Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 5/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R MÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 5/2009
Ședința publică de la 14 ianuarie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Floarea Tămaș
JUDECĂTOR 2: Axente Irinel Andrei
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare - pentru pronunțare - apelul declarat de către reclamanta - SRL împotriva sentinței comerciale nr. 1638/2008 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în contradictoriu cu intimat, și - IO. SRL, având ca obiect constatare nulitate act.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este legal timbrat.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 7 ianuarie 2009, în prezența reprezentanților părților litigante fiind consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 14 ianuarie 2009.
CURTEA:
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința nr.1638 pronunțată la în dosarul nr- al Tribunalul Comercial Cluja fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta - SRL împotriva pârâtei - Internațional SRL și intervenientului în interes propriu; obligată reclamanta la plata în favoarea pârâtei a sumei de 10.170 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel instanța a reținut în esență că raportat la probele administrate în cauză și la dispozițiile legale incidente în cauză reclamanta nu a făcut dovada niciunuia din cele trei motive de nulitate a contractului de partaj imobiliar și de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.765/29.06.2004. În acest context instanța a reținut că prețul stabilit potrivit convenției este cel consemnat ca valoare de inventar a imobilului; a fost acceptat de pârâtă, a fost reînscris în evidențele contabile și concretizat în condițiile achitării în parte potrivit ordinului de plată emis, iar în aceste situații și raportat la relațiile de rudenie prețul nu este unul neserios în măsură să atragă nulitatea invocată prin demersul promovat.
Cât privește cel de al doilea motiv de nulitate reține de asemenea instanța că nu este întemeiat deoarece raporturile dintre reclamantă, respectiv asociatul și mandatarul sunt guvernate de dispozițiile art.1535 civ.- fiind vorba de un mandat special - respectiv dispozițiile art.1536 civ. iar reclamanta nu a făcut dovada referitor la limitele mandatului special în ceea ce privește prețul de cumpărare stabilit prin contract și nici dovada ca mandatarul ar fi depășit limitele mandatului său.
Referitor la cel de al treilea motiv de nulitate reține instanța că nu este prezent în cauză deoarece ar fi trebuit să fie întrunită cerința art.1308 pct.2 civ. ori, în speță nu a cumpărat bunul, obiect al contractului pentru sine, cumpărător fiind pârâta.
Împotriva soluției menționate a declarat apel reclamanta, solicitând schimbarea hotărârii atacate în sensul de a se constata în principal nulitatea contractului de partaj imobiliar și vânzare-cumpărare autentificat sub nr.765/29.06.2004 cu privire la terenul și construcțiile situate în - înscrise în CF 2546 54-58/2/1/1; 54-58/2/2/1 și 60-82/2/1 și în subsidiar ar fi dispusă rezoluțiunea aceluiași contract, ambele situații cu consecința repunerii părților în situația anterioară încheierii acestora și rectificările de CF ce se impun urmare a revenirii în patrimoniul societății a bunurilor obiect al contractului.
În susținerea celor solicitate apelanta a arătat că prețul solicitat prin contract este de 630.369.152 lei inclusiv TVA însă în realitate prețul real așa cum rezultă din expertiza efectuată este de 1.118.600.000 lei vechi inclusiv TVA fapt ce demonstrează că prețul de vânzare este net inferior valorii de piață și în această situație de disproporție fiind vorba de un preț lezionar se relevă o cauză imorală de natură a atrage nulitatea absolută a convenției.
Tot astfel arată apelanta că în cauză nu poate fi justificată valoarea net inferioară a prețului imobilelor pe relațiile de rudenie și desocotire deoarece părțile convenției sunt două persoane juridice și nu există probe care să ateste o desocotire iar această situație indusă de intimată nu este reală.
Mai arată apelanta că în situația dată de realitate este evident că prețul din contract este un preț neserios, fictiv, neputându-se constitui ca și cauza obligației vânzătorului or în acest context este edificatoare declarația martorului vânzătoarei care afirmă că nu l-a interesat prețul trecut în contract fiind în relații bune, rude cu ambii.
