Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 8/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția comercială și de
contencios administrativ și fiscal -
DOSAR Nr.-
DECIZIA NR.8 /2010 - AC
Ședința publică din 19 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Filimon Marcela JUDECĂTOR 2: Sotoc Daniela
- - - JUDECĂTOR 3: Gug Mirela
- - - Grefier
&&&&&&&&&
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului comercial declarat de pârâta - "" SA, cu sediul în O, Șoseaua, km.45, jud.B, în contradictoriu cu intimata reclamantă- "" SRL,cu sediul în O,-, cam.2, jud.B, intimații pârâțiOFICIUL DE cadastru ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ B,cu sediul în O, Calea Armatei Române, nr.2. jud.B,MUNICIPIUL O - reprezentat prin primar,O,-, jud.B și ADMINISTRAȚIA IMOBILIARĂ O, cu sediul în O, nr.1, jud.B, împotriva sentinței nr.566/COM din 4 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr-, având ca obiect constatare nulitate act.
Se constată că dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în data de 12 ianuarie 2010, când părțile prezente au pus concluzii consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie și când s-a amânat pronunțarea pentru data de 19 ianuarie 2010.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin sentința nr. 566/COM/2009 Tribunalul Bihora admis acțiunea precizată formulată de reclamanta - SRL, cu sediul în O,-, județul B, împotriva pârâților - SA, cu sediul în O,-, județul B, OFICIUL DE CADASTRU ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ B, cu sediul în O, Calea Armatei Române, nr. 2. județul B, MUNICIPIUL O, prin Primar, cu sediul în O, str. -. nr. 1, județul B, și ADMINISTRAȚIA IMOBILIARĂ O, cu sediul în O, nr. 1, județul
A constatat nulitatea absolută parțială a Actelor de dezmembrare și contractelor de vânzare - cumpărare autentificate sub nr. 1765/16.03.2004 și nr. 1774/26.03.2004 de către BNP în ceea ce privește transmiterea către cumpărătoare a dreptului de administrare operativă asupra terenului cu nr. topo. 4195/20, aflat în prelungirea nr. cadastral 5285
A anulat Încheierea de rectificare eroare materială nr. 3989/13.05.2008 dată de BNP.
A dispus anularea Încheierii nr. 31442/2008 dată de către Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară B în dosar nr. 31442/2008 și radierea din CF nr. 4137 Episcopia B, nr. topo. 4195/20, a dreptului de administrare înscris în favoarea reclamantei.
Pârâta - SA a fost obligată să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 1575,56 lei reprezentând onorariu de avocat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
În baza proiectului de fuziune din data de 01.03.2006 a preluat atât activul, cât și pasivul - SRL și - SRL, fuziunea fiind înregistrată la registrul comerțului.
Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1765/16.03.2004 de către BNP, - SRL a dobândit de la pârâta - SA dreptul de proprietate asupra imobilului cu nr. cadastral 5285 reprezentând în natură teren în intravilan cu construcție. Totodată, în cuprinsul contractului s-a inserat clauza conform căreia vânzătoarea transmite dreptul de administrare operativă pe care îl are asupra imobilelor proprietatea Statului Român pe terenul aflat în prelungirea nr. cadastral 5285 O, nr. topo. 4195/20, către cumpărătoare.
În aceleași condiții și cu o aceeași clauză s-a încheiat și contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1774/26.03.2004 de către BNP între - SRL și pârâta - SA prin care s-a transmis primei dreptul de proprietate asupra imobilului cu nr. cadastral 5284 reprezentând în natură teren în intravilan cu construcție și dreptul de administrare asupra aceluiași teren.
Prin două contracte de vânzare cumpărare din 22.11.2005 - și - SRL au transmis reclamantei, anterior fuziunii, dreptul de proprietate asupra terenurilor astfel dobândite de la pârâtă, fără ca în cele două contracte să se fi inserat ceva în legătură cu dreptul de administrare operativă.
Prin Încheierea de rectificare eroare materială nr. 3989/13.05.2008 dată de BNP s-a rectificat eroarea materială strecurată în cuprinsul contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 1765/16.03.2004, în sensul că în urma fuziunii - și - SRL cu reclamanta, fuziune înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. 28439/2006, dreptul de administrare operativă revine în favoarea reclamantei.
