Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 54/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ
DECIZIA NR.54/A
Ședința publică de la 09 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gina Ignat
JUDECĂTOR 2: Alexandrina Zaharia dr. - -
Grefier- - -
-.-.-.-.-
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de către reclamanta Agenția Domeniilor Statului, cu sediul în B,-,sector 1, împotriva sentinței civile nr.185/08.12.2005 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr.2040/2004, cauză trimisă spre rejudecare.
La apelul nominal au răspuns:pentru apelanta -reclamantă consilier juridic, pentru intimata SC SRL I, pentru intimata F consilier juridic și pentru intimata SC Ma E.- prin lichidator judiciar B răspunde avocat, cu delegație la dosar.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că au fost depuse la dosar de către apelanta note de concluzii scrise însoțite de xerocopii de pe sentința comercială nr.6/12.01.2005 pronunțată de Tribunalul Brăila, decizia comercială nr.333 din 9.06.2006 a Curții de Apel București, fișă dosar nr.24129/2005 al J, adresa nr.62077/29.05.2008 emisă de Agenția Domeniilor Statului și încheiere de autentificare nr.882 din 25 martie 1999 emisă de P; s-a depus de către intimata SC Ma E. - prin lichidator judiciar - precizări însoțite de către acte în câte 5 exemplare; deasemeni s-a depus de către intimata SC SRL note de ședință.
La cererile părților și cu încuviințarea instanței, s-a procedat la înmânarea unui exemplar de pe precizările depuse la dosar de către lichidatorul judiciar al intimatei SC Ma E. -.
Av. învederează că recursul promovat de ADS împotriva deciziei comerciale nr.333/2006 se află înregistrat pe rolul J, instanță care a dispus suspendarea cauzei până la soluționarea irevocabilă a acestui dosar. Precizează că Tribunalul Brăila prin sentința comercială nr.6/2005 a admis acțiunea reclamantei SRL privind concesionarea terenurilor agricole aferente activelor dobândite în proprietate de la SC Ma E. iar Curtea de Apel Bucureștia respins apelurile declarate de către ADS și SC - B, menținând soluția instanței de fond.Sustine că terenurile respective au fost cumpărate de la SC Ma E. societate aflată in faliment.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul apelantei susține că își menține concluziile susținute la data de 12 mai 2008. Invocă disp.art.20 alin.2 din Legea nr.15/1990 în care se menționează că bunurile din patrimoniul societăților comerciale sunt proprietatea acesteia cu excepția celor dobândite cu alt titlu. Precizează că irigațiile îngropate sunt in proprietatea statului român și au fost date către SC - in administrare.
Av. având cuvântul pentru intimata CMa E.-prin lichidator judiciar B, sustine că in anul 1991 conform Legii 15/1990 s-a infiintat SC Ma E. prin HG nr.266/1991, iar bunurile cu denumirea irigatii ingropate aflate in patrimoniul fostei intreprinderi agricole de stat IAS Ma E. au fost evaluate conform art.19. In 1994 s-a constituit holdingul SC - B, prin fuzionarea unor societăti comerciale, respectiv SC Ma E. -, SC - B, SC - G, SC - G și FNC - Prin hotărârea AGA din 15.01.1999, SC - a fost diviyata in cinci societăți, iar irigatiile ingropate au fost inventariate și evaluate pe toată perioada 1991- 1999. Acestea fiind considerate mijloace fixe, nu era necesar emiterea vreunui titlu și în dovedirea sustinerilor a depus la dosar, certificat de atestare a dreptului de proprietate, hotararea nr.106/1999, rapoarte și norme de evaluare in care sunt cuprinse irigatiile incepând cu 1999.Precizează că până la acest moment nici o autoritate de stat nu a contestat evaluarea acestor irigați până la formularea acțiunii iar în cadrul procedurii de lichidare au fost vândute parte din aceste irigatii ingropate.
Av. având cuvântul pentru intimata SC SRl, sustine că potrivit art.1- 21 din Legea 15/1990, unitățile economice de stat, printre care și Ma E. s-au organizat ca societăți comerciale iar potrivit HG nr.266/12.04.1991 s-au inființat societăti comerciale pe acțiuni, cu personalitate juridică, toate societătile fiind mentionate in anexa 1, acestui act normativ. La data înființării societătilor comerciale, intreprinderile agricole de stat prevazute in anexa 1, se desființează, iar activul și pasivul unităților de stat care-și incetează activitatea se preiau de societătile comerciale pe acțiuni. Coroborând actele normative, rezultă că acele intreprinderi agricole s-au transformat in societăti comerciale care au preluat toate bunurile, în speță, inclusiv irigațiile îngropate, denumite antene.Sustine că in primul ciclu procesual, s-a avut in vedere registrul pentru evidență și inventarul fondurilor fixe intocmit in anul 1978 și depus la dosar de catre lichidator, în care la fila 53 și 104 se face vorbire despre irigațiile ingropate care au fost efectuate de către statul socialist,pe una din foi este mentionat anul 1986 iar pe o alta 1978 sau 1972, pe fiecare filă existând ștampila că aceste evidente aparin de la Arhivele jud. In acele evidente nu apar decât irigatiile ingropate. Dacă se are in vedere raportul de expertiza efectuat in cauză care a concluzionat complexitatea irigatiilor până la aspersoarele care iriga terenurile, rezulta că sunt instalatii care apartin statului.În administrarea întreprinderilor nu erau inregistrate ca fiind mijloace fixe, ci părti terminale care se pot instraina. Cu privire la caietele de evidentă a făcut referire și apărătorul lichidatorului, irigatiile ingropate au fost trecute in proprietatea societatilor și ulterior evaluate, aceste evaluari nu au fost contestate. La art.135 și 136 din Constitutie face vorbire despre proprietatea publică și proprietatea privată, iar la pct.3 al art.136 se mentionează că irigatiile ingropate nu fac parte din proprietatea publică a statului. La anexa 2 din Legea 138/2004 este mentionată lista bunurilor care sunt părti componente ale sistemului de irigatii și având in vedere raportul de expertiza precum și planșele întocmite, rezultă că de la statiile de pompare apar irigațiile ingropate. Toate bunurile aparținând statului nu apar in evidența Direcției de taxe și impozite, pentru a se percepe taxe de impozitare. Sustine că s-a făcut dovada că aceste părți componente din irigații sunt mijloace fixe și că nu fac parte din domeniul public al statului și că ADS a vândut către SC - G irigatii ingropate, fiind depus la dosar contractul de vânzare-cumpărare. Precizează că în prezent SC - se afla in procedura de lichidare judiciară.Depune la dosar note de concluzii scrise.
