Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 49/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.49
Ședința publică din data de 27 martie 2009
PREȘEDINTE: Adrian Remus Ghiculescu
JUDECĂTOR 2: Valetina Gheorghe
Grefier - - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelurilor formulate de pârâtele- BANK SA, prin reprezentanții săi legali, cu sediul în B, sector 1, str. -. -, nr. 11 șiBANK (ROMÂNIA) SA,prin reprezentanții săi legali,cu sediul în B, sector 6, T, Clădirea, nr. 26 Z,. 1, împotriva sentinței nr. 1413 din 10 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău - Secția comercială și de contencios administrativ, în contradictoriu cu intimata reclamantă- SRL,prin reprezentanții săi legali,cu sediul în B, str. -, nr. 4, județul B și intimata pârâtă- SRL, prin reprezentanții săi legali, cu sediul în B, Cinema - incintă, județul
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 20 martie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru studiul actelor și lucrărilor dosarului și pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de astăzi, 27 martie 2009, când a pronunțat următoarea hotărâre:
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Buzău sub nr.2610/2008, creditoarea - SRL a solicitat în contradictoriu cu debitoarea - SRL și terții popriți - BANK SA - Sucursala B, - BANK (ROMANIA) SA, - BANK SA, - BANK SA și - SA pronunțarea unei sentințe prin care să se dispună validarea popririi înființate în favoarea sa de către executorul judecătoresc -.
Întrucât la termenul din 27.05.2008 creditoarea a invocat excepția nulității absolute a contractelor de garanție reală mobiliară nr.25/30.03.2007 încheiat între - BANK SA debitoarea - și respectiv a contractului de garanție mobiliară încheiat între - BANK ROMANIA SA, în baza disp. art.84 cod proc.civ Judecătoria Buzăua recalificat excepția invocată ca fiind un capăt de cerere și în baza disp. art.165 cod proc.civ. a disjuns capătul de cerere privind anularea celor două contracte de garanție mobiliară.
Pe rolul Tribunalului Buzău cauza a fost înregistrată sub nr.2593/2008.
Pârâta BANK ROMANIA a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nelegală și nefondată deoarece contractul a fost încheiat cu respectarea condițiilor prevăzute de codul civil cele ale codului comercial și ale titlului VI din Legea nr.99/1999 și cum nulitatea intervine numai în cazul când la încheierea actului juridic nu se respectă principiul validității în speța dedusă judecății acest lucru nu s-a dovedit.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta - BANK SA a susținut în esență că afirmația reclamantei conform căreia pot face obiectul unui contract de garanție reală mobiliară doar bunurile mobile menționate în art.6 alin.5 lit. b din Titlul VI al Legii nr.99/1999, este falsă întrucât art. 6 alin.1 al aceluiași Titlu stabilește că "se consideră cuprinse în domeniul de aplicare al prezentului Titlu, toate bunurile mobile, corporale sau necorporale.
S-a susținut că art.4 alin.1 lit.c din Titlu definește contul de depozit ca fiind depozit pe termen, depozit pe economii, la vedere, carnete de economii și alte conturi similare deschise la o bancă" și cum prin contractul de garanție reală mobiliară nr.25/30.03.2007 a fost individualizat numărul contului, cerințele art.16 din Titlul VI al Legii nr.99/1999 au fost îndeplinite.
Prin sentința nr.1413/10.12.2008 Tribunalul Buzăua admis acțiunea formulată de reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâții - SRL, - BANK SA și BANK ( ROMÂNIA ) SA și în consecință a constatat nulitatea absolută contractului de garanție reală mobiliară nr.25/30.03.2007 încheiat între - BANK și - precum și contractul de garanție reală mobiliară încheiat între - BANK și -.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că între debitoarea - SRL și pârâții - BANK SA B și - BANK SA - B au fost încheiate contractele de garanție mobiliară înscrise la Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare sub nr.2006--I-ZY și nr.2007---, iar în virtutea acestor contracte, deși în contul curent al debitoarei s-a anulat suma de 6395 lei, pârâta - BANK a comunicat instanței - Judecătoria Buzău că suma respectivă a fost încasată de aceasta, cele două contracte de garanție mobiliară având ca obiect contul curent al debitorului.
A reținut tribunalul că potrivit Ordinului BNR nr.1714.01.2008 Contul este contul deschis clienților băncii, destinat operațiunilor curente de încasări și plăți și, spre deosebire de acesta, Contul de Depozit este acel cont în care clientul băncii mobilizează disponibilitățile bănești pentru o perioadă de timp determinată. Legea nr.99/1999 permite ca numai conturile de depozit să facă obiectul contractelor de garanție reală mobiliară, în art.16 teza a II- stabilind că "dacă bunul afectat garanției constă într-o sumă de bani depusă într-un cont bancar, respectivul cont trebuie individualizat, de esența contractelor de garanție reală mobiliară fiind faptul că ele au ca obiect numai soldurile creditoare ale conturilor de depozit, depunerile de economii ori depozitele la termen".