În baza acestei încheieri, prin Încheierea nr. 31442/2008 dată de către Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară B în dosar nr. 31442/2008, s-a notat dreptul de administrare operativă al reclamantei asupra terenului în intravilan cu nr. topo. 4195/20 înscris în CF 4137 Episcopia B, proprietatea Statului Român, aflat anterior în administrarea operativă a pârâtei - SA.
Din expunerea acestei situații de fapt și analiza conținutului actelor examinate, rezultă, contrar celor susținute de pârâtă, că, sesizând că nu i se putea transmite prin contracte civile un drept de administrare asupra unui teren proprietate publică, reclamanta a încercat să rezolve situația juridică a acestui teren. Acest aspect rezultă atât din adresa efectuată către Administrația Imobiliară O prin care solicita date despre situația terenului și posibilitatea de a intra în legalitate, cât și din însăși încheierea de îndreptare a erorii materiale. Este cert că nu a existat nici o eroare materială atâta vreme cât se rectifică cuprinsul unui contract încheiat în data de 16.03.2004 pe baza unei fuziuni petrecute și înregistrate în anul 2006 și care nu avea cum să existe la data încheierii contractului rectificat. Este clar că, încercând să clarifice situația terenului, reclamanta a recurs la această procedură forțată de rectificare a erorii materiale, operațiune căreia instanța nu poate să-i recunoască valabilitatea, chiar dacă culpa îi aparține reclamantei. Se au în vedere cele arătate în prezentul alineat, precum și dispozițiile art. 53 din Legea nr. 36/1995 conform cărora îndreptarea erorii materiale poate avea loc în vederea îndreptării sau completării unor acte notariale care prezintă erori materiale sau omisiuni vădite. Este evident că în cauză nu este vorba de o eroare materială, ci de introducerea unei noi clauze contractuale, ceea ce atrage sancțiunea nulității absolute a încheierii.
Fiind vorba de un act dat în baza acestei din urmă încheieri, urmează ca de aceeași sancțiune să fie lovită și Încheierea nr. 31442/2008 dată de către Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară B în dosar nr. 31442/2008, impunându-se în consecință și radierea din CF nr. 4137 Episcopia B, nr. topo. 4195/20, a dreptului de administrare înscris în favoarea reclamantei. Nu are nici o relevanță împrejurarea că persoana care a dispus înregistrarea nu a observat ilegalitatea actului în baza căruia s-a făcut înscrierea, atâta vreme cât înscrierile de CF se bucură de prezumția că sunt corespunzătoare adevărului, până la proba contrară.
Chiar din cuprinsul acestei din urmă încheieri rezultă că terenul este în proprietatea Statului român, iar înainte de înscrierea dreptului reclamantei, pârâta - SA era cea care era înscrisă ca titulară a dreptului de administrare, și nu antecesoarele reclamantei. Așadar, în ciuda clauzelor din contractele încheiate între pârâtă și antecesoarele reclamantei, nu s-a operat în Cartea funciară transmiterea dreptului de administrare. De altfel, o asemenea clauză nu poate fi recunoscută drept valabilă, atâta vreme cât dispozițiile Constituției României, ale Legii nr. 213/1998 și ale Legii nr. 215/2001 sunt foarte clare în privința constituirii dreptului de administrare asupra bunurilor proprietate publică, prevăzând că acesta se poate constitui numai prin acte administrative de autoritate, respectiv Hotărâri de Guvern pentru bunurile proprietate publică de interes național, Hotărâri ale Consiliilor Județene sau Locale pentru cele de interes public județean sau local.
O asemenea constituire nu poate avea loc prin contracte civile, și nici transmiterea acestui drept nu poate avea loc către o altă persoană. Pârâta nu a dovedit existența vreunui act prin care Municipiul O să-și fi dat acordul pentru transmiterea sau constituirea dreptului de administrare în favoarea reclamantei.
Împotriva acestei hotărâri, precum și împotriva încheierii de ședințădin data de 21.05.2009, în termenul legal a formulat apel apelanta Avicola, solicitând schimbarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanta
În motivarea apelului, apelanta a arătat că hotărârea pronunțată este nelegală, dat fiind că, prin contractele de vânzare-cumpărare încheiate între antecesoarele reclamantei și Avicola, s-a stipulat și transmiterea dreptului de administrare în favoarea cumpărătoarelor, iar titularul dreptului de administrare nu s-a opus acestei operațiuni.
