Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 7/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția Comercială, de Contencios
Administrativ și Fiscal-.
DOSAR NR.-
DECIZIA NR.7/C/2008 -
Ședința publică din 29 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: - - - JUDECĂTOR 1: Tătar Ioana
- -- JUDECĂTOR 2: Vîrtop Florica
- - - grefier
********
Pe rol fiind, pronunțarea apelului comercial formulat de reclamantaCASA CENTRALĂ B - PRIN AGENȚIA Ocu sediul în O, B- -. -, nr.44-46, jud.B în contradictoriu cu intimata pârâtăSC" A "SRLcu sediul în O, str.-.-, nr.18, -C 9,.8, jud. B împotriva sentinței nr.1217/COM din 26 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-,având ca obiect- constatare nulitate act-.
Se constată că, dezbaterea cauzei în fond a avut loc la data de 22 ianuarie 2008, când părțile prezente au pus concluzii consemnate în încheierea de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie și când s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 29 ianuarie 2008.
CURTEA DE APEL
Deliberând:
Asupra apelului comercial d e față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr.1217/COM din 26 septembrie 2007, Tribunalul Bihora respins cererea formulată de reclamanta CASA CENTRALĂ cu sediul în B, sector 6, Calea nr.200, în contradictoriu cu pârâta SC. SRL cu sediul în O, -. - nr.23, parter,.3, județul B,obligând pe reclamantă să plătească pârâtei 1.000 RON cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că, la data de 20 martie 2006 sub nr.34 s-a încheiat între părți o cerere de cumpărare - închiriere prin care numitul - s-a prezentat la pârâtă în calitate de agenție imobiliară în scopul cumpărării unui spațiu comercial.
În baza acestui act, pârâta s-a obligat să caute și să prezinte clientului, în speță reclamantului imobilele din baza de date a firmei conform anexei la cererea de cumpărare și care se referă la imobilul situat în B- -. - nr.44-45 pentru suma de 220.000 EURO și care este semnată de vizitare.
În ceea ce privește susținerile reclamantei conform cărora în cauză ar fi aplicabile dispozițiile art.948 Cod civil, respectiv pct. 1,3 și 4, instanța le-a respins ca neîntemeiate, întrucât potrivit dispozițiilor art. 1 Cod comercial, în comerț sunt aplicabile dispozițiile Codului comercial și a Legilor Speciale în materie, iar acolo unde legea nu dispune, în completare sunt aplicabile dispozițiile Codului civil.
Atât reclamanta cât și pârâta sunt comercianți, prin urmare în cauză sunt aplicabile dispozițiile Legii 31/1990 completată și modificată privind societățile comerciale.
Sub acest aspect este de reținut că în conformitate cu dispozițiile art. 55, în raporturile cu terții, societatea pe acțiuni, în comandită pe acțiuni sau cu răspundere limitată, este angajată prin actele organelor sale chiar dacă aceste acte depășesc obiectul de activitate în afară de cazul în care ea dovedește că terții cunoșteau sau în împrejurările date trebuiau să cunoască depășirea acestuia.
De asemenea, în conformitate cu art.55 alin. 2 din Legea 31/1990 clauzele actului constitutiv ori hotărârea organelor statutare ale societăților comerciale care limitează puterile conferite de lege acestor organe, sunt inopozabile terților, chiar dacă au fost publicate.
Faptul că pe actul intitulat " cerere de cumpărare " din 20 martie 2006 este aplicată ștampila reclamantei, constituie manifestarea de voință a acesteia de a întocmi actul, iar societatea nu se poate prevala față de pârâtă în calitate de terță asupra nevalabilității acesteia.
Cât privește lipsa obiectului cauzei invocată de către reclamantă, instanța l-a respins ca neîntemeiat, întrucât acesta a fost determinat de către părți prin adresa ofertelor de pe verso-ul actului și care a fost semnat pentru vizitare la data de 20 martie 2006, fapt confirmat și de către martora precum și de martorul reclamantului.
