Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 501/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Dosar nr- (Număr în format vechi 1628/2009)
DECIZIA COMERCIALĂ NR. 501
Ședința publică de la 27 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Rodica Zaharia
JUDECĂTOR 2: Iulia Manuela Cîrnu I-- -
GREFIER ---
Pe rol pronunțarea asupra apelului declarat de apelantul împotriva sentinței comerciale nr. 4531 din 19 martie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații, - SRL, - SA și CAMERA NOTARILOR PUBLICI DIN ROMÂNIA.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 20 noiembrie 2009 susținerile fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru astăzi 27 noiembrie 2009 când a hotărât următoarele:
CURTEA
Prin sentința comercială nr.4531/19.03.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără capacitate de folosință; a fost respinsă acțiunea formulată în contradictoriu cu ceilalți pârâți, - SRL, - SA și Camera Notarilor Publici din România, ca inadmisibilă, obligând reclamantul să achite pârâtei - SRL cheltuieli de judecată în valoare de 2300 lei.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut, în esență, următoarele:
La data introducerii acțiunii pârâtul era decedat, încetându-i capacitatea de folosință, astfel încât, pe cale de consecință, acțiunea a fost respinsă față de acest pârât.
În ceea ce privește admisibilitatea acțiunii promovate în contradictoriu cu ceilalți, tribunalul a reținut că cererea reclamantului urmărește constarea unei situații de fapt, respectiv a folosului săvârșit în întocmirea unor acte în formă autentică, și nu a existenței sau inexistenței unui drept, conform dispozițiilor art.111 pr.civ.
Împotriva acestei sentințe formulează apel reclamantul, solicitând desființarea hotărârii atacate, trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, admiterea apelului, respingerea excepției inadmisibilității, desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Motivele de apel invocate sunt, în esență, următoarele:
Apelantul susține că i-a încălcat dreptul de apărare, neacordându-i-se termen în vederea angajării unui avocat conform art.156 pr.civ.
Un alt motiv de apel se referă la faptul că instanța nu a ținut cont de cererea cu care a fost investită în ceea ce privește persoanele cu care a înțeles apelantul să se judece, inventând o nouă pârâtă, - SRL.
Apelantul critică hotărârea atacată și sub aspectul faptului că la ședința de judecată nu a participat reprezentantul parchetului de pe lângă Tribunalul București, conform art.184 pr.civ. De asemenea, instanța de fond nu a ținut seama de decizia nr.XV din 21.XI.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Apelantul susține că a investit instanța civilă cu o astfel de cerere deoarece acțiunea penală s-a prescris, fiind vorba de fapte penale săvârșite în anul 1993, fapte care au avut drept consecință transferarea dreptului de proprietate asupra spațiului comercial situat în B,. nr.7, sector 2, instanța civilă fiind sesizată în baza dispozițiilor art.184 pr.civ. și a deciziei XV din 21.XI.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Analizând actele dosarului, Curtea constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Referitor la primul motiv de apel, Curtea constată că apelantului nu i s-a încălcat dreptul la apărare, inclusiv dreptul la un proces echitabil, tribunalul respingând în mod întemeiat cererea acestuia pentru lipsă de apărare având în vedere faptul că dosarul se afla într-un nou ciclu procesual, fond după casare, și ținând cont și de vechimea acestuia.
Pe de altă parte, având în vedere data la care apelantul a primit citația pentru primul termen de judecată (3.02.2009) acesta avea suficient timp, mai bine de o lună, să-și angajeze avocat.
Potrivit art.156 pr.civ. cererea pentru lipsă de apărare trebuie să fie temeinic motivată, în speță apelantul neavând nici un asemenea motiv, astfel încât, în mod legal, tribunalul a respins cererea formulată de acesta.
Pe de altă parte, tribunalul a respectat disp. art.156 alin.2 pr.civ. amânând pronunțarea pentru depunerea de concluzii scrise, tocmai pentru faptul că cererea pentru lipsă de apărare fusese respinsă.
Referitor la introducerea în cauză a unei alte pârâte, Curtea constată că este vorba despre o eroare motivată întrucât în minuta sentinței este trecută pârâta cu denumirea sa corectă - - SRL.
Referitor la participarea procurorului în ședința de judecată, participare pe care apelantul o consideră ca fiind obligatorie în cauză, Curtea constată că potrivit art.45 alin.3 și 4.pr.civ. participarea procurorului este obligatorie în cazurile anume prevăzute de lege (în speță nefiind un asemenea caz), precum și în situația în care se apreciază că este necesar pentru apărarea ordinii de drept, a drepturilor și libertăților cetățenești, ceea ce, de asemenea nu este cazul, în speță fiind vorba despre un interes privat și nu despre unul de interes public.
Faptul că apelantul își întemeiază acțiunea pe dispozițiile art.184 pr.civ. nu atrage de drept participarea procurorului, această situație nefiind inclusă în cazurile prev. de art.45 pr.civ. dispoziții care reglementează participarea procurorului în litigiile civile.
Pe fondul cauzei, Curtea constată că în mod întemeiat acțiunea reclamantului prin care acesta a solicitat să se constate falsurile săvârșite de către pârâți cu ocazia încheierii contractului de vânzare-cumpărare din data de 23.06.1993, contract încheiat la., este inadmisibilă.
Cercetarea falsului de către instanța civilă în temeiul art.184 pr.civ. nu poate forma singură obiectul unei cereri principale și de sine stătătoare într-un litigiu civil, întrucât instanța civilă s-ar substitui instanței penale sub aspectul cercetării falsului.
Cercetarea falsului de către instanța civilă în condițiile art.184 pr.civ. este un mijloc de probă, adică mijlocul juridic de stabilire a existenței unui act sau fapt juridic și, prin aceasta, a dreptului subiectiv civil și a obligației civile. Obiectul probei îl constituie elementul de dovedit pentru a demonstra existența unui drept subiectiv și a obligației corelative.
În speță, prin încercarea de dovedire a folosului nu se tinde la dovedirea nici unui drept ori obligație, obiectul cererii constituindu- exclusiv administrarea unei dovezi, acțiune de altfel inadmisibilă.
Față de cele reținute mai sus, în temeiul art.296 pr.civ, Curtea urmează să respingă apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul cu domiciliul în B, str.-.-, nr.2,.2, sector 2 împotriva sentinței comerciale nr.4531 din 19 martie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații cu sediul în B, Lt., nr.8, -7,.1,.1,.5, sector 5, - SRL cu sediul în B,., nr.7,.109, sector 2, - SA cu sediul în B,. -, nr.42-44, sector 3 și CAMERA NOTARILOR PUBLICI DIN ROMÂNIA cu sediul în B, str.G-ral, nr.42A, sector 1.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 27.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
dr.I-
GREFIER,
-
Red.Jud.
Tehnored.
9 ex.
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială.
Președinte:
Președinte:Rodica ZahariaJudecători:Rodica Zaharia, Iulia Manuela Cîrnu