Cumpărătorul - intimat în prezenta cauză, dorește să-și însușească administrarea, fapt ce rezultă indubitabil din următoarele acte și fapte:
- semnează fără obiecțiuni contractul de vânzare;
- întreprinde chiar demersuri considerabile de înscriere în CF a dreptului (operațiunea fiind verificată sub aspectul legalității de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară care o vizează ca fiind corectă);
- după înscrierea în CF mai întreprinde o acțiune de rectificare a înscrierii având ca titular tot reclamanta;
- terenul este folosit de reclamantă schița prezentată vizând într-adevăr terenul însă reclamanta omite să arate ca pe acel teren ea singura și-a făcut drumul de acces în incinta societății.
Intimata reclamantă nu și-a justificat interesul în cauză.
Este știut că interesul reprezintă folosul practic material sau moral urmărit de partea ce promovează acțiunea. Din moment ce partea folosește un teren și își exercită asupra acestuia prerogativele aferente unui drept de administrare, drept înscris în CF și care figurează ca atare și în evidențele municipalității nu vede ce interes ar avea intimata reclamantă să piardă acest drept. De altfel dacă ar dori ar putea foarte ușor să renunțe la drept anunțând aceasta -.
O altă cerință a interesului este ca aceasta să fie legitim ori dacă se susține că vânzarea inițială a fost ilicită atunci și cererea de anulare din partea celui ce a fost promotorul raportului incriminat nu poate fi decât ilicită.
Interesul real al SRL este să nu plătească taxa stabilită de municipalitate pentru folosirea terenului. În urma unei hotărâri de Consiliu Local (a cărei legalitate și conformitate cu Legea 213/1998 e îndoielnică ) s- stabilită că toți cei ce folosesc terenuri ale statului să plătească o taxă. - SRL urmărește ca prin admiterea acțiunii să nu mai plătească această taxă deși a folosit terenul toată această perioadă(în fapt pe ternul în administrare se găsește calea de acces în incinta lor), deci întreaga acțiune are ca scop eludarea unei dispoziții legale și anume cea a Consiliului Local.
În drept s-au invocat prevederile art. 282 și urm. Cod procedură civilă.
La dosarul cauzei au depus întâmpinare intimații Administrația Imobiliară O și, aceștia solicitând respingerea apelului ca nefondat.
În apărare, intimata Administrația Imobiliară Oaa rătat că - SA a dobândit dreptul de proprietate asupra terenurilor pe care erau amplasate halele de producție în suprafață de 328.764 mp în temeiul legii 15/1990 privind reorganizare unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale și în baza HG 834/1991 privind stabilirea și evaluarea unor terenuri aflate în patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat, prin certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M 07 nr. 2027 din data de 24.02.1997, emis de către Ministerul agriculturii și alimentației.
În prezent, dreptul de administrare este reglementat prin dispozițiile legii 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, potrivit cărora acesta este un drept special, derivat din dreptul de proprietate publică, se poate naște numai în baza unui act administrativ și nu în ultimul rând beneficiarii sunt stabiliți în mod limitativ.
De asemenea, arată faptul că și anterior intrării în vigoare a Legii 213/1998 calitatea de beneficiar ai dreptului de administrare o aveau numai instituțiile publice sau societățile cu capital de stat, avându-se în vedere caracterul public al activității prestate de către acestea (în prezenta speță - alimentație publică).
Astfel în condițiile în care proprietatea acelor edificate a fost transmisă către antecesoarele reclamantei, iar pârâta - SA și-a încetat activitatea care practic a general nașterea acestui drept în patrimoniul său, în momentul transmiterii proprietății dreptul de administrare operativă a încetat să producă efecte juridice situație în care transmiterea acestuia nu mai poate fi pusă în discuție.
Pe de altă parte, așa cum a susținut reclamanta, având în vedere faptul că transmiterea dreptului de administrare operativă în primul rând către - SRL respectiv - SRL și apoi către reclamantă, s-a făcut în cursul anului 2004, respectiv 2008 când erau aplicabile atât prevederile Legii 213/1998 precum și prevederile articolului 135 din Constituția României, clauzele contractuale privind transmiterea dreptului de administrare respectiv actul privind îndreptarea erorii materialesunt lovite de nulitate absolută pentru cauză ilicită.
