Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 520/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Număr în format vechi 1195/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.520
Ședința publică de la 30.11.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Speranța Cornea
JUDECĂTOR 2: Elisabeta Roșu
Grefier - -
**************
Pe rol pronunțarea asupra apelului formulat de apelantul, în contradictoriu cu intimatele - SA, și - GENERAL IMPORT EXPOPRT, împotriva sentinței comerciale nr.1593/2007, pronunțată de Tribunalul Bihor - Secția Comercială, în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la data de 9.11.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea la 16.11.2009, apoi la 23.11.2009 și apoi la 30.11.2009, când a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra apelului de față:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor la data de 3.07.2007 sub nr. -, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții - SA, și - GENERAL IMPORT EXPORT (- ), solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună anularea contractului de cesiune de părți sociale încheiat la data de 12.06.2007 și, pe cale de consecință, repunerea părților în situația anterioară.
La data de 6.09.2007 reclamanta a depus "precizare de acțiune" (filele 41-42 dosar nr. 3047/2004), arătând că solicită ca instanța să pronunțe o hotărâre prin care să constate nulitatea contractului de cesiune de părți sociale încheiat la data de 12.06.2007.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că între pârâta - SA, în calitate de cedent, și pârâtul, în calitate de cesionar, s-a încheiat la data de 12.06.2007 contractul de cesiune de părți sociale prin care s-au transferat la cesionar un număr de 4000 părți sociale emise de, reprezentând 5% din capitalul social al, pentru prețul de 19 mil. lei (RON), cesiunea fiind înregistrată în Registrul Comerțului B în data de 15.06.2007.
Încheierea contractului de cesiune este nelegală, a susținut reclamantul, deoarece încalcă în mod flagrant prevederile statutare, respectiv prevederile articolului 16 din statutul, care reglementează condițiile și procedura efectuării unei cesiuni de părți sociale, obligând asociații să notifice atât societății, cât și celorlalți asociați, intenția de cesionare.
De asemenea, prevederile statutare menționate condiționează efectuarea cesiunii de părți sociale de acordul adunării generale a asociaților, dat fiind puternicul caracter intuitu personale al actului constitutiv al societății.
În al doilea rând, a arătat reclamantul, prin contractul de cesiune incriminat a fost modificat actul constitutiv al cu încălcarea dispozițiilor legale și statutare care obligă la o asemenea modificare a actului constitutiv (modificare de capital cu participație străină, retragere din societate a unui asociat, majorare aport capital) numai prin hotărârea AGA luată cu votul unanim al asociaților.
În acest sens, chiar referentul Registrului Comerțului a întocmit o "notă de observație" prin care reclama faptul că cererea de înregistrare a mențiunii nu are anexată hotărârea AGA, actul adițional de modificare și actul constitutiv în forma actualizată prevăzută de articolul 204 alineat 4 din Legea nr.31/1990.
În al treilea rând, contractul de cesiune incriminat modifică fundamental structura inițială a participațiunii la capitalul social al, ajungându-se la o ruptură a echilibrului contractului de societate astfel cum a fost încheiat între cei trei asociați inițiali ai, ca urmare a intenției pârâtului de acapara controlul, în urma cesiunii aceasta deținând 52,5% din părțile sociale emise de societate, ceea ce îi conferă o marjă de control asupra societății, aceasta reprezentând o cauză ilicită prohibită de articolul 968 cod civil și sancționată de lege cu nulitatea absolută a contractului de cesiune.
A mai arătat reclamantul că, practic, ne aflăm în prezența unei donații deghizate, nulă absolut fie pentru că nu îmbracă forma autentică, fie pentru că este fondată pe o cauză ilicită, în sensul că prețul contractului, stabilit la suma de 19 mil. lei, se achită în două tranșe, dintre care suma de 100.000 lei în termen de 30 de zile de la semnarea contractului, iar restul în termen de 36 de luni (3 ani) de la semnarea contractului, pârâtul dobândind părțile sociale fără să plătească nici un, nefiind prevăzută nici o sancțiune în contractul de cesiune pentru neplata prețului la cele două rate scadente.
Contractul de cesiune este nul și pentru că pârâta - nu și-a exprimat, practic, consimțământul numitul, reprezentat permanent al -, neavând calitatea de reprezentant legal al deoarece - este revocată din funcția de administrator unic al și, pe de altă parte, - este o societate deținută în proporție de 100% de pârâtul (un procent fictiv de 1% fiind deținut de soția acestuia) ceea ce înseamnă că suntem în prezența unui contract cu sine însuși, a mai arătat reclamantul.
Era necesar ca pentru efectuarea cesiunii de părți sociale deținute de - SA la, -, în calitate de mandatar al - SA, să fi fost mandatată de către - SA să vândă participațiile societății, în absența mandatului operațiunea fiind nulă.
A mai reținut reclamantul că interesele sale de acționar al - au fost fraudate prin încheierea contractului de cesiune, bunurile ieșind din patrimoniul societății fără un echivalent, ceea ce face ca profitul său de acționar să fie diminuat după cum au fost fraudate și interesele sale de asociat al deoarece prin această operațiune a fost adus din postura de fondator și principal acționar în aceea de asociat minoritar, ceea ce atrage nulitatea contractului de cesiune deoarece cauza unei convenții care avantajează în mod vădit pe unul dintre acționari în detrimentul societății și al celorlalți acționari și care rupe echilibrul dreptului de decizie dintr-o altă societate este contrară dispozițiilor statutare și bunelor moravuri, fiind ilicită, potrivit articolului 968 Cod civil.