Reprezentantul intimatei F sustine că iși mentine concluziile sustinute la termenul de judecată din 12 mai 2008.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila sub nr.2040/19.05.2005, reclamanta Agenția Domeniilor Statului Bac hemat în judecată civilă pe pârâtele CMa E. A și C SRL I solicitând constatarea nulității absolute parțiale a contractului de vânzare-cumpărare nr.97/12.01.2004 încheiat între CMa E. prin lichidator judiciar C SRL B, în calitate de vânzător și C SRL I, în calitate de cumpărător, având ca obiect transmiterea dreptului de proprietate asupra bunurilor ce compun activ baza B, în ceea ce privește vânzarea amenajărilor complexe de irigații și desecare.
A mai solicitat reclamanta obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a învederat instanței următoarele:
Pentru pârâta CMa E. - a fost deschisă procedura de faliment în conformitate cu prevederile Legii nr.64/1995. Prin sentința civilă nr.53/S/2003 pronunțată în dosarul nr.137/2003, s-a numit lichidator judiciar în persoana SC SRL
În urma licitației organizată la data de 07.01.2004 de lichidatorul judiciar SC SRL B, prin contractul de vânzare-cumpărare nr.97/12.01.2004, pârâta C SRL a cumpărat în bloc de la pârâta C B - activele acesteia, inclusiv amenajările complexe de irigații și desecări, bunuri aparținând domeniului public al statului, declarate de utilitate publică.
Ulterior dobândirii în bloc a activelor pârâtei, CB-, SC SRL a solicitat S concesionarea, prin metoda atribuirii directe, a suprafeței de 58.607 ha teren agricol și neagricol, din perimetrul B, motivându-și cererea pe faptul că este deținătoarea, printre altele, a amenajărilor complexe de irigații.
a refuzat respectiva cerere, fapt contestat de C SRL în instanță.
Tribunalul Brăila - Secția comercială, prin sentința nr.6/2005 (dosar 4484/2004) a admis acțiunea promovată de C SRL și a obligat S la atribuirea în mod direct spre concesionare a terenurilor agricole aferente activelor dobândite în proprietate de către SC SRL, inclusiv sisteme de irigații, către SC SRL. Împotriva acestei sentințe s-a declarat apel d e către
Amenajarea complexă de irigații și desecări din B face parte din domeniul public al statului, a fost declarată de utilitate publică și nu poate trece în proprietatea privată în temeiul unui contract de vânzare-cumpărare.
Prin Legea nr.213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, în art.3 alin.2 s-a stipulat faptul că " domeniul public al statului este alcătuit din bunurile prevăzute la art.135 alin.4 din Constituție, din cele prevăzute la pct.I din anexă, precum și din alte bunuri de uz sau de interes public național, declarate ca atare prin lege". La pct.I din anexă, la nr.16 se stipulează faptul că " domeniul public al statului este alcătuit" din "canalele magistrale și rețelele de distribuție pentru irigații cu prizele aferente".
De altfel Sap reluat și inclus în patrimoniul său, în temeiul OUG nr.198/1999 și HG 46/2000, toate terenurile agricole și terenurile aflate permanent sub de apă aparținând domeniului public și/sau privat al statului, aflate în exploatarea societăților comerciale agricole, exercitând ulterior față de astfel de terenuri, în numele și pentru statul român, prerogativele dreptului de proprietate, respectivjus utendi și jus fruendi.
În anexa 1 la OUG nr.198/1999 privitoare la privatizarea societăților ce dețin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate sub de apă, SC B - este nominalizată ca deținând teren din proprietatea statului.
În baza Protocolului nr.453 din data de 14.09.2000, ADS a preluat de la pârâta B - terenurile aflate permanent sub de apă și terenurile agricole aflate în domeniul public și privat al statului.
