Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 8/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 8/2008
Ședința publică din data de 21 ianuarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Cotuțiu Gheorghe G
JUDECĂTOR 2: Augusta Chichișan
GREFIER: - -
S-au luat în examinare, pentru pronunțare, apelul declarat de reclamanta - și apelul declarat de reclamanții și, împotriva sentinței civile nr. 1554 din 15.05.2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, în contradictoriu cu intimata DE CREDIT CREDITUL, precum și cererea de aderare la apel formulată de către intimată, având ca obiect constatare nulitate act.
În data de 14.01.2008, ora 1500, după închiderea dezbaterilor în cauză s-a înregistrat la dosar o cerere de amânare din partea apărătorului ales al intimatei ( 43), iar în data de 18.01.2008 a depus la dosar o cerere pentru eliberarea unei copii după încheierea de ședință din data de 18.01.2008, cerere care a fost soluționată favorabil.
În data de 21.01.2008, apelanții au trimis la dosar, prin fax, note de ședință.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1554 din 15 mai 2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș s-a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamanta - și cererea de intervenție în nume propriu formulată de intervenienții și în contradictoriu cu pârâta DE CREDIT CREDITUL.
S-a constatat nulitatea absolută a clauzei instituind dobânda penalizatoare din contractul de credit nr. 26/17 februarie 2007 încheiat între pârâtă și reclamantă.
S-a respins capătul de cerere privind nulitatea absolută a contractului de împrumut nr. 26/12 februarie 2000 încheiat între pârâtă și reclamantă.
Pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 1.400 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Contractul de împrumut a cărui nulitate absolută s-a solicitat a se constata, a fost încheiat între - și DE CREDIT AGENȚIA VIȘEU DE la data de 17 februarie 2000 sub nr. 26.
La data încheierii contractului era în vigoare Legea nr. 109/1996.
Concluzia potrivit căreia operațiunile de creditare a terților sunt permise,este întărită de conținutul art. 60 lit a,b și c din lege, care permit cooperativei acordarea de împrumuturi și efectuarea de prestări servicii bancare, între altele: acordarea cu prioritate, de împrumuturi în condiții avantajoase membrilor cooperatori, producători, agricoli, pentru cumpărarea de animale, furaje, utilaje, îngrășăminte și alte bunuri, pentru dezvoltarea producției agricole în cooperativele individuale, fructificarea economiilor membrilor cooperatori și ale altor persoane.
Prin urmare nu se poate reține lipsa capacității de exercițiu invocată de către reclamantă și ca atare capătul de cerere privind nulitatea absolută a contractului de împrumut este nefondat, urmând a fi respins.
În ceea ce privește dobânda penalizatoare de 150 % stipulată în contract, instanța a reținut că într-adevăr potrivit art. 1 din OG nr. 9/2000, privind nivelul dobânzilor legale pentru obligații bănești, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 356/2002, părțile sunt libere să stabilească în convenție, rata dobânzii pentru întârzierea la plata unei obligații bănești, însă majorarea cuantumului dobânzii penalizatoare față de cel prevăzut de art. 2 din OUG nr. 9/2000, este determinată de o cauză imorală, care atrage nulitatea absolută a clauzei instituind dobânda penalizatoare.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termenul legal reclamanta - și intervenienții și.
Reclamanta - solicită admiterea acestuia, schimbarea în parte a hotărârii atacate în sensul constatării nulității absolute totale a contractului de credit nr. 26/17 februarie 2000 încheiat între - și DE CREDIT BANCA AGENȚIA VIȘEU DE, restabilirea situației anterioare și cu cheltuieli de judecată.
În dezvoltarea motivelor de apel reclamanta-apelantă arată că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică sub aspectul respingerii acțiunii în ceea ce privește constatarea nulității absolute totale a contractului de credit de mai, pe considerentul că acesta a fost făcut cu depășirea obiectului de activitate.
La data încheierii contractului era în vigoare Legea nr. 109/1996, care la art. 60 stipulează că activitatea de acordare de împrumuturi și prestarea de servicii bancare se poate face doar în beneficiul membrilor cooperatori.