În fine, reclamantul a mai susținut că - a încheiat contractul de cesiune în numele - SA cu încălcarea mandatului încredințat, respectiv a prevederilor contractului de administrare nr.30/1.03.2006, articolul 5.1. litera u, care dispun în sensul că administratorul "se obligă să nu înstrăineze nici un activ, mijloc fix sau bunuri de orice fel care fac parte din patrimoniul societății fără aprobarea AGA societății. Orice document încheiat care contravine celor de mai sus va fi lovit de nulitate", fapt ce atrage nulitatea absolută a contractului de cesiune astfel încheiat.
În drept au fost invocate dispozițiile articolului 111 Cod procedură civilă, articolului 194 alineat 1 litera d, Legea nr.31/1990, articolului 968, articolului 1308 Cod civil.
Pârâții nu au formulat întâmpinări.
În ședința publică pârâta - SA a invocat excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantului și lipsa interesului legitim a acestuia în promovarea acțiunii și a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Părțile au depus concluzii scrise.
Prin sentința comercială nr. 1593/COM/14.12.2007 Tribunalul Bihora respins excepțiile privind lipsa calității procesuale active și lipsei interesului reclamantului în promovarea acțiunii și, pe fond, a respins acțiunea reclamantului ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, referitor la excepțiile procesuale invocate, acestea sunt neîntemeiate, deoarece în susținerea cererii reclamantul a invocat motive de nulitate absolută ceea ce înseamnă că poate fi invocată de către orice persoană interesată, ea vizând încălcarea unor norme imperative; iar reclamantul justifică un interes legitim în promovarea cererii întemeiat pe calitatea sa de asociat al.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut că prin contractul de cesiune părți sociale încheiat la data de 12.06.2007 între pârâta - SA reprezentată prin administrator persoană juridică, - prin reprezentant persoană fizică, în calitate de cedent și pârâtul în calitate de cesionar, s-au transferat către cesionar un număr de 4.000 părți sociale emise de - GENERAL IMPORT EXPORT, reprezentând 5% din capitalul social al acestei societăți, pentru prețul de 19 mil. lei, prețul contractului urmând să se achite în două tranșe, dintre care suma de 100.000 lei în termen de 30 de zile de la data semnării contractului, iar restul sumei în termen de 36 de luni de la semnarea contractului.
Anterior încheierii contractului de cesiune, reclamantul și pârâtul erau asociați ai - ca o cotă de participație la capitalul social de 47,5% fiecare, cele 5% din totalul părților sociale fiind deținute de pârâta - SA.
Cesiunea a fost înregistrată în Registrul Comerțului B prin încheierea nr. 3889/15.06.2007 a Judecătorului delegat.
Ulterior cesiunii, pârâtul deține o cotă de 52,5% din capitalul social al.
Instanța de fond a apreciat că dispozițiile articolului 16 din statutul - sunt contradictorii, pe de o parte cesiunea de părți sociale între asociați fiind fără restricție, iar pe de altă parte, cesiunea se realizează pe baza deciziei adunării generale a asociaților, luată în unanimitate.
În această situație, a arătat instanța de fond, sunt aplicabile dispozițiile articolului 202 din Legea nr.31/1990 republicată, în sensul că între asociați părțile sociale pot fi transmise fără restricții, nefiind necesară existența vreunei hotărâri a adunării generale a asociaților - E de aprobare a cesiunii sau întocmirea unui act adițional modificator al actului constitutiv al acestei societăți.
În ceea ce privește cel de-al doilea aspect invocat de reclamat privind existența unei cauze ilicite urmărită de părți prin încheierea contractului de cesiune, instanța de fond a apreciat că prin încheierea contractului de cesiune incriminat pârâta - SA a urmărit realizarea unor venituri ca urmare a cedării participațiilor la -, iar pârâtul a urmărit majorarea contribuției sale la capitalul social al acestei societăți.
Faptul că unul dintre asociați a dobândit o cotă mai mare din capitalul social al societății, a considerat instanța de fond, este un lucru firesc în evoluția unei societăți comerciale și nu poate fi considerat că s-a adus atingere în vreun fel caracterului intuituu personae al acestei societăți, încheierea unui contract de cesiune de părți sociale între asociați nefiind prohibită de lege, iar statutul societății nu cuprinde mențiuni exprese, neechivoce care să stabilească modalitatea de transmitere a părților sociale.
Susținerea reclamantului că în speță ar fi vorba despre o donație deghizată și nu de un contract de cesiune este nefondată, a arătat instanța de fond, pe de o parte pentru că, prin contractul de cesiune s-a prevăzut prețul cesiunii și modalitatea de plată a acestuia, iar pe de altă parte pentru că nu s-a făcut dovada unui contraînscris care să ateste o altă situație juridică, iar legea nu interzice nici ca cesiunea părților sociale să se facă cu titlu gratuit.
Instanța de fond a apreciat ca neîntemeiată și susținerea reclamantului privind lipsa consimțământului - SA la încheierea contractului de cesiune pentru considerentul că pârâta și-a exprimat consimțământul prin reprezentantul administratorului -, persoana fizică.
Faptul că era sau nu împuternicit administratorul să încheie contractul de cesiune nu are relevanță în cauză, a considerat instanța de fond, acesta fiind ținut să răspundă față de societate care l-a mandatat pentru eventuala depășire a atribuțiilor încredințate, iar încălcarea dispozițiilor din contractul de administrare nu constituie un motiv de nulitate absolută, astfel încât nici susținerea reclamantului din precizarea de acțiune nu este întemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Apelul a fost înregistrat sub nr. 3047/111/C/20.02.2008 pe rolul Curții de Apel Oradea.
