Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 52/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA Nr. 52
Ședința publică de la 11 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mona Gabriela Ciopraga
JUDECĂTOR 2: Morina Napa
Grefier - -
La ordine a venit în pronunțare apelurile promovate de apelanta - pârâtăLși de apelantul - intervenient,împotriva sentinței civile nr. 1422 din 22.11.2007, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- precum și împotriva încheierii din 27 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 04 2008.
CURTEA
-DELIBERÂND-
Asupra apelurilor comerciale de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- la Tribunalul Bacău reclamanta -, prin, a chemat în judecată pârâta O și Oficiul Registrului Comerțului pe lângă Tribunalul Bacău în contradictoriu cu care a solicitat următoarele: constatarea nulității absolute a tuturor actelor adiționale având ca bază hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Asociaților din data de 05.10.1996, în mod special nulitatea absolută a actului adițional la statutul autentificat sub nr. 2135 din data de 13.07.1998 de către notar; constatarea nulității absolute a actului adițional la actul constitutiv al societății înregistrat sub nr. 7089 din data de 10.12.2004 potrivit principiuluiresoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis; radierea mențiunilor făcute la registrul comerțului în baza acestor acte adiționale.
Pentru termenul din 3.05.2007 a formulat cerere de intervenție în interes propriu, cerere prin care a solicitat respingerea acțiunii. În motivarea cererii intervenientul a invocat dispozițiile art. 204 din Legea nr. 31/1990, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 441/2006 și a susținut că reclamanta, care este terț față de societate, nu are calitatea de a solicita anularea actelor arătate prin acțiune.
La termenul din 21.05.2007 reclamanta a formulat precizări cu privire la capătul de cerere referitor la radierea mențiunilor din registrul comerțului. Astfel, a solicitat ca, în baza constatării absolute a actelor adiționale, să se dispună radierea următoarelor mențiuni: mențiunea nr. 9906/10.12.2001 constând în modificări conform actului adițional nr. 2135/13.07.1998, înscrisă în baza încheierii nr. 3261/3.09.1998 și menținea nr. 34440/10.12.2004 constând în modificări în baza actului adițional nr. 7089/10.12.2004, înscrisă în baza încheieri nr. 7791/13.12.2004.
Prin întâmpinarea depusă la termenul din 24.05.2007 pârâta a invocat următoarele excepții: inadmisibilitatea acțiunii, în temeiul art. 177 și art. 187 alin. 2 din Legea nr. 31/1990; autoritatea de lucru judecat, în raport de încheierea prin care judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bacăua dispus menționarea actului adițional nr. 2135/1998.
Prin sentința civilă nr. 1422 din 22.11.2007 Tribunalul Bacăua admis acțiunea, astfel cum a fost precizată și, în consecință: a constat nulitatea absolută a actului adițional nr.7089/10.12.2004; a dispus radierea mențiunilor efectuate la Registrul Comerțului B în baza acestor acte; a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 442 lei cheltuieli de judecată; a respins cererea de intervenție formulată de intervenient; a respins excepțiile pârâtei.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
a fost înmatriculată în Registrul Comerțului sub nr. J-. La constituire societatea a avut un număr de trei asociați însă la data de 24.08.1994, a decedat asociatul rămânând ca unică moștenitoare minora - așa cum rezultă și din certificatul de moștenitor nr.306/20.11.1996. Prin dispoziția de instituire a tutelei nr. 867/21.10.1996 a fost numit al minorei bunicul matern, iar prin sentința civilă nr. 442/17.07.1997 pronunțată de Tribunalul Bacău acesta a fost autorizat să continue în interesul minorei, comerțul început de autorii acesteia.
Ceilalți asociați și au hotărât, la data de 25.09.1996, să continue activitatea societății fără moștenitori și în acest sens să modifice actele ale societății și să convoace o nouă Adunare Generală pentru data de 5.10.1996. La data de 5.10.1996 cei doi asociați s-au constituit în adunare generală și au hotărât din nou continuarea activității fără moștenitorii defunctului, modificarea contractului de societate și a statutului
Prin sentința civilă nr. 122/8.03.2001, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 44/A/4.04.200, s-a constatat nulitatea absolută a hotărârii Adunării Generale Extraordinare a Asociaților O din 5.10.1996.
