Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 60/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA nr. operator 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.60/A//COM
Ședința publică din 19 martie 2009
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Marian Bratiș
JUDECĂTOR 2: Maria Ofelia Gavrilescu
GREFIER: - -
S-a luat în pronunțare apelul formulat de către reclamanta împotriva sentinței civile nr. 1102/11.11.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâții intimat Primăria Municipiului T, Ministerul Finanțelor Publice B și Direcția Generală a Finanțelor Publice T, având ca obiect nulitate act juridic.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra apelului și concluziile părților au avut loc în ședința publică din data de 12 martie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și potrivit căreia pronunțarea a fost amânată pentru azi, când, reclamanta apelantă a depus concluzii scrise și se reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1102/11.11.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr- s-a respins excepția necompetenței funcționale a Secției Comerciale, invocată de Ministerul Finanțelor.
S-a respins excepția lipsei calității de reprezentant, invocată de Ministerul Finanțelor.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului T, invocată de pârâtul Municipiul
S-a respins excepția tardivității acțiunii, invocată de Ministerul Finanțelor.
S-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de SC SRL, cu sediul în T,-, jud. T, în contradictoriu cu pârâtul MUNICIPIUL T, prin Primarul Municipiului T, cu sediul în T,-, jud. T și cu pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5.
S-a luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr. 5319/325 din 04.04.2007, reclamanta a chemat în judecată inițial pârâta Primăria Municipiului T, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate nulitatea parțială a contractului de vânzare cumpărare nr. 235 din 06.04.2004 privind spațiul comercial situat în T, str. -. - nr. 8 în referitor la adăugarea nelegală în preț a taxei pe valoare adăugată și pe cale de consecință, în conformitate cu prevederile art. 1143.civ. să se dispună compensarea sumei plătită în plus cu TVA până în noiembrie 2005 inclusiv cu ratele și dobânda aferentă pe ultimele 5 luni, neachitate de reclamantă, iar diferența de 2402 RON, reactualizată cu indicele de inflație să-i fie restituită.
În motivarea, reclamanta arată că la data de 06.04.2004 a cumpărat de la pârâtă, cu plata în rate, spațiul comercial situat în T, str. -. -, nr. 8, încheindu-se contractul de vânzare cumpărare nr. 235/06.04.2004, iar pârâta a inclus în prețul de vânzare și cota de 19% reprezentând TVA pe care reclamanta a plătit-o în avans și lunar până în luna noiembrie 2005 și că de la această dată a sistat plata TVA, iar pentru ultimele 5 luni nu a mai achitat nici ratele, drept compensație pentru TVA-ul achitat.
La data de 09.05.2007, reclamanta și-a precizat acțiunea în sensul că a înțeles să se judece în contradictoriu cu Municipiul T prin Primar, renunțând la capătul de cerere privind compensarea ratelor neachitate cu sumele rămase de achitat.
În drept, au fost invocate prevederile art. 141 alin. 2 lit. k și lit. i din Legea 571/2003.
Reclamanta a depus în copie contractul de vânzare cumpărare.
Pârâtul Municipiul Taf ormulat întâmpinare prin care a invocat în principal excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului, arătând că potrivit art. 3 pct. 56 din HG 208/2005 Ministerul Finanțelor este cel care reprezintă Statul Român ca subiect de drepturi și obligații în fața instanțelor de judecată.
Pe fondul cauzei pârâtul solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că potrivit art. 128 alin. 1, 2 și 3 din Legea nr. 571/2003, coroborat cu art. 126 din același act normativ, livrările de bunuri, inclusiv bunurile imobile, sunt operațiuni supuse taxei pe valoare adăugată, astfel încât în mod corect în prețul de vânzare s-a prevăzut și TVA, nefiind astfel posibilă restituirea taxei percepute.
Prin sentința civilă nr. 5349/23.05.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr- s-a admis excepția de necompetență materială a Judecătoriei Timișoara și s-a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului Timiș - secția Comercială și de contencios Administrativ.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Timișoara reținut natura juridică de drept comercial al litigiului și, prin urmare, incidența în cauză a dispozițiilor art. 2 pct. 1 lit. a Cod pr. Civilă.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub numărul - la data de 25.06.2007.
Prin sentința civilă nr. 1284/21.09.2007, Tribunalul Timișa admis excepția de necompetență materială a tribunalului și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara. Constatându-se ivit conflictul negativ de competență, cauza a fost înaintată Curții de APEL TIMIȘOARA pentru emiterea regulatorului de competență.