În motivarea apelului reclamantul a arătat că în mod greșit instanța de fond a considerat că statutul - conține prevederi contradictorii, situație în care ar fi aplicabile dispozițiile articolului 202 alineat 1 din Legeanr.31/1990 republicată, alineatele 5-8 ale articolului 16 din statut fiind foarte clare în privința necesității hotărârii adunării generale a acționarilor pentru cesionarea părților sociale de către asociați.
De asemenea, alineatele 11-12 ale articolului 16 din statut prevăd că "Cesiunea totală sau parțială a părților sociale între asociați sau către terți se poate face pe baza deciziei adunării generale a asociaților, luată în unanimitate".
Aceleași prevederi sunt conținute și de articolul 6 din contractul de societate al -.
Cum, potrivit dispozițiilor articolelor 977, 978 și 982 Cod civil, interpretarea clauzelor unui contract se face după intenția comună a părților, iar în cazul în care există clauze îndoielnice acestea se interpretează în sensul în care produc efecte juridice, interpretarea instanței de fond în sensul că prevederile alineatelor 11-12 ale articolului 16 din statut au fost inserate degeaba și nu produc efecte juridice este nelegală.
Mai mult, arată apelantul reclamant, prevederile articolului 202 alineat 1 din Legea ne.31/1990 republicată sunt dispozitive și nu imperative, în sensul că părțile sociale pot fi transmise liber între părți, nefiind interzisă cesiunea acestora între asociați, dar actul constitutiv poate prevedea, potrivit principiului libertății de voință, anumite restricții sau poate institui un drept de preferință sau alte reguli privind această transmitere.
În mod greșit a arătat apelantul, instanța de fond a dat o altă interpretare dispozițiilor articolului 202 alineat 1. și a considerat că acestea sunt mai presus de legea părților care, în speță, impune anumite formalități la cesiunea părților sociale între asociați.
Instanța de fond a ignorat, de asemenea, și prevederile dispozițiilor articolului 22 din statutul - SA.
C de-al doilea motiv de apelvizează faptul că instanța de fond a considerat, în mod eronat, că prin contractul de cesiune încheiat la 12.06.2007 nu s-a modificat actul constitutiv al - ori, în speță, după cum rezultă și din înregistrarea mențiunii în Registrul Comerțului B, cesiunea nu se limitează numai la schimbarea poziției cesionarului în cadrul structurii participației la capitalul social al - E, ci antrenează și o modificare în participarea străină; o modificare tip capital în D (privat străin 100%); retragere asociat persoană juridică ( SA) și o majorare aport la capitalul social ( ) toate acestea fiind modificări aduse actului constitutiv al și care necesitau hotărârea luată cu votul tuturor asociaților, potrivit statutului E cât și un act adițional modificator al actului constitutiv, al societății.
În acest sens, apelantul a invocat doctrina și practica Înaltei Curți de Casație și Justiție.
C de-al treilea motiv de apelcritică hotărârea instanței de fond sub aspectul nereținerii de către aceasta a cauzei ilicite reprezentată de ruperea echilibrului contractual în scopul acaparării controlului asupra societății de către pârâtul și prejudicierii apelantului reclamant.
Astfel, a arătat apelantul, în calitatea sa de fondator al -, a conceput societatea ca pe o societate de familie, cu un număr restrâns de asociați, în care deciziile și modificările ulterioare să fie făcute cu acordul tuturor asociaților și numai cu semnătura fondatorilor (articolul 20 alineat 2 din Contractul de societate), orice acte juridice încheiate contrar dispozițiilor menționate fiind lovit de nulitate absolută pentru încălcarea prevederilor contractuale (articolul 969 Cod civil).
În mod greșit instanța de fond a considerat că prin încheierea contractului de cesiune - SA a urmărit realizarea unor venituri, a mai menționat apelantul, deoarece aceste venituri nu au fost realizate, pârâtul neachitând contravaloarea părților sociale și, oricum, trebuie întocmit un raport de evaluare pentru a se stabili valoarea părților sociale cesionate, urmărindu-se apoi vânzarea acestora la un preț cât mai bun pentru societate.
Prin cel de-al patrulea motiv de apelreclamantul apelant critică hotărârea apelată pentru greșita reținere de către instanța de fond a faptului că nu ar fi vorba despre o donație deghizată întrucât s-a prevăzut un preț, deoarece reclamanta nu a contestat că s-a prevăzut un preț, ci că acest contract de cesiune este complet dezechilibrat, în favoarea exclusivă a lui și în defavoarea - SA, deoarece a dobândit părțile sociale cu toate drepturile și obligațiile ce decurg din acestea, fără să plătească nici un și fără ca prin contract să fie prevăzută o sancțiune pentru neplata prețului la cele două scadențe.
În mod nefondat, arată apelantul reclamantprin motivele cinci și șase ale apelului, instanța de fond a înlăturat susținerile reclamantului cu privire la inexistența consimțământului - SA la încheierea contractului de cesiune, numitul nemaiavând la acea dată calitatea de reprezentant legal al deoarece -, al cărei reprezentant era, fusese revocată din funcția de administrator al - SA, și, oricum, nu avea dreptul să înstrăineze active ale societății fără aprobarea AGA, părțile sociale cesionate nefiind proprietatea lui, ci proprietatea acționarilor - SA și doar aceștia pot decide dacă și cui le înstrăinează și la ce preț, nefiind mandatat pentru încheierea unor asemenea acte.