În baza procesului-verbal al Adunării Generale Extraordinare a Asociaților O din 5.10.1996, cei doi asociați au încheiat actul adițional la statutul societății comerciale stabilind capitalul social și numărul părților sociale. Actul adițional nr. 2135/13.07.1998 a fost încheiat în baza hotărârii Adunării generale Extraordinare a Asociaților din 5.10.1996.
Cei doi asociați au mai încheiat și la data de 10.12.2004 actul adițional la actul constitutiv al nr. 7089 prin care s-a dispus retragerea asociatului și cesionarea părților sociale asociatului cu drepturi depline.
Hotărârea a fost anulată prin decizia instanțelor judecătorești, iar actul adițional nr. 7089/10.12.2004, de asemenea, a fost încheiat cu nerespectarea dispozițiilor Legii nr.31/1990 privind convocarea minorei prin le său care și-a dat acceptul pentru continuarea activității de comerț în calitate de asociat.
Se constată a fi îndeplinite cerințele art. 25 alin. 1 din Legea nr. 26/1996, astfel cum a fost modificată prin art. VIII pct. 23 din Legea nr. 161/2001 existența hotărârii judecătorești irevocabile de contestare a nulității absolute a hotărârii Adunării Generale Extraordinare a Asociaților O din 5.10.1996 și prejudicierea reclamantei.
Cererea de intervenție formulată de asociatul este neîntemeiată și va fi respinsă.
De asemenea, vor fi respinse și excepția inadmisibilității acțiunii și a puterii de lucru judecat întrucât o încheiere a judecătorului delegat pronunțată într-o procedură necontencioasă nu are putere de lucru judecat.
La data de 18.02.2008 reclamanta a formulat o cerere de completare a sentinței civile nr. 1422/22.11.2007 și a solicitat, în temeiul art. 2812din Codul d e procedură civilă, completarea dispozitivului sentinței cu privire la constatarea nulității actului adițional nr. 2135/13.07.1998.
Prin încheierea pronunțată la data de 27.03.2008 Tribunalul Bacău, în temeiul art. 281 din Codul d e procedură civilă, a admis cererea dispunând îndreptarea erorii materiale, în sensul completării,Constată nulitatea absolută a actului adițional nr. 2135/13.07.1998 și a actului adițional nr. 7089/10.12.2004". Nulitatea celor două acte fusese constată prin minuta întocmită de judecător, dar mențiunile minutei nu au fost integral preluate în dispozitivul hotărârii redactate.
În termen legal atât împotriva sentinței civile nr. 1422/22.11.2007, cât și împotriva încheierii din 27.03.2008, pârâta, prin asociatul și intervenientul au formulat recurs.
Înmotivarea recursuluiîndreptat împotriva sentinței, recurenții au susținut următoarele:
1. Instanța a încălcat atât drepturile constituționale privind libertatea de asociere, cât și convenția Europeană a Drepturilor Omului întrucât a obligat un fost asociat să revină, respectiv să se asocieze în societate și a exclus un alt asociat, fără să precizeze ce se întâmplă cu prețul cesiunii, ceea ce echivalează cu o expropriere. În C mai rău caz, instanța putea să anuleze parțial cesiunea pentru părțile sociale pe care le pretinde reclamanta - dacă acest lucru ar fi fost cerut, iar reclamanta ar fi demonstrat dreptul și întinderea acestuia - ori să respingă ca inadmisibilă cererea de anulare.
În privința hotărârii din 5.09.1996 instanța ar fi trebuit să observe că nu există nulitate absolută, ci o nulitate relativă în raport de motivul invocat de reclamantă, respectiv sentința de anulare a hotărârii AGA din 5.09.1996 pronunțată de instanță la data de 8.03.2001 și definitivă la data de 4.04.2005. Procesul a fost soluționat fără citarea asociatului, noul acționar căruia, în condițiile date, hotărârea nu îi este opozabilă.
Actele adiționale anulate nu au nicio legătură directă cu hotărârea AGA fiind valabil încheiate raportat la actele societății atunci valabile și la prevederile Legii nr. 31/1990.