În vederea soluționării conflictului negativ de competență, cauza a fost înregistrată la data de 24.10.2007 pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA - Secția Contencios Administrativ și Fiscal - sub nr-. Prin sentința civilă nr. 24/22.11.2007, Curtea de APEL TIMIȘOARAa stabilit competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș, reținând că natura juridică a cauzei este comercială, solicitându-se în primul rând constatarea nulității parțiale a unui contract de vânzare cumpărare a unui spațiu comercial, și că obiectul acțiunii este unul nepatrimonial, fiind incidente în cauză dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. a teza a- II -a cod pr. Civilă.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr-, la data de 04.02.2008.
La termenul din 04.03.2008, reclamanta a formulat precizare de acțiune prin care a arătat că înțelege să se judece în contradictoriu, alături de Municipiul T, și cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Ministerul Finanțelor Publice, în calitate de reprezentant al Statului Român, a formulat întâmpinare prin DGFP T invocând în principal excepția lipsei calității sale de reprezentant al Statului Român, excepția tardivității acțiunii și excepția necompetenței funcționale a secției comerciale.
În susținerea primei excepții, pârâtul arătat că Statul Român este reprezentat doar de către Municipiul T prin primar iar nu și prin Ministerul Finanțelor, potrivit art. 25 din Decretul nr. 31/1954 Ministerul Finanțelor reprezentând statul doar în raporturile în care participă nemijlocit ca subiect de drepturi și obligații.
Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, însușindu-și motivele arătate în întâmpinare de către pârâtul Municipiul
Analizând cu prioritate excepțiile invocate în cauză, potrivit art. 137 cod pr. Civilă, s-a menționat că instanța urmează a se pronunța mai întâi asupra excepției necompetenței secției, apoi asupra excepțiilor vizând calitatea de reprezentant a Ministerului Finanțelor și calitatea procesuală pasivă a Municipiului T, iar în măsura în care aceste excepții vor fi găsite neîntemeiate, instanța urmează să se pronunțe și asupra excepției tardivității acțiunii.
Cu privire la prima excepție, respectiv cea a necompetenței funcționale a secției comerciale a Tribunalului Timiș, instanța a reținut că prin sentința civilă nr. 24/22.11.2007 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr-, a fost stabilită competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș, reținându-se că litigiul are natură comercială și că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. A cod pr. Civilă. Este adevărat că la acea dată nu s-a pus în discuție competența secției, ci doar a instanței, însă sentința civilă menționată, a stabilit în mod irevocabil natura comercială a litigiului, astfel încât instanța nu mai poate pune în discuție apartenența acesteia la materia contenciosului administrativ.
Având în vedere considerentele menționate, excepția necompetenței funcționale a secției comerciale a fost respinsă.
Referitor la excepția lipsei calității de reprezentant al Ministerului Finanțelor, instanța apreciind că și aceasta este neîntemeiată, în cauză fiind formulat și un capăt de cerere vizând restituire TVA, astfel încât, raportat la acest capăt de cerere și având în vedere răspunsul la întâmpinare formulat de reclamantă pe acest aspect (fila 22 dosar), s-a apreciat că Ministerul Finanțelor are calitatea de a sta în instanță, reprezentând Statul Român în litigiile care presupun analizarea unor raporturi juridice fiscale. Prin urmare, a fost respinsă și această excepție.
Analizând excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului T, invocată de către acesta, instanța a reținut că parte în contractul de vânzare - cumpărare a cărui anulare parțială se solicită este tocmai Municipiul T, ca reprezentant al Statului Român, prin Primarul Municipiului T, astfel încât se apreciază că în mod corect reclamanta a stabilit cadrul procesual pentru primul capăt de cerere, excepția fiind respinsă.
De asemenea, instanța a constatat și netemeinicia excepției tardivității, invocată de Ministerul Finanțelor, obiectul prezentei cauze nefiind contestarea raportului de evaluare și stabilirea prețului, cum greșit interpretează Ministerul Finanțelor, ci constatarea nulității parțiale a unui contract, în cauză fiind astfel incidente dispozițiile dreptului comun iar nu cele ale legii speciale, respectiv cele ale Legii nr. 550/2002, motiv pentru care și această excepție a fost respinsă urmează a fi respinsă.
Pe fondul cauzei s-a reținut că reclamanta solicită constatarea nulității absolute a contractului de vânzare - cumpărare, invocând în favoarea sa faptul că închirierea de bunuri imobile, fiind o operațiune scutită de TVA, determină în baza art. 141 alin. 2 lit. los cutire de TVA și a operațiunilor de vânzare - cumpărare a bunurilor imobile care au fost închiriate.