În temeiul Ordinului Ministrului Agriculturii nr.30/20.03.2000, al Ordinului comun al Ministrului Administrației Publice nr.266/19.07.2001 și al Ordinului Ministerului Administrației Publice nr.482/25.07.2001,modificat și completat și al Ordinului Ministrului Administrației Publice nr.106/10.04.2002, comisiile de inventariere formate din reprezentanți ai, ADS G și OGCGC B au stabilit că întreaga suprafață de teren ce s-a aflat în exploatarea pârâtei SC - face parte din domeniul public al statului.
Amenajările complexe de irigații și desecări ce au făcut obiectul vânzării efectuate de lichidatorul judiciar nu erau proprietatea pârâtei SC - întrucât fiind amplasate pe teren proprietate publică a statului urmează regimul juridic al terenului, potrivit principiului "accesorium sequitur principale".
Sistemul de irigații și construcțiile hidrotehnice aferente sunt bunuri imobile potrivit art.468 și art.469 cod civil și accesorii ale terenului agricol.
Potrivit art.482 din Codul civil, proprietatea unui bun mobil sau imobil dă drept asupra a tot ceea ce produce lucrul și asupra a tot ceea ce se reunește, ca accesoriu, cu lucrul, întru-un mod sau artificial. Potrivit art.489 din Codul civil, proprietatea pământului cuprinde în sine proprietatea suprafeței și a subfeței sale.
Prin G nr.1309/2004, sistemul de irigații și desecări aflat pe B este definit ca fiind " o amenajare complexă de irigații, desecare".
În anexa 2 Legii nr.138/2004 au fost enumerate bunurile care alcătuiesc infrastructura de îmbunătățiri funciare aparținând domeniului public al statului, printre bunuri fiind nominalizate "bunurile din amenajări de irigații, formate din prize, statii de pompare de bază, inclusiv cele reversibile, stații de pompare, canale și conducte de aducțiune și distribuție a apei pentru irigații până la stațiile de pompare de punere sub presiune" și "bunurile din amenajările de desecare și drenaj, formate din canalele colectoare principale la lucrările de desecare gravitaționale și cu pompare, inclusiv stațiile de pompare aferente acestora".
Prin nr.HG-, sistemele de îmbunătățiri funciare, proprietate publică și privată a statului, declarate de utilitate publică, prevăzute în anexa nr.2, trec din administrarea Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și din concesionarea Societății Naționale Îmbunătățiri Funciare" - în administrarea Administrației Naționale a Îmbunătățirilor Funciare. În anexa nr.2 pct.2- amenajări complexe de irigații, desecare, la nr.16 este menționată amenajarea de irigații, desecări din
Art.11 alin.1 lit.a din Legea nr.213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, stipulează faptul că "bunurile din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile și imprescriptibile".
Art.11 alin.2 din Legea nr.213/1998 prevede faptul că "actele juridice încheiate cu încălcarea prevederilor alin. (1) prevăd regimul juridic al bunurilor din domeniul public sunt lovite de nulitate absolută".
Art.5 alin.ultim din Legea nr.18/1991 privind fondul funciar stipulează faptul că bunurile din domeniul public sunt scoase din circuitul civil, iar conform art.135 din Constituția României, bunurile proprietate publică a statului sunt inalienabile,imprescriptibile și insesizabile".
În consecință, contractul în discuție este nul absolut parțial în ceea ce privește vânzarea amenajărilor complexe de irigații și de desecare.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile actelor normative nominalizate în cuprinsul acesteia.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri și interogatoriu.
Pârâta C SRL a formulat întâmpinare în cauză invocând excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei ADS, excepția inadmisibilității acțiunii, precum și excepția lipsei de obiect.
În susținerea acestor excepții, respectiva pârâtă a susținut în esență că în condițiile art.4 din Legea 268/2001, Sap rimit doar dreptul de administrare, concesionare și arendare a terenurilor cu destinație agricolă aparținând domeniului public.
C SRL este însă proprietatea rețelei de irigații îngropate prin hotărâre judecătorească irevocabilă (încheierea nr.38/S din 3.02.2005 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr.1370/2003).
Activele cumpărate de la.B - B reprezintă un "sistem de irigații îngropate" care, din punct de vedere funcțional și tehnic, nu poate fi asimilat amenajărilor complexe de irigații și desecare așa cum consideră reclamanta.
De altfel, toate activele achiziționate de C SRL sunt amplasate în avalul amenajărilor enumerate de lege fiind doar beneficiar al apei furnizate și pompate prin infrastructura sistemului de îmbunătățiri funciare descris de către legiuitor.
Cât privește funcția de desecare, aceasta nici măcar nu intră în discuție neavând absolut nici o legătură cu rețeaua de irigații îngropată cumpărată de SC SRL.
Reclamanta se referă prin cererea sa la cu totul alte active decât cele cumpărate de SC, respectiva confuzie echivalând cu lipsa de obiect a cererii de chemare în judecată.
Referitor la fondul cauzei, pârâta a învederat instanței următoarele:
Invocând temeiurile legale ale solicitării sale, reclamanta a omis a indica faptul că, în baza disp.art.20 alin.2 din Legea 15/1990, această rețea de irigații îngropată aflată în patrimoniul fostei întreprinderi agricole de stat Ma E. începând cu anul 1991 devenit proprietatea actualei SC Ma E. - prin reorganizarea ei ca societate comercială.
