Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 78/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 78/A/2008
Ședința publică de la 13 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicolae Durbacă
JUDECĂTOR 2: Marius Irimie
Grefier - -
Pe rol se află pronunțarea asupra apelului declarat de reclamanta - SRL D împotriva Sentinței nr.1367/CA/2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
Se constată că la dosar s-au înregistrat concluzii scrise din partea reclamantei apelante, la care s-au atașat ordinul de plată nr.219 din 11.06.2008, reprezentând completarea taxei judiciare de timbru cu suma de 3.048 lei și factura nr.135 din 05.06.2008 reprezentând onorariu avocat.
De asemenea, s-a mai înregistrat la dosar ordinul de plată nr.217 din 06 iunie 2008, reprezentând onorariu avocat în sumă de 35.700 lei.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 6 iunie 2008 prin care s-a dispus amânarea pronunțării, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului de față;
Prin sentința nr.1367/CA/2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara s-a respins acțiunea civilă formulată de către reclamanta - SRL împotriva pârâților ( căsătorită ), în calitate de moștenitoare a defunctei, și - SRL Orăștie.
A fost obligată reclamanta să plătească pârâtei ( căsătorită ) suma de 1100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că:
Prin contractul de tranzacție și vânzare - cumpărare autentificat sub nr.4490 din 18 decembrie 2003 de notarul public pârâta, în nume propriu, și, în calitate de reprezentant al - SRL, reclamanta a declarat că terenurile situate în D,- A, fosta Fabrică de lactate D, înscrisă în CF nr.2248 D, nr.top.3521 - 3534/17, în suprafață de 15.000 mp. au aparținut antecesorilor săi - și, că este singura moștenitoare a acestora și că a primit suma de 3.176.394.000 lei ROL, contravaloare a 78.000 Euro și că renunță la orice pretenții prezente sau viitoare asupra imobilelor ce fac obiectul dosarului nr.3468/2002 pentru a preveni orice posibilitate de atragere în acest litigiu sau alte litigii a terenurilor aparținând - SRL. Cu privire la această parte din contractul de tranzacție și vânzare - cumpărare, reclamantul solicită fie nulitatea, fie anularea, fie rezoluțiunea.
În ce privește nulitatea absolută a contractului, reclamanta nu a făcut dovada că reprezentantul său nu cunoaște limba română, și că nu a înțeles care va fi conținutul actului.
Este adevărat că actul nu a fost încheiat în prezența unui translator, dar, din declarațiile martorilor, rezultă că reprezentantul reclamantei nu avea nevoie de translator fiind de față numita, angajata sa și, care cunoșteau limba italiană și îi traduceau tot ce se discuta și chiar înțelegea limba română, dar nu putea să vorbească.
Tranzacția nu este lipsită de obiect pentru că se referă la drepturile pârâtei privitoare la respectivele imobile și care fac obiectul dosarului nr.3468/2002, astfel că nu poate fi reținută nulitatea absolută a respectivului act.
În ceea ce privește nulitatea relativă nici aceasta nu a fost dovedită de către reclamantă.
Așa cum rezultă din declarațiile martorilor, pârâta a fost contactată de către persoane delegate de reprezentantul reclamantei pentru a se realiza o înțelegere cu privire la terenul ce urma să fie cumpărat de către reclamant, ori pârâta chiar a arătat că nu poate să vândă terenul deoarece în prezent are pe rol proces în baza Legii nr.10/2001.
Înțelegerea a fost consemnată în tranzacția încheiată între părți, iar reclamantul a fost în cunoștință de cauză la data semnării acestuia.
