Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 564/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 564/R-COM
Ședința publică din 22 Mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Constantina Duțescu
JUDECĂTOR 2: Gina Achim
JUDECĂTOR 3: Andreea Tabacu
Grefier - -
Pe rol fiind soluționarea contestației în anulare formulată de contestatoarea - SRL, cu sediul în-,.2,.1,.2,.8, sector 2, împotriva deciziei nr. 126/R-C din 11 februarie 2009, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - PLUS - B, - --PRIN LICHIDATOR JUDICIAR - SRL și AGENȚIA DOMENIULUI STATULUI.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra contestației au avut loc în ședința publică din 15 mai 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Pronunțarea asupra contestației s-a amânat la data de 22 mai 2009, când în urma deliberării s-a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față, constată:
La data de 17.06.2009, contestatoarea - "" SRL, a solicitat instanței să dispună anularea Deciziei nr.126/R-C/11.02.2009, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - PLUS - B, - " " -, prin lichidator judiciar, - precum și Agenția Domeniului Statului,
În motivare, contestatoarea, susține că hotărârea pronunțată de instanța de recurs, s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență, în sensul că, pricina, s-a judecat de un judecător sindic, în loc de complet comercial.
A evidențiat, că atribuțiile judecătorului - sindic, reglementate de art.11 alin.2 din Legea nr.85/2002, se limitează la controlul judecătoresc al activității administratorului judiciar/lichidatorului și la procesele și cererile de natură judiciară aferente procedurii, însă instanța de recurs, a judecat pricina considerând că au fost respectate regulile de competență materială.
Un alt motiv de contestație în anulare, se referă la faptul că, instanța, respingând recursul, nu a cercetat unul dintre motivele de casare.
În dezvoltarea acestei critici, s-a susținut că, deși în acțiune existau ca pârâți - " PLUS" - B, - "" - B, prin lichidator - " SRL și, instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale a pârâtei - "" - și excepția puterii de lucru judecat formulată față de, iar faptul că s-a afirmat că - "" - a fost radiată din Registrul Comerțului, putea să aibă, ca drept consecință,doar scoaterea din cauză a acestei pârâte, nu și a - " PLUS", în condițiile în care, patrimoniul primei pârâte, trecuse în proprietatea sa și putea sta în judecată, în conformitate cu nr.OUG168/2001.
Subliniază, că instanța de recurs, trebuia să trimită cauza spre rejudecare, datorită celor menționate, însă, neobservând eroarea instanței, a judecat pricina, fără a cerceta aceste aspect.
În drept, contestația a fost întemeiată pe dispozițiile art.317 alin.2 pct.2 și art.318 alin.1 Cod pr.civilă.
A fost administrată proba cu acte, prin atașarea cauzelor.
Din probatoriul administrat, instanța reține că:
Prin cererea formulată la data de 27.02.2006, - " " SRL a chemat în judecată pe - PLUS - B, - - B, prin lichidator - SRL B și AGENȚIA DOMENIULUI STATULUI B, solicitând ca prin sentința pronunțată, să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare nr. 173/3.10.2005, încheiat între - - B, prin lichidator judiciar și - - B, să se dispună repunerea părților în situația anterioară încheierii actului și obligarea la cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta arată că la data de 21.04.2003, între - - și - SRL s-a încheiat contractul nr.129, având ca obiect atribuirea în folosință gratuită a construcțiilor zootehnice dezafectate, a incintelor aferente și terenului de sub acestea.
Societatea - reclamantă, a întocmit un plan de investiții pentru redresarea economică financiară a fermei, care constituia obiectul contractului de comodat.
Intrând în lichidare judiciară, la data de 20.05.2004, - - a denunțat contractul de comodat, iar prin Sentința civilă nr. 24 din 17.02.2005, s-a dispus evacuarea reclamantei.
