Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 8/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 8/2009
Ședința publică de la 22 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Delia Marusciac
JUDECĂTOR 2: Liviu Ungur
GREFIER: - -
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - apelul declarat de pârâții, G, - B SRL PRIN și, împotriva sentinței civile nr. 3511/31.10.2007, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul cu nr-, în contradictoriu cu reclamanta - - și cu pârâta, având ca obiect constatare nulitate act.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că la data de 20, respectiv 22.01.2009 s-a depus la dosar, de către intimata - - concluzii scrise.
De asemenea, la data de 22.01.2009, apelanții au depus la dosar concluzii scrise.
Se constată că prin încheierea de ședință din data de 15.01.2009 s-au consemnat atât mersul dezbaterilor, cât și concluziile orale ale părților, încheiere ce face parte din prezenta hotărâre.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 3.511 din 31 octombrie 2007 Tribunalului Maramureșs -au admis excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâtei și s-a respins cererea de chemare în judecată a reclamantei față de această pârâtă ca urmare a admiterii excepției.
S-a respins excepția lipsi calității procesuale pasive a pârâților și
Pe fondul cauzei s-a admis în parte acțiunea formulată și precizată de către reclamantă în contradictoriu cu pârâții, G, Complex B Vișeu de și Vișeu de și s-a constată nulitatea contractului de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea nr. 1.914/15.10.2003 de către Biroul Notarului Public încheiat între reclamanta, în calitate de vânzător și pârâta Complex B în calitate de cumpărător.
S-a dispus rectificarea înscrierii făcute în nr. 9.414 Vișeu de cu nr. topo 5.996/1/1, în sensul radierii dreptului de proprietate înscris sub B1 în favoarea pârâtei Complex B, precum și rectificarea înscrierii făcute în nr. 8.726 Vișeu de în sensul radierii mențiunilor privind dreptul de proprietate al pârâtei Complex B asupra parcelei cu nr. top. 5.996/1/1.
S-a constatat nulitatea contractului de vânzare cumpărare autentificat prin încheierea nr. 2.003/21.10.2005 de către Biroul Notarului Public, încheiat între pârâta Complex B, în calitate de vânzător și pârâta, în calitate de cumpărător.
S-a dispus rectificarea înscrierii făcute în nr. 9.414 Vișeu de, nr. top 5.996/1/1 în sensul radierii dreptului de proprietate înscris sub B2 în favoarea pârâtei.
Prin aceeași hotărâre s-a respins capătul de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a hotărârii nr. 21/14.10.2003, a Consiliului de Administrație al.
În final, au fost obligate pârâtele Complex B și la plata către reclamanta a sumei de 1.045,4 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat în privința excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților și G, că aceștia aveau calitatea de administratori ai, astfel încât își justifică calitatea procesuală în cauză.
Din actul emanând de la registrul comerțului, instanța de fond a constatat că pârâta nu avea calitatea de administrator, ci doar pe cea de contabil șef, neavând deci nici o contribuție la emiterea hotărârii atacate și deci nici calitate procesuală pasivă în cauză.
În privința fondului, instanța a constatat că prin hotărârea nr. 21 din 14.10 2003 Consiliului de administrației a s-a aprobat compensarea datoriilor reclamantei față de Complex B prin cedarea în favoarea acesteia din urmă a unor utilaje și imobile aparținând reclamantei.
La data de 15 octombrie 2003 se încheie contractul de vânzare-cumpărare autentificat de Biroul notarului public sub nr. 1.914/2003 în temeiul căruia, prin reprezentanții săi și, transferă în favoarea pârâtei Complex B dreptul de proprietate asupra complexului imobiliar situat în Vișeu de, str. -, înscris în nr. 8.726 Vișeu de, cu nr. top. 5996/1/1.
Ulterior, cumpărătoarea Complex B, de această dată în calitate de cumpărătoare, transmite dreptul de proprietate asupra bunului menționat anterior în data de 21 octombrie 2005 prin act autentic către
În data de 15 noiembrie 2003,. reclamantei prin hotărârea nr. 11 decide anularea hotărârii Consiliului de administrație nr. 21 din 14 octombrie 2003, astfel încât se ajunge la lipsirea de efecte juridice a actului care a generat transmisiunile succesive menționate anterior.
Constatând că hotărârea consiliului de administrație nr. 21/2003 a fost anulată prin hotărârea nr. 11/2003, instanța de fond a respins petitul având ca obiect anularea hotărârii nr. 21/2003 deoarece ea era deja anulată de către din 15 noiembrie 23003.