Totodată arată apelanta că actul încheiat este lovit de nulitate în ceea ce privește calitatea persoanelor ce au semnat în numele societății vânzătoare. Astfel, sub acest aspect în dezvoltare arată apelanta că a semnat în numele vânzătoarei deși începând cu data de 24.06.2004 data hotărârii adunării generale a SRL și statutului reactualizat singurul asociat unic al reclamantei era și deci nu avea calitatea să semneze contractul. În același timp arată apelanta a activat ca mandatar al vânzătoarei cât și a cumpărătoarei apărând doar interesele firmei neglijând interesele vânzătoarei și dând astfel dovadă de rea credință de încălcare a interdicției legale constând în aceea că mandatarii nu pot cumpăra bunurile pentru care sunt mandatați să le vândă.
Pe de altă parte arată apelanta nu avea calitatea să semneze contractul în numele societății deoarece procura dată nu îi conferea calitatea de reprezentant al vânzătoarei reclamante, aceasta nu cuprindea ștampila societății și era dată de - persoană fizică și nu de către societate, iar pe de altă parte mandatarul a îndeplinit cu rea credință mandatul întrucât prin procura respectivă s-a prevăzut că se va putea vinde lotul nou format nr.1 fără a se specifica care este acela, însă din documentația tehnică întocmită de ing. lotul nr.1 revenea tocmai apelantei și în același timp deși în procură se prevedea că vânzarea se va face la prețul convenit de comun acord cu vânzătorul mandatarul a arătat că nu s-a convenit la nici un preț și că nu la interesat prețul trecut în contract.
Mai arată apelanta că nulitatea contractului este atrasă de aceea că actul contestat este lipsit de cauză și de faptul că lipsește hotărârea AGA a societății de înstrăinare a bunului.
În plus arată apelanta că un element important îl constituie recunoașterea că s-a achitat prețul în întregime prin semnarea actului ori în realitate prețul nu s-a achitat la momentul semnării în dosar existând indicii că plata s-a făcut ulterior și în orice caz nu s-a achitat integral prețul stipulat în contract.
În fine mai arată apelanta că raportul de expertiză este incomplet deoarece evaluează numai lotul 2 deși prin contract s-a vândut și cota de parte din terenul în suprafață de 416 mp aferent lotului trei.
Referitor la rezoluțiune apelanta arată că deși în contract se arată că prețul s-a achitat în întregime acesta fiind achitat parțial, în speță operează art.1021 civ. condiția rezolutorie fiind subînțeleasă în contractele sinalagmatice.
Răspunzând celor invocate prin întâmpinare intimata a solicitat respingerea apelului fundamentat pe aceea că instanța de fond a analizat corect motivele de nulitate invocate prin demersul introductiv în raport cu probele administrate; că în conformitate cu dispozițiile art.294/1 pr.civ. în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi. Astfel în dezvoltarea argumentelor aduse intimata arată că în conformitate cu dispozițiile art.1305 civ. prețul trebuie să fie serios. Or în contextul probator administrat prin care s-au dovedit raporturile de rudenie între părțile actului acestea fiind reprezentanții legali ai reclamantei și ai pârâtei - precum și contextului în care imobilul din litigiu a fost dobândit de reclamantă pe de o parte, iar pe de altă parte - reclamanta nu a probat faptul că s-ar fi stabilit alt preț de vânzare decât cel trecut în act, în documentele sale contabile fiind evidențiat bunul cu valoarea reprezentând prețul din contract - nu se poate stabili că prețul este un preț neserios care să atragă nulitatea absolută a contractului.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de nulitate arată intimata că raporturile dintre apelantă și sunt guvernate de dispozițiile art.1535 fiind vorba de un mandat special iar apelanta nu a făcut dovada care au fost limitele mandatarului special în ceea ce privește prețul după cum nici că mandatarul a depășit limitele mandatului său.
Pe de altă parte arată intimata executarea sau neexecutarea mandatului așa cum corect a reținut și prima instanță atrage răspunderea mandatarului față de societate și nicidecum nulitatea absolută a actului.
Tot astfel arată intimata că reținerile instanței referitor la cel de-al treilea motiv de nulitate sunt de asemenea corecte deoarece nu a dobândit bunul ce face obiectul contractului pentru sine pentru fi incidentă interdicția instituită de art.1308 alin.2 civ.
Referitor la lipsa cauzei actului respectiv lipsa contraprestației invocate ca motiv de nulitate de apelantă arată intimata nu pot fi primite fiind invocate pentru prima dată în apel. În același timp arată intimata trebuie observat faptul că în speță nu poate fi vorba de lipsa cauzei contractului câtă vreme însăși reclamanta apelantă pretinde că a existat preț - însă prețul stipulat este unul neserios or s-a analizat în raport cu probațiunea că prețul nu poate fi considerat neserios - în același timp neputându-se reține nici inexistența prețului.
