Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 70/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția Comercială, de Contencios
Administrativ și Fiscal-.
DOSAR NR.-
DECIZIA NR.70/C/2008 -
Ședința publică din 27 mai 2008
PREȘEDINTE: - -- JUDECĂTOR 1: Vîrtop Florica
- - - JUDECĂTOR 2: Tătar Ioana
- - - grefier
********
Pe rol fiind judecarea apelului comercial formulat de reclamanta -" "SRL cu sediul în O, str. -, nr.1,.1, cam.8,jud. B în contradictoriu cu intimata pârâtăADMINISTRAȚIA IMOBILIARĂcu sediul în O, -, nr.1, jud. B și intimata chemată în garanție COMPANIA NAȚIONALĂ DE FERATE CFR SA- REGIONALA C - SECȚIA L 4 O cu sediul în O,-, jud. B împotriva sentinței nr.1550/COM din 11 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect -constatare nulitate act -.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă pentru apelanta reclamantă -" "SRL O - avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.7/2007, emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual, lipsă fiind intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA IMOBILIARĂ O și intimata chemată în garanție COMPANIA NAȚIONALĂ DE FERATE CFR SA- REGIONALA C - SECȚIA L 4.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că, apelul este legal timbrat cu suma de 6 lei taxă judiciară de timbru achitată prin chitanțele nr.116-1-59/25.04.2008 și nr.120-1-10/29.04.2008, plus 0,15 lei timbru judiciar, intimata pârâtă a depus la dosar întâmpinare, în 3 exemplare, după care:
Instanța,comunică un exemplar din întâmpinare cu reprezentantul apelantei reclamante.
Reprezentantul apelantei, învederează instanței că nu mai are alte cereri, însă în măsura în care instanța apreciază că, trebuie comunicată întâmpinarea și cu intimata chemată în garanție, lipsă la acest termen de judecată, atunci este de acord cu amânarea cauzei pentru un termen mai scurt.
Instanța, nefiind alte cereri, chestiuni prealabile, consideră cauza lămurită, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentantul apelantei reclamante, susține apelul astfel cum a fost formulat și motivat în scris, solicită admiterea apelului schimbarea în totalitate a sentinței atacate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, cu cheltuieli de judecată, atât în fond cât și în apel. În esență învederează instanței de apel că, în anul 2003, pârâta a organizat o licitație publică în vederea concesionării unui teren în suprafață de 1.191 metri pătrați, pentru construirea unui magazin de piese auto, potrivit caietului de sarcini depus și în vederea concesionării pârâta a emis certificatul de urbanism nr.618/2003. După încheierea procesului - verbal de predare - primire, societatea apelantă a început demersurile pentru îndeplinirea formalităților legale pentru realizarea construcției, însă din demersurile efectuate, a rezultat imposibilitatea absolută juridică a realizării obiectivului contractului, deoarece era necesar obținerea avizului de construcție și de la intimata chemată în garanție, respectiv a Companiei de Ferate. Apelanta, față de acest aspect, a pus problema faptului cum pârâta a emis certificatul de urbanism dacă nu avea avizul ferate, din adresa companiei de căi ferate, rezultând în mod clar că, pârâta nu a solicitat nici un aviz de la CFR, pentru eliberarea certificatului de urbanism și drept urmare, pârâta prin gestul făcut a indus în eroare pe apelantă, cunoscând faptul că obiectul contractului nu putea fi realizat din punct de vedere juridic. Astfel, primul motiv de nulitate a contractului atacat, îl constituie în opinia apelantei, neîndeplinirea condițiilor de valabilitate ale obiectului contractului, însă instanța de fond consideră nefondată această susținere a apelantei, motivând acest lucru cu faptul că, în speță obiectul contractului îl constituie construirea unui magazin de piese auto, în conformitate cu certificatul de urbanism emis de pârâtă. Acest lucru putea fi însă realizat doar cu condiția respectării clauzelor contractuale, respectiv de obținere a avizelor necesare în termenele stabilite în contract. Totodată mai arată că, adresele emise de chemata în garanție, au fost eliberate anterior denunțării contractului de pârâtă, fiind făcute pro causa, acestea nu au relevanță în cauză și mai mult decât atât, și alte societăți în cazuri similare au obținut avizul favorabil de construire de la această companie, respectiv de la chemata în garanție, argumentarea instanței de fond, în opinia apelantei fiind total greșită. Rezultă astfel imposibilitatea