Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Sentința 77/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
Nr. în format vechi 415/2008
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Sentința comercială nr.77
Ședința publică de la 22.04.2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Florica Bodnar
GREFIER - -
Pe rol pronunțarea asupra cauzei comerciale privind pe reclamanta, în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, având ca obiect "constatare nulitate".
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 08.04.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință întocmită la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când Curtea având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea succesiv la data de 15.04.2008, respectiv 22.04.2008, când în urma deliberării a pronunțat următoarea hotărâre:
CURTEA
Asupra cauzei de față, deliberând constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța - Secția Civilă la data de 11.05.2005 reclamanta () a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a contractului de garanție imobiliară nr.149/7.02.1996, autentificat sub nr.1297/8.02.1996 încheiat cu Banca Agricolă - Filiala C pentru un împrumut în valoare de 15.000.000 lei acordat numitei.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat, în esență, că pe data de 15.01.1996 a cumpărat de la un apartament situat în, str.-, -.26, în baza unui act autentic de înstrăinare cu nr.163/1996.
Reclamanta a mai arătat că, imediat după această dată, a contractat un împrumut de la Banca Agricolă Filiala C în valoare de 15.000.000 lei, solicitându-i-se garanții imobiliare. Pentru acest lucru, a întocmit în fals procura specială autentificată sub nr.1592/01.02.1996 prin care ar fi fost împuternicită să ipotecheze imobilul din, str.-, -.26.
A mai arătat că în baza acestei procuri false, a obținut împrumutul solicitat, semnând în numele său și contractul de garanție imobiliară, deși niciodată nu și-a exprimat acordul în acest sens și nici nu a avut cunoștință de acest fapt.
În ceea ce privește modul în care a luat cunoștință despre această situație, reclamanta a arătat că a aflat în momentul în care Banca Agricolă a făcut demersurile necesare recuperării creditului nerestituit, astfel că, aflând despre această situație a declanșat cercetările penale ce se impuneau.
Pe acest aspect, reclamanta a arătat că în urma cercetărilor penale s-au efectuat și rapoarte de expertiză grafologică care au atestat fără dubii că semnătura în litigiu depusă la rubrica "" pe procura specială nr.1592/01.02.1996 nu a fost executată de, dar și faptul că cele două semnături în litigiu de la rubrica "" pe cele două exemplare ale procurii speciale au fost probabil executate de numita ().
Reclamanta a mai arătat că nu s-a dispus trimiterea în judecată a acesteia deoarece parchetul a constatat împlinirea termenului de prescripție a răspunderii penale, despre toate acestea luând cunoștință la data de 14.06.2004, când i-au fost comunicate rapoartele de expertiză care atestă situația reală.
În concluzie, reclamanta a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de ipotecă având în vedere că nu a semnat acest document și nici nu a împuternicit pe nimeni ca în numele său și pentru ea să dispună asupra bunului său.
În susținerea acțiunii legal timbrată reclamanta a anexat înscrisuri în copie.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta a invocat excepția de necompetență materială și teritorială a Tribunalului Constanța, întemeiată pe dispozițiile art.44 și art.45 din G nr.51/1998 - rep. solicitând declinarea competenței în favoarea Curții de Apel București.
De asemenea, pârâta a invocat excepția de neîndeplinire a procedurii prealabile, întemeiată pe dispozițiile art.46 alin.1 din G nr.51/1998, solicitând respingerea cererii ca prematur introdusă.
Pe fondul cauzei pârâta a învederat că "temeiurile de fapt" prezentate de reclamantă în susținerea acțiunii sunt nefondate, și în consecință, ipoteca a fost constituită cu respectarea condițiilor legale prevăzute de art.948 și următoarele Cod civil, în mod special de cele referitoare la consimțământul valabil al părții care se obligă, acesta fiind dat în mod valabil.
Cu privire la cererea reclamantei de a se constata nulitatea absolută a contractului de ipotecă, pârâta a învederat că nu poate fi admisă, în opinia sa nefiind vorba de nulitate absolută, singura sancțiune ce ar putea lovi contractul de garanție imobiliară fiind nulitatea relativă.
Referitor la regimul juridic al nulității relative, pârâta a arătat că, aceasta este prescriptibilă în termenul de prescripție extinctivă prevăzut de art.3 din Decretul nr.167/1957.
Astfel, față de aceste dispoziții, dreptul de a solicita constatarea nulității este prescris din data de 24.06.1999, acțiunea reclamantei fiind prescrisă și în raport de dispozițiile art.49 din G nr.51/1998.
În baza art.242 alin.2 Cod pr.civ. pârâta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
În vederea soluționării cauzei, instanța a dispus atașarea dosarului nr.6803/2004 al Secției Comerciale a Tribunalului Constanța.
Prin încheierea de ședință nr.1817 de la termenul din 10.11.2005 pronunțată în dosarul nr.1204/2005, Tribunalul Constanța Secția Civilă constatând natura comercială a cauzei a dispus trimiterea cauzei spre soluționare Secției Comerciale a Tribunalului Constanța.