În mod nefondat instanța de fond a ignorat limitele mandatului administratorului - astfel cum sunt prevăzute prin contractul de administrare nr.30/1.03.2006, articolul 51 litera u, care constată nul absolut orice document încheiat de către administratorul societății SA, -, fără aprobarea AGA.
Apelantul reclamant a arătat că are calitatea de acționar și al - SA, având un procent de 49,34% din dreptul de vot, în timp ce a semnat personal contractului de administrare încheiat de - SA cu -, astfel încât acesta nu se poate prevala de drepturile unui terț de bună credință, cunoscând interdicția administratorului de a se înstrăina activele societății, precum și sancțiunea prevăzută, de nulitate a actului juridic astfel încheiat.
Un ultim motiv de apelvizează faptul că instanța de fond a ignorat faptul că prin contractul de cesiune au fost fraudate interesele de acționar al - SA ale reclamantului apelant,atâta timp cât administratorul societății, -, obligat să reprezinte interesele tuturor acționarilor, a lucrat în interesul exclusiv al unuia dintre acționarii societății SA, pârâtul, vânzându-i acestuia un pachet important de participațiuni deținut la o societate importantă și care realizează un considerabil profit anual.
Astfel, susține apelantul reclamant, prejudicierea sa a fost efectuată din mai multe puncte de vedere:
a)În calitate de acționar al - SA,calitate în care proprietatea i-a fost considerabil diminuată prin scoaterea bunurilor din patrimoniul societății și lipsirea de profit anual pentru baza dividendelor obținute de și asigurarea, în același timp, a unui control asupra
Totodată, bunul (părțile sociale) a ieșit din patrimoniul societății fără un echivalent, numitul nefiind ținut de un termen fix de plată, deși a pierdut dreptul de proprietate asupra participațiunilor la momentul semnării contractului.
b)În calitate de asociat al -deoarece prin această cesiune a fost adus din postura de fondator și principal asocial la aceea de asociat minoritar, prin actul ilegal al administartorului unei societăți la care apelantul reclamant este acționar și care l-a avantajat astfel, în mod vădit, pe unul dintre acționarii societății ( ) în detrimentul societății SA și al celorlalți acționari, rupând echilibrul decizional într-o altă societate, contrar atât dispozițiilor statutare ale societăților respective, cât și bunelor moravuri, contractul de cesiune încheiat fiind nul pentru cauză ilicită, în sensul articolului 968 Cod civil.
În drept, dispozițiile articolelor 968, 969, 977, 978, 982, 1308 Cod civil articolului 282 și următoarele. Cod procedură civilă, articolului 194 alineat 1 litera d din Legea nr.31/1990 republicată.
Prin"dezvoltarea motivelor de apel"depusă la 15.04.2008 (filele 30-35 dosar ) apelantul reclamant a dezvoltatmotivul al doilea din cererea de apel,potrivit căruia prin contractul de cesiune s-a modificat actul constitutiv al -, modificare care trebuia aprobată de către AGA prin hotărâre luată cu votul unanim al asociaților.
În dezvoltarea acestui motiv de apel, apelantul reclamant a invocat, în temeiul dispozițiilor articolului 166 Cod procedură civilă, excepția puterii de lucru judecat a considerentelorDeciziei nr.11/C/14.02.2008 (irevocabilă)pronunțată în dosarul nr. - alCurții de Apel Oradeaprin care a fost admis recursul promovat de către Împotriva încheierii judecătorului delegat la Registrul Comerțului B, nr.3889/15.06.2007 și respinsă cererea de înscriere în registrul comerțului a mențiunilor privind modificarea actului constitutiv pentru -, modificare prevăzută în contractul de cesiune cu dată certă nr. 1542/12.06.2007, cerere formulată de.
Pentru admiterea recursului,instanța de recurs a reținut prin considerente că prin contractul de cesiune părți sociale încheiat între - SA și, la data de 12.06.2007, s-a produs o modificare a actului constitutiv, prin modificarea asociaților, lucru ce nu este posibil decât prin hotărâre AGA, conform dispozițiilor articolului 194 alineat 1 litera d din Legeanr.31/1990.
Acest aspect reținut de instanță, care a stat la baza soluției din dispozitivul hotărârii, a dobândit putere de lucru judecat, susține apelantul, astfel încât trebuie avut în vedere ca atare în soluționarea apelului, față de dispozițiile articolului 1200 punctul 4 Cod civil, articolului 166 Cod procedură civilă.
Cerința unanimității la modificarea actului constitutiv al -, a mai arătat apelantul, a fost reținută și în considerentele sentinței comerciale nr. 1596/com/2006 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr- și a stat la baza anulării mai multor hotărâri AGA prin care intimatul a încercat să modifice actul constitutiv al - fără votul unanim al asociaților.
În al doilea rând, a mai susținut apelantul reclamant, faptul că cesiunea de părți sociale a modificat actul constitutiv al - rezultă și din actele adiționale la statutul societății din care reiese că - a fost constituită în anul 1991, având ca asociați pe și. În anul 1992 fost primit în societate și în urma fuzionării cu - MM. Din 1992 - prezent, în structura asociaților - au avut loc trei cesiuni de părți sociale, toate efectuate cu aprobarea în unanimitate a AGA a - și prin încheierea unui act adițional la statutul societății semnat de toți asociații. Spre exemplu și cesiunea de părți sociale între apelant și soția acestuia s-a efectuat în tot cu aprobarea AGA și întocmirea de act adițional.
De asemenea, a subliniat apelantul, toate cesiunile în care a fost implicată Sa au fost în prealabil aprobate de AGA SA.