absolut juridică, la data încheierii contractului a realizării obiectivului, deoarece era imposibilă obținerea avizului necesar de la CFR și pe cale de consecință și a autorizației de construire în zona de siguranță a CFR. Apreciază în consecință că, se impune constarea nulității absolute a contractului de concesiune și pentru celelalte două motive de nulitate invocate, respectiv cauza ilicită urmărită de pârâtă prin încheierea contractului și vicierea consimțământului societății apelante la încheierea contractului, sub forma dolului. Un alt aspect mai este de menționat și anume că, la sesizările făcute de apelantă referitoare la problemele apărute și la propunerile de renegociere și modificare a contractului, pârâta a răspuns de fiecare dată prin solicitarea ca apelanta să continue achitarea redevențelor, lucru pe care apelanta le-a făcut timp de 3 ani, în că se va găsit o soluție, din acest fapt rezultând în mod clar cine a fost de rea - credință pe parcursul derulării contactului încheiat. Față de aspectele arătate solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
Deliberând:
Asupra apelului comercial d e față, constată următoarele:
Prin sentința nr.1550/COM din 11 decembrie 2007, Tribunalul Bihora respins acțiunea formulată de reclamanta - SRL, cu sediul ales în O, str. - nr.1,. 1, cam.8, jud. B în contradictoriu cu pârâta Primăria mun. O - Direcția Patrimoniu, reprezentată prin Instituția Primarului mun. O, cu sediul în O str. P-ța - nr.1, jud.
A fost respinsă cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă în contradictoriu cu chemata în garanție Compania Națională de Ferate CFR SA - Regională CFR C- Secția L4 O,cu sediul în O-, Jud. B și respectiv C-N, nr.17, Jud.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că, în urma unei licitații organizate de reclamanta Primăria Municipiului O-Directia Patrimoniu, s-a încheiat între aceasta și pârâta - SRL cu sediul ales în contractul de concesiune nr.817/22.10.2003, având ca obiect concesionarea terenului cu nr.cad.2841 O, în suprafață de 1191 mp, în vederea construirii unui magazin de piese auto și reprezentanță auto, în conformitate cu certificatul de urbanism nr.618 din 18.03.2003 și -ul aprobat de HCL nr.15/30.01.2003 filele 6-11 dosar.
Prin contract reclamanta s-a obligat să finalizeze investiția în termen de un an de la data obținerii autorizației de construcție valabilă ( art 9/2).De asemenea potrivit art.5 din contract reclamanta s-a obligat să facă demersurile necesare în vederea obținerii ca în termen de autorizației de construcție în maximum 90 de zile calendaristice de la data semnării contractului de concesiune;să înceapă investiția în maximum 90 de zile de la obținerea autorizației de construcție;să obțină toate avizele prevăzute de lege și de normativele în vigoare: avizele și acordurile necesare precum și executarea lucrărilor de deviere a rețelelor edilitare.
Părțile au stabilit că durata concesiunii este de 20 de ani, redevența anuală este de 63.123.000 ROL iar cea lunară în sumă de 5.260.250. ROL plus TVA.
La data de 24.02.2006 reclamanta a sesizat pârâta că nu poate efectua investiția datorită faptului că după încheierea contractului de concesiune, s-au efectuat lucrări de introducerea gazului chiar pe mijlocul terenului concesionat fără să fi fost înștiințată în prealabil,că suprafața de teren menționată în contract nu corespunde faptic cu cea pe care a primit-o prin procesul verbal de predare primire din 26.11.2003,iar o parte din teren intră în zona de proprietate a SNCFR care este și zonă de siguranță unde nu se poate construi, solicitând totodată renegocierea contractului -fila 34 dosar.
Prin adresa nr.67937 din 22.03.2006 pârâta a comunicat reclamantei faptul că este restantă la plata redevenței cu suma de 2469 RON, propunând rezilierea contractului în temeiul art 7 pct. 4 lit. d din contract -fila 35 dosar.
La data de 06.04.2006 reclamanta a sesizat pârâta că este de acord cu rezilierea contractului dar nu pe temeiul art. 7 pct. 4 lit. d ci în temeiul art. 7 pct.4 lit. b din contract respectiv prin acordul părților. Acordul reclamantei fiind condiționat de restituirea redevenței achitată până la zi în temeiul contractului - fila 36 dosar. La rândul său pârâta prin adresa nr.81.498 din 25.05.2006 a solicitat reclamantei să depună documentele doveditoare privind intenția de obținere a Certificatului de urbanism și Autorizației de construcție, la termenele stabilite în contract și caietul de sarcini - fila 37 dosar.
