Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 66/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA nr. operator 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 66
Ședința publică din 26 martie 2009
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Marian Bratiș
JUDECĂTOR 2: Cătălin Nicolae Șerban
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de pârâta SC SA Târgu M, împotriva sentinței civile nr. 21/PI/16.01.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș - Secția Comercială, în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat Primăria comunei, având ca obiect nulitate act juridic.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat pentru pârâta apelantă și avocat în reprezentarea reclamantului intimat.
Procedură legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind cereri de formulat se acordă cuvântul părților în dezbaterea apelului.
Reprezentantul pârâtei apelante solicită admiterea apelului, modificarea în parte a sentinței instanței de fond și respingerea cererii introductive ca inadmisibilă, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta reclamantei intimate pune concluzii de respingere a apelului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii apelate, cu cheltuieli de judecată la ambele instanțe.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 21/PI/16.01.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, a fost respinsă excepția inadmisibilității cererii și excepția autorității de lucru judecat ca neîntemeiate, s-a admis în parte cererea formulată de reclamanta Primăria Comunei în contradictoriu cu pârâta SC SA Tg. M, s-a anulat actul adițional nr. 4/2007 la contractul de lucrări nr. 1900/11.05.2006, s-a respins cererea de anulare a facturii fiscale nr. -/31.10.2007 și a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 12,03 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, respingându-se în rest cererea reclamantei privind acordarea cheltuielilor de judecată. Totodată a fost respinsă cererea pârâtei privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată la data de 10.10.2008, reclamanta Primăria Comunei a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC SA Tg. M, să se constate nulitatea absolută a actului adițional nr. 4/2007 la contractul de lucrări nr. 1900/11.05.2006 precum și a facturii nr. -/31.10.2007.
La data de 11.05.2006 între părți a intervenit contractul de execuție lucrări înregistrat sub nr. 1900/11.05.2006 prin care pârâta, în calitate de executant, s-a obligat să execute în beneficiul reclamantei, în calitate de achizitor, obiectivul de investiții "extindere rețele apă potabilă loc., înființare rețele apă potabilă loc. ", în conformitate cu proiectul tehnic.
La o dată neprecizată s-a întocmit actul adițional nr. 4/2007 potrivit căruia reclamanta, în calitate de "autori6ate contractantă" a agreat lucrările executate suplimentar de către pârâtă, în calitate de "contractant", față de documentația inițială, valoarea lucrărilor suplimentare fiind de 205.563 Ron exclusiv TVA. Actul adițional este semnat și ștampilat exclusiv de către pârâtă.
La data de 31.10.2007 s-a emis de către pârâtă factura fiscală seria - nr. -/02/31.01.2007 pentru suma de 205.562,25 Ron, din care TVA 32.820,86 Ron.
La data de 27.03.2008 pârâta a formulat cerere de emitere a ordonanței de plată conform nr.OG 5/2001 pentru suma de 212.078,57 lei reprezentând contravaloarea prestațiilor facturate conform contractului de execuție lucrări nr. 1900/11.05.2006 prin factura fiscală nr. -/31.10.2007, scadentă la data de 25.11.2007. Prin Ordonanța nr. 303/23.05.2008 s-a admis cererea formulată, fiind somată debitoarea la plata sumei de 212.078,57 lei în termen de 30 de zile de la primirea somației. Cererea în anulare promovată de către debitoare a fost respinsă prin sentința nr. 727/PI/23.09.2008.
Analizând cu prioritate în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin.1 proc.civ. excepțiile invocate de către pârâtă, prima instanță a constatat că sunt neîntemeiate.
Cu referire la excepția inadmisibilității cererii, instanța a observat că nu există nici un impediment pentru promovarea acțiunii în anularea unui înscris, aspectele învederate de către pârâtă în sensul că acest înscris ar întemeia un titlu executoriu, chiar reale fiind, neconstituind un fine de neprimire a cererii.
În ce privește excepția autorității de lucru judecat, s-a constatat că nu sunt întrunite cerințele triplei identități de obiect, părți și cauză. Simpla împrejurare că înscrisul a cărui nulitate s-a solicitat a se constata se referă la raporturile juridice existente între reclamantă și pârâtă în baza unui contract de execuție, iar asupra unor pretenții rezultând din executarea contractului s-a pronunțat o hotărâre în procedura somației de plată, nu determină identitatea obiectului cererilor, în litigiul indicat de către pârâtă instanța nepronunțându-se asupra unei cereri de anulare a actului adițional; de altfel, art. 11 ind.1 din OG nr. 5/2001 prevede expres faptul că ordonanța privind somația de plată nu are autoritate de lucru judecat cu privire la fondul raporturilor juridice dintre părți.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut că înscrisul a cărui nulitate s-a solicitat nu întrunește condițiile de valabilitate ale unui act juridic, neexistând consimțământul reclamantei exprimat în condițiile art. 948.civ. aspect necontestat de către pârâtă.