În contractul de tranzacție și vânzare - cumpărare, pârâta a recunoscut că, întrucât a primit suma de 78.000 Euro, renunță la orice pretenții prezente sau viitoare asupra imobilelor înscrise în CF nr.4466 a localității D, nr.top.3521 - 3534/1, 15, 16, 17/X/1/1, în suprafață de 9954,08 mp. 3521 - 3534/1, 15,16,17/X/1/3, în suprafață de 386,46. și 3521 - 3534/1,15,16,17/X/1/4 în suprafață de 824,42. respectiv cu privire la terenurile incluse în incinta fostei Fabrici de lapte D, indiferent de modul în care este în prezent sau va fi în viitor identificat, acest teren din punct de vedere al numerelor topografice și renunță la orice eventual drept pe care l-ar putea avea sau obține cu privire la aceste imobile pe calea revendicării contencioase. Totodată, d-na s-a obligat să renunțe la judecata în căile de atac aferente cauzei descrise mai sus în ce privește terenul înscris în CF nr.2248 a localității
s-a obligat prin acest punct din tranzacție să renunțe la orice eventual drept pe care -ar putea avea sau obține cu privire la imobilul ce face obiectul prezentului act atacat.
Faptul că a fost continuat procesul pentru a obține un act legal privind dreptul său de proprietate asupra terenului ce face obiectul contractului, nu înseamnă că și-a încălcat obligația contractuală și că se impune rezilierea actului atacat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta - SRL, care a solicitat admiterea apelului și modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii sale și a constatării nulității absolute a contractului de tranzacție încheiat cu ( decedată) și restituirea sumei de 317.639, 4 lei achitată în temeiul tranzacției, sau anularea aceluiași contract, și în subsidiar rezoluțiunea contractului de tranzacție.
În motivarea apelului reclamanta a arătat că tranzacției îi lipsește obiectul determinat, aspect pe care prima instanță nu l-a verificat. Convenției îi lipsește și cauza, ori această cauză este falsă și ilicită. Reclamanta a dorit doar să cumpere terenul de la pârâta - SRL. Ternul cumpărat nu a fost niciodată proprietatea - SRL, care se află în proces cu defuncta. vrut doar să inducă în eroare reclamanta, pentru a obține un folos necuvenit., prin manevre dolosive, a indus-o în eroare pe reclamantă, căreia i-a indus temerea că ar exista motive de anulare a contractului de vânzare - cumpărare. Administratorul reclamantei este cetățean italian și datorită necunoașterii limbii române, a fost indus în eroare cu privire la conținutul tranzacției. Acestuia nu i s-a pus la dispoziție un interpret care să facă traducerea. Reclamanta a mai arătat că, în situația respingerii acțiunii în nulitate, se impune rezoluțiunea contractului de tranzacție. Pârâta și- încălcat obligația asumată prin tranzacție de a renunța la judecată, în căile de atac exercitate împotriva sentinței civile nr.987/13.11.2007, pronunțată de Tribunalul Hunedoara. Pârâta și, ulterior, succesoarea acesteia ( născută ) au formulat atât apel cât și recurs. Pârâta recunoaște încălcarea acestei obligații. Motivul încălcării nu este relevant în cauză, aprecierea tribunalului că exercitarea acestor căi de atac nu reprezintă încălcarea obligației contractuale fiind eronată.
În drept s-au invocat disp.art.948 - 962, 966, 968 Cod civil, art.27 din legea nr.40/2001 și art.47 din Legea nr.36/1995.
Apelul a fost legal timbrat cu 3067,5 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,15 lei.
Pârâta ( moștenitoarea defunctei ) a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea apelului reclamantei ca nefondat.
În întâmpinare pârâta a arătat că antecesoarea sa, în cuprinsul tranzacției a dat doar o declarație pe propria răspundere, prin care se indicau foștii proprietari ai terenului înscris în CF 2248 D și renunță la orice drept eventual cu privire la aceste imobile. Reclamanta avea cunoștință despre litigiul soluționat prin sentința civilă nr.987/2003 a Tribunalului Hunedoara. Tranzacția a avut drept cauză prevenirea atragerii reclamantei într-un litigiu legat de proprietatea terenului. Pârâta revendică tocmai terenul cumpărat de reclamantă de la pârâta - SRL. Tranzacția are atât obiect cât și cauză iar reprezentantul reclamantei a avut cunoștință despre cuprinsul actului autentic. Articolul 47 din Legea nr.36/1995 nu instituie obligația notarului de a asigura un interpret, ci dă posibilitatea persoanei în cauză să solicite acest lucru. Consimțământul reclamantei nu a fost smuls prin dol, aceasta având reprezentarea actului pe care-l încheie. Reclamanta dă dovadă de rea - credință afirmând că reprezentantul acesteia nu a înțeles conținutul tranzacției, însă a înțeles cuprinsul contractului de vânzare - cumpărare. Reclamanta nu este prejudiciată de continuarea demersurilor judiciare al pârâtei, întrucât, în viitor, pârâta urmează să-i vândă terenul, contractul de tranzacție garantând acest lucru.
