Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 61/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 61/2009
Ședința publică din 14 aprilie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Axente Irinel Andrei
JUDECĂTOR 2: Claudia Idriceanu
GREFIER: - -
S- luat în examinare - pentru pronunțare - apelul declarat de - SRL C N și împotriva sentinței comerciale nr.4866/10.12.2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr-, în contradictoriu cu & IMPORT EXPORT SRL, având ca obiect constatare nulitate act.
La data de 13 aprilie 2009, s-au înregistrat la dosar concluzii scrise din partea apelantei, depuse la filele 32-35.
dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 7 aprilie 2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr. 4866 din 10 decembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Clujs -a respins ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamanții și - SRL împotriva pârâtei - & SRL având ca obiect anularea biletului la ordin emis în alb de reclamanta - SRL, avalizat de reclamantul, predat pârâtei la data de 6 septembrie 2007 pe baza "procesului verbal de predare-primire filă cec garanție" - anexa 2 contractului de vânzare-cumpărare nr. 24/6 septembrie 2007.
Reclamanții și - SRL, au fost obligați în solidar, să plătească pârâtei - & SRL suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, la data de 6 septembrie 2008, între pârâtă, în calitate de vânzătoare și reclamantă, în calitate de cumpărătoare, a intervenit contractul de vânzare-cumpărare comercială nr. 24 (8-13), prin care pârâta s-a obligat să vândă, iar reclamanta să cumpere beton și servicii aferente (transport și închiriere pompă de beton) conform condițiilor stipulate în anexa nr. 1 (cuprinzând prețurile diferitelor sortimente de beton), cu respectarea prevederilor din Codul d e practică pentru executarea lucrărilor din beton și beton armat, indicativ NE-012-99, cantitatea de beton convenită de părți fiind de 50003.
În ceea ce privește plata prețului, părțile au convenit asupra obligației reclamantei cumpărătoare de a plăti prețurile prevăzute în facturile ce urmau a fi emise de pârâta vânzătoare, la sfârșitul fiecărei săptămâni, pentru marfa vândută, sub sancțiunea penalităților de întârziere de 1% din prețul neachitat pentru fiecare zi de întârziere. În cuprinsul clauzei cuprinse în cap. IV, art. 3, părțile nu au completat spațiul lăsat liber referitor la termenul de plată al facturilor. Prin clauzele cuprinse în cap. V "Garantarea plății", părțile au convenit asupra faptului că contractul va deveni operabil la data la care reclamanta cumpărătoare va emite un cec în alb drept garanție pentru plata produselor achiziționate pe care o va înmâna pârâtei vânzătoare, pe baza unui proces verbal de predare primire. În caz de neplată a facturilor emise, pârâta vânzătoare își rezerva dreptul de a folosi cecul pentru efectuarea acestor plăți, în condițiile specificate în anexa 2 - procesul verbal de predare-primire a cecului, parte integrantă a contractului.
