Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 65/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 65/A/2009
Ședința publică de la 26 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mircea Noșlăcan
JUDECĂTOR 2: Gilica Popescu
Grefier - -
Pe rol se află pronunțarea asupra apelului declarat de pârâta BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ B împotriva Sentinței nr.4144/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în Dosar nr-.
Se constată că apelanta pârâtă a depus la dosar concluzii scrise.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 24 iunie 2009, când a fost amânată pronunțarea pentru azi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului de față:
Constată că prin sentința nr. 4144/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr- s-a respins excepția puterii de lucru judecat invocată de pârâta Banca Comercială Română, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul și s-a constatat nulitatea absolută a Contractului de cauțiune nr. 1154/3/21.09.2000 încheiat între reclamant și pârâtă.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că în baza contractului de credit nr. 1154/21.09.2000 pârâta Banca Comercială a României prin Sucursala Județeană Haa cordat SC Internațional SRL P un credit în valoare de 1.700.000.000 lei ROL.
Pentru garantarea acestui credit au fost constituite un număr de 4 garanții enumerate la art. 15 din contract printre care la punctul 4 este menționat și contractul de garanție imobiliară autentificat sub nr. 1781/21.09.2000 de către Biroul Notarului Public din D, contract încheiat între reclamantă și pârâtă, prin care a fost ipotecat în favoarea băncii apartamentul - proprietatea acestuia - situat în D, B-dul -, -. 63, înscris în CF 6185/63, nr. top. 802/x/15, valoarea adusă în garanție prin acest contract fiind de 120.000.000 lei ROL.
Pârâta BCR a pornit împotriva reclamantului executarea silită în baza contractului de ipotecă, executare ce a făcut obiectul dosarului execuțional nr. 86/2002 al executorului bancar.
Pentru evitarea vânzării la licitație publică a apartamentului s-a achitat pârâtei BCR întreaga valoare a ipotecii după care, prin sentința civilă nr. 2724/2003 a Judecătoriei Deva, s-a dispus validarea plății și radierea din CF a ipotecii constituită asupra apartamentului reclamantului.
Prin contractul de cauțiune nr. 1154/3 din 21.09.2000 reclamantul, în calitate de cauționar (fidejusor), s-a obligat față de pârâta BCR SA prin Sucursala Județeană H să garanteze în favoarea acestuia creditul în sumă de 1.700.000.000 lei ROL plus dobânzile aferente creditului acordat de bancă debitoarei SC Internațional SRL P în baza contractului de credit nr. 1154/21.09.2000.
Prin același contract de cauțiune reclamantul se obligă să garanteze obligația în mod solidar cu debitoarea contractului de credit, garanția constituindu-se asupra următoarelor bunuri: drept de ipotecă constituit în favoarea BCR D pentru suma de 120.000.000 lei asupra unui imobil aflat în proprietatea lui, conform contractului de garanție imobiliară anexat la documentația de credit prezentă și care a fost inscripționat la Judecătoria Deva - Secția Cartea Funciară sub nr. 5828/2006.
Reclamantul s-a obligat, în același timp, prin același "contract de garanție" să renunțe la beneficiul de discuțiune și diviziune.
S-a observat de către prima instanță că la rubrica "garanții" nu este trecută în sarcina reclamantului o altă obligație în favoarea pârâtei BCR pentru SC Internațional SRL P decât contractul de ipotecă, nefăcându-se deloc vorbire la vreo cauțiune.
Pentru acest motiv s-a apreciat că titulatura unui contract nu este suficientă pentru a exprima voința reală a părților. Contractul de cauțiune, ca și contractul de ipotecă, este un contract ce trebuie să conțină clauze specifice, clauze ce în contractul de cauțiune atacat nu se regăsesc; se regăsesc în schimb clauzele specifice contractului de ipotecă.
S-a apreciat în acest sens că contractul de cauțiune nr. 1154/3/21.09.2000 este lipsit de obiect și cauză.
S-a constatat că obiectul în acest contract de cauțiune lipsește, făcându-se vorbire doar la garanția asumată de reclamant. De asemenea, cauza nu poate fi confundată cu consimțământul sau cu obiectul actului juridic civil, el reprezentând o condiție de validitate (un scop imediat și un scop mediat). S-a observat în acest sens, că în contractul de credit în discuție scopul pârâtei BCR a fost ca acel credit de 1.700.000.000 lei ROL să fie garantat, reclamantul înțelegând să aducă imobilul său în garanție. Contractul de garanție nr. 1154/3/21.09.2000 nu reprezintă o garanție pe bunurile prezente și viitoare ale reclamantului, ci un adevărat contract de ipotecă asupra unui bun determinat, individualizat și pe o sumă cert indicată.