Cât privește argumentele aduse de apelantă constând în lipsa hotărârii AGA, neachitarea prețului arată apelanta că nu pot fi primite întrucât sunt invocate pentru prima dată în apel.
În ceea ce privește raportul de expertiză arată intimata că acest motiv a fost invocat în apel și nu poate fi reținut inclusiv pentru faptul că în fața instanței de fond s-a dat termen pentru obiecțiuni la expertiză și atare demers nu a fost formulat de apelantă.
În fine referitor la cererea subsidiară arată intimata că nu poate fi primită câtă vreme o astfel de cerere nu a fost formulată prin acțiunea cu care instanța de fond a fost investită.
Examinând apelul declarat prin prisma actelor dosarului și a normelor juridice incidente, Curtea reține că acesta nu este întemeiat.
În acest sens se reține că la data de 29 iunie 2004 între apelanta Panasonic SRL și intimata International SRL s-a încheiat contractul autentificat sub nr.765 având ca obiect lotizarea imobilului situat în municipiul C-N, - A înscris în CF 2546 cu nr.topo 54-58/2/1/1; 54-58/2/2/1 și 60-82/2/1 compus din teren și spațiu de depozitare și respectiv vânzare potrivit planului de împărțeală și a documentației tehnice.
Prin actul încheiat urmare a lotizării prețul de înstrăinare a lotului către intimata International SRL s-a stabilit la suma de - lei inclusiv TVA pentru teren și suma de 409.360.000 lei inclusiv TVA pentru construcții.
Urmare a celor convenite au fost emise la 29.06.2004 de apelantă facturile aferente prețului de înstrăinare (40 dosar apel) iar apoi în baza acestor documente la 08.09.2004 intimata a emis ordinele de plată depuse la filele 14 și 15 dosar fond.
După emiterea facturilor și încasarea sumei ce face obiectul sumelor emise apelanta așa cum rezultă din bilanț, balanțe și situație mijloace fixe aferente anului 2004 apelanta a procedat la scoaterea din evidența contabilă a societății a activului înstrăinat (imobil - teren/construcții lotizat) în favoarea intimatei precum și la operarea în evidențe a prețului încasat în contabilitate.
Că s-a realizat o evidențiere, o scădere a activului și o înscriere prețului în evidențele apelantei rezultă și din notele depuse în condițiile solicitării instanței de apel în sensul precizării: cum erau menționate în evidențele apelantei reclamante activul rămas acesteia după realizarea partajului; la ce valoare a fost înregistrat activul după realizarea partajului; cum a fost operat în evidențe prețul încasat (42 dosar apel). Notele depuse relevă că " depozitul și terenul situat în C-N str. - - a fost scos din evidența societății la momentul la care s-a emis factura; la încasarea sumelor s-a stins obligația parțială pe care avea cumpărătorul întocmindu-se operațiunea contabilă".
Din actele de mai sus:, bilanț, situații mijloace fixe, facturi, ordine de plată, note se observă că prețul a fost stabilit la valoarea de inventar, că această valoare înscrisă în evidențele contabile a și fost scăzută după emiterea facturii, emitere ordine și încasare din evidențele apelantei, această valoare fiind acceptată. Ori, față de aceste împrejurări în mod corect se reține de prima instanță ca fiind pe deplin dovedit caracterul serios al prețului, chiar dacă acesta ar fi inferior prețului de piață al unor astfel de bunuri, caracterul serios al prețului existând chiar și situația în care prețul ar fi lezionar pentru vânzător, împrejurare nedovedită însă, din acte rezultând că valoarea cu care bunul a fost înregistrat în contabilitate este cea de inventar și consemnată în facturi. Dacă această valoare nu ar fi fost cea avută în vedere și considerată serioasă nu s-ar fi emis facturile, nu s-ar fi încasat prețul și nu s-ar fi evidențiat suma obiect al ordinelor emise și acceptate și nu s-ar fi făcut evidențierile în contabilitate și conturile clienți.
Desigur se susține de apelantă prin argumentele aduse prin demersul introductiv implicit că prețul nu ar fi real, ar fi unul fictiv. Această susținere nu poate fi reținută. Că prețul a fost real rezultă din emiterea actelor contabile și operarea evidențelor corespunzătoare cât și din împrejurarea că în urma emiterii ordinelor de plată s-a primit suma pentru vânzarea realizată, fiind acceptat astfel prețul la valoarea de inventar ca fiind real. Prin urmare față de cele rezultate din acte susținerile apelantei cu privire la motivele de nulitate invocate preț neserios, fictiv sunt nefondate și urmează fi respinse.