2. Hotărârea nu poate produce efectele juridice în vederea cărora a fost pronunțată. Raportat la părțile participante este de observat că în prezenta cauză nu au fost citați asociații și care, prin hotărârea pronunțată, redevine asociat al societății. Pe de altă parte, calitatea de parte i s-a recunoscut fostului asociat, care deși nu mai era asociat, a fost citat în toate fazele procesuale privind anularea hotărârii AGA din 5.09.1996, dar nu a fost citat asociatul existent. În aceste condiții nulitatea hotărârii din 5.09.1996 are caracter relativ și nu putea fi invocată față de asociatul, așa cum sentința pronunțată nu poate să producă efecte față de asociații și.
3. Dreptul de a cere anularea actelor adiționale din 13.07.1998 și 10.12.2004 s-a prescris, în cauză operând nu numai prescripția specială prevăzută de art. 196 din Legea nr. 31/1990 și prescripția prevăzută de art. 6 din Legea nr. 26/1990, dar și prescripția generală de 3 ani.
În motivarea recursului împotriva încheierii din 27.03.2008, cei doi recurenți au arătat următoarele:
1. Hotărârea tribunalului încalcă însăși interesul reclamantei, ducând la desființarea societății, respectiv diminuarea capitalului social sub limita obligatorie prevăzută de lege și lipsirea societății de un sediu. În acest fel soluția pronunțată intră în conflict flagrant cu dispozițiile cuprinse în Legea nr. 31/1990 care sancționează o societate fără sediu și capital social minim cu dizolvarea și radierea. Pentru aceste motive cererea de îndreptare a erorii material este lipsită de interes.
2. Hotărârea este inopozabilă asociaților. Prin anularea actului adițional nr. 2135/13.07.1998 instanța a omis să precizeze ce se întâmplă cu sumele care au constituit aport întrucât unul dintre asociații care au constituit acest aport nu a fost parte în proces - și - iar sediul social al societății este schimbat din O în
Prin anularea celui de-al doilea act adițional instanța a încălcat drepturile constituționale privind dreptul de asociere și Convenția Europeană a Drepturilor Omului întrucât a obligat un fost asociat să revină, respectiv să se asocieze în societate și a exclus un alt asociat, fără să precizeze ce se întâmplă cu prețul cesiunii, ceea ce echivalează cu o expropriere. În C mai rău caz, instanța putea să anuleze parțial cesiunea pentru părțile sociale pe care le pretinde reclamanta - dacă acest lucru ar fi fost cerut, iar reclamanta ar fi demonstrat dreptul și întinderea acestuia - ori să respingă ca inadmisibilă cererea de anulare.
3. În privința hotărârii din 5.09.1996 instanța ar fi trebuit să observe că nu există nulitate absolută, ci o nulitate relativă în raport de motivul invocat de reclamantă, respectiv sentința de anulare a hotărârii AGA din 5.09.1996 pronunțată de instanță la data de 8.03.2001 și definitivă la data de 4.04.2005. Procesul a fost soluționat fără citarea asociatului, noul acționar căruia, în condițiile date, hotărârea nu îi este opozabilă.
Actele adiționale anulate nu au nicio legătură directă cu hotărârea AGA fiind valabil încheiate raportat la actele societății atunci valabile și la prevederile Legii nr. 31/1990.
4. Hotărârea nu poate produce efectele juridice în vederea cărora a fost pronunțată. Raportat la părțile participante este de observat că în prezenta cauză nu au fost citați asociații și care, prin hotărârea pronunțată, redevine asociat al societății. Pe de altă parte, calitatea de parte i s-a recunoscut fostului asociat, care deși nu mai era asociat, a fost citat în toate fazele procesuale privind anularea hotărârii AGA din 5.09.1996, dar nu a fost citat asociatul existent. În aceste condiții nulitatea hotărârii din 5.09.1996 are caracter relativ și nu putea fi invocată față de asociatul, așa cum sentința pronunțată nu poate să producă efecte față de asociații și.
5. Dreptul de a cere anularea actelor adiționale din 13.07.1998 și 10.12.2004 s-a prescris, în cauză operând nu numai prescripția specială prevăzută de art. 196 din Legea nr. 31/1990 și prescripția prevăzută de art. 6 din Legea nr. 26/1990, dar și prescripția generală de 3 ani.