Consimțământul, privit ca exteriorizare a hotărârii de a încheia un act juridic civil, este condiție de fond, esențială, generală și de validitate a actului juridic, lipsa consimțământului fiind sancționată cu nulitatea actului juridic. În cauză, reclamanta a pretins emiterea unilaterală a actului adițional de către pârâtă, iar pârâta nu a înțeles să facă dovada existenței acordului de voință al reclamantei, motiv pentru care instanța de fond a reținut lipsa acordului de voință al părților în ce privește drepturile și obligațiile convenite prin contract, constatând nulitatea convenției intitulate "act adițional nr. 4/2007".
Cu privire la cererea de anulare a unei facturi fiscale, s-a constatat că o astfel de cerere nu poate fi primită, operațiunea putând fi făcută exclusiv de către părți, în condițiile normelor contabile.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta SC SA Tg. M, solicitând admiterea acestuia ca fiind fondat și întemeiat, iar pe cale de consecință, modificarea în parte a hotărârii instanței de fond, întrucât este nelegală și netemeinică, rejudecând fondul cauzei să se respingă cererea în principal pe cale de excepție ca fiind inadmisibilă, iar în subsidiar ca fiind nefondată și neîntemeiată.
În motivare se arată că în mod nelegal și netemeinic instanța de fond a respins atât excepția inadmisibilității cererii formulate de către intimata-reclamantă cât și excepția autorității puterii de lucru judecat invocat de către apelantă în temeiul disp.art. 166.proc.civ.
Apelanta solicită ca, rejudecând fondul cauzei, pe cale de excepție, în temeiul disp. art. 137.proc.civ. raportat la disp. art. 377, 372, 374.proc.civ. în/cu considerarea juridică a dispozițiilor art. 10(2) din OG nr.5/2001, precum si a disp. cap. XIV din Codul d e procedura civilă - Dispoziții privind soluționarea litigiilor in materie comercială, să se respingă demersul procesual inițiat de către intimata-reclamantă, materializat prin acțiunea civilă promovată ca fiind inadmisibil, având în vedere faptul că, cererea petentei nu poate fi ocrotită (întemeiata) pe calea procesuală în mod greșit accesată, fiind incidente în speță, atât condițiile inadmisibilității de ordin subiectiv (referitoare la calitatea procesuala, dedusă din adagiul "nemo auditur propriam turpitudinem allegans"), precum și cea a inadmisibilității de ordin obiectiv (atunci când cererile reclamantei vin in contradicție cu dispozițiile de lege evocate - (art. 948 cod civil probabil) raportat la disp. art 377, 372, 374.proc.civ, art. 10(2) din OG nr.5/2001, precum si a disp. cap. XIV din Codul d e procedură civilă, în/cu considerarea obiectului și naturii juridice a cauzei, reglementate în mod evident de dispozițiile de drept comercial, având în vedere și considerarea juridica a hotărârilor judecătorești definitive, irevocabile și investite cu titlu executoriu, ce atestă/consfințesc soluționarea definitiva a litigiului contractual existent intre părți.
Nu se poate invoca în mod circumstanțial (nefondat si neîntemeiat), "pro causa", pretinsa nulitate absolută a unui act adițional la contract care între timp și-a produs efectele juridice contractuale consfințite prin voința pârtilor, materializată prin executarea tuturor lucrărilor dispuse/ordonate (prin dispoziții de șantier în număr de 17, toate avute în vedere și considerare juridică de instanțele de judecată) de către beneficiara-reclamantă, aferente actului adițional, lucrări care au fost recepționate calitativ și cantitativ definitiv prin Procesul-verbal final de recepție raportat la care s-a facturat factura criticată acum circumstanțial, factură înregistrată și însușită spre plată în contabilitatea acesteia întocmai cu celelalte anterior achitate.
