Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 60/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR.60/A-
Ședința publică din 11 iunie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gabriela Chiorniță președinte secție
- - - - JUDECĂTOR 2: Corina Georgeta Nuță
- --- - grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului declarat de pârâta SC SRL cu sediul în P,-, jud.A, împotriva sentinței comerciale nr.145/C din 19 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, intimată fiind reclamanta UNIVERSITATEA DIN PITEȘTI cu sediul în P,-, jud.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
Apelul este timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 6,00 lei potrivit chitanței nr.8276/08.04.2008 (fila 71 dosar) și timbrul judiciar în valoare de 0,5 lei.
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din 04 iunie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Constată că, prin acțiunea înregistrată la 19 octombrie 2006, reclamanta Universitatea din Pac hemat în judecată pe pârâta pentru a se constata nulitatea absolută a contractului de închiriere înregistrat sub nr.8899 din 23 decembrie 2003.
În motivare s-a arătat că reclamanta a închiriat pârâtei un imobil compus din mai multe terenuri și construcții, imobil care face parte din proprietatea publică, iar convenția s-a încheiat fără a fi organizată o licitație publică.
Prin sentința nr.874/2007, Judecătoria Pitești și-a declinat competența în favoarea Tribunalului Comercial Argeș, instanță care prin sentința comercială nr.145/C/2008, a admis acțiunea și a constatat nulitatea absolută a contractului de închiriere.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că încheierea locațiunii s-a făcut cu nerespectarea dispozițiilor art.15 din Legea nr.213/1998, ceea ce atrage nulitatea convenției.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs pârâta, cale de atac calificată ca fiind apel, față de caracterul neevaluabil în bani a obiectului litigiului, susținând următoarele:
- în mod greșit instanța nu a reținut că reclamanta a invocat propria incorectitudine, propria culpă, ceea ce ducea la inadmisibilitatea acțiunii;
- întrucât nu încearcă un prejudiciu legitim, născut și actual, reclamanta nu justifica interes în promovarea acțiunii, cu atât mai mult cu cât pârâta și-a îndeplinit toate obligațiile stabilite în sarcina sa;
- motivarea instanței este contradictorie pentru că nu există nici un act normativ care să arate cum trebuie să se desfășoare o licitație, iar în cauză aceasta a avut loc printr-o negociere competitivă și stabilirea unui cuantum al chiriei în conformitate cu prevederile nr.OUG60/2000.
Examinând criticile formulate, se apreciază că se impune admiterea apelului pentru motivul de ordine publică pus în discuție din oficiu de către instanță și a cărei incidență în cauză, face inutilă cercetarea criticilor aduse în calea de atac.
Nu s-a contestat de nici una dintre părți caracterul de bun aparținând domeniului public al imobilelor ce fac obiectul locațiunii a cărei sancțiune se cere a se constata.
Această natură de bun aparținând domeniului public rezultă din dispozițiile art.166 alin.4 din Legea nr.84/1995 și sunt aplicabile dispozițiile art.135 din Constituția României, potrivit cărora aceste imobile nu pot face obiect decât al atribuirii în administrare către regiile autonome și instituțiile publice sau al concesionării și închirierii și aceasta cu respectarea normelor legale, inclusiv cele din art.14 și 15 ale Legii nr.213/1998.
Potrivit art.2 lit.c din Legea nr.554/2004, sunt asimilate actelor administrative și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, respectiv acele contracte recunoscute ca fiind contracte administrative.
Cenzurarea unor astfel de convenții legate de încheierea, modificarea, interpretarea, executarea și încetarea contractului administrativ, revine potrivit art.8 alin.2 în competența instanței de contencios administrativ.
În concluzie, se apreciază că litigiul poartă asupra unui contract administrativ, iar competența de a se pronunța asupra cererii de desființare a acestuia aparține instanței de contencios, respectiv Tribunalului Argeș, în complet specializat.
Față de această statuare, în temeiul art.297 alin.2 din Codul d e procedură civilă, urmează a fi admis apelul, anulată sentința și având în vedere și prevederile art.158 și urm. din același act normativ, trimisă cauza spre competentă soluționare Tribunalului Argeș, în completul de contencios administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de pârâta cu sediul în P,-, județul A, împotriva sentinței comerciale nr.145/C din 19 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, intimată fiind reclamanta UNIVERSITATEA DIN PITEȘTI cu sediul în P,-, județul
Anulează sentința și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Argeș în completul de contencios administrativ.
Definitivă. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 iunie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
,
Grefier,
Red./16.06.2008
GM/4 ex.
Jud.fond:
Președinte:Gabriela ChiornițăJudecători:Gabriela Chiorniță, Corina Georgeta Nuță, Fabiola Ion Grigorescu
