Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 58/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 58/A/2009
Ședința publică de la 19 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Irimie
JUDECĂTOR 2: Mircea Noșlăcan
Grefier - -
Pe rol se află pronunțarea asupra apelului declarat de pârâta D în contradictoriu cu reclamanta T împotriva Sentinței nr. 119/CA din 13 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în Dosar nr-.
Se constată că la dosar s-au depus concluzii scrise din partea reclamantei intimate
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 12 iunie 2009, când a fost amânată pronunțarea pentru azi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului de față:
Constată că prin sentința nr. 119/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr- s-a admis acțiunea formulată de reclamanta " " SRL T și s-a dispus obligarea pârâtei " " D să plătească reclamantei suma de 135.846,28 lei din care 85.235 lei rest de plată și 50.011,28 lei dobândă legală pe perioada mai 2003 - decembrie 2007.
S-a dispus prin aceeași hotărâre disjungerea cererii reconvenționale formulată de pârâtă împotriva reclamantei având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare încheiat în formă simplificată și repunerea părților în starea anterioară.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că reclamanta a livrat pârâtei bunuri în valoare de 1.025.999.996 lei fiind emisă factura nr. -/16 mai 2003. Din această sumă s-a achitat prin compensare și cu ordin de plată suma de 167.653.889 lei și a rămas de plată suma de 85034,6107 lei.
Această factură a fost acceptată de pârâtă prin semnarea și aplicarea sigiliului societății și nu a fost refuzată la plată.
Nu s-a făcut dovada de către pârâtă că a refuzat la plată factura total sau parțial, imediat după livrarea mărfurilor. Abia după ce prin adresa nr. 15/28.08.2006 o convoacă pe pârâtă la conciliere pentru plata diferenței, pârâta invocă neputința utilizării produselor, deci după 5 ani de la data livrării bunurilor. Ori, această atitudine a pârâtei nu a fost în măsură să poată face dovada justificată a unui refuz legal la plată, motiv pentru care acțiunea este fondată.
Pe temeiul art. 165.pr.civ. s-a dispus disjungerea cererii reconvenționale.
Împotriva acestei soluții a declarat apel pârâta solicitând, în principal, desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond față de împrejurarea că, pe de o parte, aceasta nu s-a pronunțat asupra excepției prescripției extinctive invocate de apelantă la prima instanță iar pe de altă parte, în mod nelegal s-a dispus disjungerea soluționării cererii reconvenționale prin care s-a solicitat tocmai anularea contractului (încheiat în formă simplificată) pe baza căruia reclamanta își fundamentează acțiunea.
Pe fondul cauzei se invocă faptul că produsele livrate de reclamantă nu au putut fi utilizate scopului pentru care au fost achiziționate, lucru adus în repetate rânduri la cunoștința acesteia.
Prin întâmpinare, reclamanta solicită respingerea apelului cu mențiunea că prima instanță s-a pronunțat în mod implicit și asupra excepției prescripției atunci când a verificat legalitatea pretențiilor reclamantei, neputând a se reține această excepție în condițiile în care reclamanta a făcut numeroase acte de ieșire din pasivitate iar pe fondul cauzei soluția este întemeiată în condițiile în care pârâta nu a făcut dovada lipsurilor calitative invocate.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate se constată că prin sentința civilă nr. 859/8.05.2007 pronunțată de Judecătoria Tecuci în dosar nr- al acestei instanțe, devenită irevocabilă prin decizia nr. 478/22.08.2007 a Tribunalului Galați, având ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei de 85.834,61 lei reprezentând marfă livrată și neachitată precum și penalități de 0,15 % pe zi de întârziere, s-a declinat în favoarea Judecătoriei Deva competența de soluționare a cauzei.
La pronunțarea acestei soluții de declinare s-a avut în vedere sediul pârâtei în temeiul art. 5 și 7.pr.civ.
Competența materială a judecătoriei, ca instanță de fond, nu a fost contestată dat fiind cuantumul pretențiilor solicitate care nu depășeau suma de 100.000 lei și potrivit cu care competența revenea judecătoriei în primă instanță în temeiul art. 2 pct. 1 raportat la art. 1 pct. 1 din Codul d e procedură civilă.
Judecătoria Deva, prin sentința nr. 1188/11.03.2008 și-a declinat competența în favoarea Tribunalului Hunedoara dată fiind precizarea reclamantei în sensul în care își mărește cuantumul pretențiilor la suma de 135.846 lei din care 85.235 lei rest de plată și 50.011,28 lei dobândă legală pe perioada mai 2003 - decembrie 2007.
Potrivit art. 18/1 pr.civ. instanța investită potrivit dispozițiilor referitoare la competență după valoarea obiectului cererii rămâne competentă să judece chiar dacă, ulterior investirii, intervin modificări în ceea ce privește cuantumul valorii aceluiași obiect.
În condițiile în care, așa cum s-a menționat, la data investirii inițiale cuantumul pretențiilor reclamantei atrăgea competența judecătoriei ca instanță de fond, ea nu mai putea fi repusă în discuție, ulterior, prin sentința nr. 1188/2008 a Judecătoriei Deva, urmare a majorării pretențiilor reclamantei, decât cu încălcarea dispozițiilor art. 18/1 pr.civ. redate mai sus.
Acest aspect, a dobândit inclusiv autoritate de lucru judecat, fiind stabilită competența de soluționare a cauzei în favoarea judecătoriei (D) prin sentința civilă nr. 859/8.05.2007 a Judecătoriei Tecuci, devenită irevocabilă prin decizia nr. 478/22.08.2007.
Nu poate fi invocat împotriva acestei concluzii faptul că hotărârea respectivă a avut ca obiect doar excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Tecuci întrucât, pe de o parte, excepția necompetenței materiale a judecătoriei ca instanță de fond era necontestabilă la acel moment dat fiind cuantumul sub 100.000 lei al pretențiilor reclamantei iar pe de altă parte, chestiunile de competență sunt de ordine publică și în condițiile în care, în speță, excepția competenței materiale a judecătoriei nu a fost invocată de către instanță din oficiu, ea dobândește autoritate de lucru judecat inclusiv cu privire la acest aspect.
În aceste condiții, în care contrar celor menționate cauza a fost judecată în primă instanță de către Tribunalul Hunedoara, soluția acestuia se dovedește a fi dată cu încălcarea competenței altei instanțe, așa încât în temeiul art. 297 alin. 2.pr.civ. se va dispune anularea sa și trimiterea cauzei spre competentă soluționare instanței competente pentru soluționarea cauzei în primă instanță, respectiv Judecătoria Deva.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite apelul declarat de pârâta reclamantă reconv. " " SA D împotriva sentinței nr. 119/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
Anulează sentința atacată și dispune trimiterea cauzei spre competentă soluționare Judecătoriei Deva.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 19.06.2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red.
Th.
Ex.4/25.06.2009
Jud fond
Președinte:Marius IrimieJudecători:Marius Irimie, Mircea Noșlăcan
