Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 70/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALA NR:70
Sedința publică din 23 ianuarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Decebal Taragan
JUDECĂTOR 2: Minodora Condoiu
JUDECĂTOR 3: Dana Arjoca
GREFIER - - -
****************
Pe rol judecarea cererii de recurs, formulată de recurentul reclamant împotriva deciziei comerciale nr.30/26.09.2007 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, SC IMPORT EXPORT SRL B, și.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurentul reclamant, prin avocat, care depune împuternicire avocațială colectivă la dosar, și intimații pârâți și, personal, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, care învederează Curții, că s-au depus la dosar, prin serviciul registratură, întâmpinări formulate de intimații pârâți, cu exemplare pentru recurent.
Intimatul pârât solicită acordarea unui termen pentru angajarea unui avocat.
Recurentul, prin apărător, se opune cererii de amânare pentru lipsă de apărare, apreciind că a avut suficient timp pentru angajarea unui apărător, fiind depusă la dosar pentru acest termen, o întâmpinare bine formulată.
Curtea deliberând, respinge cererea de amânare, formulată de intimatul pârât, pentru lipsă de apărare, nefiind îndeplinite dispozițiile art.156 pr.civ.
Părțile prezente, învederează că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată dezbaterile închise, în baza art.150 pr.civ. și acordă cuvântul părților prezente.
Recurentul reclamant, prin apărător, solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate, respingerea excepției necompetenței materiale și trimiterea cauzei la Tribunalul București - Secția comercială,pentru judecarea apelului, iar în subsidiar, în cazul în care se apreciază că este un litigiu civil și nu comercial, trimiterea cauzei la Tribunalul București Secția civilă, pentru judecarea apelului.
Intimații având, pe rând, cuvântul, învederează că lasă la aprecierea Curții soluționarea recursului.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin Decizia comercială nr.30 de la 26.09.2007 a Tribunalului București - Secția a VI a Comercială, s-a admis excepția necompetenței materiale a instanței de fond, în soluționarea cauzei, s-au admis apelurile declarate de pârâții - apelanți, SC IMPORT EXPORT SRL, și, în contradictoriu cu intimatul reclamant, și în consecință, s-a anulat sentința civilă nr. 8480 din 27.10.2006 a Judecătoriei Sectorului 3, și s-a reținut cauza, spre competentă soluționare, în primă instanță.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a avut în vedere susținerile părților, probele administrate în cauză și dispozițiile legale în materie.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, reclamantul, considerând-o netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului, reclamantul a arătat că, Tribunalul Bucureștia făcut o greșită calificare a cererii de chemare în judecata, apreciind că acesta este o acțiune în constatare și nu în realizare (art. 304 pct. 8.proc.civ.)
Astfel, în mod greșit, Tribunalul Bucureștia apreciat cererea, cu care a fost investită Judecătoria Sector 3, că reprezintă o acțiune în constatare.
În acest sens, subliniază că, prin acțiunea introductivă de instanță, precizată și completată, reclamantul a solicitat, în principal, să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de act de vânzare cumpărare, cerere care nu poate fi calificată drept o acțiune în constatare, ci, din contra, aceasta este o acțiune în realizare.
În mod greșit,instanța de apel retine, însă, că obiectul cererii formulate de reclamant, ar fi o acțiune în "constatarea vânzării cumpărării unui spațiu comercial" în condițiile în care, acesta a precizat, cererea de chemare în judecată, în sensul că, a solicitat instanței de judecată, să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act de vânzare cumpărare.
Recurentul apreciază că, posibilitatea promovării unei astfel de acțiuni, se justifică, prin aceea că, la bază, exista un consimțământ al părților, valabil exprimat, cu privire la încheierea actului. În această situație, lipsa unui acord de voință, în sensul încheierii actului autentic de vânzare cumpărare, poate fi suplinită de instanța de judecată, care, în temeiul dispozițiilor art. 1073-1077.civil, poate pronunța o hotărâre care să țină loc de act de autentic vânzare cumpărare. Cu alte cuvinte, Judecătorul nu substituie propria sa voință, voinței părților, ci el doar constată, în formă autentică, existența prealabilă, a unui consimțământ, valabil exprimat, al părților, consimțământ translativ de drept.