Practic, aceste elemente ce caracterizează fondul litigiului contractual/comercial existent între părți a fost deja soluționat irevocabil de către instanța de judecată, reclamanta încercând acum, prin intermediul acestei acțiuni, să deturneze/anuleze efectele juridice ale acestor hotărâri, sens în care apelanta solicită a se constata că nu sunt îndeplinite sub nici o formă condițiile de admisibilitate ale acțiunii, astfel cum sunt prevăzute/consfințite imperative de legiuitor (948 Cod civil).
Învederează faptul că, reclamanta încearcă prin acest demers prohibit în mod imperativ de legiuitor, conferindu-i valențele juridice unei căi de atac inexistente/epuizate deja, sa înfrângă efectul juridic invincibil și autorizat al titlului executoriu dobândit de către apelantă ca beneficiu procesual al soluționării irevocabile a acțiunii comerciale în pretenții materializate prin somația de plată formulată de către apelantă, admisă de către instanța comercială a Tribunalului Timiș în dosarul nr- si confirmată mai apoi spre deplină legalitate și temeinicie prin Sentința comerciala nr.727/PI/23.09.2008 pronunțata de Tribunalul Timiș in dosarul nr-, prin care a fost respinsă acțiunea în anulare promovată de reclamanta-debitoare împotriva hotărârii instanței de fond, respectiv Ordonanța nr. 303/2008 pronunțata de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Această hotărâre constituie titlu executoriu ce face obiectul dosarului execuțional înregistrat sub nr. 382/Ex/2008 în cadrul BEJ a fost pronunțată de către instanțele judecătorești ale Tribunalului Timiș în urma analizării, considerării și cenzurării juridice accesive (atât ca instanță de fond cât și de control) a spetei deduse judecății, ce a implicat în mod evident și analiza și considerarea juridică a actelor - contracte comerciale (actul adițional nr. 4/2007 la Contractul de lucrări nr. 1900/11.05.2006, precum și factura nr. - din 31.10.2008) pe care le atacă/contestă acum circumstanțial (nefondat si inadmisibil) prin promovarea prezentei acțiuni reclamanta.
Practic reclamanta-debitoare, prin promovarea prezentei acțiuni încearcă să eludeze condițiile procesuale imperativ prevăzute de legiuitor în care poate să conteste hotărârea judecătorească constituită titlu executoriu, încercând în mod absolut inadmisibil, nefondat și cu rea-credință procesuală să strice/înfrângă atributele legale conferite de legiuitor unui titlu executoriu, respectiv invincibilitatea și autoritatea legal conferită de legiuitor prin disp. art. 377, 372, 374.proc.civ.
Intimata Primăria Comunei a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea apelului ca netemeinic și nelegal, iar pe cale de consecință, menținerea ca temeinică și legală a hotărârii instanței de fond, cu cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că atât din atât din motivele expuse în fața instanței de fond cât și din motivele cererii de apel, nu rezulta că apelanta ar contesta în vreun fel ceea ce intimata a arătat prin cererea de chemare în judecata și anume faptul că lipsește consimțământul său la încheierea actului a cărui anulare se solicită. Prin înscrisurile depuse sunt invocate excepții pe care instanța le-a respins iar celelalte apărări nu vizează fondul dedus judecății ci alte aspecte care nu au legătură cu această cauză.
Cu privire le excepțiile ce au fost invocate și în cererea de apel, solicită respingerea acestora, pentru următoarele:
- excepția inadmisibilității, în mod cu totul eronat apelanta-intimată învederează instanței faptul că acțiunea atacată este inadmisibilă deoarece litigiul acesta a fost soluționat și tranșat în mod definitiv si irevocabil prin procedura somației de plată în temeiul OG 5/2001, prin care s-a admis cererea de emitere a unei somații de plată și că hotărârea este una definitivă, irevocabilă și investită cu formulă executorie. Procedura prevăzuta de OG 5/2001- procedura somației de plată, nu dă posibilitatea judecării pe fond a cauzelor ci, doar stabilește anumite elemente ale creanței și anume, certitudinea, lichiditatea si exigibilitatea. Așa cum a invocat în fața primei instanțe, nici un text legal nu o împiedică pe intimată a promova acțiune pentru anularea unui înscris. Consideră că in mod cu totul corect, instanța de fond apreciază ca nu există nici un impediment pentru promovarea unei acțiuni în anularea unui înscris care chiar și titlu executoriu, nu poate echivala cu o epuizare a dreptului la acțiune al intimatei din aceste considerente.
