Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 74/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 74/
Ședința publică din 26 septembrie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra apelului promovat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr. 3027 din 06 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
În lipsa părților.
La data de 24 septembrie 2008 s-au depus prin serviciul de registratură din partea apelantei concluzii scrise, iar din partea pârâților-intimați, Co & și Bayer & Co, note privind cheltuielile de judecată, precum și concluzii scrise.
Se constată că judecarea cauzei a avut loc în ședința publică din 22 septembrie 2008, desfășurarea dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie, iar pronunțarea la cererea părților pentru depunerea de concluzii scrise s-a amânat pentru ziua de astăzi, 26 septembrie 2008.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 3027/6 decembrie 2007 Tribunalului Harghita, dosar nr-, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantele, în contradictoriu cu " ", " ", BAYER &Co, " ", " - ", și.
A obligat reclamantele, în solidar, să achite pârâților, BAYER KA. &Co, " &Co și câte 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele:
Ca urmare a sentinței de dezînvestire, respectiv sentința nr. 1265/04.09.2007 a Judecătoriei Miercurea Ciuc, prin care s-a declinat cauza în favoarea instanței de fond, aceasta a constatat, după cum se arată în considerentele hotărârii atacate, că reclamantele au solicitat instanței să constate nulitatea absolută a hotărârii Adunării Generale a Acționarilor cu nr. 6/1999 a societății comerciale de producție industrială privind participarea la constituirea " " cu terenul în suprafață de 2125 mp, înscris în nr. 4807 T; constatarea nulității parțiale a actului constitutiv al " " autentificat cu nr. 192/2000; radierea transcrierii asupra terenului înscris în nr. 804/N T și obligarea pârâtelor la demolarea construcțiilor edificate fără consimțământul reclamantelor, precum și refacerea terenului în starea anterioară edificării. Reclamantele, mai reține instanța de fond, își motivează acțiunea prin faptul că prin decizia 3846/23.11.2001 a Curții Supreme de Justiție, dos. Nr. 1608/2001 s-a dispus anularea parțială a certificatului de proprietate nr. /0155/17.03.1995, emis de Ministerul Transporturilor în favoarea "Producție Industrială " doar cu privire la suprafața de 2125 mp, iar prin hotărârea adunării generale a acestei societăți, din data de 18.12.1999 s-a hotărât participarea acesteia la constituirea " " cu acest teren care aparține reclamantelor.
Prin întâmpinările depuse la dosar, reține prima instanță, aceștia au solicitat respingerea acțiunii. De asemenea, au invocat mai multe excepții, și anume excepția lipsei calității procesuale a reclamantelor, excepția tardivității și prematurității acțiunii.
Instanța de fond a invocat, din oficiu, și excepția lipsei de interes a reclamantelor.
Prima instanță a procedat la cercetarea excepției tardivității, considerând că de soluționarea acesteia depinde utilitatea cercetării celorlalte excepții, cât și a fondului cauzei.
Se reține, în continuare, în considerentele hotărârii atacate, că reclamantele au invocat dispozițiile art. 132 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 rep. și anume nulitatea relativă a hotărârii
Or, reține instanța de fond, potrivit acestui text de lege, hotărârile pot fi atacate în justiție în termen de 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, partea a IV-a și, cum nu au fost invocate motive de nulitate absolută, de la data publicării în Monitorul oficial, în raport cu data formulării prezentei acțiuni, au trecut mai mult de 5 ani, astfel că acțiunea formulată a fost considerată ca fiind tardiv formulată.
Față de această hotărâre a declarat, în termen, apel reclamanta, solicitând admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe. În motivele de apel se arată că în mod greșit instanța de fond a respins ca tardiv pe motiv că nu ar fi fost invocate motive de nulitate absolută, arătând că unul din aceste motive a fost deja constatat printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă, și anume prin sentința nr. 20/22.01.2001 a Curții de APEL TÂRGU MUREȘ prin care s-a dispus anularea parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor M- emis de Ministerul Transporturilor, iar prin decizia nr. 3846/2001 a Curții Supreme de Justiție, această hotărâre a rămas irevocabilă. Al doilea motiv este indicat ca fiind cel legat de nerespectarea dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 54/1998 privind circulația juridică a terenurilor, prin care au fost interzise înstrăinările sub orice formă a terenurilor cu privire la titlul cărora există litigii la instanțele judecătorești pe tot timpul soluționării acestor litigii.
