1117/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIE COMERCIALĂ Nr. 458
Ședința publică de la 17 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Rodica Zaharia
JUDECĂTOR 2: Iulia Manuela Cîrnu I-- -
GREFIER ---
Pe rol soluționarea apelului declarat de apelanta AGENTIA DOMENIILOR STATULUI împotriva sentinței comerciale nr.5662 din 17.04.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata ASOCIATIA AGRICOLĂ "" POȘTA.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelanta prin consilier juridic, cu delegație la dosar, lipsă fiind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosar s-a depus prin Serviciul Registratură din partea intimatei note scrise.
Apelanta prin consilier juridic depune la dosar decizia comercială nr.378 din 10.09.2008 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VI a Comercială, în dosarul nr-, cu titlu de practică judiciară.
Nemaifiind cereri de formulat și nici probe de administrat constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe apelul declarat.
Apelanta prin consilier juridic solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, schimbarea în tot a sentinței atacate, în sensul de a respinge în totalitate acțiunea formulată.
CURTEA
Prin sentința comercială nr.5662/17.04.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta ASOCIATIA AGRICOLĂ POȘTA în contradictoriu cu pârâta AGENTIA DOMENIILOR STATULUI, constatându-se nulitatea absolută a contractului de concesiune nr.72/16.XI.2000 precum și inexistența obligației reclamantei de plată a redevenței și a penalităților de întârziere aferente stabilite unilateral de către pârâtă.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
În fapt, între reclamanta Asociația Agricolă Poșta în calitate de concesionar și pârâta Agenția Domeniilor Statului în calitate de concedent s-a încheiat contractul de concesiune nr.72/16.11.2000 privind exploatarea terenului agricol în suprafață de 2538 ha în perimetrul localității, județul B, teren aflat în patrimoniul ADS.
Prețul concesiunii a fost stabilit, la art. 4.1 din contract, drept echivalentul în lei a 470 kg STAS 813/68 anual pentru arabil, vii și livezi 445 kg STAS 813/68/ha anual pentru pășuni, determinat după cotația grâului la Bursa Română de Mărfuri la momentul plății.
Din susținerile reclamantei, care sunt confirmate de cele ale pârâtei din cuprinsul întâmpinării (filele 56 - 60 dosar -), ca și din corespondența purtată între părți anterior introducerii prezentei acțiuni, reiese că Bursa Română de Mărfuri nu tranzacționează.
Potrivit art.1 alin.2 din Legea nr.219/1998 privind regimul concesiunilor (text în vigoare la data încheierii contractului de concesiune), concesionarea se face în baza unui contract prin care o persoană, numită concedent, transmite pentru o perioadă determinată, de cel mult 49 de ani, unei alte persoane, numită concesionar, care acționează pe riscul și pe răspunderea sa, dreptul și obligația de exploatare a unui bun, a unei activități sau a unui serviciu public, în schimbul unei redevențe.
Fiind un contract sinalagmatic, contractul de concesiune dă naștere la două obligații reciproce în sarcina părților; obligația concedentului are ca obiect bunul transmis în concesiune, iar cea a concesionarului are ca obiect redevența.
În lipsa acestor elemente sau dacă ele nu îndeplinesc condițiile cerute de lege, contractul de concesiune nu poate fi considerat valabil încheiat.
Mai reține instanța că una dintre condițiile de valabilitate ale obiectului, actului juridic civil este cea de a fi determinat sau determinabil, cerință ce este impusă de art.948 pct.3 și art. 964 Cod civil, precum și că nevalabilitatea obiectului actului juridic civil este sancționată cu nulitatea absolută.
În cauză, tribunalul a constatat că redevența nu este determinată sau, determinabilă, deoarece ea a fost convenită de către părți ca fiind echivalentul în lei a unei cantități de STAS 813/68/ha anual, prețul fiind stabilit după cotația de la Bursa Română de Mărfuri în momentul plății.
Or, cum din actele dosarului rezultă că Bursa Română de Mărfuri nu tranzacționează rezultă că există o imposibilitate obiectivă de stabilire a cuantumului redevenței și deci obiectul contractului de concesiune nu este valabil.
Pe de altă parte, nu se poate considera că în lipsa unei cotații la Bursa Română de Mărfuri redevența ar trebui calculată prin referire la Bursa Internațională de Tranzacții Financiare de la sau ar trebui plătită, prin predarea în natură a cantității respective de, deoarece voința părților rezultă clar din cuprinsul contractului de concesiune - redevența reprezintă echivalentul în lei a unei cantități de STAS 813/68/ha anual după cotația de la Bursa Română de Mărfuri în momentul plății - și nu a fost prevăzută nici clauză subsidiară cu privire la acest aspect.
Împotriva acestei sentințe formulează apel pârâta, în esență pentru următoarele motive:
Instanța de fond nu a ținut cont de prevederile imperative ale art.978 cod civil potrivit căruia clauzele contractuale trebuie interpretate în sensul în care ar produce efecte juridice, și nu în acela în care ar lipsi convenția de efecte. Mai mult, instanța de fond apreciat asupra nevalabilității clauzei privind redevența, pentru motivul menționat, deși această clauză este perfect valabilă, ea doar a devenit îndoielnică ca urmare a lipsei tranzacționării grâului la Bursa Română de Mărfuri, pe perioada derulării contractului.