Așadar, pentru a putea pronunța o hotărâre care să țină loc de act de vânzare cumpărare, instanța trebuie, mai întâi, să constate că, părțile și-au exprimat, anterior, un consimțământ valabil, în acest sens, cu alte cuvinte, că a intervenit vânzarea. Deci, faptul de a constata că a intervenit vânzarea, nu reprezintă altceva, decât,un element constitutiv, o condiție esențială pentru a putea pronunța o hotărâre, care să țină loc de act de vânzare cumpărare.
Mai mult decât atât, nici capătul de cerere, privind constatarea nulității celor doua contracte, nu poate fi apreciat ca o acțiune în constatare. Astfel, potrivit doctrinei și jurisprudenței, acțiunea în anulare, așa cum este reglementată și de art. 109.proc.civ, este acea acțiune prin care reclamantul, care se pretinde titularul unui drept, solicită instanței să oblige, pe pârât să-l respecte.
În doctrină se subliniază, în mod clar, că acțiunile prin care se solicită, constatarea nulității unui contract, sunt acțiuni în realizare: "Au un asemenea caracter, acțiunea în revendicare, [. ] acțiunea prin care se solicită constatarea nulității unui contract ".
În același sens, se exprimă și, atunci când, enumerând acțiunile care, în funcție de scopul material urmărit, reprezintă acțiuni în realizare, arată că: "În practică, cererile de chemare în judecată, care fac parte din această categorie, sunt cele mai frecvente: cererile în revendicare, cererea prin care se solicită anularea unui act juridic". În cazul unei cereri, prin care se solicită, constatarea nulității unui act juridic, indiferent că este vorba de nulitate relativă sau nulitate absolută, instanța apreciază existența sau inexistența cauzei de nulitate, iar, în caz afirmativ, pronunță nulitatea, adică, va anula actul juridic respectiv.
Tot în acest sens, doctrina mai arată că. "în realitate, acțiunea în declararea nulității unui act juridic este o acțiune (cerere) în realizare, indiferent că, ar fi vorba de o nulitate absolută sau de o nulitate relativă".
Chiar și în literatura juridică mai veche, s-a precizat că, "în toate cazurile de nulitate, judecătorul constată cauza ineficacității actului și, odată cauza constatată, el proclamă nulitatea actului".
În ceea ce privește practica, Curtea de APEL BUCUREȘTIa statuat că, "acțiunea civilă, prin care, reclamantul solicită constatarea nulității absolute a unui contract de vânzare - cumpărare, este o acțiune în realizare, conform art. 109.proc.civ. întrucât, scopul material urmărit, de reclamant, este realizarea dreptului său, prin repunerea părților în situația anterioară.
Cu alte cuvinte, cererea prin care se solicită, declararea nulității unui act juridic, este o acțiune în realizare și nu o acțiune în constatare.
În raport de toate aceste aspecte, recurentul consideră că, în mod greșit, Tribunalul Bucureștia apreciat că, obiectul cererii, cu care a fost investită instanța, îl reprezintă o acțiune în constatare, când, în realitate, aceasta este o veritabilă acțiune în realizare.
Așadar, fiind vorba de o acțiune în realizare, evaluabilă în bani, și al cărei obiect are o valoare situată sub 100.000 RON (1 miliard), în speță, sunt aplicabile dispozițiile art. 1 alineat 1.proc.civ.
2. Hotărârea recurată a fost pronunțată cu greșita aplicare a normelor imperative, care reglementează competenta materială a instanțelor de judecată (art. 304 pct. 9.proc.civ.)
Prin hotărârea recurată, față de împrejurarea că, s-a dispus, reținerea cauzei spre soluționare, pe fond, de către Tribunalul București - Sectia a - VI-a Comercială, au fost încălcate dispozițiile art. 1 pct. 1 proc.civ. care stabilesc că, în prima instanță, competența de soluționare a cauzelor comerciale, având un obiect, neevaluabil în bani, sau a cărui valoare este mai mică de 100.000 lei, aparține Judecătoriei.
