Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 75/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Comercială și de Contencios
Administrativ și Fiscal
Dosar nr. -
DECIZIA nr. 75/2008 - A/
Ședința publică din 17 iunie 2008
PREȘEDINTE: Blaga Gabriela
JUDECĂTOR 2: Rițiu Roxana
Grefier: - -
Pe rol fiind soluționarea apelului comercial d eclarat de apelanta pârâtă BANK SA cu sediul în B sector 1, de, nr. 15 în contradictoriu cu intimata SC SRL prin lichidator SC cu sediul în Târgu M nr. 13. 31 județul M, intimata reclamantă - administrator al SC SRL - cu domiciliul în O, strada - nr. 6 județul B și intimata pârâtă AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI cu sediul în B sector 1 strada -. Avocat. Al. nr. 50 împotriva sentinței nr. 47/COM/2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr-, având ca obiect anulare contract.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă reprezentanta apelantei BANK SA consilier juridic - în baza delegației nr. 2224/15.05.2008 și intimata reclamantă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, învederându-se instanței că apelul este legal timbrat cu 6 lei taxă de timbru - chitanța nr. 141-1-4/20.05.2008 - plus 0,15 lei timbru judiciar, faptul că intimata Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a depus precizări, după care:
Instanțacomunică cu părțile exemplare ale precizărilor depuse de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului. Pune în discuția părților excepția de necompetență materială a Tribunalului Bihor în soluționarea cauzei în primă instanță.
Reprezentanta apelantei BANK SA precizează că sucursala nu are capacitate procesuală de folosință și că sediul societății este în Solicită admiterea excepției și declinarea competenței în favoarea Curții de Apel București.
Intimata reclamantă solicită respingerea apelului și menținerea sentinței dată de Tribunalul Bihor, pentru motivele arătate de lichidatorul SC. Solicită respingerea excepției de necompetență materială.
CURTEA D APEL
DELIBERÂND
Asupra apelului comercial d e față, constată următoarele:
Prin sentința nr. 47/COM/2008 Tribunalul Bihora admis acțiunea formulată de reclamanta domiciliată în O,-, județul B în calitate de administrator al falitei SC. SRL în contradictoriu cu pârâta B cu sediul în B, sector 1, str. - nr.1 și BANK cu sediul în O,- și pe cale de consecință a dispus anularea contractului de cesiune de creanță nr. 57-- din 16 decembrie 1999 încheiat între Banca Agricolă SA și fosta
Pentru a pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 16 decembrie 1999 sub nr. 57-- între antecesoarea pârâtei Bank, Banca Agricolă SA și pârâta s-a încheiat contractul de cesiune de creanță pentru suma de 233.339.614,55 lei, reprezentând creanța debitorului cedat SC. SRL.
Anterior acestei cesiuni de creanță, creditoarea cedentă, conform procesului verbal de licitație imobiliară din 11 februarie 1997 valorificat imobilul proprietatea debitoarei cedate SRL înscris în CF 784 nr. top. 474/2, 475/2 pentru suma de 224.833.684 lei și care a fost încasată de către creditoare în totalitate conform adresei din 10 aprilie 1997 adresată Judecătoriei Beiuș.
În condițiile art. 948 cod civil pentru valabilitatea unei convenții, obiectul acesteia trebuie să existe la data încheierii și convenția trebuie să fie fondată pe o cauză licită, iar în conformitate cu dispozițiile art. 1311 Cod civil, dacă în momentul vânzării, lucrul nu există, vânzarea e nulă, reține prima instanță.
Față de aceste considerente, având în vedere că anterior cesiunii de creanță, prin executarea garanției reale imobiliare, prin executare silită finalizată prin procesul-verbal de licitație și încasarea contravalorii acesteia așa cum rezultă din adresa emisă de creditoare Judecătoriei Beiuș este evident că în baza principiului de drept conform căruia nimeni nu poate să transmită mai mult decât are el însuși, Banca Agricolă nu avea cum să transmită un drept de creanță ce nu-l avea, în condițiile în care creanța față de debitoarea cedată s-a stins în urmă cu doi ani, a reținut prima instanță.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel pârâta Bank SA solicitând admiterea acestuia și în principal anularea sentinței potrivit art. 297 alin. 2 teza finală Cod de Procedură Civilă, iar în subsidiar schimbarea în totalitate a sentinței, în sensul respingerii acțiunii ca netemeinică și nelegală în baza art. 296 Cod de Procedură Civilă.
Pe cale de excepție, apelanta a invocat lipsa calității procesual active a reclamantei SC SRL pe considerentul că la data formulării cererii de către SC SRL prin societatea era în faliment, astfel că dreptul de administrare al debitoarei era ridicat.