Prin adresa nr.- din 4.07.2006 reclamanta a adus la cunoștința pârâtei faptul că este imposibil de obținut legal aceste documente pentru obiectivul stabilit inițial -fila 38 dosar. Urmare acestei adrese, pârâta a comunicat reclamantei la data de 01.08.2006 faptul că potrivit contractului avea obligația ca în termen de 90 de zile de la semnarea contractului să depună documentația necesară obținerii autorizației de construcție,iar din informațiile obținute de la instituția șef, a aflat că în anul 2005 aceasta a solicitat Certificat de urbanism,menționând totodată că rezilierea contractului se poate face doar în temeiul art.7 alin.6 lit. f din contract - fila 39.
Reclamanta a mai comunicat la data de 13.09.2006 o adresă pârâtei, prin care propune rezolvarea litigiului pe cale amiabilă, susținând în continuare că este de bună credință si că obiectivul stabilit prin contract este imposibil de realizat - fila 40 dosar.
La data de 25.10. 2006 pârâta a comunicat reclamantei prin adresa nr. - decizia de reziliere unilaterală a contractului de concesiune nr.817/22.10.2003,în conformitate cu dispozițiile art. 7 (6) din contract.
Potrivit art 948. civ., Condițiile esențiale pentru validitatea unei convenții sunt:capacitatea de a contracta; consimțământul valabil al părții care se obligă;un obiect determinat;o cauză licită,
Susținerile reclamantei că, contractul atacat este lovit de nulitate absolută pentru neîndeplinirea condițiilor de valabilitate a obiectului contractului, respectiv imposibilitatea juridică absolută a realizării acestuia; cauza ilicită urmărită de pârâtă prin încheierea contractului, adică aceea de a obliga reclamanta prin contract la efectuarea unei construcții contrar legii și vicierea consimțământului reclamantei la încheierea contractului, sub forma dolului, au fost apreciate nefondate având în vedere următoarele:
Prin obiect al actului juridic civil se înțelege conduita părților stabilită prin acel act juridic, adică acțiunile sau inacțiunile la care sunt îndreptățite ori de care sunt ținute părțile. Fiind o condiție de fond esențială și generală a actului juridic civil, trebuie să îndeplinească unele condiții, printre care și condiția ca obiectul să fie posibil de realizat, întrucât nimeni nu poate fi obligat la imposibil conform principiuluiad impossibilium, nulla obligatio.
În speță, obiectul contractului așa cum s-a arătat mai sus îl constituie pentru reclamantă,construirea unui magazin de piese auto și reprezentanță auto, în conformitate cu certificatul de urbanism nr.618 din 18.03.2003 și - ul aprobat de HCL nr.15/30.01.2003.Acest lucru putea fi realizat cu condiția respectării clauzelor contractuale, respectiv de obținere a avizelor necesare in termenele stabilite în contract. În ce privește adresele emise de chemata în garanție Compania Națională de Ferate, sub nr.2907 din23.11.2006, respectiv 2908 din 23. 11.2006, acestea au fost eliberate anterior denunțării contractului de către pârâtă, fiind făcutepro causa, nu au relevanță în cauză. Mai mult sub acest aspect așa cum s-a arătat mai sus alte societăți în cazuri similare au obținut avizul favorabil de construire de la această companie.
În ce privește cel de-al doilea aspect invocat de reclamantă privind existența unei cauze ilicite urmărită de pârâtă prin încheierea contractului, adică aceea de a obliga reclamanta prin contract la efectuarea unei construcții contrar legii, este de asemenea nefondat pentru următoarele:
Prin cauza actului juridic civil se înțelege obiectivul urmărit de părți la încheierea acestuia.Ca și condiție de valabilitate cauza actului juridic civil trebuie să fie licită si morală, cerință prevăzută de art 966.civ care prevede că, obligația nelicită nu poate avea nici un efect, iar conținutul ei este precizat de art.968 civ. potrivit căruia, cauza este nelicită când este prohibită de legi, când este contrarie bunelor moravuri și ordinii publice,
În speță,prin încheierea contractului de concesiune menționat mai sus, pârâta a urmărit realizarea unor venituri ca urmare a concesionării terenului cu nr.cad.2841 O, în suprafață de 1191 mp în scopul arătat în contract,respectiv pentru construcția unui magazin de piese auto și reprezentanță auto. Acest lucru nu este prohibit de vreo lege și nu s-a urmărit realizarea unor construcții contrare legii.