Totodată, la soluționarea prezentului recurs, trebuie observat că, potrivit art. 159 pct. 2.proc.civ. necompetența este de ordine publică, atunci când pricina este de competența unei instanțe de alt grad. Prin urmare, normele de procedură, care reglementează competența materială a instanțelor, sunt unele de ordine publică și care, în caz de încălcare, atrag nulitatea absolută a oricărui act de procedură, astfel efectuat.
În raport de cele de mai sus, rezultă că, instanța de apel, pronunțând hotărârea recurată, a soluționat cauza, cu greșita aplicare a normelor imperative, care reglementează competența materială.
Astfel, în analiza temeiniciei prezentului recurs, instanța de control judiciar urmează să constate că, pentru a soluționa, în mod corect, excepția necompetentei materiale, instanța de apel ar fi trebuit să observe că, cererea cu care a fost investită instanța de fond, are caracter comercial și un obiect evaluabil în bani.
Cât privește natura cauzei, cu care reclamantul a investit Judecătoria Sectorului 3 B, apreciază că, aceasta este comercială.
Instanța de control judiciar urmează să observe că, prin acțiunea introductivă de instanță, așa cum aceasta a fost precizată, reclamantul a solicitat, să se pronunțe, o hotărâre care să țină loc de act de vânzare cumpărare, și să se constate nulitatea, absolută, a contractelor de vânzare cumpărare nr. 441/27.04.2004 și 539/20.05.2004.
Astfel, cum rezultă, din motivarea cererii introductive de instanță, incontestabil, era de reținut că, obiectul principal al cauzei îl constituie pronunțarea hotărârii care să țină loc de act de vânzare cumpărare, acesta fiind un obiect evaluabil în bani.
Faptul că acest obiect este unul evaluabil, rezultă fără echivoc, din chiar prevederile Legii nr. 146/1997, privind taxele de timbru care, la art. 31, precizează, care este cuantumul taxei de timbru datorat, în raport de valoarea obiectului.
În ceea ce privește cuantumul taxei de timbru datorate, potrivit legii aplicabile în materie, acesta este raportat la valoarea imobilului, așa cum a fost declarată, la momentul investirii instanței, cu cererea introductivă, iar, după cum rezultă din cererea precizatoare, formulată în fața instanței de fond, valoarea imobilului, la momentul investirii instanței de judecată, era de 938.338.904 lei.
Cu alte cuvinte, instanța de control judiciar este rugată să observe că, momentul care interesează, în stabilirea valorii obiectului litigiului, pentru determinarea competenței materiale a instanței de judecată, este acela al înregistrării cererii de chemare în judecată.
Din această perspectivă, este de observat că, sunt, pe deplin, aplicabile dispozițiile art.1 alin.1 Cod procedura civilă, față de care Judecătoria este competentă să judece cererile, în materie comercială, al căror obiect au o valoare sub 100.000 lei.
Pe de altă parte, este de observat că, valoarea imobilului, așa cum a fost declarată, la momentul investirii instanței de judecată, și în raport de care s-a efectuat și timbrajul, nu a fost contestată de către intimații-pârâți, și nu a fost pusă, la îndoială, de către instanța de judecată, cu atât mai mult cu cât, această valoare, a imobilului, a fost stabilită, de către un expert evaluator.
Mai mult decât atât, potrivit dispozițiilor art. 181.proc.civ. instanța investită, conform dispozițiilor referitoare la competență, după valoarea obiectului cererii, rămâne competentă să judece, chiar dacă, ulterior, intervin modificări, în ceea ce privește cuantumul valorii aceluiași obiect.
Așadar, instanța sesizată, inițial, rămâne investită cu judecarea pricinii dacă, în funcție de valoarea obiectului, a fost competentă, la momentul sesizării. Or, după cum a arătat și anterior, valoarea obiectului cererii, la momentul înregistrării sale, la instanță, se situa sub 100.000 RON (sub 1 miliard lei vechi).