În conformitate cu dispozițiile anexei nr. 2 contractului (12), reclamanta cumpărătoare și pârâta vânzătoare au convenit ca, în locul cecului în alb, reclamanta să predea iar pârâta să primească un bilet la ordin emis de reclamanta - SRL C, avalizat de reclamantul, care și-a indicat domiciliul și CNP-ul, ca garanție de plată. Potrivit clauzelor pretipărite ale acestui proces verbal de predare-primire, pârâta primitoare s-a obligat să depună biletul la ordin primit în circuitul bancar doar dacă reclamanta depășea scadențele de plată și era notificată asupra acestei depășiri a scadențelor și nu achita debitele restante. Pârâta primitoare s-a mai obligat să păstreze biletul la ordin ca garanție de plată a obligațiilor reclamantei și să îl depună spre decontare doar dacă condițiile mai sus arătate erau îndeplinite. Concluzia instanței în acest sens este determinată de coroborarea mențiunilor pretipărite ale procesului-verbal de la 12 cu cele olografe, conform regulii de interpretare a contractelor cuprinsă în dispozițiile art. 982.civ. potrivit căreia toate clauzele convențiilor se interpretează unele prin altele, dându-se fiecărei clauze înțelesul ce rezultă din actul întreg. Astfel, deși clauzele pretipărite se referă la o "filă cec", dată fiind acceptarea de către pârâtă a unui bilet la ordin în locul filei cec, clauzele procesului verbal de predare primire de la 12 și cele ale contractului nr. 24 referitoare la fila cec trebuie interpretate, în speță, prin referire la biletul la ordin predat de reclamantă pârâtei, conform regulii de interpretare prevăzute de art. 978.civ. potrivit căreia o clauză primitoare de două înțelesuri trebuie interpretată în sensul în care produce un efect juridic și nu în cel în care n-ar produce nici unul, respectiv conform regulii prevăzute de art. 977.civ. potrivit căreia interpretarea contractului trebuie efectuată conform intenției comune a părților și nu sensului literal al termenilor. Or, dacă clauzele referitoare la cec ar fi interpretatead litteram, ele nu ar produce nici un efect juridic, în absența unui cec lăsat de reclamantă pârâtei; mai mult, din declarația martorului rezultă fără echivoc intenția părților contractului de a înlocui cecul prevăzut în contract cu biletul la ordin și nu de a acorda biletului la ordin o valoare juridică distinctă de cea a cecului. În concluzie, dat fiind acordul părților cu privire la înlocuirea cecului cu un bilet la ordin, pentru a produce efecte juridice, clauzele referitoare la cec trebuie interpretate în sensul că, în speță, se referă la biletul la ordin în alb predat de reclamantă pârâtei, avalizat de reclamant (14). Astfel cum rezultă din copia acestui bilet la ordin, singurele mențiuni completate de reclamant, în nume propriu și în numele reclamantei, au fost: cea referitoare la beneficiarul biletului la ordin - pârâta -, cea referitoare la semnificația sumei - contravaloare livrare betoane -, cea referitoare la locul plății - C-N -, cea referitoare la semnătura și ștampila emitentului - ștampila reclamantei - SRL și semnătura reprezentantului său legal, reclamantul -, cea referitoare la vederea biletului la ordin, prin semnarea și ștampilarea acestei rubrici cu ștampila reclamantei - SRL și semnătura reprezentantului său legal, reclamantul, cea referitoare la moneda de emitere a biletului la ordin - lei -, precum și cea referitoare la avalizarea de către reclamant a biletului la ordin, prin înscrierea numelui și CNP-ului reclamantului și inserarea semnăturii reclamantului. Astfel cum rezultă din copia biletului la ordin de la 15, pârâta a completat mențiunile biletului la ordin referitoare la: nr. de exemplare în care s-a emis biletul la ordin - 1 exemplar -, la suma pentru care a fost emis biletul la ordin - -.84 lei -, la datele de identificare ale emitentei - SRL, la data emiterii și la data scadenței: 7 februarie 2008 și, respectiv, 11 februarie 2008 și la locul emiterii - C-
Potrivit dispozițiilor art. 3 din cap. XII al contractului nr. 24/6 septembrie 2007, acest contract, încheiat prin acordul părților, reprezintă singurul instrument juridic probant pentru soluționarea eventualelor litigii între părți pe cale amiabilă ori prin acțiune la instanța judecătorească competentă. Potrivit art. 1191 alin. 2.civ. nu se va primi niciodată o dovadă prin martori, în contra sau peste ceea ce cuprinde actul, nici despre ceea ce se pretinde că s-ar fi zis înaintea, la timpul, sau în urma confecționării actului. Părțile însă pot conveni ca și în cazurile arătate mai sus să se poată face dovada cu martori, dacă aceasta privește drepturi de care ele pot să dispună. De asemenea, potrivit art. 46.com. obligațiunile comerciale și liberațiunile se probează: cu acte autentice; cu acte sub semnătură privată; cu facturi acceptate; prin corespondență; prin telegrame; cu registrele părților; cu martori, de câte ori autoritatea judecătorească ar crede că trebuie să admită proba testimonială și aceasta chiar în cazurile prevăzute de art. 1191.civ.