A constatat instanța de fond că înstrăinarea a avut loc în baza unui mandat acordat de către consiliul de administrație celor 2 mandatari ce au semnat în numele reclamantei contractul de vânzare-cumpărare, însă acest mandat a fost ulterior revocat, astfel încât mandatarii au acționat în lipsa unui mandat valabil. A arătat instanța de fond că sunt astfel incidente dispozițiile art. 1.546 alin. 2 Cod civil.
Constatând, de asemenea, lipsa consimțământului vânzătoarei la încheierea contractului de înstrăinare a bunurilor sale, în temeiul art. 948 pct. 2 Cod civil, instanța de fond a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 15 octombrie 2003.
Aplicând regimul nulității actelor juridice, instanța de fond a pronunțat și anularea actelor juridice subsecvente de înstrăinare succesivă a acelui imobil.
A reținut instanța de fond ca motiv de anulare a actelor juridice subsecvente inaplicabilitatea disp. art. 38 din Legea nr. 7/1996 constatând că termenul de 3 ani în care s-a solicitat radierea înregistrărilor subsecvente nu a fost împlinit în cauză.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termenul legal, G, B și, succesoarea în drepturi a, solicitând schimbarea hotărârii atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.
În motivarea apelului, apelanții au arătat că prin hotărârea adunării generale a acționarilor din 29 iunie 2003 neanulată și necontestată cu majoritate de voturi, acționarii societății au hotărât vânzarea de active ale societății comerciale determinat de situația critică din punct de vedere economic-financiar a persoanei juridice.
În baza acestei hotărâri, susțin apelanții, a avut loc la data de 30 septembrie 2003 vânzarea bunului imobil, aceasta fiind data la care s-a emis factura fiscală care a fost acceptată de către cumpărătoare, operându-se în evidențele contabile ale ambelor părți contractuale acel act juridic.
Au arătat apelanți că în ședința consiliului de administrație din 14 octombrie 2003 s-a aprobat compensarea datoriilor dintre cele două societăți comerciale și Complex B generată de împrejurarea perfectării acordului de vânzare-cumpărare a imobilului.
În baza aceleiași decizii din 29 iulie 2003 au fost mandatați apelanții și să semneze contractul de vânzare-cumpărare, astfel încât se poate constata că vânzarea nu a avut la bază consimțământul dat la data de 14 octombrie 2003, ci consimțământul dat în data de 29 iulie 2003, iar vânzarea-cumpărare a avut loc, în realitate, în 30 septembrie 2003, deci anterior hotărârii nr. 21 din 14 octombrie 2003.
Referitor la anularea vânzărilor subsecvente, apelanți au arătat că terții cumpărători au fost de bună-credință, situație în care dreptul dobândit prin cumpărare de către aceștia trebuie protejat.
Au mai invocat apelanți inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată din prisma art. 7201.pr.civ. invocând lipsa concilierii directe, arătând că în urma respingerii ca fără obiect a petitului prin care s-a solicitat anularea hotărârii consiliului de administrație nr. 21/2003, hotărâre anulată de, era necesară îndeplinirea procedurii concilierii.
Pârâta a solicitat respingerea apelului ( 17).
Punctele de vedere ale părților au fost reluate și dezvoltate de către aceștia prin concluziile scrise depuse la dosar ( 110 și 116).
Analizând apelul formulat din prisma motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente.
Membrii consiliului de administrație ai reclamantei au fost mandatați de către acționarii acesteia să îndeplinească operațiunile necesare pentru depășirea situației economice și financiare în care s-a aflat persoana juridică.
În acest sens, prin hotărârea nr. 8 din 29 iulie 2003 ( 100) consiliul de administrație a fost mandatat să identifice imobilele proprietatea reclamantei ce puteau fi vândute precum și potențialii cumpărători ai acestora, în vederea redresării activității comerciale a reclamantei.
Se poate constata însă din conținutul actului adoptat de către acționari că vânzarea propriu-zisă de active trebuia să fie încuviințată prealabil de către adunarea generală a acționarilor.
Prin hotărâre nr. 21/14 octombrie 2003, consiliul de administrație al reclamantei a aprobat vânzarea bunului imobil în discuție, deși nu a existat o încuviințare anterioară din partea acționarilor pentru vânzarea acelui bun imobil, încuviințarea generală acordată prin hotărârea nr. 8/2003 nefiind suficientă, ea fiind, așa cum s-a arătat anterior, condiționată de o discuție ulterioară a vânzării ce se intenționează a se efectua în
Emiterea facturii prezintă relevanță sub aspect contabil, însă nu prezintă relevanță sub aspectul transmiterii efective a dreptului de proprietate.