Procedând la valorificarea bunurilor debitoarei - falite, lichidatorul judiciar a adjudecat activul în litigiu, în favoarea - " PLUS" -
Reclamanta a solicitat constatarea nulității absolute a acestei vânzări, susținând că prin art.4.1 lit.b din contractul de comodat, s-a instituit un drept de preemțiune în favoarea sa, în sensul că avea prioritate la cumpărarea activelor ce au format obiectul contractului de comodat, iar intenția de vânzare, nu l-a fost notificat, luând act de aceasta abia la data de 6.10.2005, când i-a fost comunicată adresa nr. CS/175, prin care i s-a adus la cunoștință adjudecarea în favoarea - PLUS - B; de asemenea, susține că licitația, nu a avut loc la sediul firmei, deși investițiile făcute anticipau intenția de a cumpăra activul.
Prin Încheierea din 7. 11.2006 Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost strămutată judecarea cauzei la Tribunalul Argeș
La data de 11.03.2008, - SRL a formulat cerere de chemare în garanție a Agenției Domeniului Statului, solicitând obligarea chematei în garanție la plata contravalorii investițiilor efectuate la Ferma 1 Mai, în valoare de 50.000 lei, obligarea chematei în garanție la plata de daune interese și obligarea la cheltuieli de judecată.
În motivare, se arată, în esență, că - - a semnat contractul de atribuire în folosință gratuită a construcțiilor zootehnice în calitate de mandatar al Agenției Domeniului Statului.
În consecință, chemata în garanție trebuie să suporte contravaloarea investițiilor efectuate pe teren.
În apărare, Agenția Domeniului Statului a invocat excepția prematurității, întrucât nu s-a efectuat concilierea directă, prevăzută de art. 720 Cod Comercial, excepția de netimbrare și excepția lipsei calității procesuale pasive.
Prin Încheierea din data de 21 mai 2008, au fost respinse excepția de prematuritate și excepția de netimbrare ca neîntemeiate și a fost unită excepția lipsei calității procesuale pasive, cu fondul.
Prin aceeași încheiere, s-a pus în vedere chematei în garanție să depună dovada faptului, că Sentința comercială nr. 24/17.02.2005, care avea același obiect, aceleași părți și aceeași cauză cu cererea de chemare în garanție și că este irevocabilă.
În apărare, - PLUS - a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei - -, având în vedere faptul, că nu mai este subiect de drept și pe cale de consecință, repunerea în situația de fapt anterioară este imposibilă.
La termenul din data de 10.09.2008, Agenția Domeniului Statului a invocat excepțiile autorității de lucru judecat și excepția lipsei calității procesuale pasive.
Având în vedere faptul că excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâtei și excepția autorității de lucru judecat a cererii de chemare în garanție, sunt excepții dirimante, care fac inutilă analizarea celorlalte excepții, cât și a fondului, prima instanță le-a analizat cu prioritate.
Prin Sentința comercială nr.616/F din 17 septembrie 2008, judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Comercial Argeșa admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei - - B și pe cale de consecință, a respins acțiunea formulată de reclamanta - SRL, în contradictoriu cu pârâții:- PLUS - B, - - B, prin lichidator judiciar - SRL B, și AGENȚIA DOMENIULUI STATULUI.
Prin aceeași sentință, s-a admis excepția autorității de lucru judecat și pe cale de consecință, s-a respins cererea de chemare în garanție formulată de - SRL, în contradictoriu cu AGENȚIA DOMENIULUI STATULUI.
Reclamanta a fost obligată să plătească pârâtei - PLUS - B suma 2013,26 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 3228/2004, reclamanta - - a chemat în judecată pârâta - SRL, solicitând ca prin sentința pronunțată să fie evacuată aceasta din activul ce constituie obiectul contractului de comodat nr. 129/21.04.2003.
Pârâta a formulat cerere reconvențională, solicitând ca reclamanta să fie obligată la plata contravalorii îmbunătățirilor efectuate în activ.
În aceeași cerere reconvențională, pârâta a solicitat introducerea în cauză a pârâtei ADS B, care să răspundă alături de reclamantă pentru prejudiciile cauzate.
Cererea a fost calificată de instanță, ca fiind o cerere de chemare în garanție.
În consecință, în cadrul procesual stabilit de instanță, - SRL avea calitatea de reclamantă-pârâtă, ADS B avea calitatea de chemată în garanție, iar obiectul cererii îl constituia îmbunătățirile aduse activului.