Toate acestea, a conchis apelantul, denotă faptul că, inclusiv părțile contractului de societate, acționarii au înțeles că aceste cesiuni constituie veritabile modificări ale actului constitutiv.
În susținerea apelului reclamanta a depus înscrisuri.
Intimata - a depus întâmpinare, iar intimatul pârât a depus note de ședință în ședința publică de la 13.05.2008 (fila 110).
Note de ședință a depus și intimata pârâtă - SA.
Întâmpinarea depusă de către - a fost contestată de către apelant în ședința publică de la 10.06.2008 (filelel 169-171), motivat de faptul că avocatul care formulase întâmpinarea, nu avea mandat valabil să reprezinte societatea în instanță, astfel încât s-a renunțat la întâmpinarea formulată de acesta.
Părțile au depus înscrisuri și practică judiciară.
La data de 14.10.2008 intimații pârâți, - SA și - au formulat cerere de strămutare a cauzei în temeiul articolului 37 alineat 2 Cod procedură civilă.
În ședința publică de la 14.10.2008 (filele 280 - 283), intimatul, prin avocat, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a -, față de mențiunea apelantului că a fost chemată în judecată numai pentru opozabilitate, excepție pe care a apreciat-o ca prioritară față de excepția lipsei calității de reprezentant a aceleiași societăți, excepție invocată de către părți în aceeași ședință publică, în sensul că apelantul reclamant, cât și intimatul pârât reclamau că ambii sunt reprezentanți legali ai -, contestându-și, în același timp, unul altuia, această calitate.
Prin încheierea nr. 533/19.02.2009 Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Comercială a admis cererea de strămutare și a dispus-/111/2007 la Curtea de APEL BUCUREȘTI (fila 292), iar prin încheierea din 3.03.2009 Oas cos cauza de pe rol și a înaintat dosarul Curții de APEL BUCUREȘTI.
Curtea de APEL BUCUREȘTIa înregistrat dosarul nr- la data de 10.03.2007 pe rolul Secției a VIII a contencios Administrativ și Fiscal.
Intimata - a depus note de ședință la termenul de judecată acordat, 30.04.2009 și înscrisuri.
Apelantul reclamant a invocat excepția puterii de lucru judecat cu privire la calitatea de reprezentant legal al - a pârâtului, a deciziei nr. 13/.03.2009 a Curții de Apel Oradea (irevocabilă). A depus hotărâri judecătorești pronunțate în acest sens.
Prin încheierea pronunțată în ședința publică de la 30.04.2009 Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VIII a Contencios Administrativ și Fiscal, având în vedere natura comercială a litigiului, a scos cauza de pe rol și a înaintat dosarul în vederea repartizării unei secții comerciale a Curții de Apel.
Astfel, s-a înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a Va Comercială, dosar nr. 4535/2/19.05.2009.
Apelantul reclamant și intimații pârâți au depus concluzii scrise.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma dispozițiilor articolului 295 alineat 1 Cod procedură civilă, constată următoarele:
Curtea se va pronunța cu prioritate pe excepția lipsei calității procesuale pasive a - GENERAL IMPORT EXPORT invocată în fața instanței de apel, reținând că examinarea calității procesuale a părților se poate face în tot cursul judecății, dispozițiile Codului d e procedură civilă nestabilind o etapă procesuală limită până la care ar trebui făcută această cercetare, mai ales că excepția lipsei de calitate procesuală poate fi calificată drept o excepție de fond, peremptorie sau dirimantă, absolută, putând fi invocată nu numai de partea interesată ci și de procuror sau instanță, din oficiu, în orice stare a pricinii.
Așa fiind, instanța de apel, în urma verificărilor efectuate, având în vedere atât poziția apelantului reclamant în sensul că pârâta intimată - este chemată în judecată numai pentru opozabilitate, cât și actele dosarului din care rezultă în mod indubitabil că apelantul pârât nu urmărește prin promovarea acțiunii pendinte constituirea unor drepturi contradictorii celor ale, iar nu este obligată în raportul juridic supus cercetării instanței, fiind terț față de actul juridic a cărei nulitate se solicită a fi constatată, admite excepția lipsei calității procesuale pasive a -.
Pe cale de consecință, problema invocată de către părți, a reprezentării legale în instanță a -, rămâne fără obiect, motiv pentru care Curtea respinge excepțiile invocate de lipsă a calității de reprezentant al - a domnilor și.
Pe fond, Curtea constată apelul declarat de către reclamantul, fondat pentru următoarele considerente de fapt și de drept.
Este de necontestat faptul că atât - GENERAL IMPORT EXPORT, cât și - SA au fost constituire ca "afaceri de familie", părțile sociale și acțiunile fiind deținute de către domnii, și diferite rude ale acestora sau de către societăți în care tot respectivii erau acționari sau asociați principali.
În cazul - GENERAL IMPORT EXPORT, se constată că această societate a fost înființată în anul 1991 prin aportul domnilor și cu cote de participare de 89,75% - dl și 10,25% dl (fila 44dosar Tribunalul Bihor ), societatea având un puternic fundament intuituu personae, bazat atât pe raporturile de încredere reciproce, cât și pe relații de rudenie, afinitate.
Cele două acte de înființare ale -, respectiv contractul de societate și statutul societății, încheiate în anul 1991, cuprind prevederi referitoare la cesiunea părților sociale, reglementate prin articolul 6 din contractul de societate, articolul 16 și articolului 21 litera i din statutul societății.