Așa fiind, respectivele active au fost trecute în proprietatea SC Ma E. -, care le-a cuprins in patrimoniul său ca făcând parte din capitalul social al societății, iar în aceste condiții au intrat în circuitul civil.
Deși legea 138/2004 a fost aprobată ulterior încheierii actului de vânzare-cumpărare și prin efectele ei nu poate retroactiva, dispozițiile acesteia prezintă relevanță pentru calificarea exactă a regimului juridic al activelor în discuție, noile prevederi legislative menținând într-adevăr regimul de proprietate publică pentru "canalele magistrale și rețelele de distribuție.". nominalizate în Anexa la Legea 213/1998, asemenea canale și rețele neavând nici o legătură cu rețeaua de irigații cumpărată.
Mai mult decât atât, prin al.2 art.38 din Legea 138/2004 însuși legiuitorul admite, în mod expres și astfel recunoaște dreptul și posibilitatea agenților economici privați de a deține în proprietate sisteme de irigații de natura celor cumpărate de SC SRL.
Pentru motivele mai sus expuse, pârâta a solicitat respingerea acțiunii reclamantei "ca nelegală".
Ulterior formulării întâmpinării analizate mai sus, reclamanta a făcut precizări cu privire la acțiune, specificând faptul că nulitatea a cărei constatare a solicitat-o vizează transmiterea dreptului de proprietate asupra bunurilor ce compun activ baza B B, în ceea ce privește vânzarea amenajărilor complexe de irigații și desecare.
Referindu-se la temeiul juridic al acțiunii, reclamanta a indicat disp.art.136 din Constituție, art.5 din Legea 18/1991, Legea 213/1998, OUG nr.198/1999, HG nr.46/2000, art.468, 469, 489, 482 și 645 din Codul civil, Legea nr.138/2004 și HG 1309/2004.
Pârâta B - prin lichidator a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii reclamantei S, ca nefondată, invocând validitatea contractului contestat de reclamantă.
Pârâta B - a accentuat faptul că sistemul de irigații al B, ca arie geografică, este compus nu numai din "amenajări complexe de irigații și de desecare", ci și de alte "sisteme de irigații".
În speță, activele cumpărate de pârâta SC SRL reprezintă un sistem de irigații îngropat, care este diferit de cel definit de actul administrativ invocat de reclamantă ca fiind "amenajări complexe de irigații și desecare".
Cu toate acestea, invocarea accesiunii artificiale pentru justificarea apartenenței amenajărilor. la domeniul public este nefondată, deoarece Codul civil (art.494) instituie doar o prezumție relativă asupra lucrărilor făcute asupra terenului de către proprietarul terenului.
Procedural, cererea reclamantei este inadmisibilă întrucât contestarea vânzării trebuia făcută exclusiv în cadrul procedurii de faliment, iar cererea trebuia judecată de judecătorul sindic.
Astfel, S (în calitate de terț față de actul de înstrăinare) avea posibilitatea de a face contestație împotriva actelor lichidatorului în termen de 15 zile de la data depunerii raportului său, eventual de la publicarea anunțului de vânzare.
În cauză, s-a formulat cerere de intervenție în interes propriu de către Administrația Națională a . Funciare solicitându-se admiterea acțiunii de constatare nulitate contract. De asemenea, aceasta a solicitat, ca efect al anulării contractului, să-i fie lăsate în deplină posesie sistemele de irigații, care se află de drept în administrarea sa.
Față de cererea de intervenție, Saf ormulat întâmpinare, susținând în esență că,în baza Legii 138/2004, a fost înființată F care a preluat în administrare "sistemele de îmbunătățiri funciare, proprietate publică și privată a statului, declarate de utilitate publică".
A mai precizat reclamanta că, deși Legea 138/2004 și G nr.1309/2004 sunt ulterioare încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr.97/12.01.2004, ambele acte normative confirmă apartenența activelor care compun amenajarea complexă de irigații, aflată pe B la domeniul public al statului, acestea fiind declarate de utilitate publică.
Prin urmare,reclamanta a solicitat admiterea în principiu a cererii de intervenție.
Pârâta SRL a solicitat însă, respingerea cererii de intervenție, apreciind că intervenienta nu justifică nici un interes în promovarea cererii, de vreme ce aceasta nu a probat că rețeaua de irigație îngropată, ce face obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr.97/2004, este în administrarea intervenientei, ci s-a referit la prize stații de pompare, stații de repompare, canale și conducte de aducțiune, până la stațiile de pompare de punere sub presiune, ce nu au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare și care sunt reținute de lege ca aparținând domeniului public al statului.
Ulterior, intervenienta a înțeles să-și completeze cererea de intervenție specificând că solicită obligarea pârâtei SC SRL și să-i lase în deplină posesie sistemele de irigații menționate (ce au făcut obiectul vânzării cumpărării- n), care se află de drept în administrarea sa.
Cererea de intervenție a fost încuviințată în principiu la termenul de judecată din 13.10.2005.
Cât privește excepțiile invocate de pârâta prin întâmpinare, reclamanta a precizat în scris că le consideră nefondate, de vreme ce Sap reluat în baza legii toate terenurile agricole și cele aflate sub de apă aparținând domeniului public și privat al statului, fiind îndreptățită să exercite în numele statului român prerogativele dreptului de proprietate.