Susținerea reclamantei potrivit căreia aplicarea greșită a dispozițiilor Codului fiscal constituie motiv de nulitate a clauzei contractuale privitoare la preț s-a apreciat că este neîntemeiată, și aceasta întrucât, chiar acceptând ideea unei aplicări greșite a dispozițiilor fiscale, această situație nu poate fi asimilată cu o cauză ilicită, cunoscut fiind că prin cauza unei convenții se înțelege obiectivul avut în vedere de părți la încheierea contractului. Prin urmare, includerea în prețul de vânzare a imobilului a taxei pe valoare adăugată constituie un aspect ce vizează strict stabilirea prețului iar nu scopul avut în vedere de părți, respectiv transmiterea dreptului de proprietate.
Chiar dacă s-ar admite că aplicarea incorectă a dispozițiilor fiscale ar denatura scopul avut în vedere de părți la încheierea tranzacției, instanța apreciază că potrivit art. 126 din Legea nr. 571/2003, astfel cum era în vigoare la data încheierii contractului, intră în sfera de aplicare a taxei pe valoare adăugată livrările de bunuri, prin bunuri înțelegându-se potrivit dispozițiilor art. 128 alin. 2 din același act normativ, bunuri corporale atât mobile cât și imobile, în mod corect fiind inclusă în preț taxa menționată.
Tot astfel apare ca neîntemeiată și invocarea în susținerea acțiunii a dispozițiilor art. 141 alin. 2 lit. k și l întrucât aceste excluderi sunt condiționate de nededucerea taxei pe valoare adăugată. Această interpretare rezultă fără echivoc din însuși conținutul literei "l" a articolului menționat, care la data încheierii contractului dintre părți avea următoarea formulare: sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată."livrările de bunuri care au fost afectate unei activități scutite în baza prezentului articol, dacă taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor respective nu a fost dedusă".
Prin urmare,scutirea de TVA la care face referire reclamanta s-a apreciat că este o scutire condiționată de nededucerea taxei menționate, fapt neconfirmat în prezenta cauză.
Nefiind dovedită vreo cauză de nulitate absolută a contractului și având în vedere dispozițiile art. 126, 128 și 141 din Legea 571/2003, așa cum au fost ele analizate, instanța a reținut că este neîntemeiat și cel de-al doilea capăt de cerere constând în restituirea sumelor reprezentând TVA.
Având în vedere că reclamanta a renunțat la capătul de cerere privind compensarea sumelor pretinse cu sumele ce constituie rate de achitat, instanța nu s-a mai pronunțat pe acest aspect.
Având în vedere considerentele menționate, instanța, constatând neîntemeiată cererea, a respins-o ca atare, luând totodată act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței comerciale nr. 1102/11.11.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr- a declarat apel reclamanta solicitând admiterea apelului astfel cum a fost formulat; modificarea sentinței civile nr.1102/11.11.2008 pronunțata in dosar - al Tribunalului Timiș ca netemeinica si nelegala si, rejudecând fondul cauzei, admiterea acțiunii promovate de apelantă astfel cum a fost formulata si precizata; obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezenta cauza in toate fazele procesuale.
În motivare apelanta a arătat că SC SRL a încheiat contractul de vânzare cumpărare nr.235/06.04.2004 cu unitatea administrativ teritoriala Municipiul T având ca obiect imobilul situat in T, str. -.- nr.8, înscris in CF - T, cu nr. 407/XVI. Din analiza coroborată a dispozițiilor art. 141 alin2 lit. k cu lit. 1 si cu dispozițiile art.128 din Codul fiscal în vigoare la momentul încheierii contractului - dispoziții indicate in acțiunea precizată - s-a susținut că reiese in mod indubitabil ca vânzarea - cumpărarea de bunuri imobile este scutita de TVA si ca atare în contra legii în mod nelegal s-a stabilit in contractul de vânzare - cumpărare nr.235/06.04.2004 obligarea la plata TVA-ului.
Critică hotărârea pronunțata de prima instanța fata de reținerea aplicabilității disp.art.141 alin.2 lit.k si 1 raportat la nedovedirea condițiilor prevăzute în norma, respectiv nededucerea TVA-ului.