Pârâtele - intimate au formulat întâmpinări, prin care au solicitat, invocând aceleași înscrisuri și mijloace de apărare ca cele invocate în fața instanței de fond, inclusiv reiterând aceleași excepții de procedură și excepții de fond.
Analizând actele de la dosar, atât prin prisma motivelor de apel invocate, cât și în virtutea principiului devolutiv al prezentei căi de atac ordinare, instanța de apel reține următoarele:
Deși inițial reclamantele au solicitat, prin acțiunea introductivă de instanță, "constatarea nulității absolute a tuturor actelor juridice în baza cărora " " ori " " au devenit proprietare asupra terenului în suprafață de 2125 mp, transcris în nr. 840/N T, F: nr. 7277 nr. top 2677, 2678, 2680/3/1 și 2680/3/2/3 din F: 4807", precum și radierea transcrierilor efectuate cu restabilirea situației anterioare cu referire la acest teren, ulterior reclamantele și-au precizat acțiunea introductivă în sensul în care a solicitat instanței să "constate nulitatea absolută a hotărârii Adunării Generale a Acționarilor cu nr. 6/1999 a societății comerciale de producție industrială privind participarea la constituirea " " cu terenul în suprafață de 2125 mp, înscris în nr. 4807 T; constatarea nulității parțiale a actului constitutiv al " " autentificat cu nr. 192/2000; radierea transcrierii asupra terenului înscris în nr. 804/N T și obligarea pârâtelor la demolarea construcțiilor edificate fără consimțământul reclamantelor, precum și refacerea terenului în starea anterioară edificării."( 158 - 161, dos- al Judecătoriei Miercurea Ciuc ).
Din această perspectivă, instanța de apel constată că în mod corect prima instanță a soluționat cauza în raport cu petitul principal astfel precizat, care a și limitat astfel judecata în acord cu dispozițiile art. 129 alin. ultim Cod procedură civilă la dispozițiile societare prevăzute de art. 132 din Legea nr. 31/1990 rep. Privind societățile comerciale, de altfel acesta fiind și temeiul legal invocat de reclamantă în cererea precizatoare.
Așa cum s-a arătat mai sus, instanța de fond și-a întemeiat soluția dată pe faptul că reclamantele nu ar fi invocat motive de nulitate absolută, ci doar motive de nulitate relativă și cum, în opinia instanței de fond, această hotărârea AG. din 28.12.1999 a fost publicată încă cu aproape 6 ani înainte de promovarea prezentei acțiuni introductive de instanță, acțiunea ar fi tardiv formulată.
Evident, în raport cu motivele de fapt invocate, în fapt reclamantele fac referire la o nulitate absolută, și anume la obiectul actului juridic atacat care nu ar fi fost valabil (și, deci, nu ar fi fost licit) pentru că, conform afirmațiilor reclamantei - apelante, hotărârea a "" ar fi dispus participarea la constituirea noii societăți " " cu un teren care nu era proprietatea "", ci era proprietatea reclamantelor. În acest sens, reclamantele își sprijină afirmația pe faptul că prin sentința nr. 20/22.01.2001 pronunțată de Curtea de APEL TÂRGU MUREȘ, rămasă irevocabilă prin decizia 3846/23.11.2001 a fostei Curți Supreme de Justiție, instanța judecătorească a anulat parțial certificatul de atestare a dreptului de proprietate cu privire la suprafața de 2125 mp. Este adevărat că prin această hotărâre judecătorească, respectiv sentința nr. 20/22.01.2001 a Curții de APEL TÂRGU MUREȘ, nu a fost recunoscut expres dreptul de proprietate al apelantei, ci doar instanța a anulat un act administrativ. Cu alte cuvinte, apelanta în acel dosar nu a formulat și o acțiune petitorie, în revendicarea bunului imobil precizat mai sus.
Instanța de apel conchide, astfel, că în mod greșit instanța de fond a respins acțiunea precizată ca fiind calificată ca o acțiune în anulabilitate, prevăzută de art. 132 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 rep. când, în fapt, îndeplinește toate condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 132 alin. 3 din Legea nr. 31/1990 rep. (ce prevede textual că: "Când se invocă motive de nulitate absolută, dreptul la acțiune este imprescriptibil, iar cererea poate fi formulată și de orice persoană interesată.).