În opinia apelantei, este evidentă nerespectarea obligației contractuale ce incumba reclamantei în temeiul relației contractuale perfectate, întrucât, deși a exploatat terenul cu destinație agricolă, fără să achite c/val. corespunzătoare folosinței, reclamanta, de abia după notificarea rezilierii contractului din partea Agenția Domeniilor Statului, a găsit de cuviință să invoce nulitatea absolută a contractului de concesiune și să solicite constatarea inexistenței obligației de plată a redevenței și a penalităților de întârziere aferente.
Apelanta apreciază că, în cadrul unui contract de cesiune, contract sinalagmatic, cesionarul nu se poate prevala de inexistența unei citații la Bursa Română de Mărfuri în nerespectarea executării obligației de plată a redevenței corespunzătoare exploatării terenului proprietate de stat, aceasta dovedind cu certitudine reaua credință acestuia în executarea obligațiilor contractuale.
În apel părțile nu au administrat alte probe, apelanta depunând doar practică judiciară.
Analizând actele dosarului, Curtea constată că apelul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Potrivit art.4.1 din contractul de concesionare nr.72/16.XI.2000 încheiat de către părți, redevența a fost stabilită ca fiind echivalentul în lei a unei cantități de de un anumit STAS, prețul stabilindu-se după cotația de la Bursa Română la momentul plății.
În opinia instanței de fond, întrucât Bursa Română de Mărfuri nu tranzacționează, există imposibilitate obiectivă de stabilire a cuantumului redevenței și, deci, obiectul contractului de cesiune nu este valabil, deși reține că una dintre condițiile de valabilitate ale obiectului actului juridic civil este aceea de a fi determinat sau determinabil.
Interpretarea instanței de fond este simplistă și rigidă nefiind raportată și coroborată cu celelalte dispoziții legale ce guvernează regulile de interpretare a convențiilor.
Nu se poate reține că redevența stabilită de către părți nu este determinată. Astfel, această redevență reprezintă o anumită cantitate de, de un anumit STAS, pentru fiecare hectar de teren, cantitate ce urmează a fi evaluată în lei, în funcție de cotația grâului de la Bursa Română de Mărfuri, prețul astfel stabilit reprezentând redevența.
Atunci când părțile au stabilit redevența pe care urma să o achite concesionarul, s-au raportat la un obiect bine determinat - prețul grâului, preț care poate de la un an agricol la altul.
Având în vedere faptul că acest contract de concesionare a fost încheiat pe o durată de 49 de ani, deci o perioadă foarte mare de timp, părțile au stabilit un criteriu obiectiv în raport de care să se determine c/val. redevenței, cotația grâului de la Bursa Română de Mărfuri, știut fiind fluctuațiile de preț ale acestui produs.
Faptul că Bursa Română de Mărfuri nu a tranzacționat, nu afectează valabilitatea clauzei prev. la art.4.1 din contract, atâta vreme cât referirea la cotația bursei nu era singurul element în raport de care prețul să fie stabilit. Chiar și în această ultimă ipoteză nu se poate afirma că obiectul contractului nu este valabil.
Astfel cum a opinat și apelanta, conform art.978 Cod civil clauzele contractuale trebuie interpretate în sensul în care ar produce efecte juridice, și nu în acela în care ar lipsi convenția de efecte.
Codul comercial recunoaște valabilitatea unui contract comercial, chiar dacă prețul nu este prevăzut, dacă părțile s-au înțeles să se refere la adevăratul preț ori la prețul curent (art.61 Cod comercial).
Prin adevăratul preț se înțelege prețul stabilit prinlistele burseisau prin mercurialele locului unde contractul a fost încheiat sau, în lipsă, după a celui mai apropiat loc sau după orice fel de probe.
Concluzionând, atâta vreme cât părțile au stabilit, prin contract, elemente cu ajutorul cărora prețul să poată fi determinat, nu putem vorbi de inexistența acestuia.
Având în vedere cele reținute mai sus, în temeiul art.296 pr.civ. Curtea urmează să admită apelul, să schimbe în tot sentința atacată în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECID E:
Admite apelul formulat de apelanta AGENTIA DOMENIILOR STATULUI cu sediul în B,-, sector 1, împotriva sentinței comerciale nr.5662 din 17.04.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata ASOCIATIA AGRICOLĂ POȘTA cu sediul în Comuna Poșta, Județul
Schimbă în tot sentința atacată în sensul că respinge acțiunea ca nefondată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 17.10.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
dr.I
GREFIER,
-
Red.Jud. - 05.11.2008
Tehnored. - 07.11.2008
4 ex.
Fond: Tribunalul București - Secția VI- Comercială
Președinte -
Președinte:Rodica ZahariaJudecători:Rodica Zaharia, Iulia Manuela Cîrnu