La rândul său, intimata a arătat, în apărare, că nu a dobândit niciodată în mod valabil un drept de administrare operativă, având în vedere că între subscrisa - SRL sau între antecesoarele subscrisei în drepturi, respectiv - SRL și - SRL, pe de o parte și Municipiul O, pe de altă parte, nu a existat niciodată un raport care să ducă la nașterea în favoarea celor dintâi, a unui drept de administrare operativă.
Regimul juridic al proprietății publice este, potrivit prevederilor constituționale și a celor cuprinse în legislația specială, un regim preponderent de drept public concretizat prin trăsături specifice, menite să asigure respectarea afectațiunii bunurilor ce-i formează obiectul.
Dreptul de administrare se naște în temeiul unor acte de drept administrativ: Hotărâri de Guvern, Hotărâri ale Consiliilor Județene, Hotărâri ale Consiliilor Locale, în funcție de apartenența bunurilor la un domeniu public sau altul, beneficiarii săi fiind de regulă subordonații autorității emitente a respectivului act.
Fundamentul, modul de constituire și destinația sa conferă dreptului de administrare o natură juridică mixtă, administrativă, în raport cu titularii dreptului de proprietate publică și civilă, față de celelalte subiecte de drept.
Este de asemenea cunoscut faptul că dreptul de administrare este modalitatea juridică de exercitare, în planul dreptului civil, a însuși dreptului de proprietate publică. Pe de altă parte, titularii dreptului de proprietate publică sunt statul și unitățile administrativ teritoriale.
Consideră că - SRL și - SRL nu au dobândit niciodată în mod valabil un drept de administrare operativă. Împrejurarea că o astfel de clauză a fost inserată, și că aceste contracte au fost semnate de către reprezentanții legali ai acestor societăți,nu o legitimează în nici un fel.
Din perspectiva celor mai sus arătate, această clauză încalcă flagrant dispozițiile legii nr. 213/1998 și a legii 215/2001, ea fiind astfel nulă absolut pentru caracterul ilicit.
- SRL nu a dobândit nici ea un astfel de drept, în acest sens existând cel puțin două argumente. În primul rând, câtă vreme antecesoarele subscrisei nu au fost niciodată în mod valabil titularele unui drept de administrare, este evident că nici subscrisa nu a avut niciodată această calitate. În al doilea rând, prin contractele de vânzare-cumpărare încheiate între subscrisa și cele două antecesoare în cadrul procedurii de absorbție prin fuziune nu s-a transmis către subscrisa un astfel de drept. Încheierea de rectificare a erorii materiale nr. 3989/2008 nu este de natură schimba această situație, motivele de nelegalitate ale acestei a fiind anterior expuse.
Examinând sentința apelată, raportat la motivele de apel invocate, precum și sub toate aspectele, instanța reține că apelul este nefondat, urmând a fi respins în temeiul art. 296 Cod procedură civilă și menținută ca legală și temeinică sentința apelată, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește excepția lipsei de interes a reclamantei în exercitarea acțiunii, invocată de pârâta Avicola și respinsă de instanța de fond, este nefondată critica din cuprinsul motivelor de apel asupra acestui aspect. Astfel, analizând situația de fapt ce rezultă cin actele dosarului, se va reține că, dreptul de administrare operativă asupra terenului cu nr. topografic 4195/20 a fost dobândit inițial de pârâta Avicola în baza sentinței civile nr. 4818/1999 a Judecătoriei Oradea, fiind înscris în CF 4137 Episcopia B sub B2 în favoarea acesteia. Ulterior, în baza contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 1765/26.03.2004 și nr. 1774/26.03.2004, Avicola a transmis cumpărătoarelor și respectiv dreptul de administrare operativă asupra imobilului cu nr. top. 4195/20, o dată cu înstrăinarea dreptului de proprietate asupra și terenului aferent acestora.
Reclamanta a preluat prin absorbție, în baza proiectului de fuziune din data de 01.03.2006, atât activul, cât și pasivul și, iar în baza proiectului de fuziune, a încheiat două contracte de vânzare-cumpărare (nr. 6202/22.11.2005 încheiat cu și nr. 6203/22.11.2005 încheiat cu ), prin care a dobândit doar dreptul de proprietate asupra terenurilor, fără a fi menționat nimic în legătură cu preluarea dreptului de administrare asupra topograficului 4195/20.