În ceea ce privește cauza ilicită a actului invocat de către reclamantă pe considerentul că oferta de vânzare a imobilului a fost comunicată public prin pagina de publicitate a ziarelor și a altor publicații săptămânale din județul B, acest fapt s-a apreciat că nu poate să conducă la lipsa unei cauze licite a actului, întrucât în comerț sunt aplicabile principiile libertății contractuale, iar scopul pe care părțile l-au urmărit este acela de a prezenta de către pârâtă reclamantei spații comerciale în vederea achiziționării acesteia.
Față de aceste considerente, văzând dispozițiile art.55 alin.1 și 2 din Legea 31/1990, instanța a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Fiind în culpă procesuală, în baza art.274 cod procedură civilă instanța a obligat-o pe reclamantă să plătească pârâtei suma de 1.000 RON cu titlul cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat justificat cu actele de la dosar.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta CASA CENTRALĂ B - prin Agenția O, solicitând admiterea apelului, desființarea în întregime a sentinței și pronunțarea unei decizii prin care să se constate nulitatea absolută a actului intitulat " cerere de cumpărare " cu obligarea intimatei la plata tuturor cheltuielilor de judecată.
În motivarea apelului a invocat următoarele:
Instanța de fond a pronunțat o hotărâre în totală contradicție cu probele de la dosar. Din înscrisurile existente la dosar rezultă în mod indubitabil că intimata SC" "SRL O, ca agenție de intermedieri imobiliare nu a perfectat contractul, deoarece nu avea mandat din partea vânzătorului, proprietar SC" FRUCTE"SA O și mai mult nici nu deținea cheile de la spațiul respectiv de pe B- -.
- pe care i-a "furnizat-o" intimata a fost pescuită, de fapt, din presa locală, dar intimata a prezentat-o ca fiind un serviciu propriu, insistând printr-o manoperă abuzivă și frauduloasă la semnarea actului.
Intimata nu a mai întreprins nici un demers ulterior obținerii semnăturii, nu a mai întocmit nici un act care să-i justifice în vreun fel activitatea.
Contractul de vânzare - cumpărare s-a realizat mult mai târziu ( 10 aprilie 2006) între Casa Centrală B ( și nu Agenția O ) și SC" FRUCTE"SA O, pe baza ofertelor de vânzare din presa locală, prin negociere directă între părțile contractante, fără intermediul domnului -.
Intimata nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale, potrivit alin.3 conform căruia " agenția se obliga să caute și să prezinte clientului imobilele/terenurile din baza de date a firmei. Oferta prezentată de intermediar va fi trecută în domeniul Anexa la cererea de cumpărare și se va semna pentru vizitare".
Cu privire la acest alineat solicită a se constata următoarele:
- agenția nu a identificat prin eforturi proprii imobilul, ci l-a luat direct din presa locală, prezentând-l ca pe propria ofertă;
- anexa - parte integrantă din contract nu a fost semnată de ambele părți, nu apar nici ștampilele societăților comerciale, fapt ce atrage nulitatea acestei anexe.
În speță, având în vedere ofertarea unui imobil în valoare de 220.000 euro, sunt aplicabile dispozițiile 374 Cod comercial, potrivit căruia, în ce privește" de Comerciale" este necesar mandatul comercial.
Intimata a realizat că este necesar acest mandat, drept pentru care a și înscris pe formularul tip de " cerere de cumpărare " mențiunea cu majuscule" Mandatar pentru Credit - Coop - Casa Centrală O". Intimata trebuia să ceară înscrisul de mandatar al domnului -, pentru mandanta beneficiară a serviciului de intermediere, însă nu a mai efectuat aceste demers.
Acest mandat nu exista, deși era necesar în conformitate cu prevederile art.374 Cod comercial.
Mai mult, nu există nici mandatul pentru societatea de intermediere imobiliară din partea proprietarului imobilului.
În opinia sa, semnătura domnului - nu are nici o valabilitate dacă nu este însoțită de numele și prenumele mandantului, sens în care invocă Decizia Curții de Casație nr.98/22 ianuarie 1937.
Necesitatea existenței unui mandat comercial rezidă și din dispozițiile art.375 alin.3 Cod comercial și art.384 Cod comercial.
Instanța de fond are o greșită reprezentare a aplicabilității art.55 din Legea nr.31/1990, prevedere ce nu se aplică în speță.