Deoarece urmărește constatarea unei nulități absolute, reclamanta a opinat că este legitimată și din acest punct de vedere.
În privința inadmisibilității acțiunii, reclamanta a arătat că irigațiile complexe îngropate din B fac parte din amenajarea complexă de irigații executate în anul 1972.
Față de precizarea făcută cu privire la obiectul acțiunii, reclamanta a arătat că nu mai subzistă critica pârâtei față de lipsa obiectului acțiunii.
Cât privește incidența în cauză a art.20 alin.2 din Legea 15/1990, reclamanta a susținut că, în virtutea respectivelor dispoziții, bunurile din patrimoniul societăților comerciale sunt în proprietatea acestora, cu excepția celor dobândite de alt titlu, cum este în speța de față, de vreme ce sistemele de irigații îngropate nu au fost niciodată în patrimoniul pârâtei SC -.
Reclamanta a formulat răspuns și față de întâmpinarea celeilalte pârâte, considerând, în esență, că acestea sunt lipsite de consistență, de vreme ce S și-a declinat suspiciunea față de valabilitatea contractului încă din momentul sesizării sale cu solicitarea de atribuire spre comunicare a terenului aferent instalațiilor de irigații înstrăinate prin contract.
Prin sentința civilă nr.185/8.12.2005 pronunțată în cauză de Tribunalul Brăilas -au respins ca nefondate acțiunea și cererea de intervenție.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, următoarea situație de fapt și de drept:
Din lecturarea contractului a cărui nulitate absolută parțială se solicită a fi constatată, se constată că la pct.1 "obiectul contractului" indică drept obiect al înstrăinării bunurile ce compun ACTIV BAZA conform caietului de sarcini și a documentației cadastrale aferente înregistrată la.C B, anexe ce fac parte integrantă din contract.
Potrivit clauzei speciale de la punctul 11 fac parte din contract: de sarcini, procesul- verbal de adjudecare nr.33/07.01.2004; anexa rate; anexa "terenuri supuse vânzării" și anexa "Bunuri în litigiu", precum și documentația cadastrală aferentă bunurilor supuse vânzării.
Prin urmare, activul denumit "Baza B" se compune din bunurile prevăzute în anexele menționate, printre care și anexa "Bunuri supuse vânzării". Printre acestea din urmă se numără și mijloace fixe, investiții din anexa la factura nr.19154/12.01.2004, filele 19-29 de la dosar, în care s-a prevăzut că s-au înstrăinat irigații îngropate de la fermele vândute, acestea constituindu-se în concret în mijloace fixe denumite antene și S aferente platourilor respective, cu indicarea numărului de inventar al acestora.
Rezultă din acest act, care este parte din contract, că s-au vândut mijloace fixe, realizate prin investiții proprii, cuprinse în inventarul pârâtei C B - B, societate în faliment, mijloace fixe care sunt bunuri mobile.
Aceste mijloace fixe din averea pârâtei C - au fost de la constituirea lor în posesia acesteia. Chiar dacă înainte de înființarea ca societate comercială, au fost ca toate celelalte bunuri mobile și imobile, în proprietatea statului, întreprinderea de stat a avut un drept asemănător dreptului de proprietate (drept de administrare directă) asupra acestora.
Intervenienta F nu a avut niciodată, ea sau predecesoarele sale, terminalele amenajărilor complexe de irigații din B, ci numai amenajările de irigații până la stațiile de punere sub presiune.
În temeiul art.20 alin.2 din Legea 15/1990 patrimoniul fostelor S care s-au reorganizat ca societăți comerciale a trecut în proprietatea acestora, astfel că, la data vânzării, B - era proprietara tuturor bunurilor înstrăinate.
De altfel, la data la care s-a efectuat vânzarea prin licitație publică nu exista nici un act normativ care să stabilească dreptul statului asupra unei părți din sistemele de irigații.
Ulterior, prin Legea nr.138/27.04.2004, s-a prevăzut că aparțin domeniului public bunurile din amenajările de irigații enumerate în anexa 2 Legii nr.138/27.04.2004, bunuri între care nu se regăsesc cele vizate de acțiunea reclamantei.
De precizat că dreptul de proprietate asupra infrastructurii de îmbunătățiri funciare și a terenului îl pot avea și alte persoane decât statul chiar și în conformitate cu Legea 138/2004.
Regulamentul de organizare și funcționare a F se referă, într-adevăr, la poziția 16 din anexa 2 la "amenajări complexe de irigații și desecări", specificându-se ca locație B sub codul d e amenajare 104, dar Ma E. este denumirea unei suprafețe de teren dintre ape, CB- - fiind societate în faliment.
Amenajarea complexă de irigații Ma E. nu a fost în proprietatea C B - și nu a făcut obiectul vânzării-cumpărării, astfel că nu se poate vorbi de existența vreunei clauze contractuale susceptibile de anulare.
Din aceleași considerente în speță nu sunt aplicabile nici dispozițiile Legii 213/1999 care atribuie domeniului public al statului "canalele magistrale și rețelele de distribuție pentru irigații cu prizele aferente", câtă vreme nu s-au vândut astfel de bunuri prin contractul nr.7/12.01.2004.