Cât privește excepția puterii de lucru judecat invocată de pârâtă, s-a constatat că prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Deva sub nr. 683/2004 reclamantul a chemat în judecată pe pârâta BCR - Sucursala Județeană H-D solicitând anularea tuturor formelor de executare efectuate în dosarul nr. 12/2004 al executorului bancar la cererea creditorului BCR - Sucursala Județeană H și constatarea nevalabilității titlurilor executorii reprezentate prin contractul de credit nr. 1154/2000 și a actelor adiționale la acest contract nr. 1329/a, 1154/b, 1154/c precum și a contractului de cauțiune nr. 1154/3/21.09.2000. S-a solicitat suspendarea executării până la pronunțarea unei hotărâri irevocabile în acest dosar.
S-a observat că reclamantul și-a precizat contestația la executare formulată în acest dosar invocând, în primul rând, prescripția executării titlului executoriu reprezentat de contractul de cauțiune nr. 1154/3/21.09.2000 în conformitate cu dispozițiile art. 1091 Cod civil, fiind stinsă obligația.
Prin sentința civilă nr. 5044/2005 a Judecătoriei Deva, rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului, a fost respinsă în întregime contestația la executare formulată și precizată de reclamantul.
S-a constatat față de cele menționate că între acest dosar și dosarul de față nu există triplă identitate de părți, obiect și cauză în condițiile în care pe calea contestației la executare s-a solicitat a se constata și nulitatea absolută a contractului de cauțiune în litigiu, motivul de nulitate absolută fiind lipsa semnăturii reclamantului de pe contractul de cauțiune iar în prezenta cauză obiectul constituindu-l constatarea nulității absolute a contractului de cauțiune pe lipsa obiectului și a cauzei.
Împotriva acestei soluții a declarat apel pârâta Banca Comercială Română solicitând schimbarea în totalitate a sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.
În motivarea apelului se arată că în mod nejustificat prima instanță a ignorat în cauză apărările și argumentele invocate dar și propria jurisprudență care, anterior, s-a pronunțat asupra valabilității unui contract de cauțiune identic, respectiv contractul nr-.
Se susține în acest sens, cu privire la excepția puterii/autorității de lucru judecat că în realitate, în dosarul nr. 683/2004 al Judecătoriei Deva, în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 5044/2006, s-a solicitat, între aceleași părți, constatarea nulității absolute a aceluiași contract de cauțiune nr- și, pe cale de consecință, desființarea actelor de executare, obiect care este identic cu cel de față în are se solicită a se constatat nulitatea absolută a aceluiași contract.
Cu privire la cauza contractului, se susține că în ambele dosare acțiunea s-a motivat pe lipsa de obiect și de cauză a contractului așa cum rezultă din actele dosarelor.
În acest sens, se apreciază că autoritatea de lucru judecat se va putea invoca chiar și atunci când faptul juridic ce constituie obiect al celui de-al doilea proces a fost pus în discuție, în primul proces, doar pe cale incidentală, cu condiția ca el să fi făcut obiectul dezbaterilor și să fi fost soluționat, cazul în speță.
Cât privește fondul cauzei, se învederează natura juridică a contractului de cauțiune de a fi în mod evident un contract de garanție personală, lucru ce rezultă din conținutul clauzelor sale, unde se arată că reclamantul se obligă nelimitat și solidar, dar în același timp renunță la beneficiul de discuțiune, lucruri care nu ar fi fost înserate dacă nu ar fi fost vorba în cauză despre un contract de garanție personală, de fidejusiune.
În același timp, se învederează că reclamantul a semnat chiar contractul de credit nr. 1154/2000 și actul adițional nr. 1154/c/2000 în calitate de girant și nu de garant ipotecar.
Se mai învederează, inclusiv faptul că instanța de fond a ignorat situația juridică ce rezultă din faptul că același contract de cauțiune nr-, dar în legătură cu celălalt administrator al " International" SRL - -, împreună cu care reclamantul a garantat același împrumut de 170.000 lei și dobânzile aferente, a făcut obiectul unei judecăți prin care s-au învederat aceleași neregularități legate de lipsa de obiect și cauză a contractului de cauțiune, acțiunea fiind însă respinsă irevocabil prin sentința nr. 6036/CA/2006 a Tribunalului Hunedoara, decizia nr. 79/A/2007 a Curții de Apel Alba Iulia și decizia din 26.10.2007.