În drept a invocat prevederile art.374, 375, 384 Cod comercial.
Intimata SC" A "SRL Oas olicitat prin "Întâmpinare" respingerea apelului ca nefondat cu cheltuieli de judecată în apel.
Motivele de apel invocate de reclamanta apelantă sunt nefondate și chiar contradictorii.
Astfel, se susține că în speță este vorba de despre o "tratare de afaceri comerciale" fiind invocate dispozițiile art.374 Cod comercial, dar că semnătura mandatarului - " nu are nici o valabilitate dacă nu este însoțită de numele și prenumele mandantului" pentru ca ulterior, să se invoce o decizie a Curții de Casație din care rezultă chiar contrariul.
Sub acest aspect, al existenței mandatului apreciază că în mod corect a reținut instanța de fond că, atâta vreme cât actul intitulat " cerere de cumpărare " poartă ștampila reclamantei, aceasta constituie manifestarea de voință al acesteia de a întocmi actul și nu se poate prevala, față de intimată, de nevalabilitatea acesteia, având în vedere și dispozițiile art.55 din Legea nr.31/1990.
Reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.948, 966, 968 cod civil și art.720/1 Cod procedură civilă, iar cererea de apel este motivată în drept pe art.374,375, 384 Cod comercial, ceea ce, în opinia sa, reprezintă o încălcare a dispozițiilor art.294 Cod procedură civilă.
Susținerile reclamantei referitoare la faptul că nu i-ar fi fost prezentat spre vedere spațiul comercial în discuție, sunt contrazise de declarația martorei - audiată la instanța de fond - care declară că ea personal a fost cea care l-a prezentat domnului -.
În drept a invocat art.296, 115 Cod procedură civilă.
Examinând apelul prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, curtea de apel constată că este nefondat, sentința pronunțată fiind legală și temeinică.
Criticile apelantei, în sensul că instanța de fond nu a apreciat corect probațiunea aflată la dosarul cauzei, sunt nefondate.
Reclamanta apelantă a solicitat, pe calea cererii reconvenționale a se constata nulitatea absolută a actului denumit"cerere de cumpărare închiriere" invocând încălcarea dispozițiilor art.948 pct.1,3 și 4 Cod civil.
Nulitatea este sancțiunea încălcării prin act juridic a unei dispoziții a legii. Nu se poate vorbi despre nulitate, decât dacă diversele cauze ce conduc la nulitate au existat la data când actul juridic a fost încheiat.
În speță, așa cum corect a reținut prima instanță nu au fost încălcate prevederile art.948 pct.1,3 și 4 Cod civil la întocmirea actului denumit " cerere de cumpărare închiriere".
Din probele de la dosar rezultă că la data de 20 martie 2006 sub nr.34 s-a încheiat între părți actul numit " cerere de cumpărare", cerere semnată și ștampilată pentru reclamantă de către reprezentantul său domnul -, acesta prezentându-se la pârâta intimată în scopul cumpărării unui spațiu comercial.
Societatea pârâtă, ca agenție imobiliară s-a obligat, în temeiul acestui act, să caute și să prezinte clientului, imobilele de natura spațiului comercial solicitat de apelantă, din baza de date a firmei conform anexei la cererea de cumpărare, anexă care se referă la imobilul situat pe B- -. -, nr.44-45 pentru suma de 220.00 euro, anexă semnată de vizitare.
Aspectul esențial invocat de către apelantă este acela că în speță fiind vorba de o "tratare de afaceri comerciale" era necesar un mandat comercial pe seama și socoteala mandantului, potrivit prevederilor art.374 Cod comercial.
Cât privește existența mandatului, în mod corect instanța de fond a reținut că, atâta timp cât actul intitulat" cerere de cumpărare" poartă ștampila reclamantei, aceasta constituie manifestarea de voință a acesteia dea întocmi actul, existând deci elementul esențial al actului juridic încheiat prevăzut de art.948 pct.1 Cod civil, respectiv capacitatea de a contracta.
Fiind în prezența unui mandat comercial, acesta prezintă unele particularități care îl deosebesc de mandatul civil, mandatul comercial conferind mandatarului o mai mare libertate de acțiune și independență, reclamată de exigențele activității comerciale.