Tribunalul Brăila, luând în discuție și excepțiile invocate de pârâte, a concluzionat în sensul caracterului nefondat al acestora, statuând următoarele:
Regimul juridic al nulității absolute abilitează orice persoană să o invoce.
Nu poate fi primită nici excepția de inadmisibilitate de vreme ce prin încheierea nr.38/S pronunțată de judecătorul sindic în dosarul privind falimentul B - s-a încuviințat vânzare-cumpărarea, hotărârea ținând loc de act autentic, și nu s-au analizat condițiile de validitate a contractului.
Este adevărat că reclamanta era îndreptățită să conteste mai întâi raportul lichidatorului, însă lipsa acestui demers nu împietează asupra solicitării pe calea dreptului comun a constatării nulității.
Neîntemeiată este și susținerea reclamantei în sensul dobândirii dreptului de proprietate asupra bunurilor din activul pârâtei C B - constând în irigații îngropate prin efectul accesiunii imobiliare conform art.492 Cod civil.
Aceste dispoziții legale instituie o prezumție simplă relativă de proprietate asupra construcției făcute în pământ sau asupra pământului a proprietarului acestuia până ce se dovedește contrariul.
Or, atât reclamanta cât și intervenienta au recunoscut că lucrările de irigații îngropate au fost făcute de pârâta C B - din investiții, iar din actul de vânzare-cumpărare rezultă cu certitudine că acestea se aflau în inventarul debitoarei CB-.
Împotriva sentinței civile nr.185/8.12.2005 a Tribunalului Brăila, în termen legal, s-a declarat apel d e către reclamanta S care a invocat motive de nelegalitate și netemeinicie de ordin procedural, dar și aspecte ținând de dezlegarea dată de prima instanță fondului cauzei.
Sub aspect procedural, reclamanta a relevat inadvertențe, precum: menționarea în dispozitivul sentinței în mod greșit a căii de atac "recursul"; referirea la acțiunea principală și cererea de intervenție ca fiind formulate de aceeași parte; nepronunțarea asupra excepției lipsei de obiect invocată de pârâta C și asupra cheltuielilor de judecată, precum și respingerea ca neîntemeiată a cererii de recuzare formulată împotriva judecătorului fondului care în calitate de judecător sindic desemnat în dosarul de faliment s-a pronunțat asupra legalității contractului de vânzare-cumpărare atacat.
Pe fondul litigiului, reclamanta a susținut, în esență, că irigațiile îngropate ce au făcut obiectul vânzării au fost calificate în mod greșit ca mijloace fixe - bunuri mobile, dobândite de societate în temeiul art.20 alin.2 din Legea nr.15/1990. În realitate, sistemul de irigații din B, executat în anul 1972, proprietatea statului, a fost dat în administrare fostei S și a succesoarei acesteia, regimul lor juridic, de bunuri aparținând domeniului public al statului fiind stabilit de art.136 din Constituție, art.3 alin.2 din legea nr.213/1998 raportat la pct.1 din anexa la lege.
Curtea de APEL GALAȚIa dispus efectuarea unei expertize tehnice în îmbunătățiri funciare, având ca obiectiv stabilirea apartenenței irigațiilor ce au făcut obiectul contractului din litigiu la noțiunea de rețele de distribuție pentru irigații cu prizele aferente conform pct.I art.16 din Anexa la Legea nr.213/1968 sau bunuri din amenajări de irigații, stații de pompare de bază, stații de repompare, canale și conducte de aducțiune și distribuție a apei până la stațiile de pompare sub presiune.
Prin decizia civilă nr.141/31.10.2006, Curtea de Apel a admis apelul declarat de reclamanta S împotriva sentinței nr.185/2005 a Tribunalului Brăila pe care a schimbat-o în tot și în consecință, a admis acțiunea reclamantei și cererea de intervenție în interes propriu formulată de F, a constatat nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare-cumpărare n 97 din 12.01.2001, numai în ceea ce privește transmiterea dreptului de proprietate asupra amenajărilor complexe de irigații și desecare conform anexelor la contract (irigații îngropate) și a dispus repunerea părților în situația anterioară obligând pârâta C SRL să lase în deplină posesie intervenientei F terenurile sus-menționate.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâtele C B - prin lichidatorul judiciar și SC SRL I, recursuri apreciate ca fondate de instanța supremă și admise ca atare, cu consecințele casării deciziei recurate și trimiterii cauzei spre rejudecare.
Ca și motive de nelegalitate ale hotărârii instanței de apel, s-au reținut următoarele:
În măsura în care instanța s-a considerat investită cu un singur apel, cel al reclamantei, soluția pronunțată în sensul admiterii acțiunii reclamantei, dar și a cererii de intervenție în interes propriu, formulată de F este nelegală, deoarece calea de atac exercitată numai de reclamantă nu poate să-i profite intervenientului principal care nu a exercitat-o, având în vedere independența sa procesuală pe care legiuitorul i-o recunoaște.
Considerentele deciziei pronunțate nu conțin nici o motivare cu privire la soluția adoptată pe acțiunea principală și intervenția principală pentru a se putea cenzura raționamentul instanței și nici cu privire la obiectul acestora.