În ceea ce privește valoarea determinată, prin intermediul raportului de expertiză, aceasta a avut ca scop, exclusiv, determinarea taxei de timbru, aspect care nu este de natură a atrage necompetenta materială a Judecatoriei, cu atât mai mult cu cât, dispozițiile art. 181.proc.civ. impun menținerea competenței dacă, pe parcursul soluționării cererii de chemare în judecată, valoarea obiectului cererii se modifică, în sensul creșterii sau micșorării.
Prin urmare, în raport de caracterul comercial și evaluabil în bani al cererii principale, precum și față de dispozițiile art. 1 pct. 1.proc.civ. Judecatoria Sectorului 3 B era competentă să soluționeze prezenta cauza.
În susținerea recursului s-a solicitat proba cu înscrisuri, iar cererea, întemeiată pe dispozițiile articolului 304 punctul 8 și 9 Cod procedură civilă, a fost timbrată cu o taxă de timbru în sumă de 10 ron și timbru judiciar în valoare de 0,15 ron.
Recursul este nefondat.
Analizând actele și lucrările dosarelor, în raport cu motivele de recurs invocate, probele administrate și dispozițiile legale în materie, Curtea constată că, prin cererea, inițială, de chemare în judecată, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâții și,să se constateintervenită vânzarea imobilului, spațiu comercial, în suprafață de 176. conform anexei, și teren aferent, situat în B- - parter sector 3, și, în consecință, pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare - cumpărare pentru acest imobil.
La data de 28.01.2005, reclamantul și-a precizat și completat acțiunea, solicitând introducerea în cauză, în calitate de pârâți, a SC IMPORT EXPORT SRL, și,și constatareanulității absolute, a contractelor de vânzare - cumpărare, autentificate sub nr.539/20.05.2004 și 441/27.04.2004, de BNP, ce au ca obiect același imobil, aflat în litigiu.
În aceste condiții, Curtea constată că, primul capăt, principal, al acțiunii, a devenit cel prin care, s-a solicitatconstatarea nulitățiiabsolute a celor două contracte, menționate mai sus, iar cel privindconstatareavânzării - cumpărăriiimobilului în litigiu și pronunțarea unei hotărâri, care să țină loc de act autentic de vânzare - cumpărare, pentru acest spațiu comercial, este subsecvent, și, deci, accesoriu, întrucât, numai după anularea celor două contracte se putea constata intervenită vânzarea, legală, a imobilului în litigiu, și pronunța o hotărâre, care să țină loc de act autentic de vânzare - cumpărare, pentru acesta.
Drept urmare, Curtea constată că, obiectul acțiunii precizate și completate, este neevaluabil în bani, și ca atare, devin incidente dispozițiile articolului 2 punctul 1 litera Cod procedură civilă, neavând nici o relevanță juridică, la stabilirea instanței competente, în a judeca litigiul comercial, finalitatea sau scopul acțiunii introduse, respectiv - realizarea dreptului reclamantului.
În consecință, Curtea constată că, instanța de apel a reținut o situație de fapt corectă în cauză, pe baza probelor administrate, și a făcut o interpretare și aplicare legală a dispozițiilor în materie, specifice speței și menționate mai sus, astfel că, motivele de recurs invocate, sunt, în totalitate, neîntemeiate.
Față de considerentele expuse mai sus, Curtea constată că, decizia comercială atacată este temeinică și legală, și urmează a fi menținută, iar recursul va fi respins, ca nefondat, în temeiul articolului 312 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul - reclamant, împotriva Deciziei comerciale nr.30 din 26.09.2007 a Tribunalului București - Secția a VI-a Comercială, în contradictoriu cu intimații pârâți, SC IMPORT EXPORT SRL B, și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi - 23.01.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
- -
Red.Jud.
Tehnored.
2 ex.
25.01.2008
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Judecători apel:
Președinte:Decebal TaraganJudecători:Decebal Taragan, Minodora Condoiu, Dana Arjoca