Acest aspect rezultă și din art. 125 din lege, unde la obiectul de activitate al:"elaborează și aplică programul de dezvoltare al cooperației de credit și îndeplinirea hotărârilor adoptate de către Congresul Cooperației de Consum și de Credit cu privire la.acordarea de credite către membrii cooperatori și prestarea de servicii financiar bancare"
Dacă forul tutelar al cooperației de credit, respectiv, are în obiectul de activitate doar elaborarea și aplicarea strategiei și programului de dezvoltare cu privire la acordarea de credite către membrii cooperatori și prestarea de servicii financiar bancare, rezultă clar că acordarea de împrumuturi de către cooperativele de credit subordonate, se poate face doar în beneficiul membrilor cooperatori.
În Legea nr. 109/1996 se arată în ce condiții se poate acorda un împrumut și aceasta făcându-se referire doar la membrii cooperatori persoane fizice-art. 15 lit
Intervenienții-apelanți solicită admiterea apelului arătând că deși instanța de fond a făcut referiri la anularea dobânzilor penalizatoare nu a solicitat cooperativei de credit o evidență a sumelor încasate ca să se poată stabili sumele rămase de rambursat susținând că în mod greșit nu s-au reținut de către prima instanță că este nul contractul de garanție.
Coooperativa de Credit Creditul a formulat cerere de aderare la apel prin care a solicitat respingerea atât a acțiunii cât și a cererii de intervenție ca nefiind fondată.
Cererea de aderare la apel a fost motivată prin invocarea dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 109/1996 arătându-se că acolo unde legea nu distinge nici interpretul nu o poate face astfel că, orice formă de colaborare care nu a fost interzisă expres de lege poate fi apreciată ca valabilă în același sens fiind și dispoziția art. 60 lit a,b,c,e și g din Legea nr. 109/1996.
Textele legale invocate relevă capacitatea cooperativelor de credit de a păstra disponibilitățile bănești atât ale membrilor cooperatori cât și ale persoanelor fizice și juridice și efectuarea de operațiuni bancare în cadrul cărora se regăsesc și acordarea de linii de credit, credite pe durată medie și lungă.
Se relevă de asemenea că dacă s-ar fi dorit a se exclude dintre atribuțiile cooperativelor de credit posibilitatea de a avea contracte bancare cu terții necooperatori dispozițiile art. 60 alin (1) ar fi trebuit să cuprindă sintagma numai în favoarea membrilor cooperatori.
Pârâta-recurentă a mai invederat de asemenea că din perspectiva dispozițiilor Legii nr. 313/1879 dispozițiile art. 1 și 2 din OG nr. 9/2000 urmează a fi aplicate doar în situația în care părțile contractante nu au stabilit o altă dobândă ori în speță, părțile au stabilit cu putere de lege potrivit dispozițiilor art. 969 și 970 cod civil cuantumul dobânzilor datorate.
În susținerea poziției procesuale adoptate pârâta-recurentă a mai învederat că decizia XI/2005 a ÎCCJ nu este aplicabilă raporturilor deduse judecății întrucât se referă strict la raporturile contractuale de natură civilă și nu la cele de natură comercială.
Reclamanta - prin acțiunea introductivă de instanță a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de împrumut nr. 26/17.02.2000 încheiat între - și DE CREDIT BANCA -AGENȚIA VIȘEU DE solicitând să se dispună și restabilirea situației anterioare în sensul anulării tuturor formelor de executare silită efectuate în dosarul execuțional nr. 121/2000 a executorului judecătoresc respectiv anularea procesului verbal de adjudecare din 30.09.2002 încheiat de executorul judecătoresc, anularea încheierii de carte funciară nr. 966-967 din 30 mai 2003.
Prin sentința civilă nr. 125/2007 a Judecătoriei Vișeu d Suss -a dispus declinarea în favoarea Tribunalului Maramureș acțiunii în constatarea nulității absolute a contractului nr. 26/17.02.2000.
Tribunalul Maramureș prin sentința nr. 1554/2007 a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamantă și cererea de intervenție în nume propriu formulată de intervenienții și și s-a constatat nulitatea absolută a clauzei instituind dobânda penalizatoare în contractul de credit 26/2000 fiind respins capătul de cerere privind nulitatea absolută a contractului de împrumut nr. 26/2000.
Contractul de împrumut nr. 26/17.02.2000, a cărui nulitate absolută se solicită a fi constatată a fost încheiat între - și COOOPERATIVA DE CREDIT -AGENȚIA VIȘEU DE.
Convenția fiind încheiată sub auspiciile Legii nr. 109/1996, legalitatea încheierii convenției urmează a fi analizată în raport de dispozițiile legale.