Nu s-a pus în discuția părților cererea formulată de intervenienta principală F, intitulată "Precizări" (fila 62, vol.I apel) prin care învederează că "achiesează la apelul declarat de reclamantă".
de la care a pornit instanța de apel în judecarea cauzei, dispunând efectuarea unei expertize tehnice în îmbunătățiri funciare care să caracterizeze instalațiile de irigații îngropate este una justă deoarece era imperios necesară lămurirea din punct de vedere tehnic și funcțional a apartenenței bunurilor la categoriile menționate în anexa la Legea nr.213/1998.
Instanța de apel și-a însușit însă concluziile expertizei fără nici o motivare și explicitare asupra împrejurărilor de fapt ce urmau să fie lămurite potrivit obiectivelor stabilite și fără să sancționeze o serie de vicii esențiale pe care le relevă lucrarea.
Astfel, raportul de expertiză întocmit de expertul nu este fundamentat pe o documentare la fața locului, explicațiile tehnice sunt extrem de sumare, iar referirile la actele normative incidente cauzei exced în mod evident sferei sale de competență, expertul neputându-se substitui instanței de judecată.
Admițând recursurile și dispunând rejudecarea apelului de către Tribunalul Galați, instanța supremă a recomandat a se pune în discuția părților și a se statua asupra chestiunilor legate de obiectul acțiunii principale și al intervenției principale, declarației de achiesare făcută de intervenientă în apel și necesitatea refacerii raportului de expertiză.
În rejudecarea apelului, dând curs celor statuate prin decizia pronunțată în recurs, Curtea de Apel a luat în discuție natura juridică a precizărilor depuse în primul ciclu de judecată de către intervenienta F, stabilind la termenul de judecată din 18.02.2008 că precizările aflate la fila 62 dosar - nu reprezintă o aderare la apelul declarat de reclamanta S B, având în vedere conținutul acesteia, termenul la care s-a formulat și, mai ales, faptul că cele două părți nu are interese potrivnice.
În privința refacerii expertizei, Curtea a nominalizat ca expert pe d-na, stabilind ca și obiective pentru verificarea tehnică de specialitate asupra oportunității căreia s-a pronunțat Înalta Curte: identificarea în teren și descrierea sistemului de irigare transferat prin contractul nr.97/2004 specificarea poziției sistemului (aval sau amonte) față de stația de pompare sub presiune.
Expertul nominalizat, s-a deplasat efectiv în teren (fapt confirmat de părțile cauzei), constatând următoarele:
Amenajarea hidroameliorativă, complexă de irigații și desecări din B cuprinde o schemă hidrotehnică complexă de irigare și desecare.
Părțile schemei hidrotehnice de irigații, la care se adaugă și toată rețeaua de desecare, inclusiv stațiile de desecare reprezentate grafic în Planșa nr.1( anexată la raportul de expertiză ) sunt în administrarea B și nu au făcut parte din irigațiile transferate prin contractul de vânzare-cumpărare nr.97/12.01.2004.
Conductele îngropate denumite P respectiv S asigură transportul apei la conducte de distribuție pe sectoare de udare, denumite antene de irigații. Pe antene de irigații sunt amplasați hidranți la care se cuplează echipamentul mobil de redare de la suprafața terenului (aripile de udare) care realizează distribuția apei pe terenul irigat.
Prin contractul de vânzare-cumpărare nr.97/12.01.2004 au fost transferate din schema hidrotehnică a amenajării de irigații din Ma E. parțial, numai conductele îngropate descrise mai sus. Acestea realizează parțial rețeaua de conducte de irigații sub presiune a 42 de sectoare de irigații.
Respectivele conducte îngropate funcționează doar conform destinației stabilite prin proiectare și anume de a prelua apa refulată sub presiune de la stațiile de pompare P și aot ransporta și distribui pe sectoare de udare, neputând funcționa ca sistem independent.
Referitor la topografia respectivelor conducte în raport de stația de pompare sub presiune, expertul a constatat că acesteasunt amplasate în schema hidrotehnică a amenajării după stațiile de punere sub presiune, deci în aval de acesteași pot funcționa numai preluând apa sub presiune de la stațiile de pompare sau de la agregatele staționare N, funcție de tipul de amenajare a sectorului de irigații respective ( a se vedea anexele la raportul de expertiză, unde conductele îngropate sunt evidențiate prin culoare ) pentru fiecare dintre cele 42 de sectoare de irigații).
Nici una din părțile cauzei nu a formulat obiecțiuni la lucrarea efectuată de expertul
Apelul de față este nefondat și urmează a fi respins ca atare pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Analizarea hotărârii fondului prin raportare la mijloacele de probă existente la dosar, la dispozițiile legale în vigoare la data încheierii contractului "contestat", dar și la indicațiile punctuale date de instanța de recurs, Curtea reține, în fapt și în drept, următoarele:
Potrivit disp.art.20 alin.2 din Legea nr.15/1990, bunurile din patrimoniul societății comerciale, sunt proprietatea acesteia, cu excepția celor dobândite cu alt titlu.
Dispoziția mai sus citată se integrează în ansamblul normelor prin care legiuitorul preconstituțional a stabilit bazele unui sistem economic compatibil cu regulile economiei de piață, sistem bazat pe proprietatea privată, opus esențial sistemului economic centralizat, pe care l-a înlocuit, sistem bazat pe proprietatea de stat.