- excepția autorității de lucru judecat, consideră că și de această dată instanța de fond, în mod temeinic și analizând îndeaproape speța dedusă judecății constată evidenta neîndeplinire a cerinței triplei identități de obiect, părți si cauză, cerință impusă imperativ de legiuitor în art. 1201 Cod civil, spre a putea fi primită pe cale de excepție autoritatea de lucru judecat. Litigiile despre care face vorbire apelanta, privesc procedura somației de plată, instanțele nu au avut cum să se pronunțe cu privire la anularea actului juridic în cauză, iar art. 11 ind. 1 din OG nr. 5/2001 privind procedura somației de plată, prevede în mod expres faptul că ordonanța de plata nu are autoritate de lucru judecat cu privire la fondul raporturilor juridice dintre părți.
Pe fondul cauzei, se arată că apelanta-intimată nu a făcut nici un fel de apărări cu privire la valabilitatea actului adițional atacat, la lipsa consimțământului la încheierea acestuia, la lipsirea de eficacitate juridică a unui act juridic încheiat în această manieră precum și la lipsirea de efecte reale a unui act juridic astfel "încheiat". Nici unul dintre aceste aspecte nu a fost contestat de către apelanta-intimată, care nu a făcut dovada existentei acordului de voința al Primăriei Comunei, și mai mult decât atât, maniera " juridică" în care a fost întocmit acest act, este de natură a înfrânge principiul simetriei actelor juridice.
Acest act adițional al cărui nulitate a fost solicitată în prezentul demers judiciar, trebuie să îndeplinească condițiile generale de valabilitate în materie de convenții: consimțământul, capacitatea, obiectul și cauza licită. Consimțământul, privit ca exteriorizare a hotărârii de a încheia un act juridic civil, este o condiție de fond, esențială, generală și de validitate a actului juridic, lipsa consimțământului la încheierea actului juridic este sancționată cu nulitatea absolută a actului astfel încheiat (Decizia nr. 2295/08.12.1999 a Curții de Apel Cluj ).
Examinând apelul astfel promovat, prin prisma motivelor invocate, a apărărilor formulate, dar și conform prevederilor art. 294-296.proc.civ. Curtea de Apel constată că acesta este nefondat, atât sub aspectul excepțiilor reiterate în cererea de apel, cât și al trimiterilor la valabilitatea actului adițional ce face obiectul acțiunii în nulitate introductivă de la prima instanță.
Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii în nulitate a actului adițional nr. 4/2007 la contractul de lucrări nr. 1900/11.05.2006, în mod judicios Tribunalul a respins această excepție, constatând că nu există nici un fine de neprimire a enunțatei acțiuni în nulitate absolută a unui act juridic.
În plus, Curtea statuează că excepția inadmisibilității unei cereri de chemare în judecată, inclusiv a acțiunii în nulitate, trebuie să se sprijine pe motive de drept de strictă interpretare și să se caracterizeze prin formalism și exclusivitate, indiferent că printr-o astfel de excepție se tinde la opoziție în sens procesual sau la evitarea fondului cauzei. Pârâta-apelantă nu a arătat care este conținutul juridic a excepției inadmisibilității, care este temeiul de drept concret pe care se sprijină, și, în fine, care sunt motivele pentru care o astfel de excepție are caracter peremtoriu, de ordine publică, pentru instanță și față de părți. Numai enumerarea de către apelantă a unor dispoziții din Codul d e procedură civilă (art. 377, 372, 374, precum și întreg Cap. XIV, din Cartea VI - Proceduri speciale), cu referire și la art. 10 alin.2 din nr.OG 5/2001, nu atestă îndeplinirea cerințelor mai sus arătate de În acest context instanța de apel constată că, în raport de obiectul cauzei - nulitate act juridic având caracter oneros, bilateral și sinalagmatic - dispozițiile relative la materia executării silite, somației de plată și procedurii de soluționare a litigiilor comerciale (fără nici o notă de diferențiere) nu sunt de natură a contura vreo excepție de inadmisibilitate a prezentei acțiuni în nulitate.
Referitor la excepția autorității de lucru judecat, Curtea constată, de asemenea, că în mod corect Tribunalul a respins această excepție reținând, pe de o parte, că nu este îndeplinită cerința triplei identități de obiect, cauză și părți între elementele acțiunii în nulitate formulată în prezenta cauză și elementele hotărârilor judecătorești pronunțate în procedura somației de plată, lipsind identitatea de obiect, iar pe de altă parte că, OG nr. 5/2001 prevede expres că ordonanța privind somația de plată nu are autoritate de lucru judecat cu privire la fondul raporturilor juridice dintre părți. Drept urmare, art. 163.proc.civ. nu este incident în cauză.
