Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 625/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 1746/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIE COMERCIALĂ Nr. 625
Ședința publică de la 19 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Rodica Zaharia
JUDECĂTOR 2: Iulia Manuela Cîrnu I-- -
GREFIER ---
Pe rol soluționarea apelului declarat de apelanta STAȚIUNEA DE CERCETARE SI DEZVOLTARE PENTRU BĂNEASA împotriva sentinței comerciale nr.7797 din data de 23 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatele SC SA prin JUDICIARI ȘI și SC SRL.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelanta prin avocat, cu delegație de substituire, intimatele prin avocat, cu împuternicire avocațială nr. - din 27.11.2008, SRL prin avocat, cu împuternicire avocațială nr. - din 18.12.2008.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosar s-a depus prin Serviciul Registratură din partea intimatei întâmpinare, în trei exemplare.
La prima strigare a cauzei se prezintă atât apelanta cât și intimatele prin apărători.
Curtea, în temeiul art.96 proc.civilă comunică părților câte un exemplar al întâmpinării formulate de intimata SC SRL și lasă dosarul la a doua strigare a cauzei pentru când părțile urmează a lua cunoștință de conținutul întâmpinării.
La a doua strigare a cauzei, apelanta și intimata arată că au luat cunoștință de conținutul întâmpinării formulată de intimata SRL.
Intimata, prin avocat, invocă excepția insuficientei timbrări apelului față de decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție din 9 iunie 2008 și solicită admiterea acestei excepții.
Apelanta, prin avocat, solicită respingerea excepției invocate.
Intimata, prin avocat, arată că este de acord cu excepția invocată de către intimata.
Curtea, deliberând, asupra excepției insuficientei timbrări a apelului - excepție invocată de către intimata urmează a respinge această excepție, întrucât decizia invocată vizează doar în ceea ce privește competența instanței de judecată.
Nemaifiind cereri de formulat și nici probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe apelul declarat.
Apelanta, prin avocat, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, schimbarea în tot a sentinței atacate și pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
Intimata, prin avocat, solicită respingerea apelului ca neîntemeiat, menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
Intimata, prin avocat, solicită respingerea apelului ca neîntemeiat, menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin sentința comercială nr.7797 din data de 23 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială a fost respinsă cererea formulată de reclamanta STAȚIUNEA DE CERCETARE SI DEZVOLTARE PENTRU BĂNEASA în contradictoriu cu pârâtele SC SA prin JUDICIARI ȘI și SC SRL, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut, în esență, următoarele:
Prin sentința civilă nr.3954/27.11.1997 pronunțată de Tribunalul București - Secția Comercială în dosarul nr.1601/1997, reclamanta din cauză a fost obligată către pârâta SA la plata sumelor de 1.736.691.783 lei credit, la 1.680.456.980 lei dobândă și la 21.350 lei cheltuieli de judecată. În procedura falimentului, lichidatorii pârâtei au procedat la punerea în executare a titlului executoriu, iar apoi au cesionat creanța încheind contractul de cesiune nr.1539/11.04.2005.
Acest contract de cesiune este în deplină concordanță cu dispozițiile art.1391 și următoarele Cod Civil, tribunalul apreciind că nu sunt temeiuri legale pentru a se constata nulitatea acestuia.
Critica reclamantei cu privire la încălcarea de către pârâta SC SRL a principiului specializării capacității de folosință este neîntemeiată deoarece niciun act normativ nu interzice cesiunea creanței, în condițiile în care creanța era certă, lichidă și exigibilă și nu a fost niciodată contestată de către reclamanta debitoare timp de aproape 11 ani deși reclamanta a promovat numeroase acțiuni în instanță, însă toate s-au referit la punerea în executare a titlului și nu la titlul însuși.
În aceste condiții nu poate fi restricționat dreptul pârâtei cesionare de a achiziționa creanța în condițiile unei economii de piață concurențială și în condițiile în care cedenta pârâtă avea tot interesul legitim de a recupera o parte cât mai mare din debit.
Capacitatea de folosință ca principiu nu poate impune restricții în sensul ~ dobândirii vreunui drept, deoarece în acest fel s-ar agrava situația de a restricționa însăți existența persoanei juridice, în condițiile în care dobândirea personalității juridice izvorăște de la lege.
capacității de folosință face referire la existența și funcționarea ulterioară, deci după dobândirea și executarea creanței, etapă în care pârâta din cauză a obținut autori zările necesare continuării activității specifice pentru bunul dobândit prin executarea creanței (Autorizarea de către ADS etc.).
