Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 77/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția comercială și de contencios administrativ
DOSAR NR-
DECIZIA NR.77
Ședința publică din 7 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Teodor Nițu
JUDECĂTOR 2: Alexandrina Urlețeanu
Grefier: - -
______
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului formulat de reclamanta,domiciliată în M,- județul D, împotriva sentinței nr. 1727 din 2 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâta, domiciliată în comuna, sat de, județul
Dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 31 martie 2008, care face parte integrantă din prezenta, când, pentru a permite intimatei-pârâte, prin apărător, să depună concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea la 7 aprilie 2008, dată la care pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra apelului de față, reține următoarele:
Prin sentința nr.1727 din 2.11.2007 Tribunalul Dâmbovițaa respins acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că la data de 19.12.2003 părțile au încheiat un act adițional la Statutul și contractul de societate ale SC CO SRL, autentificat sub nr.1845/14.02.1992 de notariatul de Stat Județean D și un contract de cesiune părți sociale.
Prin respectivul act, reclamanta declară că se retrage din societate și cedează pârâtei cele 10 părți sociale a câte 100.000lei ROL fiecare, reprezentând cota sa parte din capitalul social al firmei.
Se mai reține că separat de acest contract, părțile au încheiat o convenție la data de 19.12.2003 prin care pârâta se obliga să- plătească reclamantei 450.000.000 lei ROL, convenție cu care pârâta a fost de acord și a semnat-o, iar din răspunsurile
reclamantei luate la interogatoriu, rezultă că ea nu a vrut să cesioneze părțile sociale, a continuat activitatea în farmacie și nu și-a manifestat nemulțumirea, nu a primit sumele de bani promise și pretinse, iar la momentul încheierii contractului de cesiune, consimțământul său a fost alterat de reclamantă prin presiune psihică și nu a citit actul la momentul semnării.
Astfel că, instanța de fond a înlăturat aceste răspunsuri la interogatoriu, ca fiind nesincere, întrucât din chitanțele aflate la dosarul cauzei și expertiza efectuată rezultă că reclamanta a primit suma de 450.000.000 lei ROL, iar faptul că la momentul semnării contractului de cesiune consimțământul său a fost alterat de reclamantă prin presiune psihică și nici nu a citit actul, nu poate fi dovedit deoarece notarul a consemnat că s-a procedat la autentificarea actului după citirea sa și consimțirea la autentificare de către părți.
Față de aceste considerente, tribunalul nu a putut reține nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între părți, pentru niciunul dintre motivele de nulitate invocate de reclamantă în precizările la acțiune, neputând fi vorba de lipsa consimțământului reclamantei, câtă vreme aceasta a semnat actul în cunoștință de cauză, iar presiunea psihică pretins a fi avută din partea pârâtei, nu a fost dovedită.
Cât privește lipsa prețului, instanța a reținut că prețul cesiunii s-a făcut la valoarea nominală, însă, părțile separat au stabilit și un alt preț care a fost evidențiat în contabilitatea societății.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul prevederilor art. 304 pct.7,8 și 9.pr.civilă, susținând în esență, că instanța de fond a dat o hotărâre care cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii, nemotivând respingerea celor șapte excepții de nulitate absolută ale actului vânzării.
De asemenea, se susține că instanța a interpretat greșit actele deduse judecății și a schimbat natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic actelor, pronunțând o hotărâre judecătorească lipsită de fundament și argumente legale, în baza unor probe care arătau exact contrariul soluției nelegale, respectiv, toate probele obligau instanța să constate că la data semnării actului nu se fixase și efectiv nu se plătise prețul care oricum lipsește din actul autentic al vânzării.
Totodată, se critică sentința, atât sub aspectul prejudicierii și lipsirii de drepturile cuvenite legal asociatului retras, cât și sub aspectul fraudării drepturilor statului de incasa taxe, conform legii taxelor de timbru.
În continuare se arată că Tribunalul Dâmbovița în judecarea cauzei a pronunțat soluții date cu încălcarea și aplicarea vădit greșită a legilor în cauză, fiind contrarii însăși practicii judiciare obligatorii în asemenea cauze.
Prin încheierea din 26.10.2007 s-a respins absolut nemotivat și nelegal completarea raportului de expertiză, deși în cauză era necesar a se stabilit dacă cei 45.000 lei probați cu ordine de plată s-a plătit ori nu prețul vânzării pretins achitat în actul de cesiune la data de 19.12.2003, data actului autentic, lămurirea naturii și ce anume reprezentau toate aceste sume, care în mod evident reprezentau pentru orice instanță comercială, doar achitări restante de dividende și care nu au nicio legătură cu noțiunea elementară de preț cert și determinat, în această cesiune nulă, fiind o condiție esențială a legalității vânzării.