Interpretând această clauză prin raportare la dispozițiile art. 1191.civ. și art. 46.com. tribunalul a reținut că părțile au convenit ca toate raporturile juridice asupra cărora s-ar afla în conflict, referitoare la drepturile și obligațiile izvorâte din contractul nr. 24/6 septembrie 2009 să fie probate exclusiv prin intermediul înscrisului conținând acest contract, excluzând orice alt mijloc de probă cu privire la aceste aspecte conflictuale ale relațiilor lor comerciale. Chiar dacă dreptul de a proba raporturi contractuale reprezintă un corespondent în plan procesual al dreptului de a intra în raporturi contractuale, ambele fiind drepturi de care părțile pot dispune, efectele juridice ale convenției părților sunt limitate de dispoziția imperativă a art. 46.com. referitoare la admisibilitatea probei testimoniale, ori de câte ori instanța ar considera acest lucru necesar, dispoziție imperativă și de ordine publică (deoarece se referă la administrarea justiției) de la care părțile nu pot deroga, conform art. 5.civ.
În consecință, dat fiind și faptul că, în conformitate cu art. 12 din Legea nr. 58/1934, aplicabil biletului la ordin prin prisma dispozițiilor art. 106 din Legea nr. 58/1934, completarea unui bilet la ordin poate implica și săvârșirea de către cel care îl completează a unei fapte ilicite, instanța a administrat și proba testimonială cu declarația martorului (93), aspectelor relatate de acest martor urmând a li se acorda aceeași valoare probatorie cu cea a mențiunilor contractului nr. 24/6 septembrie 2007.
Cu titlu preliminar, tribunalul a avut în vedere faptul că, într-adevăr, Legea nr. 58/1934 prevede în art. 62 și 63 posibilitatea formulării unor apărări de fond împotriva executării silite a unui bilet la ordin pe calea opoziției la executare. Cu toate acestea, nici Legea nr. 58/1934, nici vreun alt act normativ, nu exclud verificarea legalității unui bilet la ordin prin prisma condițiilor generale de încheiere a unui act juridic prevăzute de Codul civil, astfel încât prezenta cerere de anulare/constatare a nulității biletului la ordin de la 15 este admisibilă din punctul de vedere al căii procedurale alese de reclamanți, aceea a unei cereri întemeiate pe dispozițiile dreptului comun.
În analiza probelor, tribunalul a avut în vedere faptul că răspunsurile părților persoane juridice la interogatorii sunt contradictorii, nefiind posibilă coroborarea lor. În speță pot însă fi coroborate răspunsurile reclamantei la interogatoriu și declarația martorului, starea de fapt care rezultă din aceste probe fiind susținută și de contractul nr. 24/6 septembrie 2008 sub aspectul absenței unui termen de plată a facturilor, respectiv pot fi coroborate răspunsurile date de pârâtă la interogatoriu cu declarația martorului, starea de fapt care rezultă din aceste probe fiind susținută și de contractul nr. 24/6 septembrie 2008 sub aspectul valorii de garanție de plată a biletului la ordin predat de reclamantă pârâtei.