Or, invocarea unui pretins obiect ilicit al actului juridic atacat, respectiv faptul că hotărârea a "" ar fi dispus de un imobil ce nu era proprietatea sa, intră în sfera nulităților absolute, sens în care orice terț interesat, cum sunt în cazul de față reclamante, au vocația legală prevăzută de art. 132 alin. 3 din Legea nr. 31/1990 rep. de a ataca acest act juridic.
Pentru că apelul este devolutiv, în virtutea principiilortantum devolutum quantum apelatumșitantum devolutum quantum iudicatum, instanța de apel va cerceta fondul cauzei din perspectiva admisibilității petitului principal.
Așadar, pe fondul cauzei, instanța de apel are în vedere că, într-adevăr, prin sentința nr. 20/22.01.2001 pronunțată de Curtea de Apel Tg. - M, rămasă irevocabilă prin decizia 3846/23.11.2001 a fostei Curți Supreme de Justiție, instanța judecătorească a anulat parțial certificatul de atestare a dreptului de proprietate cu privire la suprafața de 2125 mp, recunoscând, implicit, dreptul de proprietate al reclamantelor.
Însă, este de observat că nulitatea absolută a unui act juridic își are originea la epoca încheierii lui și nu ulterior, chiar dacă efectele constatării nulității absolute, efecte constatate evident ulterior, se întorc înapoi până la epoca încheierii actului juridic.
Or, în cazul de față, hotărârea a fost emisă la data de 28.12.1999 și publicată la puțin timp, iar hotărârile judecătorești prin care a fost anulat dreptul de proprietate, respectiv anulat certificatul de atestare a dreptului de proprietate, pentru terenul în cauză, sunt din anul 2001.
Din acest motiv, evident că la data adoptării hotărârii, respectiv 28.12.1999, această hotărâre nu putea fi considerată nulă absolut, din moment ce "" a dispus de terenul în cauză ca un proprietar.
Faptul că ulterior, prin hotărârile judecătorești menționate mai sus s-a constatat că aceasta nu era proprietar, nu poate duce la nulitatea actului juridic atacat ca petit principal de apelantă pe motivul invocat în petitul principal, și anume că obiectul actului juridic ar fi ilicit. Dimpotrivă, așa cum s-a precizat mai sus, la data încheierii actului juridic atacat cu nulitate absolută, "" avea calitatea de proprietar. De menționat, așa cum s-a arătat anterior, că prin sentința nr. 20/22.01.2001 a Curții de APEL TÂRGU MUREȘ, nu a fost recunoscut expres dreptul de proprietate al apelantei, ci doar instanța a anulat un act administrativ.
Sigur, apelanta ar avea vocația unei acțiuni în revendicare imobiliară pe dreptul comun și nu pe calea prevăzută de art. 132 alin. 3 din Legea nr. 31/1990 rep. din rațiunile mai sus-arătate, de abia după stabilirea calității de proprietar pe cale petitorie aceasta ar putea cere nulitatea absolută a actului juridic atacat în prezenta cauză fie ca petit accesoriu celui principal, fie pe cale separată.
Pentru aceste motive, instanța de apel reține că apelul este nefondat și, implicit, acțiunea precizată de reclamante este nefondată în ce privește petitul principal. Cum petitul principal este nefondat, este firesc ca și petitele principale, ce urmează soarta principalului, să fie nefondate.
Ca atare, instanța va respinge apelul formulat.
În baza art. 274 și următoarele Cod procedură civilă, reținând culpa procesuală a apelantei în declanșarea prezentei căi de atac, va obliga apelanta la plata sumei totale de 6.000 către intimate (câte 2.000 lei pentru fiecare intimată) constând în cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamanta, domiciliată în municipiul M C,-, județul H, împotriva sentinței civile nr. 3027/06 decembrie 2007 și a încheierii din 14 februarie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Harghita.
Obligă apelanta să le plătească intimaților, domiciliat în M C,-, județul H, Co &, cu sediul ales la Cabinetul av. din municipiul M C,-, județul H și Bayer & Co, cu sediul ales la Cabinetul av. din municipiul M C,-, județul H, suma de 6.000 lei (câte 2.000 lei pentru fiecare intimat).
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 26 septembrie 2008.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
15 exemplare
28.10.2008
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