Prin soluția pronunțată, instanța nu a remediat o situație de drept, ci a compromis în mod absolut atât interesele reclamantei, cât și interesele actualilor și foștilor asociați, precum și interesele societății, a încălcat atât normele interne și internaționale.
Prinîntâmpinare, reclamanta - a invocat următoarele excepții:
- lipsa semnăturii necesare promovării recursului de către;
- lipsa calității de reprezentant a persoanei care a semnat recursul în numele societății, dar și lipsa calității de reprezentant a persoanei mandatate să reprezinte societatea în fața instanței de judecată;
- recursul formulat de intervenient este neavenit atâta timp cât recursul societății nu poate fi primit întrucât este semnat de persoane care nu au calitatea de a angaja și reprezenta societatea în fața instanțelor judecătorești.
La termenul din 12.06.2008, Curtea de APEL BACĂUa pus în discuțienatura căii de atac. Ținând seama de faptul că obiectul cauzei nu se circumscrie situațiilor de excepție în care calea de atac a apelului este suprimată, prin încheierea pronunțată la data de 12.06.2008, instanța a calificat calea de atac ca fiind apel.
Prin încheierea din 4.09.2008, în cadrul dezbaterilor asupra fostului cauzei, instanța a soluționat o parte dintre excepțiile invocate prin întâmpinare, după cum urmează:
În ceea ce privește excepția lipsei semnăturii, instanța a constatat că apelul poartă semnătura ambelor părți: a societății, pentru care a semnat, care a arătat în cererea de apel că este reprezentantul societății, și a intervenientului.
În temeiul art. 127 coroborat cu art. 133 Cod procedură civilă, instanța a respins excepția lipsei semnăturii. Pe cale de consecință, dar ținând seama și de dispozițiile art. 56 Cod procedură civilă, nu a reținut nici faptul că apelul formulat de intervenient este neavenit, astfel cum a invocat intimata-reclamantă prin întâmpinare.
Referitor la calitatea persoanei care a semnat în numele societății apelante, instanța a constatat că este o chestiune ce se impune a fi unită cu fondul cauzei.
Examinând excepția lipsei dovezii calității de reprezentant și apelurile formulate,curtea de apelconstată următoarele:
În fapt,
O s-a constituit în anul 1994 din trei asociați: (cu 27 părți sociale), (cu 27 părți sociale) și (cu 6 părți sociale). După decesul, la data de 24.08.1996, a asociatului, contrar dispozițiilor statutare, ceilalți doi asociați au hotărât că nu pot continua activitatea societății împreună cu moștenitorii asociatului decedat și au hotărât modificarea contractului de societate și a statutului, în sensul continuării activității numai cu cei doi asociați. Această hotărâre a fost luată de cei doi asociați în adunarea generală extraordinară din 5.10.1996.
Prin sentința civilă nr. 122 din 122 din 8.03.2001 Tribunalul Vranceaa constatat nulitatea absolută a acestei hotărâri a adunării generale extraordinare. Sentința a devenit definitivă prin decizia civilă nr. 44 din 4.04.2005 a Curții de Apel Galați și irevocabilă prin decizia nr. 5595 din 22.11.2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Totodată, hotărârea din 5.10.1996 a fost anulată și prin sentința civilă nr. 23din 11.09.2003, sentință care a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, nr. 269/26.01.2004.
Prin actul adițional autentificat sub nr. 2135/13.07.1998 - datîn bazacertificatului de deces a asociatului, ahotărârilor adunării generale extraordinare din 25.09.1996 și din 5.10.1996,a raportului de expertiză contabilă efectuat la data de 31.01.1997 și a situației privind depozitele efectuate pe numele minorei - asociații și au hotărât efectuarea următoarelor modificări: sediul social al a fost stabilit în O,- și înființarea a trei puncte de lucru; este constituită din asociații și; are ca domeniu de activitate producția, iar ca obiect principal de activitate fabricarea produselor de panificație și patiserie; capitalul social se majorează de la 600.000 rol la 2.000.000 rol, divizat în 20 de părți sociale: 16 părți sociale ale asociatului și 4 părți sociale asociatului.