Astfel cum rezultă din această declarație de martor, care confirmă parțial susținerile reclamanților, la momentul încheierii contractului nr. 24/6 septembrie 2007 pârâtei i s-au adus la cunoștință atât opțiunea reclamantei și a - SRL, asociate în participațiune, de a se efectua livrările de beton prin intermediul unui contract încheiat de pârâtă cu reclamanta, în scopul unei mai facile evidențieri a TVA aferente valorii betonului livrat, cât și faptul că finanțarea construcțiilor pe care le executa - SRL se asigura exclusiv de către beneficiarii finali ai construcțiilor, fapt care atrăgea imposibilitatea stabilirii unui termen ferm de plată a facturilor. Desigur, plata facturilor de către reclamantă nu a fost stabilită sub o condiție pur potestativă (în acest caz întregul contract fiind nul, conform art. 1006.civ.), ci sub o condiție potestativă simplă, aceea a efectuării plăților de către beneficiarii finali ai construcțiilor, condiție permisă de art. 1006.civ. În acest context, se impune clarificarea naturii juridice a neplății de către beneficiarii finali ai construcțiilor a sumelor convenite cu - SRL. Acest eveniment nu poate fi caracterizat în nici un caz ca și "caz fortuit", cum au arătat reclamanții, deoarece condiția esențială a existenței cazului fortuit este imposibilitatea prevederii de către părți a producerii lui. Or, astfel cum rezultă din pozițiile ambelor părți, neplata de către beneficiarii finali ai construcțiilor a prețului acestora a fost nu doar prevăzută de către părțile contractului nr. 24/6 septembrie 2007, ci i s-au anticipat și consecințele, părțile prevăzând consecința subsecventă a acestui eveniment, neplata de către reclamantă a facturilor către pârâtă, conduită culpabilă contractual pentru a cărei eventualitate reclamanta a emis, cu titlu de garanție de plată, biletul la ordin în discuție. În consecință, neplata de către beneficiarii finali a sumelor cuvenite - SRL reprezintă neîndeplinirea condiției potestative simple convenite de reclamantă și pârâtă, eveniment care permitea pârâtei să valorifice garanția oferită de reclamantă - biletul la ordin.
După cum rezultă din aceeași declarație a martorului, emiterea biletului la ordin de către reclamantă s-a efectuat în scopul garantării viitoarelor plăți pe care reclamanta urma să le efectueze în temeiul contractului nr. 24/6 septembrie 2007. În acest context s-a impus menționarea coroborării declarației martorului cu răspunsul dat de reclamantă la întrebarea nr. 3 din interogatoriul formulat de pârâtă (88), din care rezultă fără dubiu faptul că reclamantul, în calitatea sa de reprezentant legal al reclamantei și de avalist al biletului la ordin, a purtat discuții cu reprezentantul pârâtei cu privire la valoarea juridică a avalului și a garantării efectuării plăților prin emiterea biletului la ordin.
În consecință, tribunalul nu a putut primi susținerile reclamanților cu privire la existența unei erori distructive de voință cu privire la semnificația actului juridic emis de reclamantă și avalizat de reclamant, în condițiile în care declarația martorului (93) și procesul verbal de predare-primire de la 12 fac dovada faptului că reclamanții cunoșteau distincția dintre bilet la ordin și cec și funcțiile de garanție/plată a acestor acte juridice, nefiind astfel aplicabile dispozițiile art. 954 alin. 1.civ. Cât privește eroarea de drept invocată de reclamanți, lăsând la o parte faptul că reclamanții nu au indicat regula de drept sau norma al cărei conținut pretind că nu îl cunoșteau, acest tip de eroare nu poate conduce la nulitatea biletului la ordin, neconstituind o cauză de lipsă de eficacitate a convenției. Astfel, sistemul de drept pozitiv român impune obligația subiecților de drept cărora li se aplică de a cunoaște normele sale, necunoașterea legii neputând constitui o cauză de exonerare de răspundere, contractuală sau delictuală, conform principiuluinemo censetur ignorare legem. Mai mult, reclamantul nu se poate prevala de o eventuală necunoaștere a regulilor specifice de drept comercial aplicabile biletului la ordin, deoarece a semnat biletul la ordin atacat în calitatea sa de reprezentant legal - administrator - al - SRl, respectiv în calitate de avalist al unui titlu de creanță comercial, fiindu-i aplicabil astfel regimul legal aplicabil comercianților. În consecință, cererea reclamanților este neîntemeiată și sub acest aspect.