În ce privește ultimul aspect invocat de reclamantă privind vicierea consimțământului acesteia la încheierea contractului, sub forma dolului, este de precizat următoarele:
Dolul este acel viciu de consimțământ care constă în inducerea în eroare a unei persoane, prin mijloace viclene sau dolosive, pentru aod etermina să încheie un anumit act juridic.
Potrivit art 960.civ, dolul este o cauză denulitatea convenției când mijloacele viclene, întrebuințate de una dintre părți, sunt astfel încât este evident că, fără aceste mașinații, cealaltă parte n-ar fi contractat . Dolul nu se presupune, Vicierea consimțământului prin dol, atrage nulitatea relativă a actului juridic civil încheiat.
Din actele de la dosar rezultă că inițiativa concesionării a aparținut reclamantei, care a întocmit în acest sens documentația la faza de plan urbanistic de detaliu, înregistrată sub nr.-/24.10.2002 -filele 15-18 dosar, iar din acest document precum și din avizele obținute de la agenții economici prestatori de servicii nu rezultă vreun impediment în concesionarea acestui teren.
În speță,reclamanta a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de concesiune, iar dolul ca viciu de consimțământ, pe lângă faptul că nu a fost dovedit, el nu constituie motiv de nulitate absolută a contractului.
Față de cele reținute instanța a constatat că acțiunea reclamantei este nefondată astfel că a fost respinsă în consecință.
Potrivit art.60 Cod procedură civilă,Partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretenții cu o cerere în garanție sau în despăgubire, În speță având în vedere că pârâta nu a căzut în pretenții, cererea de chemare în garanție a fost apreciată nefondată, fiind respinsă în consecință.
Împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță a declarat apel, în termen și legal timbrat apelanta -" "SRL O, solicitând instanței admiterea apelului, schimbarea în totalitate a sentinței în sensul admiterii acțiunii, constatării nulității absolute a contractului de concesiune și repunerea părților în situația anterioară, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În dezvoltarea motivelor de apel se învederează instanței că, în anul 2003 pârâta a organizat o licitație publică în vederea concesionării terenului cu număr cadastral 2841 O, în suprafață de 1191 mp. în vederea construirii unui magazin de piese auto și reprezentanță auto, potrivit caietului de sarcini, iar în vederea concesionării pârâta a emis certificatul de urbanism nr.618 din 18 martie 2003. Deoarece, societatea desfășoară o activitate de vânzare piese auto, a fost interesată de participarea la licitație, în urma căruia s-a încheiat contractul de concesiune nr.817 din 22 octombrie 2003. Obiectul lui a fost concesionarea terenului în vederea construirii unui magazin de piese auto și reprezentanță, în conformitate cu certificatul de urbanism nr.618/18 martie 2003 și -ul aprobat prin HCL nr.15/30 ianuarie 2003, după încheierea contractului societatea demarând procedurile legale în vederea realizării construcției, dar din păcate ele au dus la imposibilitatea absolută juridică a realizării obiectului contractului.
Pentru obținerea certificatului de urbanism era necesar a se obține avizul CFR, dar din adresa nr.2908/2006 emisă de CFR a rezultat că obiectivul stabilit în contract nu se poate realiza deoarece este în zona de siguranță a infrastructurii feroviare publice, ce este potrivit Legii nr.12/1998, de 20. Văzând această împrejurare s-a încercat a se afla cum a fost obținut, de către pârâtă, certificatul de urbanism, din care a rezultat că, ea a obținut avizul CFR, ulterior în urma demersurilor aflându-se că, pârâta nici măcar nu a solicitat acest aviz.
Consideră că, pârâta cu rea - credință a emis certificatul de urbanism ilegal, a organizat licitația și a indus-o în eroare la încheierea contractului, deoarece cunoștea că, obiectul contractului este imposibil de realizat, motiv de nulitate absolută a contractului.
Argumentația primei instanțe, ce a respins acțiunea în nulitate, este eronată, deoarece imposibilitatea absolut juridică a existat la data încheierii contractului, avizul CFR fiind imposibil de obținut.