Astfel,articolul 6 din contractul de societate"Cesiunea părților sociale"dispune în sensul: "Cesiunea părților sociale se poate face numai pe baza adunării generale, cu respectarea condițiilor prevăzute de statutul acestei societăți" (fila 14 dosar Tribunalul Bihor ).
Articolul 21 litera i din Statutul societățiidispune în sensul că adunarea generală a asociaților "decide cu privire la mărirea sa reducerea capitalului social, la modificarea numărului de părți sociale sau a valorii acestora, precum și la cesiunea părților sociale" (fila 59 dosar Tribunalul Bihor ).
articolului 16 din Statutul -prevede înalineat 2, paragraf 1, că "Între asociați, părțile sociale se cesionează fără restricții", pentru ca înalineat 11să dispună în sensul: "Cesiunea parțială sau totală a părților sociale între asociațisau către terți,se poate face pe baza deciziei adunării generale a asociaților, luată în unanimitate".
Aceste prevederi contractuale și statutare după care societatea a funcționat din 1991 și până în prezent nu au fost niciodată contestate sau disputate între asociați, interpretarea dată acestora fiind în sensul că cesiunea părților sociale între asociați sau către terți se poate face numai cu acordul prealabil al adunării generale a asociaților exprimat prin hotărârea adoptată cu votul unanim al asociaților.
Acest fapt este atestat de actele depuse în probatoriu de către părți și din care rezultă că orice cesiune de părți sociale, chiar și între soți, ( a se vedea în acest sens contractul de cesiune părți sociale nr. 4290/27.05.2003 încheiat între și (filele 89-91 dosar O) s-a efectuat în baza hotărârii -, fiind urmată de încheierea unui act adițional la statutul și contractul de societate al - (filele 93-94 dosar O).
Și cesionarea de părți sociale către dl și către - Sa de către domnii și s-au efectuat tot cu aprobarea unanimă a și încheierea de acte adiționale la statutul și contractul de societate al - (fila 70-88 dosar O).
În acest context dat de istoricul raporturilor desfășurate între asociații -, începând cu membrii fondatori, și, și continuând cu asociații intrați în societate prin cesiune de părți sociale din partea fondatorilor ( prin cesionarea de părți sociale de către asociatul fondator și - SA prin cesiunea de părți sociale de către asociatul fondator ), potrivit regulilor privitoare la interpretarea contractelor înscrise înarticolele 970, 977-985 Cod civil,rezultă că trebuie să se acorde prioritate voinței reale a părților și nu sensului literal al cuvintelor.
Instanța Supremă a decis că în situația în care clauzele unei convenții nu sunt clare și precise sau când acestea sunt îndoielnice, ele trebuie interpretate prin corelarea lor, în așa fel încât, prin raportarea lor ladispozițiile articolului 970 Cod civil, să se determine adevăratul înțeles al terenurilor folosiți în aceasta, prin stabilirea exactă a soluției și a scopului urmărit de părți prin acea convenție, pentru a se da o justă aplicare a principiului obligativității efectelor contractului prevăzutde articolul 969 Cod civil( Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Comercială, decizia nr. 2479/7.07.2006).
Alături de principiul interpretării contractelor în conformitate cu voința reală a părților, regulile speciale de interpretare a clauzelor contractului determină interpretarea coordonată a clauzelor contractului. În acest sens,articolul 982 Cod civildispune în sensul că "toate clauzele convențiilor se interpretează unele prin altele, dându-se fiecărei înțelesul ce rezultă din actul întreg".
Și clauzelor îndoielnice (prin aceasta înțelegând atât clauzele care sunt susceptibile de mai multe înțelesuri, cât și clauzele confuze) se interpretează, potrivitarticolului 979 Cod civilîn sensul în care reiese din natura contractului, sens în care coordonarea clauzelor contractuale se face cu însăși natura contractului iar, potrivitarticolului 978 Cod civil,clauzele îndoielnice se interpretează în sensul în care ele pot produce efecte.
Pornind de la aceste directive legale și de la situația de fapt a - în ceea ce privește voința reală a părților în legătură cu cesiunea părților sociale, Curtea apreciază ca fiind fondat primul motiv de apel al reclamantei care critică hotărârea instanței de fond pentru că a înlăturat de plano voința reală a părților, reținând doar dispozițiile contradictorii ale articolului 16 din statutul - referitoare la cesiunea părților sociale între asociați și a considerat, în mod netemeinic și nelegal, că, deși legea permite asociaților unei societăți cu răspundere limitată, dat fiind caracterul intitu persoane al acesteia, să restricționeze cesiunea de părți sociale chiar și între asociați (putând și să interzică transmiterea părților sociale între asociați), în speță sunt aplicabile dispozițiile articolului 202 din Legea nr.31/1990 republicată.
În mod legal și temeinic apelantul reclamant a susținut și a probat prin înscrisurile depuse în probatoriu că din interpretarea clauzelor contractuale (articolul 6 din contractul de asociere, articolului 16 din Statut, articolului 21 litera i din Statut), cât și din interpretarea voinței reale a părților manifestată pe parcursul existenței societății, cesiunea părților sociale între asociați se poate efectua numai cu aprobarea adunării generale a asociaților luată cu unanimitate de voturi, urmată de încheierea contractului de cesiune și de încheierea actului adițional la contract și statutul societății.
Toate acestea dovedesc faptul că părțile au înțeles să înlăture efectul dispozițiilor articolului 202 din cu privire la libera transmisiune a părților sociale între asociați.