În plus, Curtea statuează că nici sentința civilă nr. 727/PI/23.09.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, prin care s-a respins acțiunea în anulare a somației de plată dispusă prin Ordonanța nr. 303/23.05.2008 a Tribunalului Timiș, nu prezintă autoritate de lucru judecat în raport cu acțiunea în nulitatea actului juridic, întrucât, în principiu, obiectul juridic dedus judecății în cele două categorii de cauze civile este diferit, art. 163.proc.civ. neprimind nici de această dată incidența cuvenită. Prin excepție, nulitatea absolută a unui înscris de care s-a servit creditorul în cadrul procedurii somației de plată sau, după caz, a acțiunii în anulare a acesteia, poate fi invocată pe cale incidentală de către debitorul obligației rezultând din acel înscris, în chiar cadrul judiciar oferit de nr.OG 5/2001, însă, instanța somației de plată sau acțiunii în anulare a somației nu se află în deplinătatea investirii cu soluționarea a însăși sancțiunii nulității absolute, în sensul de aoc onstata și dispune, în mod cumulativ, ci numai de aoc onstata și a rezolva cererea introductivă după natura acesteia, fie a somației de plată, fie a acțiunii în anulare a somației. Rămâne instanței de drept comun, în măsura în care va fi investită cu acțiune în nulitate absolută, să constate existența acestei sancțiuni ce lovește actul juridic dedus judecății și să declare nulitatea absolută a aceluiași act juridic, în totul sau în parte. Prin urmare, procedura de judecată, cadrul judiciar și cadrul procesual care însoțesc fiecare dintre cele două acțiuni în justiție sunt diferite.
Pe fondul cauzei, Curtea relevă că în prezentul apel, pârâta-apelantă a insistat în mod precumpănitor asupra celor două excepții mai sus examinate, criticile asupra fondului raporturilor contractuale și a validității acestora vizând netemeinicia sentinței atacate. Instanța de apel, reanalizând condițiile de validitate a convențiilor, așa cum sunt prevăzute de art. 948.civ. constată că acestea sunt: 1. capacitatea de a contracta; 2. consimțământul valabil al părții care se obligă; 3. un obiect determinat; 4. o cauză licită.
Curtea relevă că în privința actului adițional nr. 4/2007, referitor la care se ridică problema nulității absolute, reclamanta-intimată a invocat iar prima instanță a reținut lipsa consimțământului la încheierea acestui act juridic din partea celui ce se obligă, și anume a reclamantei, ca fiind cauză a nulității sale absolute.
Examinând actul adițional nr. 4/2007, Curtea de Apel constată că acesta este semnat numai de pârâta-apelantă. De asemenea, din probele administrate în cauză, nu se pot reține alte împrejurări care să conducă la calificarea acestui act adițional ca început de dovadă scrisă care se completează cu alte dovezi și, împreună, să confere probabilitatea existenței unui consimțământ manifestat de reclamantă, în contextul circumstanțelor contractuale mai largi existente între părți.
Prin urmare, Curtea concluzionează că în privința actului adițional nu există consimțământul părții ce se obligă, și anume al reclamantei-intimate, ceea ce lipsește această convenție de una dintre condițiile de validitate prevăzute expres de art. 948 pct.2 civ. Lipsa consimțământului este sancționată de legiuitor cu sancțiunea nulității absolute.
În concluzie, în mod judicios Tribunalul constatând lipsa consimțământului de a contracta a părții reclamante a constatat cauza nulității absolute și a anulat actul adițional nr. 4/2007.
Așa fiind, se va respinge apelul pârâtei SC SA Târgu M, împotriva sentinței civile nr. 21/PI/16.01.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș - Secția Comercială, în dosar nr-.
Văzând că, în cauză, reclamanta intimată a solicitat și a făcut dovada cheltuielilor de judecată, în apel, se va face aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 274.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul pârâtei SC SA Târgu M, împotriva sentinței civile nr. 21/PI/16.01.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș - Secția Comercială, în dosar nr-.
Obligă pârâta apelantă SC SA Târgu M la plata sumei de 3000 lei către reclamanta intimată, Primăria comunei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
Definitivă.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 26.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
Dr. - - - - -
GREFIER,
- -
Red../15.04.2009
Dact. /24.04.2009
4 ex. / 2 com.
Prima instanță - Trib.
Judecător -
Președinte:Marian BratișJudecători:Marian Bratiș, Cătălin Nicolae Șerban