Intimatul, prin întâmpinare solicită respingerea apelului cu motivarea că, pe de o parte, în cauză nu există autoritate de lucru judecat în condițiile în care dosarul nr. 684/2004 al Tribunalului Hunedoara în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 5044/2006 a avut ca obiect constatarea nulității contractului doar pentru lipsa/falsitatea semnării contractului de cauțiune, iar pe de altă parte, cu privire la fondul cauzei, se solicită a se avea în vedere că reclamantul și-a asumat față de pârâtă o singură obligație, respectiv de a constitui un drept de ipotecă asupra unui imobil aflat în proprietatea sa conform contractului de garanție imobiliară anexat la documentația de credit prezentată și care a fost înscris în cartea funciară. Se apreciază, astfel că în situația în care reclamantul ar fi înțeles să garanteze creditul cu toate bunurile sale mobile și imobile, prezente și viitoare, acest lucru s-ar fi prevăzut în mod expres în contract. Se mai susține, în context, că toate înscrisurile au fost semnate de reclamant în această calitate, de garant ipotecar și nu de garant personal, de fidejusor asupra tuturor bunurilor sale, motiv pentru care a și fost executat asupra imobilului ipotecat cu privire la întreaga sumă de 170.000 lei în dosar nr. 86/2002 al executorului bancar.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate se constată următoarele:
Prin contractul de credit nr. 1154/21.09.2000 încheiat între BCR - Sucursala județeană H și " International" SRL P, această din urmă societate a fost împrumutată cu suma de 1.700.000.000 lei (vechi) reprezentând credit global de exploatare. Prin clauzele contractuale, modificate succesiv prin actele adiționale nr. 1329/a/2000, nr. 1154/b/2001 și nr. 1154/c/2001, s-au stabilit cu exactitate condițiile de creditare cu privire la cuantumul împrumutului și a dobânzilor, perioada de acordare a creditului, modalitatea de plată și de realizare a contractului.
Contractul a fost semnat, pentru debitoare de cei doi administratori: și, reclamantul din prezenta cauză.
La punctul 15 din contract s-au menționat și garanțiile reale constituite în favoarea rambursării creditului, respectiv:
-un imobil proprietatea SC SA D, pentru suma de 1.584.000.000 ROL;
-un imobil proprietatea numitei, pentru suma de 207.100.000 ROL;
-un imobil proprietatea numiților și, pentru suma de 110.000.000 ROL și
-un imobil proprietatea contestatorului, pentru suma de 120.000.000 ROL.
Aceleași garanții reale au fost indicate și în cuprinsul actului adițional nr. 1329/a/2000, la punctul 4.
Prin actul adițional nr. 1154/b/2001 au fost trecuți, pe lângă reprezentanții părților și doi giranți, respectiv " " D și, care au semnat contractul în această calitate.
Actul adițional nr. 1154/c/20.04.2001, ca ultim act modificator al contractului este semnat la final de toți giranții, inclusiv, deci de către reclamant, acesta semnând atât în calitate de reprezentant al debitoarei cât și în calitate de girant, la fel și celălalt administrator.
Calitatea de girant a reclamantului intimat, care a semnat la această dată, respectiv, la 20.04.2001 cu acest titlu, se explică prin aceea că odată cu încheierea contractului de credit, la 21.09.2000, acesta a încheiat cu creditoarea un contract separat, nr. 1154/3/21.09.2000, denumit "contract de cauțiune" pe care l-a semnat în calitate de cauționar (fidejusor).
Acest contract, reprezintă subiect de controversă în dosarul de față.
În concret, se impune a se observa dacă, așa cum susține reclamantul, el nu poate fi interpretat ca un contract de cauțiune (de fidejusiune cu privire la toate bunurile prezente și viitoare ale reclamantului) sau, dimpotrivă, așa cum susține banca pârâtă, el reprezintă o obligație de garanție atât personală, de cauțiune cât și reală cu privire la imobilul proprietatea reclamantului, individualizat în contractul de credit identificat sub nr. 1154/21.09.2000.
În legătură cu natura juridică a acestui contract, prin sentința civilă nr. 5044/2006 pronunțată de Judecătoria Deva în dosar nr. 683/2004, devenită irevocabilă prin decizia nr. 403/R/2007 în dosar nr- al Tribunalului Hunedoara, în cadrul unei contestații la executare formulată de reclamant împotriva executării silite începute pe baza contractului de cauțiune în discuție, s-a statuat că "este neîntemeiată susținerea conform căreia obligația asumată în contractul de cauțiune (nr. 1154/3/21.09.2000 ) s-ar limita la constituirea unei garanții imobiliare, a unei ipoteci, asupra imobilului ce face obiectul executării silite. Deși redactate în mod defectuos, clauzele contractuale nu pot fi interpretate decât în sensul stabilirii unei garanții personale. Referirea la garanția reală constituită de reclamant (contestator) nu modifică natura contractului și nici nu limitează răspunderea acestuia (stabilită prin contractul de ipotecă încheiat separat). Dacă s-ar accepta această ipoteză, contractul de cauțiune analizat nu și-ar mai avea rostul."