Și motivul al doilea de apel, în sensul că instanța de fond nu a sesizat că prin contractul de cesiune părți sociale încheiat la data de 11.06.2007 între - SA și a avut loc și o modificare a actului constitutiv al societății, prin retragerea unui asociat, respectiv a - SA și modificarea astfel a componenței acționariatului, a deținerii participațiilor și, implicit, a echilibrului decizional în cadrul societății, prin devenirea cesionarului asociat majoritar cu o cotă de 52,5% din capitalul social și devenirea apelantului reclamant asociat minoritar ca o cotă de 47,5% din capitalul social al societății, este fondat.
Astfel, potrivitdispozițiilor articolului 194 alineat 1 litera d din Legea nr.31/1990 republicată,modificarea a actului constitutiv nu este posibilă decât prin hotărârea adunării generale a asociaților.
În acest sens și Înalta Curte de Casație și Justiție (decizia nr. 1863/1999) a decis în sensul că retragerea din societate a unui asociat (independent de motivul retragerii) reprezintă o modificare a actului constitutiv al societății.
Curtea constată că prin cesionarea în proporție de 100% a părților sociale deținute la în favoarea asociatului, - SA s-a retras din societate, ceea ce reprezintă o modificare a actelor constitutive ale societății, care nu putea avea loc decât în condițiile legale și statutare, cu aprobarea în unanimitate a asociaților dată prin hotărârea AGA.
În ceea ce privește însă invocarea de către apelantul reclamant a excepției puterii de lucru judecat față de cele reținute de către O prin considerentele deciziei irevocabile nr. 11/C/14.02.2008 (pronunțată în soluționarea recursului declarat împotriva încheierii judecătorului delegat la Registrul Comerțului B), Curtea apreciază că această excepție este nefondată neputând fi invocată pe cale de acțiune, scopul celui care invocă excepția puterii lucrului judecat fiind de a paraliza acțiunea reclamantului; în speță neexistând nici riscul pronunțării unor hotărâri contradictorii în aceeași cauză.
În acest context mai sus arătat, apare ca fondat și motivul de apel care critică hotărârea atacată sub aspectul nereținerii de către instanța de fond a cauzei ilicite și imorale prevăzutăde articolul 966 Cod civil și articolului 968 Cod civila contractului de cesiune de părți sociale încheiat la 12.06.2007 între - Sa și.
În speță, atât, cât și, sunt asociați în cadrul - și acționari în cadrul - SA cu cote egale de 49,987% din capitalul social al societății.
Cesiunea părților sociale deținute de către - SA la - s-a efectuat atât fără știința acționarilor și fără hotărârea adunărilor generale a - SA, cât și asociaților și hotărârii AGA -.
Dacă în cazul cesionarului, persoană fizică, se poate susține că acesta și-a urmărit propriul interes în efectuarea tranzacției, dorind să devină asociat majoritar al -, și să dobândească astfel drept de decizie și control asupra societății, deci consimțământul său la încheierea tranuacției a fost valabil exprimat, nu același lucru se poate susține și despre - SA, persoană juridică, al cărui consimțământ este valabil exprimat prin organele sale de conducere, respectiv prin hotărârea adunării generale adoptată în condiții de vot legale și statutare.
Astfel,în contractul de administrare nr.30/1.03.2006(filele 65-70 dosar Tribunalul Bihor ),articolul 5.1. literase specifică expres că administratorul - al - SA "Se obligă să nu înstrăineze nici un activ, mijloc fix sau bunuri de orice fel care fac parte din patrimoniul societății, fără aprobarea Adunării Generale a Acționarilor Societății. Orice document încheiat care contravine celor de mai sus va fi lovit de nulitate".
Și articolul 22 din Statutul - SAmenționează că" conducere a societății este adunarea generală a acționarilor -"(fila 134 dosar Tribunalul Bihor ).
În aceste condiții, încheierea contractului de cesiune de părți sociale în numele - SA, la data de 12.06.2007 de către administratorul persoană juridică - prin reprezentant persoană fizică, cu încălcarea flagrantă și intenționată a prevederilor contractului de administrare nr. 30/1.03.2006, sancționate cu nulitatea absolută expresă prevăzută de articolul 5.1. litera u din contract, și în condițiile în care mandatul de administrare al - fusese revocat prin hotărârea - Sa din februarie 2007, duc la concluzia inexistenței consimțământului - SA, legal exprimat, la data încheierii contractului de cesiune părți sociale, atrăgând nulitatea actului juridic încheiat în absența consimțământului valabil exprimat al cedentului.
Această cauză de nulitate a contractului de cesiune este în strânsă legătură cu cea care vizează cauza nelicită a contractului de cesiune părți sociale.
Potrivitdispozițiilor articolului 968 Cod civil, "Cauza este nelicită când este prohibită de legi, când este contrarie bunelor moravuri și ordinii publice".
După cum s-a arătat și în literatura de specialitate, scopul mediat - causa remata -, numit și scopul actului juridic, care intră în structura actului juridic civil, constă în motivul determinat al încheierii unui act juridic civil, motiv care se referă fie la însușirile unei prestații, fie la calitățile unei persoane.
În speță, se constată atât lipsa cauzei prin lipsa totală a consimțământului - SA la încheierea contractului de cesiune părți sociale, cât și imoralitatea cauzei, aceasta fiind ilicită și contrare bunelor moravuri.