Prin sentința comercială nr.402/COM/9.02.2006 pronunțată în dosarul nr.3309/COM/2005 Tribunalul Constanța - Secția Comercială a admis excepția necompetenței materiale și teritoriale invocate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului și în consecință a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.
După declinare cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București - Secția a V-a Comercială sub nr-.
Prin sentința comercială nr.184/30.10.2006 pronunțată în dosarul nr- Curtea de Apel București - Secția a V-a Comercială, a admis acțiunea formulată de reclamantă și în consecință a constatat nulitatea absolută a contractului de garanție imobiliară nr.149/7.02.1996 autentificat sub nr.1297/8.02.1996 la BNP pentru împrumutul de 15.000.000 lei.
Împotriva acestei sentințe pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a declarat recurs ce a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Comercială sub nr-.
Prin decizia nr.3391/31.10.2007 pronunțată în dosarul nr- Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Comercială admis recursul declarat de pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, a casat sentința comercială atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a decide astfel, instanța de recurs a reținut în esență că instanța de fond, prin sentința comercială atacată s-a pronunțat exclusiv pe aspectele de fond ale litigiului omițând a se pronunța pe excepțiile invocate, încălcându-se dispozițiile art.137 Cod pr.civ.
În fond după casare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București - Secția a VI-a Comercială sub nr-.
La termenul din 08.04.2008 Curtea a pus în discuția părților excepțiile invocate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, respectiv excepția neîndeplinirii procedurii prealabile și excepția prescripției dreptului la acțiune, cauza fiind reținută în pronunțare atât pe excepții cât și pe fondul cauzei.
Examinând cu prioritate, conform art.137 Cod pr.civ. excepțiile invocate de pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, Curtea constată că sunt neîntemeiate urmând a fi respinse.
Astfel, în ceea ce privește excepția neîndeplinirii procedurii prealabile prevăzută de art.46 alin.1 din G nr.51/1998, Curtea apreciază că aceste dispoziții nu instituie o veritabilă procedură prealabilă și nici nu conțin vreo sancțiune pentru situația necomunicării acțiunii și a înscrisurilor pe care se întemeiază, anterior introducerii acesteia la instanța de judecată.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune, Curtea reține că prin acțiunea formulată reclamanta a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de garanție imobiliară nr.149/07.02.1996 autentificat la BNP, invocând în esență că nu și-ar fi dat acordul în acest sens și că nu a avut cunoștință de acest fapt întrucât procura specială autentificată sub nr.1592/01.02.1992 a fost semnată în fals de către.
Lipsa consimțământului la încheierea actului reprezintă caz de nulitate absolută, nulitate ce poate fi invocată oricând pe cale de acțiune sau de excepție, fiind imprescriptibilă.
Ca atare, nu pot fi primite susținerile pârâtei întemeiate pe nulitatea relativă și nici cele întemeiate pe prescripția specială reglementată de art.49 din G nr.51/1998, Curtea reținând că imprescriptibilitatea acțiunii și excepției bazate pe nulitatea absolută a actului juridic este expres prevăzută de art.2 din Decretul nr.167/1958 privitor la prescripția extinctivă.
De la regula instituită în art.2 din acest act normativ nu se derogă în mod expres prin dispozițiile art.49 din G nr.51/1998.
Pe fond cauzei, analizând acțiunea formulată de reclamantă, în raport de actele și lucrările cauzei și având în vedere dispozițiile legale incidente. Curtea constată că este întemeiată pentru considerentele ce se vor arăta.
Astfel, din rapoartele de expertiză grafică și grafoscopică, ambele executate într-un dosar de cercetare penală de către experți din cadrul serviciului criminalistic din C, rezultă că semnătura de la rubrica "" din procura specială autentificată sub nr.1592/01.02.1996, nu a fost executată de reclamantă.
În aceste condiții, este evident că reclamanta nu și-a dat consimțământul pentru încheierea contractului de garanție imobiliară nr.149/7.02.1996 autentificat sub nr.1297/8.02.1996 la., contractul fiind lovit de nulitate absolută.
În considerarea celor arătate, având în vedere și disp. art.948 Cod civil, Curtea va admite acțiunea formulată de reclamantă și va constata nulitatea absolută a contractului de garanție imobiliară nr.149/7.02.1996 autentificat sub nr.1297/8.02.1996 la Biroul Notarului Public.
Se va lua act că reclamanta nu solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiate, excepția neîndeplinirii procedurii prealabile și excepția prescripției dreptului material la acțiune, excepții invocate de pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.
Admite acțiunea formulată de reclamanta domiciliată în, str.-, -.1,.26, Județul C, împotriva pârâtei Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, cu sediul în B, str. -.-.Al. nr.50, sector 1.
Constată nulitatea absolută a contractului de garanție imobiliară nr.149/7.02.1996, autentificat sub nr.1297/8.02.1996 la Biroul Notarului Public.
Ia act că reclamanta nu solicită cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 22.04.2008.
PREȘEDINTE,
GREFIER,
Red.Jud. - 09.05.2008
Tehnored.- 12.05.2008
4 ex.
Președinte:Florica BodnarJudecători:Florica Bodnar