Tot astfel, s-a reținut împrejurarea că însăși prin denumirea acestuia părțile au înțeles că constituie o garanție personală, iar clauzele referitoare la solidaritatea obligației și la renunțarea beneficiului de diviziune și discuțiune conduc la aceeași concluzie.
Aceste statuări, cu privire la natura juridică a contractului, au constituit argumentul prin care instanța a respins contestația la executare a contestatorului (a reclamantului din prezentul dosar), în care, așa cum rezultă din conținutul acesteia, s-au invocat aceleași chestiuni și s-au examinat aceleași argumente, stabilindu-se, cu autoritatea lucrului judecat faptul că prin respectivul contract părțile au constituit un contract de garanție personală a contestatorului și, în plus, doar o precizare cu privire la contractul de ipotecă.
În acest context, nu pot fi primite susținerile intimatului în sensul că prin sentința nr. 5044/2006 din dosar nr. 683/2004 a Judecătoriei Devas -a examinat valabilitatea contractului de cauțiune în discuție doar din perspectiva semnăturii contestatorului (care a afirmat că nu a semnat respectivul contract.
În realitate, o atare examinare a semnăturii reclamantului a avut loc în alt dosar, respectiv în dosarul nr. 7309/2004 al Tribunalului Hunedoara (format ca urmare a declinării competenței Judecătoriei Deva în dosar nr. 701/2001 prin sentința nr. 1039/2004), în care s-a respins cererea reclamantului (ca urmare a efectuării unui raport de expertiză grafică) prin sentința nr. 250/CA/2005, devenită definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 201/A/2005 a Curții de Apel Alba Iulia în dosar nr. 2630/2005.
Sub un alt aspect, în paralel cu acest proces în care se contestă contractul de cauțiune nr- cu privire la reclamantul, s-a derulat un alt proces, în care celălalt administrator, respectiv a contestat un contract identic, nr-, cu privire la aceleași aspecte referitoare la natura juridică și întinderea contractului, proces soluționat prin respingerea acțiunii prin sentința nr. 6036/CA/2006 a Tribunalului Hunedoara și decizia nr. 79/CA/2007 a Curții de Apel Alba Iulia devenită irevocabilă prin respingerea recursului de către Înalta Curte de Casație și Justiție.
Așa fiind, câtă vreme printr-o hotărâre judecătorească, dată pe baza interpretării clauzelor contractului de cauțiune nr. 1154/3/21.09.2000, s-a statuat în mod irevocabil că acest contract este valabil, fiind înlăturate aceleași critici ridicate în legătură cu obiectul și cauza acestuia, pronunțarea unei alte soluții de către o altă instanță judecătorească, având același obiect și urmărind aceeași finalitate este inadmisibilă față de dispozițiile art. 1201.civil.
În acest context, devine inutil a se examina celelalte motive ale apelantei și apărările intimatului exprimate prin întâmpinare referitoare la interpretarea clauzelor contractului de cauțiune în discuție.
Așa fiind, pentru aceste considerente, se apreciază că soluția primei instanțe prin care s-a constatat nulitatea contractului de cauțiune este nelegală și netemeinică urmând a fi schimbată în totalitate în sensul admiterii excepției autorității de lucru judecat invocată de pârâta Banca Comercială Română și a respingerii acțiunii reclamantului pe acest temei.
Cheltuieli de judecată nu s-au cerut.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite apelul declarat de Banca Comercială Română împotriva sentinței nr. 4144/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
Schimbă în tot sentința atacată în sensul că
Admite excepția autorității lucrului judecat invocată de pârâta Banca Comercială Română și în consecință
Respinge acțiunea în constatarea nulității absolute a Contractului de cauțiune nr. 1154/3/21.09.2000 formulată de reclamantul împotriva pârâtei.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 26.06.2009.
Președinte, Judecător,
- - - --CO
semnează
Președintele Curții de Apel
a
Grefier
- -
Red.
Th.
Ex.4/11.08.2009
Jud fond
Președinte:Mircea NoșlăcanJudecători:Mircea Noșlăcan, Gilica Popescu