Prin Sentința comercială nr. 24/17.02.2005, rămasă definitivă și irevocabilă, prin respingerea recursului, a fost respinsă cererea de chemare în garanție a ADS B, motivându-se că aceasta numai a avizat contractul și nu a fost parte în acest contract, nu și-a asumat drepturi și obligații.
Față de această situație, instanța a admis, în baza art. 1201 Cod. Civil, excepția autorității de lucru judecat și pe cale de consecință, a respins cererea de chemare în garanție.
Prin Sentința comercială nr.133 din 04.04.2007 pronunțată de Tribunalul Brăila, s-a dispus închiderea procedurii insolvenței debitoarei - - și s-a dispus radierea acesteia din Registrul Comerțului. Reținând că pârâta nu numai că nu are calitate procesuală pasivă, instanța a concluzionat, că în acest moment, nu mai are nici capacitate de folosință sau exercițiu, încetând să existe ca subiect de drept.
De asemenea, reținând că acțiunea în anulare promovată de reclamantă are drept scop aducerea în patrimoniul pârâtei a anumitor bunuri, prima instanță a apreciat că acest lucru apare ca fiind imposibil, având în vedere faptul că, aceasta nu mai are patrimoniu, drept care admis excepția lipsei calității procesuale pasive și pe cale de consecință, a respins acțiunea.
Împotriva Sentinței comerciale nr.616/F din 17 septembrie 2008, pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Comercial Argeș, a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin încheierea din 14 ianuarie 2009, potrivit art. 84 Cod pr.civilă, instanța a calificat calea de atac formulată de reclamantă, drept recurs, având în vedere disp.art.8 (1) și art.12 (1) din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței.
Recurenta - reclamantă critică hotărârea primei instanțe, susținând că:
- judecătorul fondului a interpretat greșit probele din dosar;
- instanța a pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal.
În cadrul primului motiv de recurs, se susține că interpretând greșit probele din dosar, până a intra în cercetarea judecătorească a fondului, instanța s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei - -, precum și a excepției autorității de lucru judecat formulată de ADS și admițându-le, a respins acțiunea.
Recurenta - reclamantă, mai susține, că radierea pârâtei - - din Registrul Comerțului, putea avea drept consecință, doar scoaterea din cauză a acestei pârâte, dar nu și a - " PLUS" -, care își păstrează această calitate, în condițiile în care patrimoniul primei pârâte a trecut în proprietatea sa, iar conform OUG nr.168/2001, reclamanta - recurentă avea posibilitatea legală să o cheme în judecată.
Pe cale de consecință, solicită admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Instanța de fond, a apreciat greșit că există autoritate de lucru judecat, având în vedere că în dosarul nr.3228/2004, - - a chemat în judecată pe - SRL, iar acesta a formulat o cerere de chemare în garanție a ADS, deși între dosarul menționat și prezentul dosar, nu există tripla identitate de cauză, obiect și părți.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, primei instanțe.
Prin Decizia nr.126/R-C/11.02.2009, a fost respins ca nefondat recursul formulat de reclamantă.
Pentru a hotărî în acest mod, în considerente s-a reținut:
La termenul din 28 ianuarie 2009, apărătorul recurentei - reclamante, invocă două excepții de ordine publică: prin prima excepție susține că, potrivit art. 304 pct.1 Cod procedură civilă, completul de judecată la instanța de fond, nu a fost legal alcătuit și anume, cauza a fost judecată de către un complet de insolvență și nu de un complet investit cu cauze comerciale, cum era legal. Precizează, că acest tip de acțiune constatarea nulității unui contract nu face parte din categoria celor care sunt date în competența judecătorului sindic, așa cum arată și practica instanțelor de judecată. Recunoaște că nu a invocat această excepție la instanța de fond.
De asemenea, susține cea de-a doua excepție de ordine publică și arată că potrivit art. 304 pct.5, coroborat cu art. 105 al.2 Cod procedură civilă, hotărârea instanței de fond a fost dată fără observarea formelor legale. Precizează că instanța s-a pronunțat pe excepție, dar nu s-a făcut precizarea care dintre pârâte, nu are calitate procesuală pasivă, astfel că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare.