În anul 1991, conform Legii 15/1990 a luat ființă CMa E. prin G nr.266/12.04.1991, iar bunurile cu denumirea irigații îngropate aflate în patrimoniul fostei întreprinderi agricole de stat SMa E. au fost evaluate conform art.19 din lege.
În octombrie 1991, CMa E. - și-a schimbat denumirea în CMa E.
În anul 1994 s-a constituit holdingul C - B prin fuzionarea a 5 societăți comerciale (respectiv SC Ma E. -, SC - B, SC - G, SC - G și FNC - G).
În 1999, prin hotărârea A (nr.106/19.01.1999), C s-a divizat în cinci societăți, iar irigațiile îngropate au fost inventariate și evaluate pentru toată perioada 1991- 1999 )a se vedea în acest sens Registrul pentru evidența și inventarierea fondurilor fixe depus în anexele de la dosar depuse de către lichidatorul judiciar C SRL, precum și de către pârâta C SRL, precum și procesele-verbale de inventariere.
Activele vândute către fac parte din patrimoniul B fiind incluse chiar în capitalul social al societății încă din anul 1991, neavând relevanță faptul că acestea au fost construite anterior anului 1989 de către stat, așa încât, calitatea de proprietar a vânzătoarei o îndrituia să uzeze de atributul dispoziției.
În acest context, trebuie precizata că nu se poate primi susținerea apelantei întemeiate pe instituția accesiunii artificiale, normele din respectiva materie instituind, astfel cum a reținut și judecătorul fondului, o prezumție relativă care, în speță, este răsturnată de proba contrarie: deși terenul în care sunt îngropate irigațiile este, în mod incontestabil proprietate publică, conductele îngropate aparțin domeniului privat în baza dispozițiilor legale postdecembriste și se află în circuitul civil. Desigur, ne referim la acele conducte aflate în avalul schemei hidroameliorative figurate de expertul.
Din Registrul pentru evidență și inventarul fondurilor fixe întocmit în anul 1978 ( dosar albastru depus de lichidator) rezultă cu claritate că anumite părți ale infrastructurii de îmbunătățiri funciare nu sunt incluse în acest registru de evidență, explicația fiind aceea că numai irigațiile îngropate denumite antene au făcut parte din patrimoniul întreprinderii agricole de stat și au trecut în patrimoniul societății comerciale ca efect al reorganizării disciplinate de Legea 15/1990.
Întrucât validitatea actului a cărui nulitate se invocă, nu putea fi verificată decât prin analizarea legilor în vigoare la data perfectării acestuia (12.01.2004 în speță), corect a reținut prima instanță că nu are aplicabilitate în cauză Legea 138/2004.
Altă problemă ce ține de dezlegarea fondului cauzei este raportul de accesorialitate invocat de apelantă în virtutea căruia conductele trebuie să urmeze soarta juridică a terenului.
Este adevărat că dispozițiile generale din dreptul civil au preluat adagiul "accesorium sequitur principale" (accesoriul urmează soarta terenului principal) și în materia bunurilor.
Nu s-a contestat în speță apartenența terenului pe care sunt amplasate conductele la domeniul public, ci se pune problema dacă conductele îngropate aflate în avalul instalației de irigare și desecare se pot înstrăina separat, problemă care nu poate primi decât un răspuns afirmativ.
Dacă partea din amonte a instalației aparține cu certitudine domeniului public, aspect elucidat de legiuitor abia la momentul 2004, partea din aval nu poate funcționa de sine stătător dar nici nu există vreun impediment legal pentru înstrăinarea separată a acesteia, cumpărătorul asumându-și, din riscul imposibilității folosirii acestora în eventualitatea în care nu i se va încuviința concesionarea terenului pe care sunt amplasate conductele (intimata - a demarat un atare demers, încuviințat de instanța de fond și cea de apel, la acest moment litigiul cu S aflându-se pe rolul J care a suspendat recursul până la soluționarea irevocabilă a dosarului privind constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare nr.97/2004).
Că respectivele conducte îngropate din avalul schemei hidroameliorative nu pot fi subsumate sferei "bunurilor domeniale" o confirmă chiar apelanta care a vândut o rețea de irigații îngropată similară celei descrise în prezenta cauză în cadrul procesului de privatizare a CB. AG( vezi filele 46 și următoarele din dosarul nr- vol.II).
Pentru considerațiunile mai sus expuse, Curtea apreciază că este legală și temeinică soluția primei instanțe, atât în privința modului de soluționare a fondului, cât și sub aspectul excepțiilor aduse în discuție de către pârâtă.
Respingerea pe fond a acțiunii principale a reclamat aceeași soluție și pentru cererea de intervenție, neapartenența la domeniul public a bunurilor înstrăinate excluzândab initiovreun drept al F asupra respectivelor bunuri.
Față de toate argumentele expuse mai sus, văzând și disp.art.297 pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca fiind nefondat, apelul declarat de către reclamanta Agenția Domeniilor Statului, cu sediul în B,-,sector 1, împotriva sentinței civile nr.185/08.12.2005 pronunțată de Tribunalul Brăila.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Iunie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.-
Tehno.O/4.07.2008/7 ex.
Fond.
Președinte:Gina IgnatJudecători:Gina Ignat, Alexandrina Zaharia