Astfel, deși lega nu împiedică expres cesionarea de părți sociale în detrimentul celorlalți asociați, în condițiile în care cei doi asociați majoritari ai -, și, totodată, acționari majoritari ai - Sa sunt frați, și au convenit ca participațiile acestora în cadrul respectivelor societăți să fie egale, lăsând unor terțe persoane posibilitatea de a contribui la luarea deciziilor în cadrul societăților (respectiv - SA în cadrul -, prin deținerea cotei de control de 5% din capitalul social al societății, și unor persoane fizice - în număr de 5, deținătoare fiecare a unei cote de 0.0052% din capitalul social al - SA), iar cesiunea s-a efectuat de către unul dintre frați cu intenția vădită de a frauda interesele fratelui său, prin încercarea ocultă de a prelua conducerea - și de a-l înlătura ulterior din conducerea societății pe fratele său care l-a adus în societate, cesionându-i din propriile părți sociale pentru a-l face egal în drepturi, eludându-se în acest scop dispoziții legale imperative și dispozițiile societare statutare și contractuale, nu denotă decât o crasă încălcare a bunelor moravuri, a încrederii, a bunei credințe ce trebuie să guverneze raporturile în cadrul unei societăți întemeiate pe affectio societatis.
Din acest punct de vedere, afirmația instanței de fond în sensul că nu s-a adus atingere caracterului intuituu persoane al -, încheierea contractului de cesiune părților sociale nefiind prohibită de lege, apare drept superficială și nemotivată.
Tot superficială apare și motivarea instanței de fond în sensul că chiar dacă actul de cesiune a fost încheiat de către administratorul - cu încălcarea dispozițiilor contractuale de administrare, administratorul poate fi tras la răspundere doar de către societate, actul rămânând valabil încheiat.
Instanța de fond nu a verificat astfel dacă - reprezenta legal societatea - SA la data încheierii contractului de cesiune și dacă prin contractul de administrare avea mandat încredințat de reprezentare legală a societății, știut fiind că administratorului (manager) i se poate conferi puterea de a reprezenta societatea sau numai de administrare internă, fără putere de reprezentare.
De asemenea, în calitatea sa de acționar al - SA cu o cotă egală cu cea a apelantului, de 49,3445% intimatul pârât nu se afla în postura unui terț față de - SA, astfel încât față de acesta să poată funcționa teoria mandatului aparent și a bunei credințe a terțului dobânditor, ci mai degrabă, o rea credință, o conivență frauduloasă la încheierea actului juridic, în detrimentul fratelui său, apelantul reclamant.
Ratificarea ulterioară la data de 22.10.2007, a actului încheiat de către un administrator revocat, în luna februarie 2007, ratificare efectuată pe parcursul judecării litigiului pendinte de către instanța de fond, nu poate fi luată în considerare, fiind efectuată de către "pro causa", intimatul încercând astfel să influențeze soluționarea cauzei prin fapte și acte ce nu pot fi opozabile apelantului reclamant, acestea fiind "procurate" în timp ce cauza, după cum arătam, era pendinte pe rolul instanțelor de judecată.
Motivul de apel care vizează efectuarea unei donații deghizate în favoarea intimatului, de către - SA, în condițiile în care cesiunea de părți sociale se poate face și cu titlu gratuit și în absența susținerii prin probatorii pertinente, nu poate fi reținut de către instanță.
Pentru toate aceste considerente, Curtea constată apelul fondat, urmând a-l admite.
În virtutea prerogativelor acordate instanței prin dispozițiile articolului 129 alineat 2 Cod procedură civilă care abilitează instanța ca în toate fazele procesuale să stăruie pentru soluționarea amiabilă a cauzei și, pornind de la o celebră zicere în sensul că dintre toate darurile pe care Dumnezeu le poate da unui Om, cel mai neprețuit dar este un Frate, instanța de apel stăruie ca părțile, cei doi frați și să soluționeze pe cale amiabilă cauza de față, egoul, mândria, orgoliul, nefiind o pricină de laudă atunci când este vorba despre sentimente de afecțiune. Mai ales de afecțiune fraternă (!).
Curtea, față de dispozițiile articolului 296 Cod procedură civilă, admite excepția lipsei calității procesuale pasive a - GENERAL IMPORT EXPORT și, pe cale de consecință respinge ca rămase fără obiect excepțiile invocate de lipsă a calității de reprezentant al - a domnilor și.
Admite apelul.
Schimbă în parte sentința comercială nr. 1593/14.12.2007 Tribunalului Bihor în sensul că admite acțiunea în parte, astfel cum a fost precizată.
Constată nulitatea absolută a Contractului de cesiune părți sociale încheiat la data de 12.06.2007 între - SA și.
Respinge acțiunea formulată împotriva - GENERAL IMPORT EXPORT ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței comerciale apelate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a - GENERAL IMPORT EXPORT și, pe cale de consecință, respinge ca rămase fără obiect excepțiile invocate de lipsă a calității de reprezentant al -. a d-lor și.
Admite apelul declarat de apelantul, cu sediul ales în O,-, Județ B, în contradictoriu cu intimatele - SA, cu sediul în, CF 7. HALA 4, Județ, domiciliat în O,-, Județ B și - GENERAL IMPORT EXPOPRT, cu sediul în O,--2, Județ B, împotriva sentinței comerciale nr.1593/2007, pronunțată de Tribunalul Bihor - Secția Comercială, în dosarul nr-.
Schimbă în tot sentința comercială nr. 1593/14.12.2007 a Tribunalului Bihor în sensul că admite acțiune în parte astfel cum a fost precizată.
Constată nulitatea absolută a contractului de cesiune părți sociale încheiat la data de 12.06.2007 între - SA și.
Respinge acțiunea formulată împotriva -, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței comerciale apelate.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 30.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
6 ex.
Tribunalul Bihor
Președinte - Judecător
Președinte:Maria Speranța CorneaJudecători:Maria Speranța Cornea, Elisabeta Roșu