Operațiunea de vânzare-cumpărare presupune transmiterea dreptului de proprietate și implică obligația cumpărătorului de plata prețului.
Faptul plății efective a prețului poate avea loc la un alt moment decât transmiterea dreptului de proprietate.
Valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare este condiționată de existența consimțământului la vânzare, respectiv transmiterea dreptului de proprietate și primirea acestuia în noul patrimoniu, respectiv cel al cumpărătorului, nefiind condiționată de plata efectivă a prețului.
Intenția de vânzare s-a manifestat într-adevăr anterior încheierii contractului autentic prin faptul emiterii facturii în data de 30 septembrie 2003, însă transmisiunea dreptului de proprietate și deci încheierea contractului de vânzare-cumpărare a avut loc la data de 15 octombrie 2003 prin act autentic.
Nu prezintă deci relevanță pentru determinarea raporturilor juridice de vânzare-cumpărare data emiterii facturii.
Hotărârea consiliului de administrație de vânzare a activului viciată de lipsa încuviințării prealabile din partea a fost anulată de către acționari în 15 noiembrie 2003.
Mandatul acordat deci administratorilor a fost ulterior revocat pentru motive imputabile acestora, astfel încât acordul de vânzare a fost revocat, administratorii lucrând pentru această operațiune comercială în lipsa unui mandat valabil.
Deși aparent revocarea mandatului determină păstrarea raporturilor juridice încheiate de mandatarul revocat cu terți, efectele juridice producându-se față de mandant, în speță, în acord cu dispozițiile art. 36 din Legea nr. 7/1996, retragerea mandatului determină anularea contractului de vânzare-cumpărare și implicit a înstrăinărilor subsecvente acestuia.
În plus față de cele reținute de către instanța de fond, Curtea constată o certă complicitate la fraudă din partea primului cumpărător Complex B din care face parte, în calitate de asociat, apelantul.
În calitatea sa de administrator al reclamantei, acesta avea cunoștință de limitele mandatului său în privința vânzării activelor, mandat acordat condiționat prin hotărârea nr. 8 din 29 iulie 2003.
Atunci când a fost de acord cu vânzarea activului, semnând contractul de vânzare-cumpărare autentic, administratorul cunoștea că nu are încuviințarea adunării generale, așa cum cere hotărârea nr. 8/2003 și în calitatea sa de asociat la Complex B, cunoștea pentru cumpărătoare această împrejurare.
Reaua-credință este deci dovedită, apelantul, în dubla sa calitate de administrator al vânzătoarei și de asociat al cumpărătoarei, cunoștea încă de la acel moment existența unui impediment esențial la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, respectiv lipsa mandatului propriu-zis pentru acea operațiune de vânzare-cumpărare din partea acționarilor
Vânzările succesive au fost anulate în mod corect de instanța de fond în considerarea dispozițiile art. 36 din Legea nr. 7/1996, unde se arată că: "Acțiunea în rectificare, întemeiată pe nevalabilitatea înscrierii, a titlului ce a stat la baza acesteia sau pe greșita calificare a dreptului înscris, se va putea îndrepta și împotriva terțelor persoane care și-au înscris un drept real, dobândit cu bună-credință și prin act juridic cu titlu oneros, bazându-se pe cuprinsul cărții funciare, în termen de trei ani de la data înregistrării cererii de înscriere formulată de dobânditorul nemijlocit al dreptului a cărui rectificare se cere, afară de cazul când dreptul material la acțiunea de fond nu s-a prescris."
Față de cele menționate anterior, constatând legalitatea și temeinicia hotărârii pronunțate de către instanța de fond, se va respinge apelul.
În temeiul art. 274.pr.civ. deoarece s-au aflat în culpă procesuală, apelanții vor fi obligați să achite intimatei suma de 8.780 lei cheltuieli de judecată în apel, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar, onorariu de expert, onorariu de avocat și cheltuieli de deplasare ( 28, 44, 45, 79, 81 și 106).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de pârâții, G, B VIȘEU DE și VIȘEU DE, împotriva sentinței civile nr. 3.511 din 30 octombrie 2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, pe care o menține în întregime.
Obligă apelanții să plătească intimatei VIȘEU DE suma de 8.780 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 22 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red.
Dact./8 ex./27.02.2009.
Jud.fond:.
Președinte:Delia MarusciacJudecători:Delia Marusciac, Liviu Ungur