Constatarea nulității absolute a contractului se impune și pentru celelalte motive invocate, respectiv cauza ilicită urmărită de pârâtă la încheierea contractului, prin care a obligat-o la efectuarea unei construcții contrar legii, în schimbul unei redevențe, precum și vicierea consimțământului sub forma dolului la încheierea contractului prin forma omiterii certificatului de urbanism în care se menționa că se deține avizul CFR, dar de fapt nu l-a solicitat niciodată.
Susținerile pârâtei, în sensul că nu s-a solicitat prelungirea termenului de realizare a construcției nu sunt fondate, fiind contrazise de corespondența purtată cu aceasta.
În drept au fost invocate prevederile art.282 - 297, 274 Cod procedură civilă.
Intimata Administrația Imobiliară O, prin întâmpinarea depusă a solicitat respingerea ca nefondat a apelului și menținerea în totalitate a sentinței atacare, arătând că prima instanță a realizat o corectă interpretare a dispozițiilor legale incidente și a probatoriului administrat, motivele de nulitate absolută a contractului de concesiune invocate de reclamantă, fiind neîntemeiate.
Documentația la faza de, ce a stat la baza adoptării HCL nr.15 din 30 ianuarie 2003, fost elaborată la inițiativa societății apelante care s-a obligat să obțină toate avizele prevăzute de lege pentru realizarea construcției vizate, fiind evident că obiectul contractului putea fi realizat, dar cu condiția respectării clauzelor contractuale prin obținerea avizelor necesare și autorizației de construcție.
Analizând apelul declarat prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, instanța de apel reține că este nefondat urmând ca în baza prevederilor art.295 - 296 Cod procedură civilă să dispună respingerea lui ca atare și menținerea în totalitate a sentinței atacate pentru următoarele considerente:
Între părțile din cauză s-a încheiat contractul de concesiune nr.817 din 22 octombrie 2003, prin care pârâta Administrația Imobiliară Oac oncesionat reclamantei apelante un teren în suprafață de 1191 mp.situat în O, str. -, cu număr cadastral 2841 O înscris în CF 11149. Terenul concesionat a avut drept destinație construirea de către apelantă a unui magazin de piese auto și a unei reprezentanțe auto.
Obiectul contractului de concesiune s-a stabilit la art.1 în contract, în schimbul acordării folosinței bunului concesionat, apelanta obligându-se la plata redevenței stabilite la art.3 în contractul părților.
încheierii acestui contract a aparținut reclamantei apelante astfel cum a reținut și prima instanță, societatea întocmind în acest sens documentația pentru faza de plan urbanistic în detaliu, înregistrată sub nr.- din 24 octombrie 2002 și care a stat la baza emiterii HCL nr.15/2003 ce a stabilit condițiile și modalitatea în care urma a se efectua concesiunea terenului respectiv.
În vederea întocmirii planului urbanistic în detaliu, la cererea apelantei s-a emis certificatul de urbanism nr.2381 din 18 noiembrie 2002, în cuprinsul căruia s-a adus cunoștința solicitantului, regimul juridic economic și tehnic al terenului, precum și cerințele urbanistice ce urmează a fi îndeplinite, lista cu avizele și acordările legale necesare în vederea autorizării.
În cuprinsul acestui act la punctul 4 lit."d 2" privitor la avizele și documentele care se asigură de solicitant, s-a stabilit că pentru realizarea construcției pe terenul respectiv și pentru obținerea autorizației de construire este necesar printre alte avize și acorduri, de avizul SNCFR -Regionala C (fila 63). La același punct în certificatul de urbanism emis ulterior la cererea pârâtei, având nr.618/18 martie 2003, s-a stabilit din nou că, pentru că realizarea construcției este necesar obținerea avizului SNCFR ( fila 10, pct.4 lit."d 2" din certificat).
Această menționare în cuprinsul certificatului de urbanism nr.618/2003 nu înseamnă că la momentul emiterii certificatului, avizul SNCFR era acordat, cum în mod greșit a interpretat apelanta, ci se referă la avizele și acordurile ce trebuie a fi obținute pentru eliberarea autorizației de construcție.
Conform prevederilor art.6 din Legea nr.50/1991 certificatul de urbanism este actul deinformareprin care autoritățile prevăzute la art.4 fac cunoscute solicitantului, elementele privind regimul juridic, economic și tehnic al terenurilor și construcțiilor existente la data solicitării și stabilesc cerințele urbanistice care urmează a fi îndeplinite în funcție de specificul amplasamentului, precum șilistacuprinzând avizele și acordurile legale necesare în vederea autorizării.