În cazul mandatului comercial, mandatarul, care se confundă cu un prepus al comerciantului, cum este cazul și în speță, poate îndeplini toate operațiunile necesare comerțului.
În acest sens, reglementând mandatul tacit al prepusului, art.395 Cod comercial, prevede că" față de cel de-al treilea, mandatul tacit al prepusului se socotește general și cuprinde toate actele necesare comerțului pentru care este dat".
În consecință, apelanta nu se poate prevala față de intimată de nevalabilitatea mandatului prepusului său, pe considerentul că semnătura mandatului - nu ar avea nici o valabilitate, întrucât nu este însoțită de numele și prenumele mandantului.
Susținerile apelantului că, în speță ar fi fost încălcate prevederile art.948 alin.3 și 4 Cod civil, privind obiectul determinat și cauza licită, sunt de asemenea nefondate.
Cererea apelantei, prin reprezentantul său, consta, potrivit contractului încheiat în cumpărarea unui spațiu comercial, iar faptul că în anexa la contract s-a trecut adresa spațiului ca fiind B- -. -, nr.44-45 în loc de 44 - 46, nu reprezintă o încălcare a dispozițiilor art.948 alin.3 Cod civil.
Cât privește scopul urmărit de părți, prin încheierea acestui contract, constând în dorința reclamantei de a vizita un spațiu comercial și de a-l achiziționa și cel al intimatei de a încasa comisionul stabilit de comun acord cu reclamanta pentru serviciul de intermediere, nu contravine legii ori bunelor moravuri.
Este adevărat că, prevederile art.55 din Legea nr.31/1990 nu sunt incidente speței, dar chiar reținute, nu au nici o relevanță, câtă vreme instanța este chemată a analiza dacă actul încheiat între părți întrunește toate condițiile cerute de lege pentru validitatea unui act juridic.
Cât privește celelalte aspecte invocate de către apelantă, vizând faptul că intimata nu ar fi perfectat contractul, că nu ar fi avut mandat din partea vânzătorului proprietar SC" FRUCTE"SA O, că nu ar fi deținut cheile de la spațiul situat în O, B- -. -, că perfectarea contractului de vânzare - cumpărare a avut loc prin negociere directă între părțile contractante, fără intermediul domnului -, acesta neavând mandat în acest sens, precum și că intimata ca agenție, nu a căutat prin eforturi propriii imobilul, luându-l direct din presa locală, curtea de apel apreciază că exced analizei, câtă vreme obiectul cererii introductive vizează constarea nulității absolute a actului încheiat, iar aspectele menționate vizează acțiuni ulterioare încheierii acestui act, ele ținând de îndeplinirea, executarea obligațiilor asumate de părți.
Față de aceste considerente, criticile apelantei sunt neîntemeiate și ca atare, în temeiul art.296, 298 Cod procedură civilă, apelul va fi respins ca nefondat.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă apelanta va fi obligată să plătească intimatei suma de 1.000 lei RON, cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondatapelul comercial d eclarat de apelanta reclamantăCASA CENTRALĂ B - PRIN AGENȚIA Ocu sediul în O, B- -. -, nr.44-46, jud.B în contradictoriu cu intimata pârâtăSC" A "SRLcu sediul în O, str.-.-, nr.18, -C 9,.8, jud. B împotriva sentinței nr.1217/COM din 26 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în totalitate.
Obligă partea apelantă să plătească părții intimate suma de 1.000 lei RON, cheltuieli de judecată în apel.
DEFINITIVĂ.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 29 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER.
Red.dec. - jud.
- în concept, 20.02.2008 -
Jud. fond
Tehnoredact. - -
25.02.2008 / 4 ex.
2 com./26.02.2008
1. CASA CENTRALĂ B - PRIN AGENȚIA O cu sediul în O, B- -. -, nr.44-46, jud.B
2.SC" A "SRLcu sediul în O, str.-.-, nr.18, -C 9,.8, jud. B
Președinte:Tătar IoanaJudecători:Tătar Ioana, Vîrtop Florica, Sabău Mirela