Câtă vreme creanța cedată a intrat în circuitul civil practic orice persoană fizică sau juridică avea posibilitatea legală de a negocia cu lichidatorii în vederea preluării creanței și apoi valorificarea acesteia, astfel că acest capăt de cerere pare ca neîntemeiat.
În ce privește capetele 2 și 3 din cererea formulată de reclamantă, tribunalul apreciază că și acestea sunt neîntemeiate deoarece reclamanta face aprecieri generale, nesusținute probatoriu și neîntemeiată.
Astfel, în ce privește așa numita convenție de stingere parțială a datoriei și eșalonare a plății pentru un debit de 1.400.000.000 lei ROL, nu rezultă din probe că o astfel de convenție a reprezentat voința reală a pârâtei.
Este adevărat că reclamanta a făcut o astfel de propunere, însă nu rezultă că pârâta - prin lichidatori ar fi acceptat termenii și condițiile plății eșalonate și mai ales debitul principal, nu rezultă că ar fi vorba despre o ofertă acceptată de pârâta creditoarea, ofertă care să genereze drepturi și obligații reciproce.
De astfel, nu rezultă din probatoriul administrat faptul că reclamanta ar fi avut vreodată voința fermă de a soluționa litigiul pe calea negocierii și a concilierii.
De asemenea, nu rezultă din probatoriul administrat existenței vreunei fraude la lege în ce privește contractul de cesiune de creantă, ca fiind o operațiune speculativă prin mărirea cuantumului creanței, deoarece așa numita ofertă de stingere a datoriei nu putea fi avută în vedere, debitul fiind de 10.934.626.328 lei ROL la data de 31.01.2005, cauza contractului de cesiune de creantă este licită și morală.
Împotriva acestei sentințe formulează apel reclamanta, solicitând schimbarea în tot a acesteia în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată, pentru următoarele motive:
Prin aprecierea că nici un text de lege nu interzice cesiunea de creanță intervenită între cele două intimate, instanța ignoră cu desăvârșire un text de lege expres și principiul de interpretare juridică potrivit căruia norma specială derogă de la norma generală.
În opinia apelantei, tribunalul a apreciat condițiile de valabilitate ale contractului având în vedere exclusiv disp. art.1391 și următoarele, ignorând cu desăvârșire. Norma specială invocată de apelanta prin cererea introductivă referitoare la capacitatea de folosință restrânsă a persoanei juridice, respectiv art.34 din Decretul nr.31/1954.
Apelanta consideră că aplicând textul de lege mai sus arătat în privința intimatei SC SRL, prin prisma obiectului de activitate al acesteia, se observă că drepturile pe care intimata și le-a asumat prin contract de cesiune de creanță - dobândirea unei creanțe asupra apelantei - nu corespund nici unuia dintre scopurile stabilite prin actul său constitutiv.
Referitor la capătul de cerere prin care s-a solicitat să se constate că între intimata SC SA și STAȚIUNEA DE CERCETARE SI DEZVOLTARE PENTRU BĂNEASA a intervenit o convenție de stingere parțială a datoriei și reeșalonarea restului de plată, apelanta consideră că din înscrisurile depuse la dosar rezultă cu evidență că SA a fost de acord cu aceste aspecte, cererea apelantei de stingere parțială a datoriei și reeșalonarea restului de plată fiind aprobată de adunarea generală a creditorilor SC SA (adresa nr.5328/17.01.2005).
Se mai arată că față de refuzul ulterior al băncii de a accepta plata datoriei astfel cum s-a negociat, la data de 24.02.2005 apelanta a semnat și transmis banii conform înțelegerii stabilite de aceasta prin adresa nr.5328/17.01.2004, astfel încât dezacordul exprimat la data de 28.02.2004 de către bancă, fiind ulterior întâlnirii cererii cu oferta, rămân fără efecte juridice.
Referitor la respingerea capătului de cerere prin care a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de cesiune de creanță nr.1539/2004 între intimate prin fraudă la lege și la interesele debitorului cedat, apelanta consideră că hotărârea atacată este nelegală cu privire la acest aspect întrucât debitul astfel cum a fost înstrăinat de către creditoarea cedentă a fost calculat unilateral de către aceasta, cuantumul său fiind diferit și de 3 ori mai mare decât cuantumul stabilit în sarcina sa de către titlul executoriu, existând astfel o cauză ilicită și imorală.