În același context, apelanta a făcut referire și la faptul că, potrivit legii insolvenței, în cadrul procedurii reorganizării judiciare și a falimentului se pot promova acțiuni de către lichidatorul judiciar.
De asemenea, apelanta a precizat că hotărârea pronunțată este nulă, fiind pronunțată cu încălcarea principiului disponibilității, având în vedere că instanța de judecată a fost investită cu soluționarea unei cereri de chemare în judecată formulată de SC SRL prin și nu de, în calitate de administrator al societății, reclamanta fiind persoană juridică în faliment.
Apelanta a invocat lipsa calității procesual active a acționarului și administratorului unic al societății SC SRL, pentru că intrarea în faliment are drept efect ridicarea dreptului de administrare al debitoarei prin dezinvestirea administratorului statutar, singura persoană care avea posibilitatea legală să reprezinte societatea în faliment sau să promoveze acțiuni fiind lichidatorul judiciar.
S-a subliniat de către apelantă și faptul că legitimare procesuală activă în promovarea unei asemenea acțiuni potrivit legii 85/2006 are doar administratorul judiciar, lichidatorul judiciar sau comitetul creditorilor, neavând calitate procesuală activă.
Apelanta a învederat instanței că în măsura în care se apreciază că a formulat prezenta cerere de chemare în judecată în nume propriu, nu ca acționar unic al SC SRL, ea înțelege să invoce excepția lipsei de interes a reclamantei, deoarece singura prejudiciată este societatea și nu fostul administrator statutar al societății; că prima instanță a soluționat cauza cu toate că cererea de chemare în judecată precizată nu a fost ștampilată de societatea reclamantă, cererea fiind astfel nulă potrivit art. 112 și 133 Cod de Procedură Civilă, precum și că aceasta a fost în imposibilitatea de a formula apărări în dosar, nefiindu-i comunicată cererea de chemare în judecată și actele doveditoare, deși această obligație este stipulată de art. 113 și art. 1141alin. 2 Cod de Procedură Civilă.
Referitor la fondul cauzei, apelanta a arătat că sentința este netemeinică și nelegală deoarece chiar dacă s-a încasat suma de 224.833.684 lei (rol) din valorificarea bunului imobil ce formează obiectul garanției imobiliare, la data de 09.04.1997, ulterior, la data încheierii contractului de cesiune - 10.12.1999 - a rămas o diferență de 233.339.614,55 lei (rol).
Apelanta a arătat că prin adresa nr. 2279/10.04.1997 ea nu a arătat că a încasat în totalitate debitul datorat de SC SRL.
În drept au fost invocate prevederile art. 282 și următoarele, 297 alin. 2 teza finală, art. 296, art. 129 alin. ultim, art. 112, art. 133, art. 113, art. 1141alin. 2 Cod de Procedură Civilă, art. 40 din Decretul 31/1954, art. 227, 233, 252, 255 din Legea 31/1990.
Prin cererea de aderare la apelul declarat de apelanta Bank SA, pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a solicitat admiterea acesteia, anularea sentinței și trimiterea cauzei spre judecare instanței competente.
Astfel, pârâta a invocat necompetența materială și teritorială a Tribunalului Bihor în soluționarea cauzei având în vedere că potrivit art. 45 din OUG51/1998 cererile de orice natură privind drepturile și obligațiile în legătură cu activele preluate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, inclusiv cele privind angajarea răspunderii civile a persoanelor fizice sau juridice, altele decât debitorii prevăzuți de art. 38, sunt de competența Curții de Apel în a cărei rază teritorială se află sediul sau după caz domiciliul pârâtului și se judecă de urgență și cu precădere, or natura litigiului dedus judecății este legată de creanțele statului neperformante, preluate la datoria publică internă.
la apel a mai invocat excepția lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes a fostului administrator statutar, deoarece la data introducerii cererii de chemare în judecată debitoarea se afla în faliment, respectiv pentru că nu justifică un interes legitim, personal și actual.
În privința fondului, pârâta a subliniat în principal că cererea de chemare în judecată este inadmisibilă iar în subsidiar este neîntemeiată.
S-a precizat de către aderanta la apel că acțiunea este inadmisibilă pentru că pe de o parte acest demers procedural s-a realizat de fostul administrator al societății - debitoare falită, care nu avea calitatea să o introducă și pe de altă parte pentru că acțiunea reprezintă doar o modalitate de contestare a creanței
Pârâta a învederat că acțiunea este neîntemeiată deoarece prin valorificarea imobilului proprietatea debitoarei nu s-a acoperit întreaga creanță datorată de SC SRL Băncii Agricole, care a cesionat debitul rămas către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 299 - 316 Cod de Procedură Civilă, Legea 85/2006, art. 1111 Cod Civil, OUG51/1998.