În ceea ce privește existența vreunui eventual dol al pârâtei, se impune în primul rând menționarea faptului că reclamanții nu au indicat care au fost "mijloacele viclene" folosite de reprezentantul pârâtei care să îi fi convins să emită biletul la ordin, inducându-i în eroare cu privire la vreo anumită condiție contractuală. Simpla menționare a faptului că emiterea biletului la ordin ar fi o formalitate și că pârâta nu intenționa să introducă "la plată" biletul la ordin nu reprezintă, în nici un caz, manopere viclene, dolosive, în sensul art. 960.civ. Chiar dacă reprezentantul pârâtei a afirmat că emiterea de către reclamantă a biletului la ordin este o formalitate, acest fapt nu poate conduce la concluzia că reclamantul a fost indus în eroare asupra naturii juridice a actului pe care l-a emis sau asupra consecințelor sale juridice, care i-au fost explicate. După cum rezultă din coroborarea declarației martorului (93) cu procesul verbal de predare-primire a biletului la ordin, scopul emiterii biletului la ordin nu a fost efectuarea plății betonului livrat de pârâtă reclamantei, ci garantarea efectuării acestei plăți, astfel încât pârâta nu a indus-o în nici un fel în eroare pe reclamantă, astfel cum se va arăta mai jos.
Astfel cum rezultă și din conduita sa ulterioară, pârâta nu a utilizat biletul la ordin imediat după emiterea facturilor (care, de altfel, nu cuprind vreo mențiune despre vreun termen de plată, fiind astfel scadente la datele la care au fost emise) ci a notificat-o pe reclamantă în vederea îndeplinirii obligațiilor contractuale asumate, iar reclamanta, prin notificările din 5 decembrie 2007, 16 ianuarie 2008, 16 februarie și 18 februarie, a confirmat faptul că beneficiarii finali ai lucrărilor au oprit plățile către - SRL, întrerupând astfel lanțul de plăți subsecvente de care urma să beneficieze, în final, și pârâta. Desigur, contractul de asociere în participațiune dintre reclamantă și - SRL și, respectiv, contractul de execuție lucrări încheiat între - SRL și beneficiarii finali sunt inopozabile pârâtei (res alios acta), chiar dacă îi erau cunoscute, ca temei pentru efectuarea plăților din care, în final, urma să își acopere creanța. Astfel cum s-a arătat mai sus, pârâta a acceptat plata de către reclamantă sub condiția potestativă a efectuării de către beneficiarii finali a plăților către - SRL și a plății subsecvente a sumelor necesare de către - SRL către reclamantă. Nu există însă nici o probă că pârâta ar fi acceptat ca plata să i se facă sub condiția verificării cantităților de beton livrate printr-o expertiză, astfel încât în mod justificat pârâta a apreciat că refuzul plății de către beneficiarii finali a sumelor cuvenite - SRL până la efectuarea unei eventuale expertize reprezintă o neîndeplinire a condiției potestative sub care a acceptat plata, eveniment care o îndreptățea să se îndrepte împotriva garantului plății prețului betonului, reclamanta. În consecință, pârâta era îndreptățită să completeze biletul la ordin emis de reclamantă cu sumele restante și, respectiv, cu o dată de emitere și cu o scadență care să îi permită realizarea cât mai rapidă a acestei creanțe.
Potrivit art. 12 coroborat cu art. 106 din Legea nr. 58/1934, dacă un bilet la ordin, necompletat la emitere, a fost completat fără a se ține seama de înțelegerile intervenite, neobservarea acestor înțelegeri nu va putea fi opusă posesorului, afară numai dacă acesta a dobândit biletul la ordin cu rea credință, sau dacă a săvârșit o greșeală gravă în dobândirea lui.