În drept s-au invocat dispozițiile art.970 Cod civil.
Verificând apelul reclamantei - SRL prin prisma motivelor invocate și în conformitate cu dispozițiile art.295 Cod pr.civilă, Curtea de Apel constată că acesta este fondat pentru următoarele considerente:
Între reclamantă și pârâta ( decedată la 11.07.2006) s-a încheiat contractul de tranzacție, autentificat sub nr.4490/18.12.2003 de Biroul Notarului Public. Cu aceeași ocazie s-a încheiat și contractul de vânzare - cumpărare prin care pârâta - - SRL a vândut reclamantei terenul înscris în CF 4466/A Deși contractul de tranzacție și cel de vânzare - cumpărare au fost redactate sub forma unui înscris unic, acestea rămân contracte distincte, încheiate de reclamantă cu părți distincte și stipulând obligații specifice fiecăruia dintre ele. Între aceste contracte nu există un raport de subsecvență.
Ambele contracte sunt contracte principale, niciunul dintre ele nefiind accesoriu celuilalt.
Reclamanta, prin acțiunea formulată și precizată a solicitat în principal constatarea nulității absolute a contractului de tranzacție încheiat cu pârâta și, în subsidiar, rezoluțiunea acestui contract. Acesta este obiectul acțiunii, așa cum a fost determinat prin ultima precizare făcută în fața instanței de fond la 10.03.2006 ( filele 70, 71 din dosarul Tribunalului Hunedoara ).
Formularea din acțiunea reclamantei potrivit căreia se solicită constatarea nulității absolute parțiale a contractului de tranzacție și vânzare - cumpărare este improprie și a fost determinată de modalitatea de redactare a celor două contracte. De fapt, acțiunea vizează doar contractul de tranzacție încheiat cu pârâta.
Verificând cuprinsul contractului de tranzacție, Curtea de Apel constată următoarele:
Obiectul acestui contract îl constituie, pe deo parte, obligațiile asumate de pârâta de a renunța la judecată în căile de atac în dosarul nr.3468/2002 al Tribunalului Hunedoara și de a renunța la orice pretenții prezente sau viitoare asupra terenului înscris în CF 4466/A al localității D, iar, pe de altă parte obligația reclamantei de a plăti pârâtei suma de 78.000 Euro ( 317.639,40 lei).
Obiectul este clar determinat, aceasta fiind în conformitate cu dispozițiile art.962 Cod civil.
Cu privire la cauza contractului de tranzacție, Curtea de Apel reține:
Pârâta a formulat o acțiune în revendicare împotriva proprietarilor tabulari din CF 2248 D ( CF din care s-a desprins terenul înscris în CF 4466/A D).Printre aceste persoane se afla și - SRL. - SRL vânduse o parcelă de teren cumpărătoarei - srl. - SRL a vândut o parcelă de teren pârâtei - SRL, iar aceasta a vândut - o reclamantei. Această succesiune de vânzări - cumpărări rezultă din copia foii CF 4466/A D (filele 147 - 153). Din cuprinsul aceleiași foi CF rezultă că pârâta a încercat să noteze procesul în CF. Acțiunea în revendicare pe care pârâta o promovase împotriva proprietarilor menționați a făcut obiectul dosarului nr.3468/2002 al Tribunalului Hunedoara ( fila 29 din dosarul Judecătoriei Deva ). Cauza pentru care reclamanta și pârâta au încheiat tranzacția a fost tocmai intenția reclamantei de a-și asigura proprietatea liniștită a imobilului și de a se pune la adăpostul eventualelor consecințe ale acțiunilor judiciare ale pârâtei, în schimbul plății unei sume de bani.