Prin C de-al doilea act contestat - actul adițional nr. 7089/10.12.2004 - asociații și au hotărât cooptarea în societate, ca asociat cu drepturi depline, a lui (tatăl asociatului ) și retragerea din societate a asociatului; prin același act a fost prelungit mandatul administratorului unic, până la data de 31.12.2006. Mențiunile din acest act adițional au fost înregistrate în registrul comerțului, în baza încheierii judecătorului delegat nr. 7791/13.12.2004.
În ceea ce privește excepția lipsei dovezii calității de reprezentantcurtea de apel constată următoarele:
Ca reglementare generală, persoana care reprezintă societatea în relațiile cu terții este administratorul societății, activitatea acestuia fiind guvernată de regulile de drept comun din materia mandatului și de regulile specifice cuprinse în Legea nr. 31/1990, astfel cum se dispune prin art. 72 din Legea nr. 31/1990, iar potrivit art. 75 teza I din aceeași lege - aplicabil și în cazul societăților cu răspundere limitată, în temeiul art. 197 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 - dreptul de a reprezenta societatea aparține fiecărui administrator.
În cauză, ultimul administrator desemnat al (chiar dacă printr-un act a cărui valabilitate face obiectul prezentului litigiu) este. Având în vedere această împrejurare instanța nu va putea primi excepția lipsei dovezii calității de reprezentant, chiar în condițiile în care mandatul acestuia a expirat la data de 31.12.2006. Faptul că nu a fost desemnat un alt administrator, unit cu faptul că asociatul a semnat apelul alături de, iar celălalt asociat - reclamanta - nu putea semna apelul (având interese contrare primilor doi asociați) constituie elemente de natură a sprijini concluzia anterioară; altfel, ar însemna nu numai că societății - care nu are desemnat în mod legal un administrator în prezent - i s-ar refuza dreptul de a ataca o hotărâre judecătorească pe care o consideră nelegală, dar și că reclamanta s-a judecat la instanța de fond cu o societate care nu putea fi reprezentată.
În ceea ce privește motivele de apel- care sunt parțial comune în privința ambelor hotărâri apelate - curtea de apel constată următoarele:
▪ Dreptul de asociere consacrat constituțional prin art. 40 este un drept social-politic, care face parte din categoria libertăților de opinie. Asociațiile care sunt rezultatul exercitării acestui drept au caracter de drept public și nu au scopuri lucrative (asocierea în partide politice, în sindicate, în patronate și alte asemenea forme de asociere). Prin urmare, asemenea asociații sunt distincte de societățile comerciale care sunt rezultatul unor contracte de societate.
Dispozițiile art. 11 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale au același sens ca dispozițiile constituționale, astfel că nu sunt aplicabile în cauză.
În privința libertății de asociere la constituirea este de observat că o primă încălcare (sancționată de instanțe cu nulitatea) a fost săvârșită de asociații și atunci când, prin hotărârea adunării generale extraordinare din 5.10.1996, s-au dezis de ceea ce hotărâseră la încheierea contractului de societate și a statutului, respectiv de clauza de continuitate cu moștenitorii, clauză care are caracter obligatoriu între asociați și care are ca efect faptul că moștenitorii care acceptă succesiunea devin automat și asociați în cadrul societăți comerciale.
▪ În condițiile în care, prin sentința civilă nr. 122/2001, Tribunalul Vranceaa constatat nulitatea absolută a hotărârii adunării generale extraordinare din 5.10.1996, susținerea apelanților că nu există nulitate absolută nu poate fi reținută fără a încălca flagrant autoritatea de lucru judecat.
Pe lângă faptul că apelantul nu era încă asociat al la data pronunțării hotărârii de constatare a nulității, este de reținut că asociații nici nu trebuiau să fie citați în nume propriu; anularea ori constatarea nulității unei hotărâri a adunării generale poate fi cerută de un asociat (sau de un terț) care cheamă în judecată societatea comercială, iar nu pe asociații ei, (care pot fi în număr mult mai M). Astfel, sentința civilă nr. 122/2001 este opozabilă, iar asociații ei, indiferent de modalitatea în care au dobândit această calitate, sunt ținuți aor especta.