Verificând condițiile în care pârâta a dobândit biletul la ordin, tribunalul nu poate reține vreo rea credință în sarcina pârâtei, dat fiind faptul că emiterea în alb a biletului la ordin a fost convenită de părți în scopul garantării plății contravalorii betonului ce urma să fie livrat de pârâtă reclamantei, iar remiterea lui materială de către reclamantă către pârâtă a avut loc în conformitate cu contractul nr. 24/6 septembrie 2007. Faptul că reclamantul, în calitate de reprezentant al emitentei și în calitate de avalist al biletului la ordin, a apreciat că a emis biletul la ordin fiind indus în eroare, eventual prin manopere dolosive ale pârâtei, cu ocazia încheierii contractului, nu își regăsește corespondentul nici în conținutul juridic al erorii sau dolului, astfel cum s-a arătat mai sus, nici în conținutul relei-credințe, atât obiectul actului juridic - bilet la ordin -, reprezentat de promisiunea necondiționată a plății unei sume de bani, cât și cauza acestui act juridic - bilet la ordin -, garantarea plății betonului, fiind licite. Mai mult, convenția separată a părților în temeiul căreia pârâta s-a obligat să utilizeze biletul la ordin doar cu titlu de garanție a plății betonului și doar după notificarea prealabilă a reclamantei emitente este licită și reprezintă un beneficiu acordat de pârâtă reclamantei, în absența unei astfel de convenții pârâta fiind îndreptățită să introducă biletul la ordin în circuitul bancar în vederea încasării oricând.
Nici susținerea reclamanților potrivit căreia inițiativa emiterii biletului la ordin trebuie să aparțină reclamantei emitente, sub sancțiunea nulității, nu poate fi primită, deoarece inițiativa nu este un act juridic care să poată fi încheiat sau efectuat cu nerespectarea unor dispoziții legale imperative. Mai mult, emiterea biletului la ordin s-a făcut, în alb, de către reclamantă, cu avalul reclamantului, biletul la ordin fiind completat abia ulterior de către pârâtă, aspect care reflectă succesiunea temporală corectă a întocmirii acestui titlu de creanță. Cât privește susținerea reclamanților potrivit căreia biletul la ordin ar fi lovit de nulitate pentru că a fost emis în alb, dispozițiile art. 12 din Legea nr. 58/1934, coroborate cu cele ale art. 106 din același act normativ, permit în mod expres emiterea în alb a biletului la ordin, singura mențiune obligatorie și care constituie temeiul obligației cambiale fiind semnătura emitentului.
Din coroborarea declarației martorului cu procesul verbal de la 12, care nu conține nicio autorizare a pârâtei de a completa mențiunea respectivă, rezultă că susținerea reclamanților în sensul că pârâta a completat mențiunea "fără protest" cu nerespectarea înțelegerii dintre părți și cu rea-credință este întemeiată, deoarece din declarația martorului rezultă fără echivoc opoziția expresă a reclamantului la înscrierea acestei mențiuni. Cu toate acestea, înscrierea mențiunii respective cu nerespectarea convenției nu atrage nulitatea biletului la ordin, nefiind încălcată vreo dispoziție legală imperativă, ci sancțiunea specifică raporturilor cambiale, considerarea ei ca fiind nescrisă. Oricum, în absența formulării de către pârâtă a unei acțiuni de regres conform art. 51 din Legea nr. 58/1934, reclamanții nu au nici un interes în a invoca lipsa protestului de neacceptare sau de neplată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel - SRL și.
Prima apelantă solicită admiterea acestuia, schimbarea în totalitate a hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii introductive și în consecință dispunerea anulării Biletului la Ordin, semnat în alb, la cererea reprezentantului - & IMPORT EXPORT SRL, cu obligarea intimatei, în temeiul art. 274 alin 1 Cod procedură civilă, la plata cheltuielilor de judecată în fond și ocazionate de prezentul apel.
În dezvoltarea motivelor de apel, se arată că biletul la ordin a cărui anulare s-a solicitat a fost emis din inițiativa furnizorului împotriva stipulării Legii nr. 58/1934 iar una din mențiunile esențiale pe care trebuie să le cuprindă acest instrument de plată este scadența care în acest caz nu există din cauza condițiilor mai sus arătate. În realitate, furnizorul a cerut administratorului apelantei să semneze un bilet la ordin avalizat atașat contractului nr. 24/6 septembrie 2007 așa încât acesta a fost semnat din considerentul că este pur formal, nu va fi folosit niciodată și din perspectiva uzanțelor comerciale.