Nici susținerile apelantei referitor la nulitatea actului din perspectiva depășirii mandatului, a lipsei calității, a reprezentării și încălcării interdicției nu pot fi primite. Din probele administrate nu rezultă că s-ar fi depășit limitele mandatului acordat de către și nici că s-ar fi dobândit bunul pentru sine de către pentru a se reține incidența art.1308 alin.1 civ. În plus nu trebuie trecut neobservat că procura specială a fost dată de asociatul/ administrator în această calitate și nu de persoana fizică așa cum se susține. Împuternicirea a fost dată în contextul puterii decizionale de către persoana care avea în condițiile statutului calitatea de administrator și dreptul de a decide. Așa cum rezultă din procură împuternicirea a fost dată pentru partajare, lotizarea activului societății conform planului și documentației întocmite de ing. precum și pentru înstrăinarea lotului 1 cui îi va crede de cuviință iar aceste aspecte au fost consemnate în actul încheiat în fața notarului. Ori, în situația dată în care împuternicirea a provenit de la autoritatea îndreptățită respectiv administrator nu se poate susține că societatea apelantă nu ar fi avut reprezentare corespunzătoare.
Legat de aceasta se susține însă de apelantă că prin procură s-a avut în vedere anume lot dar că prin contractul încheiat s-ar fi depășit limitele date. Această susținere nu poate fi reținută deoarece prin actul evocat s-a specificat că partajarea se va face conform planului și documentației. Planul depus la dosar prevede două părți egale ceea ce duce la concluzia unei împărțiri în mod egal atât în privința terenului cât și a construcțiilor edificate indiferent de numărul parcelelor formate pe loturi. Faptul că s-au înscris în contract trei parcele nu presupune că s-au făcut și trei loturi și că acestea nu ar corespunde părților egale ce urmau a fi construite în două loturi conform mandatului. Loturile sunt două și egale dacă se are în vedere documentația de intabulare ce prevede că o parcelă în suprafață de 1500 mp cu construcția edificată pe aceasta revine apelantei; o parcelă în suprafață de 1548 mp cu construcția existentă pe aceasta revine intimatei International SRL iar suprafața de teren de 416 mp se împarte în cota de parte pentru ambele părți. Prin urmare în contextul echilibrarea loturilor așa cum rezultă din planul și documentația ce a stat la baza actului încheiat și al celor stabilite prin procură nu se poate susține că s-ar fi depășit limitele mandatului.
Pe de altă parte chiar dacă nu s-ar avea în vedere aspectele arătate ca rezultate din acte nu trebuie omis că executarea sau neexecutarea corespunzătoare a mandatului atrage răspunderea mandatarului față de mandat și nicidecum nulitatea actului.
Evident se susține de apelantă că nulitatea actului încheiat este dată de lipsa cauzei respectiv lipsa contraprestației cumpărătoarei, lipsa hotărârii AGA, de neachitarea prețului la semnarea actului și existența unui raport de expertiză incomplet. Cele relevate nu pot fi primite fiind incidente dispozițiile art. 294/1 pr.civ. Aspectele arătate sunt aspecte noi ce nu au fost supuse anterior examinării, anterior promovării apelului ca apoi în condițiile verificării să se aprecieze în ce măsură din această perspectivă reținerile primei instanțe ar fi netemeinice și nelegale.
Prin urmare față de cele arătate reținând că nu sunt motive neîntemeiate, Curtea în baza art.296 pr.civ. va da o soluție de respingere a apelului declarat.
Totodată în baza art.274 pr.civ. apelanta va fi obligată să achite intimatei cheltuieli de judecată ocazionate constând în onorariu avocat în sumă de 9520 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiat apelul declarat de către apelanta SRL în contradictoriu cu intimata IO. SRL, având ca obiect sentința comercială nr. 1638/2008 pronunțată de către Tribunalul Comercial Cluj în dosar nr- pe care o menține în întregime.
Obligă apelanta la plata sumei de 9520 Ron cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 14.01.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - --- - - -
Red./
4 ex./11.02.2009
Președinte:Floarea TămașJudecători:Floarea Tămaș, Axente Irinel Andrei