Se mai arată că s-au încălcat dispozițiile art.5 Cod civil, art.969,970-977 și art. 966 Cod civil, instanța în mod greșit nu a luat în considerare expertiza contabilă și ordinele de plată care demonstrau că încheierea actului autentic s-a făcut sub presiunea pârâtei și cu înșelarea asociatului ce urma să se retragă sub promisiunea că i se vor plăti toate drepturile în viitor.
Se solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în sensul admiterii acțiunii, invocând dispozițiile art. 299-316 (art.304 pct.7,8,9 pr.civilă), art. 862,969-977,art.1020 Cod civil,art.1314-1334 cod civil dispozițiile Codului comercial, rap. la dispozițiile Legii nr.31/1990.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de apel în raport cu legislația incidentă în cauză, precum și practica judiciară majoritară și ținând seama de actele și lucrările dosarului avute in vedere de instanța de fond se constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Instanța a considerat ca neconcludentă și nepertinentă cauzei efectuarea unui supliment de expertiză financiar-contabilă, obiectivele invocate de către apelantă nu au legătură directă cu raportul juridic dedus judecății, iar instanța de fond apreciat în mod just si temeinic faptul că nu se impune efectuarea unei contra expertize, în apel nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 292 cu aplicarea art. 295 proc. civ.
Prima instanță a interpretat în mod just și legal cauza dedusă judecății.
Se poate observa că la încheierea actului aditional, fiind vorba de o afacere făcută de profesioniști sau presupuși profesioniști, nimeni și nimic nu a împiedicat-o pe apelantă să solicite efectuarea unei expertize fincnciar-contabile pentru aflarea situației exacte a pasivului și activului societății comerciale din care se retrăgea, respectiv prin cedarea părților sociale către asociatul rămas, respectiv intimata-pârâtă.
Un argument în acest sens rezidă în faptul că acțiunea introductivă a fost formulată după aproximativ 3 ani de la data încheierii actului adițional a cărui anulare sau nulitate absolută se solicită, iar cererea initială arată că reclamanta și-a considerat consimțământul nevalabil, fiind dată din eroare, smuls prin violență și surprins prin dol, în acest sens singurul viciu de consimtământ ce nu este invocat fiind leziunea, iar in motivele de apel se reiau practic apărările invocate în cererea introductivă, precum și alte alegații ce nu au legătură cu raportul juridic dedus judecății.
Instanța de fond a dat o hotărâre care nu cuprinde motrive contradictorii și străine de natura pricinii și așa cum s-a invederat mai sus a interpretat în mod corect și legal cauza dedusă judecății, nefiind aplicabile în cauză disp.art. 304 pct. 7,8,9 proc. civ. care reglementează de fapt motivele de recurs și nu apelul.
Din probele administrate, inclusiv o expertiză tehnică de specialitate, instanța de fond a concluzionat fără echivoc, deci, în mod cert, faptul că reclamanta-apelantă a primit prin chitanțele arătate și expuse ca probă că i s-a plătit prețul cesiunii încasând în total suma de 450.000.000 lei vechi, neavând importanță că au apărut unele inadvertențe de natură finciar-contabilă în evidența de specialitate a societății comerciale de unde s-a retras din calitatea de asociat.
Aceste aspecte rezultă cu prisosință din chiar răspunsul la întrebările date de apelantă la înterogatoriul luat în fața primei instanțe, mai ales că actul aditional a fost încheiat în formă autentică în fața unui notar public, aceasta l-a semnat fără obiectiuni.
Se poate sesiza faptul că expertiza financiar-contabilă efectuată la prima instanță elucidat situația financiară pentru apelantă, concluzionând în mod clar că
sumele primite cu ordin de plată și în numerar au fost contabilizate în evidența societății comerciale în contul 542 avansul de trezorerie, iar după închiderea exercițiului financiar al anului 2003 o parte din această sumă, respectiv 388.424.426 lei a fost contabilizată în contul 457, dividende de plată, diferența de 11.575.574 lei, rămânând în soldul debitorul al contului 542 avansul de trezorerie.
Ca atare, prin retragerea voluntară din societatea comercială, apelanta a primit drepturile bănești ce se cuvin ca diferență dintre activul și pasivul patrimonial, respectiv dividende, în mod legal si corect.
Întrucât sentința atacată este legală și temeinică, urmează a fi păstrată prin respingerea apelului ca nefondat, în temeiul art. 296 proc. civ.
Văzând apelul fost legal timbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de reclamanta,domiciliată în
M,- județul D, împotriva sentinței nr. 1727 din 2 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâta, domiciliată în comuna, sat de, județul D, ca nefondat.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 7 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
GREFIER,
- -
Red.
Tehnored.
4 ex./18.04.2008
f-- Tribunalul Dâmbovița
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Teodor NițuJudecători:Teodor Nițu, Alexandrina Urlețeanu