În cadrul demersurilor făcute de reclamantă pentru reglementarea situației juridice a terenului cu nr. top. 4195/20, în contextul în care i se solicitase de către Primăria O să depună declarația de impunere, în vederea stabilirii taxei de folosință și a impozitului aferent, s-a întocmit de către BNP Încheierea de rectificare a erorii materiale nr. 3989/13.05.2008, prin care s-a rectificat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1765/16.03.2004, în sensul de a se reglementa că, în urma fuziunii dintre reclamantă, pe de o parte și și, pe de altă parte, reclamantei îi revine dreptul de administrare operativă.
În baza acestei încheieri, s-a dispus de către OCPI B, prin încheierea nr. 31442/14.05.2008, operată sub, notarea dreptului de administrare operativă asupra topograficului 4195/20 în favoarea
Prin urmare, raportat la această stare de fapt, este evident interesul reclamantei în promovarea acțiunii în constatarea nulității clauzelor înscrise în contractele de vânzare-cumpărare nr. 1765/26.03.2004 și nr. 1774/26.03.2004 referitoare la transmiterea de către vânzătoare a dreptului de administrare operativă, precum și a încheierii de rectificare a erorii materiale nr. 3989/13.05.2008 a BNP, din moment ce, în baza acestor operațiuni juridice, dreptul de administrare se regăsește în prezent în patrimoniul său.
În ceea ce privește fondul acțiunii exercitate de reclamantă, se va reține, de asemenea, că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică. Astfel, din înscrisurile dosarului rezultă că Avicola a dobândit dreptul de proprietate asupra terenurilor pe care erau amplasate halele de producție în temeiul Legii 15/1990 și HG 834/1991, iar prin sentința civilă nr. 4818/1999 pronunțată de Judecătoria Oradea, i-a fost recunoscut dreptul de administrare operativă asupra terenurilor libere de construcții.
Pentru a se putea analiza legalitatea transmiterii dreptului de administrare din patrimoniul Avicola în patrimoniul și, se impun a fi analizate caracterele dreptului de administrare.
Din acest punct de vedere, se va reține că, potrivit art. 11 alin. 1 din Legea 213/1998,bunurile din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile și imprescriptibile; acestea nu pot fi înstrăinate; ele pot fi date numai în administrare, concesionate sau închiriate, în condițiile legii.
De asemenea, potrivit art. 12 alin. 1,bunurile din domeniul public pot fi date, după caz, în administrarea regiilor autonome, a prefecturilor, a autorităților administrației publice centrale și locale, a altor instituții publice de interes național, județean sau local, iar alin. 2 prevede că ele pot fi date în administrare, după caz,prin hotărâre a Guvernului sau a consiliului județean, respectiv a Consiliului General al Municipiului B sau a consiliului local.
Din cuprinsul acestor dispoziții rezultă că dreptul de administrare este una din modalitățile de exercitare a dreptului de proprietate publică, de către alte persoane decât titularii dreptului - statul sau unitățile administrativ-teritoriale. Statul și unitățile administrativ-teritoriale determină sfera de activitate a titularilor dreptului de administrare, cărora li se dau în administrare bunurile proprietate publică, necesare îndeplinirii scopului pentru care au fost înființate. Prin urmare, dreptul de administrare asupra bunurilor proprietate publică este conferit tocmai în exercitarea unui anumit scop, ceea ce înseamnă că, în măsura în care unitatea beneficiară renunță la exercitarea activității în considerarea căreia i-a fost recunoscut dreptul de administrare, acest drept încetează.
Întrucât dreptul real de administrare derivă din dreptul de proprietate publică, are aceleași caractere juridice ca și acesta, respectiv este inalienabil, imprescriptibil și insesizabil.
Din analiza prevederilor OG 15/1993, privind unele măsuri pentru restructurarea activităților regiilor autonome, rezultă caracterele dreptului de administrare publică. Astfel, la art. 4 se arată că bunurile proprietate publică pe care regia le are în administrare suntinalienabile potrivit art. 135 alin. (5) din Constituția României și se evidențiază în mod distinct în patrimoniul regiei.
De asemenea, potrivit art. 12 alin. 3 din Legea 213/1998,titularul dreptului de administrare poate să posede, să folosească bunul și să dispună de
acesta, în condițiile actului prin care i-a fost dat bunul în administrare. Textul nu se referă, însă, și nu poate fi interpretat în sensul că beneficiarii dreptului de administrare ar avea dreptul de dispoziție juridică asupra bunurilor primite în administrare, un asemenea atribut avându-l doar titularul dreptului de proprietate publică, fiind exclus ca titularul unui drept de administrare să aibă aceleași prerogative ca și titularul dreptului de proprietate publică, drept în temeiul căruia se naște și există dreptul de administrare.