La data de 24.XI.2008 intimata SA, prin lichidatori, formulează întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefondat.
În apel nu au mai fost administrate alte probe.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Referitor la primul motiv de apel, susținerile apelantei sunt lipsite de temei legal.
Conținutul capacității de folosință a persoanei juridice se exprimă în aptitudinea acestui subiect de drept de a avea toate drepturile patrimoniale și nepatrimoniale, precum și toate obligațiile patrimoniale și nepatrimoniale, indiferent de izvorul acestor drepturi și obligații.
Determinarea limitelor principiului specialității capacității de folosință a persoanei juridice se face prin luarea în considerare atât a limitelor ce rezultă din scopul generic al persoanei juridice (scop stabilit prin lege), cât și a limitelor ce rezultă din scopul concret al fiecărei persoane juridice (scop stabilit prin actul de constituire ori statut).
Încheierea de către o persoană juridică a unui contract de cesiune de creanță este permisă, atâta vreme cât această operațiune nu este interzisă de lege și nici prin actul constitutiv ori statutul persoanei juridice.
Cesiunea de creanță este o modalitate de transmitere a obligațiilor prevăzută de lege, fiind permisă tuturor persoanelor atât fizice cât și juridice, neexistând nici o condiție specială ce trebuie îndeplinită în mod expres de către persoanele juridice, respectiv includerea cesiunii de creanță ca un obiect de activitate expus în actul constitutiv al societății comerciale.
De altfel acest lucru nici nu ar fi posibil, având în vedere că cesiune de creanță nu poate constitui un obiect de activitate de sine stătător ce poate fi inclus în activitatea unei societăți comerciale, nomenclatorul neincluzând această cesiune în mod expres și distinct.
Cesiunea de creanță este o modalitate de transmitere a unor obligații, este în același timp o operațiune financiară și fiscală, raportându-se la evidența contabilă a societăților comerciale și atâta vreme cât nu există o limitare adusă de lege și nici de actul constitutiv al societății, ea este permisă.
Conform celor susținute de către apelantă, o persoană juridică nu poate contracta un împrumut de la o bancă atâta vreme cât în obiectul său de activitate nu figurează distinct și această activitate, susțineri evident eronate.
Nici celelalte motive de apel nu pot fi reținute.
Astfel, prin adresa nr.5328/17.01.2005 SA a comunicat apelantei doar posibilitatea de a se încheia o tranzacție, dar numai în condițiile achitării integrale a sumei de 140.000 lei, în 12 rate, condiții cu care apelanta nu a fost de acord.
Mai mult, prin adresa din data de 21.01.2005 Banca a comunicat apelantei că nu este de acord cu încheierea tranzacției astfel cum a fost propusă de către aceasta din urmă.
În consecință, atâta vreme cât nu și-a exprimat acordul cu privire la încheierea tranzacției în termenii propuși de către apelantă, nu se poate vorbi despre momentul întâlnirii cererii cu oferta și, deci cu încheierea contractului, astfel cum susține apelanta.
Contractul de cesiune de creanță nr.1539/2005 are un scop licit, astfel cum a reținut și instanța de fond,prin încheierea acestui contract, neurmărind altceva decât recuperarea unei părți din suma datorată de către apelantă.
Faptul că banca a înstrăinat o creanță mai mare, în opinia apelantei, nu reprezintă nici o cauză de nulitate absolută, de fraudă la lege, contractul întrunind toate condițiile de valabilitate prev. de art.948 Cod civil.
Având în vedere cele arătate mai sus, în temeiul art.296 pr.civ. Curtea urmează să respingă apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECID E:
Respinge ca nefondat apelul declarat apelanta STAȚIUNEA DE CERCETARE SI DEZVOLTARE PENTRU BĂNEASA cu sediul în B, Bd.- - de la B nr.4, sector 2 împotriva sentinței comerciale nr.7797 din data de 23 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatele SC SA prin JUDICIARI ȘI cu sediul în B,--19, sector 3 și SC SRL cu sediul în,-, Județul
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 19.12.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
dr.I-
GREFIER,
-
Red.Jud.
Tehnored.
6 ex.
Fond - Tribunalul București - Secția VI- Comercială
Președinte:
Președinte:Rodica ZahariaJudecători:Rodica Zaharia, Iulia Manuela Cîrnu