Dolul, motivul principal pentru care s-a solicitat anularea acestui bilet la ordin constă în inducerea în eroare a reprezentantului reclamantului cu ocazia semnării instrumentului de plată, prin întrebuințarea unor mijloace viclene în sensul prezentării acestuia ca fiind o "formalitate".
Pe de altă parte, furnizorul a introdus abuziv și prematur biletul la ordin în bancă neexistând în contract nici o scadență și cum instrumentul de plată trebuia introdus doar la depășirea scadențelor care în fapt nu există.
Al doilea element care dovedește că biletul la ordin a fost completat și introdus fraudulos, contrar înțelegerilor dintre părți, este referitor la mențiunea "fără protest" înscrisă de către reprezentantul reclamantei. De aceea, aprecierea instanței că reclamanta apelantă nu ar avea interes în a invoca lipsa protestului de neacceptare sau de neplată nu este corectă tocmai prin prisma completării frauduloase a acestuia și nu neapărat prin prisma consecințelor directe pe care această mențiune le produce.
Nici suma înscrisă în biletul la ordin nu corespunde realității deoarece o mare parte din facturile care conțin suma înscrisă pe acesta nu sunt semnate sau ștampilate de către reclamanta apelantă așa încât se poate trage concluzia că acestea nu sunt însușite.
C de al doilea apelant, respectiv solicită admiterea apelului, cu dispunerea anulării Biletului la Ordin pentru aceleași motive cu cele prezentate de - SRL.
Intimata - & IMPORT EXPORT SRL prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 16 martie 2009, solicită respingerea apelului formulat ca neîntemeiat, cu consecința menținerii în întregime a hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală, cu obligarea reclamanților în solidar la plata cheltuielilor de judecată (14-16).
La data de 13 aprilie 2009 apelanta - SRL a depus concluzii scrise prin care solicită admiterea apelului formulat în cauză (32-35).
Analizând apelurile prin prisma motivelor invocate și a actelor atașate la dosar, Curtea de apel constată următoarele:
Între părți s-a încheiat contractul de vânzare nr. 24 din 6 septembrie 2007 având ca obiect vânzarea-cumpărarea de beton cu serviciile aferente pentru spațiul de construcții situat în C-N str. - nr. 97.
Cu privire la plata prețului părțile au convenit asupra obligației apelantei reclamante în calitatea sa de cumpărătoare de a plăti prețurile prevăzute în facturile ce urmau a fi emise de pârâta vânzătoare la sfârșitul fiecărei săptămâni, pentru marfa vândută, sub sancțiunea penalităților de întârziere de 1 % din prețul neachitat pentru fiecare zi de întârziere.
Cu privire la termenul de plată acesta nu a fost completat spațiul lăsat liber din cuprinsul clauzei art.3 din Cap.IV al contractului.
Totodată părțile au convenit asupra garantării plății în sensul în care contractul va deveni operabil la data la care reclamanta cumpărătoare va emite un CEC în alb drept garanție pentru produsele achiziționate pe care-l va înmâna pârâtei vânzătoare. În caz de neplată pârâta își rezervă dreptul de a folosi CEC-ul pentru efectuarea acestor plăți.
Ulterior, prin anexa nr 2 la contract pîărrțile au convenit ca, în locul CEC-ului în alb reclamanta să predea un bilet la ordin pârâtei, bilet la ordin avalizat de reclamantul.
Din clauzele procesului verbal de predare primire rezultă că pârâta s-a obligat să depună biletul la ordin primit de la reclamantă, în circuitul bancar, doar în ipoteza în care reclamanta depășește scadențele de plată și este notificată în acest sens.
Din toate probele administrate în cauză singura concluzie care se desprinde este aceea că părțile de comun acord au înțeles să înlocuiască CEC-ul ca instrument de plată cu biletul la ordin și nu de a acorda biletul la ordin o valoare juridică distinctă de cea a CEC-ului.
Așa fiind, urmează a fi analizate în conformitate cu toate probele dosarului mențiunile cuprinse de biletul la ordin.