Rezultă, așadar, că, în condițiile în care pârâta Avicola a transmis proprietatea asupra edificatelor în baza căreia dobândise și dreptul de administrare asupra terenului aflat în vecinătatea acestora, dreptul de administrare operativă a încetat, fiind contrat prevederilor legale ca transmiterea dreptului de administrare să se poată face altfel decât în temeiul unui act administrativ, în speță printr-un contract de vânzare-cumpărare încheiat între două subiecte de drept privat. Or, nu s-a dovedit că actualul titular al dreptului de proprietate publică - Municipiul O (potrivit înscrierii de sub B3 din CF 4137 Episcopia B) ar fi consimțit, prin emiterea unui act administrativ, la constituirea dreptului de administrare în favoarea antecesoarelor reclamantei.
Raportat la aceste considerente, clauzele din cuprinsul contractelor de vânzare-cumpărare cumpărare nr. 1765/26.03.2004 și nr. 1774/26.03.2004 referitoare la transmiterea dreptului de administrare apar ca având o cauză nelicită, prohibită de Legea 213/1998 și art. 136 alin. 4 din Constituția României.
Faptul că intimata a întreprins demersuri pentru "a intra în legalitate", prin încercarea de a înscrie în CF dreptul de administrare asupra terenului, nu poate conduce prin el însuși la respingerea acțiunii formulate, dat fiind că se invocă existența unei cauze ilicite, care, din perspectiva art. 966 și urm. civ. atrage nulitatea contractului, iar acțiunea în constatarea nulității absolute poate fi invocată de orice persoană care justifică un interes în acest sens.
În ceea ce privește legalitatea încheierii de rectificare a erorii materiale nr3989/13.05.2008, dată de BNP, în mod corect a reținut instanța de fond împrejurarea că nu sunt incidente prevederile art. 53 din Legea 36/1995, pentru a se putea dispune îndreptarea erorii materiale, în speță nefiind vorba despre vreo eroare materială sau omisiune vădită. Dimpotrivă, nelegalitatea încheierii este evidentă, în condițiile în care s-a dispus îndreptarea erorii materiale din cuprinsul contractului nr. 1765/16.03.2004, în sensul că, în urma fuziunii și cu, dreptul de administrare operativă revine acestei din urmă societăți.
În primul rând, prin încheierea atacată, nu s-a realizat practic o îndreptare a erorii materiale, ci s-a completat acest contract, fapt survenit la patru ani de la încheierea acestuia, iar în al doilea rând, este inadmisibil a se rectifica un contract în sensul de a se stabili un drept în favoarea unei societăți care nici măcar nu a fost parte în respectivul contract și făcându-se referire la actul de fuziune care a survenit la doi ani de la încheierea contractului.
Or, raportat la aceste aspecte, dată fiind nelegalitatea încheierii de rectificare nr. 3989/13.05.2008, se va reține că în mod legal prima instanță a dispus anularea acesteia și, pe cale de consecință, și a încheierii nr. 31442/2008 date de OCPI B, precum și radierea din Cf nr. 4137 Episcopia Bad reptului de administrare al
Nu vor fi acordate intimatei cheltuieli de judecată, acestea nefiind dovedite.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul comercial declarat de pârâta - "" SA, cu sediul în O, Șoseaua, km.45, jud.B, în contradictoriu cu intimata reclamantă- "" SRL,cu sediul în O,-, cam.2, jud.B, intimații pârâțiOFICIUL DE CADASTRU ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ B,cu sediul în O, Calea Armatei Române, nr.2. jud.B,MUNICIPIUL O - reprezentat prin primar,O,-, jud.B și ADMINISTRAȚIA IMOBILIARĂ O, cu sediul în O, nr.1, jud.B, împotriva sentinței nr.566/COM din 4 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în totalitate.
Fără cheltuieli de judecată în apel
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 19 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red.dec. /19.01.2010
Jud fond
Dact.G/19.01.2010
5 com
Președinte:Filimon MarcelaJudecători:Filimon Marcela, Sotoc Daniela, Gug Mirela