Tribunalul a reținut că în speța de față contractele nu au un obiect legal și nici determinat, ele fiind încheiate prin încălcarea disp. art. 948 cod civil și ale Legii nr.99/1999 Titlul VI- art.6 alin.5 lit.b și art.4 lit. De altfel, Ordinul BNR nr.1/14.01.2008 emis în baza Ordinului guvernatorului BNR nr.5/2005, pentru aprobarea contabile conforme cu Directivele Europene, aplicabile instituțiilor de credit, enunță prin punctul 203, conținutul conturilor prevăzute de Planul de conturi pentru instituțiile de credit, excepție făcând conținutul conturilor prevăzute la pct.204 (între care se regăsește și contul curent).
Împotriva acestei sentințe au formulat apel pârâtele - BANK SA și BANK (ROMÂNIA) SA, criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
În apelul său, apelanta-pârâtă - BANK SA a susținut că instanța de fond a reținut în mod greșit faptul că nu există obiect determinat în contract, întrucât acesta îndeplinește dispozițiile art.948 pct.3 Cod civil, obiectul contractului reprezentând garanție reală mobiliară asupra tuturor soldurilor creditoare prezente și viitoare existente în conturile sale curente, deschise la unitățile Bank SA, conform contractului de garanție reală imobiliară nr.25/30.03.2007. In art.2.1. din contract sunt arătate exact conturile asupra cărora se constituie garanția reală mobiliară.
A precizat apelanta că a respectat dispozițiile art.16 din Titlul VI al Legii 99/1999 prin aceea că în contractul anterior menționat este individualizat numărul contului deschis pe numele - SRL la Bank SA - Sucursala
Arată apelanta că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile art.4 alin.1 lit.c și ale art.6 alin.5 lit.b din Titlul VI al Legii 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, reținând în mod eronat faptul că în contractul de garanție reală mobiliară nr.25/30.03.2007 există un obiect nelegal, motivând sentința și prin faptul că Legea nr.99/1999 permite ca doar conturile de depozit să facă obiectul contractelor de garanție reală mobiliară. Consideră apelanta că pot forma obiectul unui contract de garanție reală mobiliară toate bunurile mobile corporale și incorporale, de exemplu părți sociale, inclusiv sumele de bani existente în conturile curente ale unei persoane fizice sau juridice.
Susține apelanta și faptul că instanța de fond a interpretat în mod eronat Ordinul nr.5/2005, neținând cont de faptul că acesta se referă în realitate la conturile interne de contabilitate ale băncilor în care sunt evidențiate conturile clienților, și nu conturile clienților în sine, prevalând astfel, în speța de față, dispozițiile Titlului VI din Legea nr.99/1999 cu modificările ulterioare.
Prin urmare, consideră apelanta că instanța de fond, prin hotărârea sa, a înțeles greșit cauza dedusă judecății și a făcut o aplicare greșită a legii, interpretând greșit atât obiectul contractului de garanție reală mobiliară, cât și dispozițiile art.4 alin.1 lit.c coroborate cu art.6 alin.5 lit.b din Titlul VI al Legii nr.99/1999, considerând în mod nejustificat ca un cont de depozit la vedere nu este același lucru cu un cont curent.
Precizează apelanta că instanța de fond a ignorat faptul că dispozițiile Ordinului nr.5/2005 al BNR cu modificările ulterioare (în prezent abrogat) au aplicabilitate numai pentru întocmirea de către instituțiile de credit a situațiilor financiare și a înregistrărilor contabile. Nu a avut in vedere instanța de fond faptul că în materia garanțiilor reale mobiliare prevalează dispozițiile Titlului VI al Legii nr.99/1999 care, prin interpretarea teleologică a prevederilor sale, stabilesc că sumele aflate în conturile curente pot face obiectul unui contract de garanție reală mobiliară.
Solicită apelanta a se admite apelul, schimbarea în tot a sentinței apelate în sensul respingerii în tot a acțiunii reclamantei.
În apelul său, pârâta BANK (ROMÂNIA) SA, fosta, a criticat hotărârea instanței de fond pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, susținând că aflându-se într-o gravă eroare, instanța de fond a interpretat greșit atât actul juridic dedus judecății cât și probele administrate în cauză.