Cu privire la deducerea TVA-ului de către vânzătoare, in speța Municipiul T reprezentat prin Primar, apelanta învederează ca o asemenea operațiune de deducere era imposibila atâta timp cât autoritatea administrativa teritoriala nu a dobândit imobilul prin cumpărare, nu a achitat un preț pentru acesta si cu atât mai puțin TVA. Imobilul a intrat in proprietatea privata a Municipiului T prin naționalizare baza Decretului nr.92/1950, astfel cum rezulta din copia în extenso a CF nr. 151 T unde la 407 figurează imobilul situat in T, str.-.- nr.8.
Ori, in condițiile in care la dobândirea imobilului nu s-a plătit TVA, s-a susți că Municipiul T nu avea nici o suma de dedus, fiind perfect aplicabile in prezenta cauza dispozițiile legale invocate, respectiv art.141 alin.2 lit.k si 1 din Legea nr.571/2003 în vigoare la momentul încheierii contractului de vânzare - cumpărare.
S-a susținut că hotărârea primei instanțe este criticabila si raportat la neanalizarea in întregime a probatoriului si a argumentelor invocate de apelantă. Astfel, a învederat că bunurile imobile care in perioada închirierii au fost scutite de plata TVA-ului sunt scutite de TVA si la livrare, conform acelorași dispozițiile legale, respectiv art.141 alin.2 lit.k si 1 din Legea ni.571/2003. Cu toate că s-a invocat ca temei al acțiunii formulate și acest aspect al neperceperii TVA-ului in timpul cat imobilul a fost deținut cu titlu de închiriere, prima instanța omite a mai cerceta cauza sub acest aspect. Astfel cum rezulta din facturile fiscale emise de Municipiul T cu titlul de chirie, se poate lesne observa ca operațiunea era scutita de TVA.
Ori, în condițiile în care - conform art.144 alin.2 lit.k din Legea nr. 571/2003 închirierea era scutită de TVA și vânzarea (livrarea de bunuri) era scutită de TVA conform art.141 alin.2 lir.1 din Legea nr. 571/2003.
Critică hotărârea primei instanțe și sub aspectul greșitei interpretări a motivelor de nulitate absolută parțială invocate. Astfel, în cazul contractelor sinalagmatice, cauza încheierii contractului este diferită pentru fiecare dintre părți. În speță, cauza vânzătorului este obținerea prețului, iar cauza cumpărătorului este obținerea dreptului de proprietate asupra bunului ce face obiectul contractului de vânzare - cumpărare
Față de aceste aspecte, cauza vânzătorului fiind ilicită, prin încălcarea disp. art. alin2 lit. k cu lit. 1 din Codul fiscal, s-a susținut că acțiunea apelantei este întemeiata.
In drept, apelanta invocă art.282 si urm. Cod procedura civila, art. 141 alin2 lit. k cu lit. 1 coroborate cu art. 128 din Codul fiscal.
Pentru aceste considerente solicită admiterea apelului, modificarea sentinței civile nr.1102/11.11.2008 pronunțata in dosar nr- al Tribunalului Timiș ca netemeinica si nelegala si, rejudecând fondul cauzei, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată si precizată, in sensul constatării nulității absolute parțiale a contractului de vânzare - cumpărare nr.235 din 06.04.2004 privind spațiul comercial situat in T, str. -.-, nr.8, cu privire la cuprinderea in prețul vânzării a TVA, si pe cale de consecința obligarea pârâtei la restituirea sumei achitate cu titlu de TVA, la care să se adauge dobânda legala.
In temeiul disp.art.274 Cod procedura civila apelanta solicită obligarea paraților la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezenta cauza in toate fazele procesuale.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta intimată Direcția Generală a Finanțelor Publice T în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice, a solicitat respingerea apelului reclamantei ca neîntemeiat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile nr. 1107/11.11.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș prin care a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea.
Pârâtul intimat Municipiul T prin Primar a solicitat respingerea ca nefondat și neîntemeiat a apelului declarat de reclamanta
Pârâtul intimate a considerat că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală, fiind pronunțată cu aplicarea corectă a prevederilor legale în vigoare.
S-a invocat faptul că reclamanta nu a invocat nici o cauză de nulitate absolută, aspect reținut în mod corect și de Tribunalul Timiș.
S-a arătat că în conformitate cu prevederile art.126 din Legea nr. 571/2003, rezultă că societatea reclamantă intră în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată, aspect relevant de art.126 alin.1 lit. a atâta vreme cât operațiunea încheiată între instituția sa și societatea reclamantă constituie o livrare de bunuri efectuată cu plată.
Examinând apelul declarat de reclamanta, prin prisma motivelor de apel invocate,a dispozițiilor art.295 alin.1 proc.civ. cât și din oficiu se reține că acesta este neîntemeiat urmând să fie respins pentru următoarele considerente.