La același termen, apărătorul intimatei - pârâte - " PLUS" - solicită respingerea excepțiilor invocate. Cu privire la prima excepție, arată că în mod legal a fost investit Tribunalul Comercial Argeș - judecătorul sindic, cu judecarea cauzei în fond. Cu privire la cea de-a doua excepție, arată că a fost invocată lipsa calității procesuale pasive a pârâtei Precizează că în cazul în care se vor primi cele două excepții de ordine publică, solicită ca potrivit art. 306 pct. 1 Cod procedură civilă, să se constate tardivitatea declarării recursului.
Analizând cu prioritate excepția tardivității declarării recursului invocată de intimata - pârâtă - PLUS -, Curtea a constatat, că aceasta nu este întemeiată deoarece potrivit disp.art.8 (2) din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței, termenul de recurs este de 10 zile de la comunicarea hotărârii, iar în speță, hotărârea atacată, respectiv Sentința nr.616/F din 17.09.2008 pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, nu a fost comunicată recurentei - reclamante, dovada de comunicare, fiind restituită la dosar (302 - 303), astfel că recursul nu este tardiv formulat.
Referitor la excepțiile invocate de către apărătorul recurentei - reclamante, Curtea reține că și acestea, nu pot fi primite.
Completul de judecată a fost legal constituit la instanța de fond, ca și complet de insolvență, potrivit disp.art.11(2) din Legea nr.85/2006, în atribuțiile judecătorului sindic intrând toate cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenței. În speță, se solicită constatarea nulității unui contract de vânzare - cumpărare, încheiat în cadrul procedurii de faliment a pârâtei - - B, astfel că în mod legal, cauza a fost soluționată de judecătorul sindic.
De asemenea, se reține că prin hotărârea atacată, instanța nu a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art.105 alin.2 Cod pr.civilă, pronunțându-se clar că pârâta - - B, nu are calitate procesuală pasivă.
Cu privire la motivele de recurs invocate de recurenta - reclamantă, Curtea reține că acestea sunt nefondate.
Așa cum s-a arătat mai sus, judecătorul sindic s-a pronunțat, fără echivoc, că pârâta - - B, nu mai are calitate procesuală pasivă, deoarece prin Sentința nr.133 din 04.04.2007 a Tribunalului Brăila, s-a dispus închiderea procedurii insolvenței față de aceasta, precum și radierea ei din Registrul Comerțului, astfel că pârâta nu mai are nici capacitate de folosință sau exercițiu, încetând să existe ca subiect de drept.
Reținând că acțiunea în anulare promovată de reclamantă are drept scop aducerea în patrimoniul pârâtei de mai sus a anumitor bunuri, judecătorul sindic, s-a pronunțat pe fond și față de pârâta - PLUS - B, concluzionând că restabilirea situației de fapt anterioară este imposibilă, având în vedere, că pârâta - - B, nu mai are patrimoniu, nemaiexistând ca subiect de drept.
De asemenea, a reținut că nu poate fi primită nici critica privind reținerea greșită a excepției autorității de lucru judecat.
Prin hotărârea atacată, s-a reținut că există autoritate de lucru judecat în ceea ce privește cererea de chemare în garanție a Agenției Domeniului Statului, nu între prezenta cauză și cea soluționată în dosarul 3228/2004.
Este adevărat că în dosarul nr.3228/2004, reclamanta - - a chemat în judecată pe pârâta - SRL, solicitând evacuarea acesteia din activul ce constituie obiectul contractului de comodat nr.129/21.04.2003, pârâta formulând cererea reconvențională prin care solicita obligarea reclamantei la plata contravalorii îmbunătățirilor efectuate la acest activ. Prin aceeași cerere, - SRL, solicita obligarea ADS B să răspundă alături de reclamantă pentru prejudiciile cauzate, cererea fiind calificată de instanță ca o cerere de chemare în garanție.
Prin Sentința comercială nr.24/17.02.2005, irevocabilă prin respingerea recursului, a fost respinsă cererea de chemare în garanție a ADS B, cu motivarea că aceasta a avizat numai contractul, nefiind parte în contract, astfel că nu și-a asumat drepturi și obligații.
Împotriva acestei decizii, a fost pronunțată prezenta contestație în anulare, care se apreciază ca fiind nefondată, după cum se va reliefa în considerentele ce vor urma.