A precizat apelanta că, contractul de gaj înscris în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare sub nr.2006--1-YZ este legal întocmit în conformitate cu dispozițiile Codului civil, codului comercial și Titlului VI din Legea nr.99/1999. Conform legii (art.13 Titlul VI) garanția mobiliară este constituită pe baza unui contract de garanție, care trebuie să fie încheiat sub formă autentică sau materializat printr-un înscris sub semnătură privată, semnat de debitor și trebuie să descrie bunul, legea impunând obligația de a specifica în contract suma maximă a obligației garantate și durata derulării contractului de garanție, acesta putând avea ca obiect bunuri viitoare și chiar universalități de bunuri, toate aceste condiții de valabilitate fiind îndeplinite de actul a cărei nulitate a fost constatată de către Tribunalul Buzău.
Susține apelanta că Tribunalul Buzăua interpretat în mod eronat dispozițiile art.6 alin.5 lit.b din actul legislativ menționat, în accepțiunea instanței, noțiunea de depozit nefiind înțeleasă decât în sensul depozitelor la vedere or, pentru această sintagmă, legea este dispozitivă și explicitativă, descriind noțiunea în cadrul Art.4 din același titlu, Cont de depozit - depozit la termen, depozit de economii, la vedere, carnete de economii și alte conturi similare deschise la o bancă, contul curent fiind o formă a contului de depozit, calificat de legiuitor drept un depozit neregulat cu dobândă la vedere.
Precizează apelanta că din simpla invocare a ordinului BNR nr.1/14.01.2008 emis în baza Ordinului guvernatorului BNR nr.5/2005 nu se poate deduce dacă gajul este valabil sau nu, cu atât mai mult cu cât planul de conturi reglementează, pe de o parte înregistrările contabile din instituțiiule nebancare, iar pe de altă parte, măsuri financiare fiscale privind înființarea și funcționarea Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar. Renunțând la rolul său activ, tribunalul reia apărarea reclamantei cu privire la Ordinul BNR nr.1/14.01.2008 fără a verifica valabilitatea acestuia în raport cu data încheierii contractului de gaj.
Apreciază apelanta că instanța de fond a săvârșit o gravă eroare prin sancționarea cu nulitatea absolută a contractului de gaj nr.1/17.11.2006 în baza unui act normativ emis în 14.01.2008, susținând că debitorul în mod legal a putut garanta rambursarea creditului cu soldul creditor al unui cont bancar, potrivit normelor în vigoare la data emiterii sale - 17.11.2006, deoarece soldul creditor al unui cont bancar constituie un drept de creanță al titularului contului față de bancă. Această creanță, al cărui cuantum variază în permanență, sub influența creditărilor și a debitărilor, poate fi destinat ca garanție față de bancă pentru obligațiile titularului contului.
Solicită apelanta a se admite apelul, schimbarea în tot a sentinței atacate, în sensul respingerii cererii privind nulitatea absolută a contractului de gaj nr.1/17.11.2006 și înscris în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare sub nr.2006--1-ZY, ca nelegală și netemeinică.
Legal citate, intimatele nu au formulat întâmpinare, astfel cum prevăd dispozițiile art.289 alin.2 Cod procedură civilă.
În ședința publică din data de 20 martie 2009, Curtea a invocat din oficiu excepția tardivității apelului formulat de pârâta BANK (ROMÂNIA) SA și a pus în discuția părților această excepție.
Potrivit disp. art.284 alin.1 Cod procedură civilă, termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
În cauza de față, sentința nr.1413/10.12.2008 a Tribunalului Buzăua fost comunicată pârâtei BANK (ROMÂNIA) SA la data de 9 ianuarie 2009, fiind primită de funcționarul însărcinat cu primirea corespondenței, astfel cum rezultă din dovada de primire și procesul - verbal de predare, aflată la fila 83 dosar fond. Sub acest aspect, este lipsita de relevanta data la care apelanta-parata a inregistrat in registrul de intrari-iesiri comunicarea sentintei, termenul de apel incepand sa curga de la data inmanarii hotararii functionarului insarcinat cu primirea corespondentei.
Conform art.101 Cod procedură civilă, termenele se înțeleg pe zile libere, neintrând în socoteală nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârșit termenul.
În aceste condiții prima zi a termenului de declarare a apelului era 10.01.2009, iar ultima 25.01.2009, zi nelucrătoare, termen care, potrivit art.101 alin.5 Cod procedură civilă s-a prelungit până la sfârșitul primei zile de lucru următoare, respectiv, 26 ianuarie 2009.
Din actele dosarului se constată că apelul a fost depus la Oficiul poștal la data de 28 ianuarie 2009 și înregistrat la Tribunalul Buzău la data de 30 ianuarie 2009, deci peste termenul legal de declarare.