În mod corect prima instanță a reținut că prin acțiunea formulată, reclamanta nu a invocat nici o cauză de nulitate absolută a contractului de vânzare cumpărare nr.235/6.04.2004 încheiat cu pârâtul Municipiul T privind imobilul situate în T, str.-. - nr.8.
De asemenea în mod temeinic în hotărârea apelată s-a reținut că susținerea reclamantei potrivit căreia aplicarea greșită a dispozițiilor Codului fiscal constituie motiv de nulitate a clauzei contractuale privitoare la preț este greșită, întrucât chiar dacă s-ar accepta ideea unei aplicări greșite a dispozițiilor Codului fiscal, aceasta nu se poate asimila cu cauza ilicită. Astfel, includerea în prețul de vânzare a imobilului a taxei pe valoare adăugată vizează doar stabilirea prețului, iar nu scopul urmărit de părțile contractului de vânzare-cumpărare, respectiv transmiterea dreptului de proprietate.
În mod corect instanța de fond a reținut că în speță se aplică prevederile art. 126 din codul fiscal, astfel cum erau în vigoare la data încheierii contractului de vânzare - cumpărare, potrivit cărora intră în sfera de aplicare a taxei pe valoare adăugată livrările de bunuri, prin bunuri înțelegându-se conform art.128 alin.2 din codul fiscal, bunuri corporale mobile și imobile. În aceste condiții, instanța de fond a considerat că în mod temeinic și legal în prețul vânzării a fost inclusă și taxa pe valoare adăugată.
În mod nefondat reclamanta apelantă a criticat hotărârea primei instanțe sub aspectul nerealizării întregului probatoriu și a argumentelor invocate de instanță privind aplicarea în cauză a dispozițiilor art.141 alin.2 lit.k și L din Legea nr. 571/2003.
Prima instanță a apreciat în ceea ce privește invocarea, de către reclamantă a dispozițiilor art.141 alin.2 lit.k și l ale Legii nr. 571/2003 că este neîntemeiată cu motivarea că scutirea de TVA la care face referire reclamanta este o scutire condiționată de nededucerea taxei menționate, fapt neconfirmat în cauză.
În mod corect prima instanță a considerat că susținerea reclamantei privind aplicarea greșită a dispozițiilor Codului fiscal nu reprezintă un motiv de nulitate a clauzei contractuale referitoare la preț, această situație neputând fi asimilată unei cauze ilicite.
Se reține că în speță nefiind dovedită nici o cauză de nulitate contractului de vânzare - cumpărare nr. 235/2004, hotărârea primei instanțe este temeinică și legală.
În baza dispozițiilor art.296 proc.civ. curtea urmează să respingă apelul declarat de reclamanta cu sediul în Municipiul T, str. -.-, nr.8, cu sediul procedural ales la Societatea Civilă Profesională de Avocați & Asociații, în T, str. -, nr.2,.28, jud. T, împotriva sentinței comerciale nr. 1102/11.11.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâții intimați Primăria Municipiului T, cu sediul în T, Bd. - nr. 1, jud. T, Ministerul Finanțelor Publice B, sect.5,- și Direcția Generală a Finanțelor Publice cu sediul în T,- A, jud.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de reclamanta cu sediul în Municipiul T, str. -.-, nr.8, cu sediul procedural ales la Societatea Civilă Profesională de Avocați & Asociații, în T, str. -, nr.2,.28, jud. T, împotriva sentinței comerciale nr. 1102/11.11.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâții intimați Primăria Municipiului T, cu sediul în T, Bd. - nr. 1, jud. T, Ministerul Finanțelor Publice B, sect.5,- și Direcția Generală a Finanțelor Publice cu sediul în T,- A, jud. T,
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 19 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
DR. - - - - -
GREFIER,
- -
Se comunică câte un exemplar din decizie:
reclamantei apelante cu sediul în Municipiul T, str. -.-, nr.8, cu sediul procedural ales la Societatea Civilă Profesională de Avocați & Asociații, în T, str. -, nr.2,.28, jud. T,
pârâții intimați
Primăria Municipiului T, cu sediul în T, Bd. - nr. 1, jud. T,
Ministerul Finanțelor Publice B, sect.5,- și
Direcția Generală a Finanțelor Publice cu sediul în T,- A, jud. T,
Red.27.04.2009
Tehnored 6 ex. 28.04.2009
Instanță fond: Tribunalul Timiș
Jud.
Președinte:Marian BratișJudecători:Marian Bratiș, Maria Ofelia Gavrilescu