Prin întâmpinarea formulată, SC SOCIETATE DE PRODUCȚIE, SERVICII ȘI IMPORT SRL prin lichidator a solicitat respingerea apelului, arătând în esență că nicio dispoziție legală nu împiedică debitoarea să promoveze acțiuni împotriva unor terțe persoane în cursul derulării procedurii de lichidare, că acțiunea formulată este în interesul lichidării și că apelanta nu a dovedit cuantumul exact al creanței, structura acesteia - credit, dobânzi și penalități la momentul încasării sumei de 224.833.684 lei.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 115, art. 274 Cod de Procedură Civilă.
Intimata, administrator al SC SRL, prezentă la dezbaterea cauzei, a solicitat respingerea excepției de necompetență materială a Tribunalului Bihor în soluționarea cauzei în primă instanță, excepție asupra căreia instanța a acordat cuvântul părților.
Examinând hotărârea apelată, atât prin prisma motivelor formulate, cât și din oficiu, instanța a reținut următoarele:
Conform art. 137 alin. 1 Cod de Procedură Civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în tot sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
În speță apelanta și aderanta la apel au invocat o serie de excepții: excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei SC SRL, excepția lipsei calității procesuale active a acționarului și administratorului unic al societății, doamna, excepția lipsei de interes a acesteia, excepția nulității cererii de chemare în judecată și excepția de necompetență materială a Tribunalului Bihor în soluționarea cauzei în primă instanță.
Având în vedere excepțiile invocate, instanța apreciază că se impune a se soluționa cu precădere excepția necompetenței materiale a Tribunalului Bihor în soluționarea cauzei în primă instanță.
Astfel, potrivit art. 45 din OUG51/1998 cererile de orice natură privind drepturile și obligațiile în legătură cu activele statului preluate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, inclusiv cele formulate pentru angajarea răspunderii persoanelor fizice și juridice, altele decât debitorii definiți la art. 38, sunt de competența Curții de Apel în a cărei rază teritorială se află sediul sau după caz domiciliul pârâtului.
Așadar, prin acest text de lege se instituie o normă specială de competență materială, derogatorie de la dreptul comun, atât în privința cererilor de orice natură privind drepturile și obligațiile statului în legătură cu acțiunile statului preluate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, cât și în privința cererilor pentru angajarea răspunderii civile a persoanelor fizice sau juridice, altele decât debitorii definiți la art. 38.
De asemenea, în accepțiunea art. 2 lit. e din OUG51/1998, active ale statului sunt și creanțele comerciale preluate în temeiul unor acte normative.
În concluzie, în cauza dedusă judecății fiind vorba de constatarea nulității unor contracte de cesiune dintre Banca Agricolă SA B și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B, potrivit prevederilor legale amintite, competența materială de soluționare a acțiunii în primă instanță revine Curții de Apel București, debitoarele având ambele sediul în
În acest context, analiza celorlalte excepții precum și a obiecțiilor legate de fondul litigiului este superfluă.
Pentru aceste considerente, atât apelul cât și cererea de aderare la apel vor fi admise în baza art. 297 alin. 2 Cod de Procedură Civilă, așa încât sentința va fi anulată, cauza urmând a fi trimisă spre judecare Curții de Apel București.
Cheltuielile de judecată vor fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite ca fondat apelul declarat de apelanta BANK SA și admite cererea de aderare la apel formulată de AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B împotriva sentinței nr. 47 din 30.01.2008 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o anulează și trimite cauza la Curtea de Apel București, pentru o nouă judecare.
Cheltuielile de judecată vor fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 17 iunie 2008.
Președinte Judecător Grefier
- - - - - -
Red. dec. /20.06.2008
Judecător fond
6 ex./23.06.2008
Emis/exp. 4 comunicări:
apelanta pârâtă BANK SA cu sediul în B sector 1, de, nr. 15 intimata SC SRL prin lichidator SC cu sediul în Târgu M nr. 13. 31 județul M, intimata reclamantă - administrator al SC SRL - cu domiciliul în O, strada - nr. 6 județul B intimata pârâtă AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI cu sediul în B sector 1 strada -. Avocat. Al. nr. 50Astăzi, ___06.2008
Președinte:Blaga GabrielaJudecători:Blaga Gabriela, Rițiu Roxana