Dosarul nr.3468/2002 al Tribunalului Hunedoaraa fost soluționat prin sentința civilă nr.987/13.11.2003. Prin această sentință s-a respins acțiunea pârâtei. La data încheierii contractului de tranzacție ambele părți cunoșteau această sentință. Ca urmare a pronunțării acestei sentințe pârâta nu ar fi putut - o tulbura pe reclamanta - SRL. Din această cauză reclamanta a urmărit să o împiedice pe pârâta să continue demersul judiciar prin exercitarea căilor de atac și a impus obligația de a renunța la judecarea apelului și eventual recursului împotriva sentinței civile nr.987/2003 a Tribunalului Hunedoara.
Din această perspectivă, obligația asumată de pârâta de a renunța la judecată în căile de atac apare ca fiind principala obligație, întrucât, numai în urma judecării căilor de atac pârâta ar fi putut dobândi vreun drept asupra terenului în litigiu la care să renunțe.
Renunțarea la dreptul eventual dobândit în urma procesului apare ca subsidiară.
Constatăm că tranzacția încheiată între părți are o cauză, iar aceasta nu este falsă sau nelicită, în speță nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.966 Cod civil.
Nu este fondată nici susținerea reclamantei potrivit căreia reprezentantul acesteia a fost în necunoștință de cauză când a semnat contractul de tranzacție. În ce privește necunoașterea limbii române de către numitul sunt lămuritoare declarațiile martorilor ( filele 40 - 42 din dosarul Tribunalului Hunedoara ), și și ( filele 110 - 115). Faptul că reprezentantul reclamantei a înțeles conținutul actului redactat în limba română este întărit și de împrejurarea că acesta a înțeles conținutul contractului de vânzare - cumpărare încheiat cu aceeași ocazie cu pârâta - SRL. Reprezentantul reclamantei nu a contestat cuprinsul contractului de vânzare - cumpărare.
Nici susținerea reclamantei că, la încheierea tranzacției a fost indusă în eroare prin manopere dolosive nu este fondată. Reprezentantul reclamantei avea cunoștință despre imobilul asupra căruia se poartă litigiul ce a făcut obiectul dosarului nr.3468/2002 al Tribunalului Hunedoara, atât din cuprinsul foilor de CF cât și de la martorul. Din declarațiile acestui martor rezultă că starea de fapt i-a fost prezentată reclamantei fără a fi denaturată.
Față de cele reținute constatăm că, în principal, acțiunea în constatarea nulității contractului de tranzacție este nefondată.
Verificând, în subsidiar, acțiunea reclamantei în ce privește rezoluțiunea tranzacției pentru neîndeplinirea de către pârâta și ulterior de succesoarea acesteia a obligațiilor asumate, Curtea de Apel reține că aceasta este fondată pentru următoarele considerente:
Așa cum am arătat mai sus, pârâta și-a asumat două obligații prin contractul de tranzacție. În principal, aceasta s-a obligat să renunțe la judecată în căile de atac împotriva sentinței civile nr.987/2003 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în ce o privea pe pârâta, în acea cauză, - SRL. În cazul acestei renunțări nu ar mai fi putut opune reclamantei vreun drept confirmat pe calea revendicării.
Pârâta și-a încălcat însă această obligație și a apelat sentința menționată. Pârâta nu a renunțat la judecarea apelului în ceea ce o privea pe - SRL. În consecință, prin decizia civilă nr.172/A/18.05.2006 a fost admisă acțiunea pârâtei împotriva pârâtei - SRL ( filele 24 - 28 din dosarul Curții de Apel Alba ).Pârâta ( succesoarea defunctei ) a declarat recurs împotriva acestei decizii, solicitând admiterea în tot a acțiunii sale.