▪ Primul act adițional contestat în cauză (2135/13.07.1998) este dat - în mod nemijlocit - în baza hotărârii adunării generale extraordinare din 5.10.1996, constituind mijlocul prin care actul constitutiv al societății a suferit modificări; acest aspect rezultă din însăși conținutul actului constitutiv. Ceea ce au hotărât asociații și la data de 5.10.1996 cu privire la asociați s-a concretizat în acest act adițional. Prin urmare, principiulresoluto jure dantis, resolvitur jus accipientiseste pe deplin aplicabil.
C de-al doilea act este în egală măsură sancționabil cu nulitatea absolută atât ca efect al principiului enunțat, cât și pentru că este rezultatul voinței doar a doi dintre cei trei asociați ai L, acești doi asociați nu puteau să hotărască valabil modificarea statutului și a contractului de societate decât cu unanimitate de voturi, astfel cum s-a hotărât prin statutul - capitolul VII, art. 1 teza I - dar nici cu privire la transmiterea părților sociale către persoane din afara societății - capitolul IV, art. 6 din statut.
Practic, din momentul în care asociații și au hotărât să continue activitatea societății fără asociatul căruia i s-a transmis această calitate prin succesiune, actele prin care au modificat contractul de societate și statutul sunt anulabile.
▪ Hotărârea apelată nu va determina în mod automat desființarea societății, astfel cum susțin apelanții. În temeiul acestei hotărâri, precum și a hotărârilor judecătorești anterioare prin care s-a desființat hotărârea adunării generale extraordinare din 5.10.1996, asociații statutari ai societății se vor putea întruni pentru a hotărî cu privire la sediul social și la majorarea capitalului social. În context este de reținut că sediul social inițial al - din B,-,. 5 - a devenit domiciliul asociatului retras, (astfel cum rezultă din mențiunile înregistrate în registrul comerțului și din datele înscrise în actul adițional nr. 2135/13.07.1998).
▪ Astfel cum s-a mai reținut, nu se impunea citarea în cauză nici a actualilor, nici a foștilor asociați, procesul declanșat de reclamantă desfășurându-se în contradictoriu cu societatea, reprezentată prin asociatul. Atâta timp cât nu s-a solicitat anularea contractului de cesiune (dacă un astfel de contract a fost încheiat) dintre și nu se impunea citarea în cauză a asociaților care au fost părți în raportul de drept material născut în baza contractului de cesiune.
▪ Având în vedere că nulitatea are caracter absolut - adică același caracter pe care l-a avut și actul inițial, primar (hotărârea din 5.10.1996) - dreptul la acțiune este imprescriptibil potrivit art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990.
Față de cele ce preced, curtea de apel constată că nu există motive de schimbare a hotărârii apelate, astfel că, în temeiul art. 296 din Codul d e procedură civilă, o va păstra.
În temeiul art. 274 din Codul d e procedură civilă apelanții vor fi ținuți a suporta cheltuielile de judecată avansate de reclamantă, reprezentând onorariu avocatului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția lipsei calității de reprezentant invocată de intimata -reclamantă.
Respinge, ca nefondate, apelurile comerciale promovate de apelanta - pârâtăLcu sediul în O,-, județul B - prin asociatul și apelantul - intervenient cu domiciliul în B,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 1422 din 22.11.2007 și încheierii din 27 martie 2008, ambele pronunțate de Tribunalul Bacău în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata - reclamantă - cu domiciliul în B, str. 9 -. 35,. D,. 6, județul B, asistată de le cu domiciliul în G, str. - nr. 3 -. 2,. 83, județul G și reședința în B, str. 9 -. 35,. D,. 6, județul B și cu intimatul-pârâtOFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BACĂUcu sediul în B, str. - C M nr. 28, județul
Obligă apelanții să plătească intimatei - reclamante suma de 600 lei, cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 11.09.2008.
Președinte, - - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. -
Red.
7 ex. 29 sept. 2008
Președinte:Mona Gabriela CiopragaJudecători:Mona Gabriela Ciopraga, Morina Napa