Reclamanta și intervenienții prin înscrisurile depuse în cauză au înțeles să invoce nulitatea absolută a convenției pentru lipsa capacității speciale de folosință a persoanei juridice cocontractante.
Dispozițiile art. 60 din Legea nr. 109/1996 statuează că Cooperativele de credit - bănci populare desfășoară activități în beneficiul membrilor cooperatori privind:acordarea de împrumuturi și efectuarea de prestări de servicii bancare; acordarea, cu prioritate, de împrumuturi în condiții avantajoase membrilor cooperatori, producători agricoli, pentru cumpărarea de animale, furaje, mașini, utilaje, unelte agricole, îngrășăminte și alte bunuri pentru dezvoltarea producției agricole în gospodăriile individuale, în funcție de resursele de refinantare;fructificarea economiilor bănești ale membrilor cooperatori și ale altor persoane;contractarea de împrumuturi de la bănci;păstrarea disponibilităților bănești ale membrilor cooperatori, ale altor persoane fizice sau juridice, în conturi deschise, la cererea acestora, și efectuarea de operațiuni în cont;operațiuni de schimb valutar;operațiuni cu caracter financiar-bancar, efectuate în mandat.
Analiza textului legal relevă că, nu s-a stabilit o competență limitată respectiv o capacitate restrânsă de exercițiu a acestor coooperative de credit doar cu anumite persoane.
Scopul legii este într-adevăr relevat ca fiind de realizare a unor activități cu caracter bancar în favoarea membrilor cooperatori însă nu există o interdicție expresă de a încheia convenții cu alte persoane decât membrii cooperatori.
Interpretarea textului legal relevă că nu există reglementată o capacitate de exercițiu restrânsă a băncii, cooperativă de credit ci dimpotrivă aceasta poate încheia convenții și cu alte instituții bancare și cu orice alte persoane fizice sau juridice astfel că apărarea formulată de către reclamantă și intervenienți sub aspectul încălcării limitelor capacității de exercițiu de către partea cocontractantă nu pot fi primite.
Prima instanță a reținut în mod corect că raportat la prevederile art. 60 din Legea nr. 109/1996 nu poate fi reținută lipsa capacității de exercițiu invocată de reclamantă și intervenienții în interes propriu.
Referitor la alegațiile privitoare la dobânda penalizatoare în cuantum de 150 % stipulată în cuprinsul convenției prima instanță în mod corect a reținut că sunt incidente dispozițiile art. 1 din OG nr. 9/2000 privind nivelul dobânzilor legale pentru obligații bănești astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 356/2002.
Părțile sunt într-adevăr libere să stabilească în convenție oad obânzii pentru întârzierea la plata unei obligații bănești însă determinarea unui cuantum superior celui stabilit prin textul legal care apare ca fiind incident nu poate fi determinată decât de o cauză imorală care atrage nulitatea absolută a acesteia.
Regula fiind salvarea actelor juridice nulitatea absolută nu poate fi apreciată ca răsfrângându-se asupra întregii convenții urmând a fi apreciată ca fiind lovită de nulitate doar acele clauze care au fost încheiate cu nerespectarea condițiilor legale doar acestea urmând a fi înlăturate din cuprinsul convenției în măsura în care exercitarea acestora poate fi realizată independent de celelalte clauze.
Susținerile recurentei-pârâte vizând neaplicarea dispozițiilor OUG nr. 9/2000 convențiilor cu caracter comercial nu poate fi primită în chiar cuprinsul textului legal menționat fiind enunțate dispoziții care se aplică în mod expres și în materie comercială.
Curtea reținând că prima instanță a realizat o corectă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale incidente în cauză, va respinge în temeiul dispozițiilor art. 290 și următoarele Cod procedură civilă apelul declarat de reclamantă și intervenienți precum și cererea de aderare la apel întemeiată pe dispozițiile art. 293 Cod procedură civilă reținând că prima instanță a determinat în mod corect starea de fapt și a realizat o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente în raport de aceasta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamanții - domiciliat în - jud., domiciliat în - jud. M și domiciliată în,- jud. M împotriva sentinței civile nr. 1554 din 15.05.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș pe care o menține în întregime.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 21 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
G - - - - -
Red./
6 ex./30.01.2008
Jud.fond.-
Președinte:Cotuțiu GheorgheJudecători:Cotuțiu Gheorghe, Augusta Chichișan