căile de atac și susținându-le, pârâta și ulterior și-au încălcat obligația sumată prin tranzacția autentificată sub nr.4490/18.12.2003 de BNP din În acest fel, pârâtele au încălcat dispozițiile art.969 și 970 Cod civil. Potrivit art.1020 cod civil condiția rezoluțiunii este subînțeleasă totdeauna în contractele sinalagmatice, în cazul când una din părți nu îndeplinește angajamentul său. În speță, reclamanta și-a îndeplinit obligația de a plăti pârâtei suma de 78.000 Euro în echivalent lei, însă pârâta și, ulterior, succesoarea acesteia nu și-au îndeplinit obligația de a renunța la judecată în căile de atac. Îndeplinirea acestei obligații de către pârâtă era posibilă, acestea putând renunța la judecată față de - SRL în ce privește terenul înscris în CF 2248 Pârâtele puteau continua litigiul cu privire la celelalte părți din dosarul nr.3468/2002 al Tribunalului Hunedoara. Apărarea acestora, potrivit căreia urmăreau să obțină un act legal care să le ateste dreptul de proprietate, este irelevantă în speță, câtă vreme obligația de renunțare la judecată a fost expres asumată prin tranzacție.
În speță, reclamanta nu mai poate obține îndeplinirea de către pârâta a executării tranzacției prin renunțarea la judecată, astfel că, în temeiul art.1021 Cod civil, are interes de a solicita desființarea ei și de a i se restitui suma plătită în temeiul tranzacției.
Curtea de apel urmează să privească drept întemeiată acțiunea reclamantei în ce privește rezoluțiunea contractului de tranzacție.
Se mai constată că tribunalul a respins acțiunea reclamantei împotriva pârâtei - SRL, însă nu motivat soluția. În mod corect s-a respins acțiunea față de această pârâtă, întrucât, așa cum am arătat, acțiunea vizează doar contractul de tranzacție, nu și pe cel de vânzare - cumpărare. - SRL este parte doar în contractul de vânzare - cumpărare fiind terț față de contractul de tranzacție. Nefiind parte în contractul de tranzacție, - SRL nu are calitate procesuală pasivă.
În concluzie, Curtea de Apel urmează ca în temeiul art.296 Cod pr.civilă să admită apelul reclamantei - SRL împotriva sentinței nr.1367/CA/2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara și să o modifice în parte, în sensul admiterii în subsidiar a acțiunii acesteia. Se va dispune rezoluțiunea contractului de tranzacție autentificat sub nr.4490/18.12.2003 al BNP și va fi obligată pârâta să restituie reclamantei suma de 317.639,4 lei plătită în temeiul tranzacției.
Întrucât apelul reclamantei a fost admis, urmează ca în temeiul art.298 și 274 Cod pr.civilă să fie respinsă cererea pârâtei privind cheltuielile de judecată. Pentru același temei va fi obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 76.378 lei cheltuieli de judecată, din care 6094,3 lei taxă judiciară de timbru achitată pentru judecata în fond ( fila 15 din dosarul Judecătoriei Deva ), 5 lei timbru judiciar la fond, 32116,5 onorariul avocatului reclamantei la fond ( fila 163 din dosarul Tribunalului Hunedoara ), 3067, 5 lei taxă judiciară de timbru în apel ( filele 10 și 43 din dosarul Curții de Apel Alba ) și 35700 lei onorariul avocatului reclamantei în apel ( filele 44 - 46 din dosarul Curții de Apel ).
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamanta - SRL D împotriva sentinței nr.1367/CA/2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-, modifică sentința atacată și în consecință:
Admite în subsidiar acțiunea reclamantei - SRL D împotriva pârâtei ( fostă ) și dispune rezoluțiunea contractului de tranzacție autentificat sub nr.4490/18.12.2003 de Biroul Notarului Public.
Obligă pe pârâta să restituie reclamantei suma de 317.639, 4 lei plătită în baza contractului de tranzacție menționat.
Respinge cererea pârâtei privind obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată și obligă pe aceeași pârâtă să plătească reclamantei suma de 76.378 lei cheltuieli de judecată la fond și în apel.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 13.06.2008.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red.
Dact.- 5 /31.07.2008
Jud.fond.
Președinte:Nicolae DurbacăJudecători:Nicolae Durbacă, Marius Irimie