În ceea ce privește critica, privitoare la pronunțarea hotărârii cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență, se va preciza, că dispozițiile art.317 (1) Cod pr.civilă, condiționează admisibilitatea contestației în anulare, de aspectul, ca motivul invocat, să nu fi putut fi invocat pe calea apelului sau recursului.
Se constată, că excepția de necompetență materială, a fost invocată, dar instanța a respins- Partea însă folosește contestația în anulare, ca o cale de retractare, nu de reformare, fapt inacceptabil, deoarece instanța, nu poate reveni asupra propriei soluții.
Dacă ar soluționa această excepție, ar însemna, să se pronunțe încă o dată, pe un motiv de recurs.
Invocarea lipsei de competență a judecătorului sindic, nu se încadrează în dispozițiile art. 317 pct.2 Cod pr.civilă, întrucât legiuitorul a avut în vedere competența instanțelor judecătorești și nu normele de organizare judecătorească. Pe de altă parte, contestatoarea își invocă propria culpă, întrucât la instanța de fond, putea să solicite, după o prealabilă precizare, fie trecerea cauzei la un complet comercial, fie să-i pretindă judecătorului - sindic, să solicite dosarul de faliment pentru a evita închiderea procedurii în altă cauză, fie să solicite "celuilalt judecător - sindic" să suspende închiderea procedurii, până se soluționa speța de față. Lipsa de diligență a contestatoarei, a făcut, ca într-un singur dosar de faliment, să existe doi judecători sindici, fiind încălcate dispozițiile legale speciale.
În ceea ce privește, C de-al doilea motiv al contestației în anulare, respectiv, omisiunea instanței de recurs de a cerceta vreunul dintre motivele de modificare sau de casare, se va constata, că este nefondat, deoarece, contestatoarea atribuie instanței de recurs, responsabilitățile care itrau în sarcina instanței de fond, în condițiile în care, este investită legal, doar să analizeze dacă instanța de fond a pronunțat o soluție legală și temeinică în limitele susținerilor formulate de pârâți. Astfel, se susține că au fost greșit interpretate probele din dosar de către instanța de fond, că nu s-a probat pe bază de documente, radierea din Registrul Comerțului a, - -, aspecte, care puteau fi invocate pe calea recursului și care în mare parte, s-au și susținut.
Cu privire la mențiunea calității de pârâtă a - " PLUS", instanța de recurs, a motivat, că acțiunea are ca scop, aducerea în patrimoniul pârâtei a anumitor bunuri și cum aceasta, nu mai există ca subiect de drept (nu are capacitate de exercițiu sau de folosință), s-a pronunțat și față de această pârâtă, fiind imposibilă restabilirea situației anterioare, câtă vreme - "", nu mai are patrimoniu.
Prin urmare, instanța de recurs s-a pronunțat și asupra acestui motiv de recurs, iar contestatoarea și de această dată, își invocă propria culpă, întrucât, în momentul în care, s-a dispus radierea pârâții, trebuia să-și precizeze acțiunea și noile sale pretenții, vizavi de dispozițiile OUG nr.168/2001.
În ce privește excepția de tardivitate, se va preciza că, dispozițiile art.319, condiționează formularea contestației, de termenul de 15 zile de la data la care contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, dar nu mai de un an, de la data când hotărârea a rămas irevocabilă, (în cazul hotărârilor irevocabile, care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită).
În speța de față, nu a fost probat momentul în care, contestatoarea a luat cunoștință despre soluție, iar de la data pronunțării și până la momentul formulării contestației în anulare, nu a trecut un an.
Prin urmare contestația, în anulare a fost formulată, în termen legal, urmând ca excepția de tardivitate, să fie respinsă.
Față de cele menționate, în temeiul art.317 și 318 Cod pr.civilă, se va respinge contestația ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de - SRL, cu sediul în-,.2,.1,.2,.8, sector 2, împotriva deciziei nr. 126/R-C din 11 februarie 2009, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - PLUS - B, - --PRIN LICHIDATOR JUDICIAR - SRL și AGENȚIA DOMENIULUI STATULUI.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 mai 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.
TC/2 ex.
18.06.2009.
Președinte:Constantina DuțescuJudecători:Constantina Duțescu, Gina Achim, Andreea Tabacu