În consecință, se reține că menționarea " avizul SNCFR" în cuprinsul certificatului de urbanism nr.618/2003 a fost informarea solicitanților care doreau realizarea construcției, că pentru realizarea obiectivului urmărit este necesară obținerea avizului și nu că acel aviz exista la momentul emiterii certificatului.
Prin urmare, susținerile apelantei reclamante în sensul că intimata pârâtă a indus-o în eroare la momentul încheierii contractului, prin aceea că a menționat în cuprinsul certificatului de urbanism la punctul 4 lit."d 2" avizul SNCFR, sunt nefondate, certificatul invocat netestând faptul că la momentul emiterii lui exista avizul, ci că este necesar obținerea lui ulterioară pentru eliberarea autorizației de construcție.
De altfel, apelanta reclamantă a fost înștiințată încă din faza prealabilă întocmirii planului urbanistic în detaliu când i s-a eliberat certificatul de urbanism nr.2381 din 18 noiembrie 2002, că pentru realizarea construcției pe terenul respectiv era nevoie de avizul SNCFR, pentru minime diligențe putându-se informa asupra condițiilor în care avizul respectiv se putea elibera și obține, societatea cunoscând locația terenului, iar necunoașterea prevederilor cuprinse în Legea nr.12/1998, ce prevede zona de siguranță a infrastructurii feroviare publice, nu îi poate profita în dauna părții adverse.
De asemenea, având în vedere aceste aspecte, apelanta reclamantă nu este îndreptățită a invoca imposibilitatea sa juridică de a edifica construcția vizată din culpa pârâtei intimate, atâta vreme cât prevederile legale cât și cele contractuale au stabilit în sarcina sa efectuarea demersurilor necesare și obținerii tuturor avizelor necesare realizării construcției, lipsa sa de diligență de a se informa asupra condițiilor în care poate realiza construcția pentru care a solicitat concesionarea terenului, neputându-i fi opusă concedentului ce nu și-a asumat obligații în acest sens și care duce la opunerea propriei culpe a societății în contra pârâtei concedente.
În consecință, se reține că motivele de nulitate a contractului de concesiune, constând în vicierea consimțământului prin dol și imposibilitatea absolută juridică de realizare a scopului ce a determinat concesionarea, sunt nefondate cum în mod corect a reținut și prima instanță.
De altfel, nici motivul privind existența unei cauze ilicite urmărite de pârâtă la încheierea contractului, nu este fondat, deoarece pârâta concedentă prin încheierea contractului a urmărit realizarea unor venituri ca urmare a concesionării terenului, scop neprohibit de lege, realizarea construcției pe terenul respectiv fiind scopul urmărit de reclamantă.
În consecință, instanța de apel reține că motivele de apel invocate sunt nefondate, prima instanță în mod corect și legal analizând probatoriul administrat prin prisma prevederilor legale aplicabile astfel că, apelul declarat urmează a fi respins ca nefondat.
Instanța de apel nu va acorda cheltuieli de judecată, deoarece părțile intimate nu au solicitat acordarea lor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat apelul comercial d eclarat de apelanta-" "SRLcu sediul procesual ales în O, str. -, nr.1,.1, cam.8,jud. B în contradictoriu cu intimata pârâtăADMINISTRAȚIA IMOBILIARĂcu sediul în O, -, nr.1, jud. B și intimata chemată în garanție COMPANIA NAȚIONALĂ DE FERATE CFR SA- REGIONALA C - SECȚIA L 4 O cu sediul în O,-, jud. B împotriva sentinței nr.1550/COM din 11 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în totalitate.
Fără cheltuieli de judecată în apel.
DEFINITIVĂ.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 27 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER.
Red.dec. - jud. -
- în concept, 30.05.2008 -
Jud. fond C-tin.
Tehnoredact. -.
02.06.2008 / 5 ex.
3 com./02.06.2008
1. -" "SRL cu sediul în O, str. -, nr.1,.1, cam.8,jud. B
2.ADMINISTRAȚIA IMOBILIARĂcu sediul în O, -, nr.1, jud. B
3.COMPANIA NAȚIONALĂ DE FERATE CFR SA- REGIONALA C - SECȚIA L 4 Ocu sediul în O,-, jud. B
Președinte:Vîrtop FloricaJudecători:Vîrtop Florica, Tătar Ioana, Sabău Mirela