Pentru aceste considerente în temeiul art.137 Cod procedură civilă, Curtea va admite excepția tardivității apelului formulat de pârâta BANK (ROMÂNIA) SA și va respinge apelul ca tardiv declarat.
Referitor la apelul formulat de pârâta - BANK SA, Curtea, examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, dar și a dispozițiilor legale incidente în cauză, constată că acesta este fondat, urmând a-l admite pentru următoarele considerente:
Intre apelanta-pârâtă - BANK SA B si intimata - SRL B s-a încheiat contractul de garanție reală mobiliară nr. 25 din 30 martie 2007, înscris la Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare sub nr. 2007---.
Obiectul acestui contract îl constituie garanția reală mobiliară asupra soldurilor pozitive ale conturilor curente prezente si viitoare ale intimatei, deschise la toate unitățile Bank SA.
Contractul de garanție reală mobiliară este definit de art.14 din Legea nr.99/1999, Titlul VI, ca un contract prin care debitorul constituie o garanție reală asupra unui bun mobil, prin care asigură executarea unei obligații față de creditor. Obiectul unui asemenea contract este reglementat prin lege, art.6 instituind principiul potrivit căruia se consideră cuprinse în domeniul de aplicare al legii toate bunurile mobile corporale sau necorporale. Mai mult, art.18 din lege prevede posibilitatea constituirii unei garanții reale asupra unor bunuri viitoare.
Potrivit disp. art. 6 alin.5 din lege, intra sub incidenta legii soldurile creditoare ale conturilor de depozit, depunerile de economii ori depozitele la termen deschise la institutii bancare sau financiare.
Art.4 lit.c din lege defineste contul de depozit ca fiind depozitul pe termen, depozitul de economii, la vedere, carnete de economii si alte conturi similare deschise la o banca.
Contul curent este, potrivit Ordinului BNR nr.1/14.01.2008, acel cont deschis clienților băncii, destinat operațiunilor curente de încasări si plăți, cont care are, de regulă, sold creditor, sumele respective putând fi retrase de către titular in orice moment, fără preaviz.
Prin urmare, se observa că contul curent este un contract de depozit neregulat ce intră sub incidența art. 4 lit.c din Legea nr.99/1999, Titlul VI, soldul creditor al unui asemenea cont putând face obiectul, in condițiile art. 6 alin.5 din lege, al unui contract de garanție reală mobiliară.
Pe cale de consecinta, Curtea constata ca instanta de fond a facut o gresita interpretare a prevederilor art.4 lit.c si art. 6 alin.5 din Legea nr. 99/1999, Titlul VI si, respectiv, a dispozitiilor art. 948.civ. si, în temeiul disp. art. 296.proc.civ. va admite apelul si va schimba în parte sentinta, în sensul respingerii actiunii formulate in contradictoriu cu paratii - BANK SA si - SRL.
Curtea va mentine restul dispozitiilor sentintei cu privire la nulitatea absoluta a contractului de garantie reala mobiliara încheiat între intimata - SRL si apelanta- pârâta BANK (ROMÂNIA) SA, retinand faptul ca, desi situatia juridica a acestui contract este similara cu a contractului analizat anterior, nepromovarea caii de atac a apelului în termenul prevazut de lege conduce la solutia respingerii apelului ca tardiv formulat, fara a se putea intra in analiza fondului cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta- BANK SA,prin reprezentanții săi legali, cu sediul în B, sector 1, str. -. -, nr. 11 împotriva sentinței nr. 1413 din 10 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău - Secția comercială și de contencios administrativ, în contradictoriu cu intimata reclamantă - SRL, prin reprezentanții săi legali, cu sediul în B, str. -, nr. 4, județul B și intimata pârâtă- SRL,prin reprezentanții săi legali, cu sediul în B, Cinema - incintă, județul B și în consecință:
Schimbă în parte sentința nr. 1413 din 10 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău - Secția comercială și de contencios administrativ, în sensul respingerii acțiunii formulate în contradictoriu cu pârâții - Bank SA și - SRL.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Admite excepția tardivității apelului și respinge apelul declarat de- BANK (ROMÂNIA) SA,prin reprezentanții săi legali,cu sediul în B, sector 6, T, Clădirea, nr. 26 Z,. 1, împotriva sentinței nr. 1413 din 10 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău - Secția comercială și de contencios administrativ, ca tardiv declarat.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.03.2009.
Președinte, Judecător,
- - -
Grefier,
- -
Red.VG/CC
2 ex/24 aprilie 2009
f- - Tribunalul Buzău
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Adrian Remus GhiculescuJudecători:Adrian Remus Ghiculescu, Valetina Gheorghe