Astfel, din copia acestuia rezultă că singurele mențiuni completate de reclamant în nume propriu și în numele reclamantei - SRL sunt cele referitoare la beneficiarul biletului la ordin (pârâta intimată - & IMPORT EXPORT SRL ) semnificația sumei înscrisă (contravaloare livrare betoane ), locul plății (C-N) și cea referitoare la semnătura și ștampila emitentului (- SRL) și a reprezentantului legal (reclamantul ), cea referitoare la moneda de emitere a biletului la ordin (lei) și la avalizarea de către reclamant a biletului la ordin prin înscrierea numelui, CNP-ului și inserarea semnăturii reclamantului.
Legea nr. 58/1934 prevede printre altele în art. 62 și 63 posibilitatea formulării unor apărări de fond împotriva executării silite a unui bilet la ordin pe calea opozitiei la executare.
Cu toate acestea, legea nu exclude verificarea legalității unui bilet la ordin prin prisma condițiilor generale de încheiere a unui act juridic așa încât cererea în anulare (constatarea nulității biletului la ordin) este admisibilă din punctul de vedere al căii procedurale alese de reclamanți aceea a unei cereri întemeiate pe dispozițiile dreptului comun.
Din probele testimoniale administrate în cauză (declarația martorului ) emiterea biletului la ordin de către reclamantă s-a efectuat în scopul garantării viitoarelor plăți pe care aceasta urma să le efectueze în temeiul contractului nr. 24 din 6 septembrie 2007.
Față de această împrejurare apar ca neîntemeiate susținerile apelanților cu privire la existența unei erori distructive de voință asupra semnificației actului juridic emis de reclamantă și avalizat de reclamantul apelant în condițiile în care din procesul verbal de predare primire rezultă că aceștia cunoșteau distincția dintre biletul la ordin și CEC.
privește eroarea de drept aceasta nu poate conduce la nulitatea biletului la ordin, neconstituind o cauză de lipsă de eficacitatea convenției. Aceasta cu atât mai mult cu cât reclamanții aveau obligația de a cunoaște normele legale ce guvernează biletul la ordin, necunoaștere legii neputând constitui o cauză de exonerare de răspundere.
Un alt motiv de apel îl constituie existența dolului pârâtei care constă potrivit susținerilor acestora în faptul că instrumentul de plată a fost emis ca o simplă "formalitate".
Simpla menționare a faptului că emiterea biletului la ordin ar fi o formalitate și că pârâta nu intenționa să introducă la plată biletul la ordin nu reprezintă manopere viclene, dolosive, în sensul art. 960 Cod civil.
Pe de altă parte, pârâta nu a utilizat biletul la ordin imediat după emiterea facturilor, ci la scadența acestora a notificat-o pe reclamantă în vederea îndeplinirii obligațiilor contractuale asumate iar aceasta din urmă a confirmat faptul că beneficiarii finali ai lucrărilor au oprit plățile către - SRL, întrerupând astfel lanțul de plăți subsecvente de care urma să beneficieze în final și pârâta.
Emiterea în alt a biletului la ordin a fost convenită de părți în scopul garantării plății contravalorii betonului iar aceasta nu constituie vreun motiv care să conducă la anularea biletului la ordin.
Față de toate considerentele mai sus expuse, în temeiul dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă urmează a se respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanții - SRL și .
Apelanta aflându-se în culpă procesuală, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, va fi obligată la plata sumei de 500 Ron cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca neîntemeiat apelul declarat de către apelanta - SRL cu sediul în C-N-.7 județul C în contradictoriu cu intimata - & IMPORT EXPORT SRL cu sediul în C-N, Calea, nr. 86 județul C, având ca obiect sentința comercială nr.4866/2008 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosar -.
Obligă apelanta la plata sumei de 500 Ron cheltuieli de judecată în apel.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 14 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - -
Red./
5 ex./7.05.2009
Jud.fond.-
Președinte:Axente Irinel AndreiJudecători:Axente Irinel Andrei, Claudia Idriceanu
