Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 801/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 801/
Ședința publică din 16 Octombrie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- - Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de intervenienții și prin curator împotriva sentinței nr.706/24.06.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Mureș.
La apelul nominal se prezintă recurenții-intervenienți prin curator asistat de avocat, intimata SC SRL T-veni prin avocat și intimata-reclamantă SC SRL T-veni prin lichidator SC.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că recursul este declarat și motivat în termen legal, fiind legal timbrat cu 1.538,65 lei(28 dosar) și 1 leu timbre judiciare.
Mandatarul declară că renunță la cererea privind încuviințarea asistenței judiciare gratuite și scutirea la plata taxei judiciare de timbru.
Nefind cereri formulate instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentelor-interveniențe, avocat solicită admiterea recursului, constatarea nulității absolute a sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, cu cheltuieli de judecată, întrucât prima instanță nu s-a pronunțat asupra cererii reconvenționale formulate de SC SRL T-veni. Învederează faptul că în cursul lunii aprilie s-a renunțat la judecată iar ulterior la însăși dreptul pretins fără a avea mandatul reprezentantului societății.
Reprezentantul intimatei SC SRL T-veni, avocat solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată. Susține că hotărârea primei instanțe nu este lovită de nulitate, precizând că nu a formulat cerere de renunțare la acțiunea reconvențională anterior disjungerii, urmând a se constata că lipsește încheierea de respingere a cererii de intervenție.
Reprezentantul intimatei-reclamante SC SRL T-veni, lichidator SC solicită respingerea recursului, recunoscând faptul că nu au nici un interes în promovarea unei acțiuni în anulare a contractului de vânzare, doar pentru eventualitatea reluării formelor de vânzare în vederea obținerii unui preț de vânzare mai mare.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr. 706 din 24 iunie 2008, Tribunalul Comercial Mureșa respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SRL Târnăveni, reprezentată prin lichidator judiciar, în contradictoriu cu pârâta SRL Târnăveni, având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 561 din 6 aprilie 2006, având ca obiect imobilul situat în Târnăveni,-, județul M, precum și restabilirea situației anterioare perfectării acestui contract.
Prima instanță a reținut că, prin sentința nr. 3127 din 6 decembrie 2006, judecătorul sindic a dispus intrarea în faliment a debitoarei SRL și ridicarea dreptului de administrare al acesteia, astfel că administratorul special G nu mai avea dreptul de a reprezenta societatea în raporturile cu terții, dreptul de reprezentare revenind lichidatorului judiciar.
În considerente se mai reține că judecătorul sindic și-a declinat competența în favoarea Tribunalului Comercial Mureș, prin sentința nr. 1504 din 4 august 2006, care la rândul său și-a declinat competența de soluționare în favoarea judecătorului sindic prin sentința nr. 90 din 2 februarie 2007, declanșând conflictul negativ de competență, iar prin Încheierea nr. 16/CA/30 martie 2007, Curtea de Apel Târgu -M a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Comercial Mureș.
Pentru soluționarea cauzei, instanța comercială de drept comun a mai reținut că, administratorul statutar Gad epus la dosarul cauzei o cerere de intervenție în interes propriu, cerere care, în urma decesului său, a fost continuată de moștenitori, iar în baza art. 52 Cod procedură civilă, instanța s-a pronunțat asupra admiterii în principiu în sensul respingerii acestei cereri, în cadrul ședinței publice din 24 iunie 2008.
La termenul de judecată din 21 aprilie 2008, lichidatorul judiciar a declarat în ședință publică faptul că renunță la judecarea cererii de chemare în judecată, pentru ca ulterior în cadrul ședinței publice din 24 iunie 2008 să declare verbal că renunță la însuși dreptul pretins, situație de care instanța, în temeiul art. 247 alin. 3 Cod procedură civilă, a luat act.
Hotărârea primei instanțe a fost atacată cu recurs de, a, prin curator, care au solicitat a se constata nulitatea hotărârii, în subsidiar modificarea hotărârii în sensul admiterii cererii de intervenție în interes propriu, cererea formulată de antecesorul lor G și în consecință, a se constata nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 561/2006, cu restabilirea situației anterioare de carte funciară în sensul radierii dreptului de proprietate înscris în favoarea pârâtei și întabulării pe numele SRL.
În motivarea recursului s-a criticat faptul că instanța nu s-a pronunțat prin încheiere asupra cererii de intervenție, aspect ce atrage nulitatea hotărârii și că, înainte de a se pronunța, instanța trebuia să verifice dacă intervenientul justifică un interes și un drept propriu și dacă cererea are legătură cu cererea principală, analiza fiind făcută superficial. S-a mai făcut precizarea că este inadmisibil din punct de vedere procesual că într-o cauză, una și aceeași persoană să întrunească concomitent calități de reclamant și de pârât, or, Consult are această dublă calitate.
În privința contractului de vânzare-cumpărare recurenții au învederat că sunt incidente dispozițiile art. 948 pct. c cod civil și că, la data perfectării vânzării nu a fost îndeplinită nici condiția legală a existenței unui consimțământ valabil exprimat al vânzătorului, câtă vreme prin hotărârea judecătorească irevocabilă s-a statuat asupra inadmisibilității reprezentării reclamantei de către pârâta Consult SRL.
Intimata SRL, a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, în esență susținând că întrucât reprezentantul reclamantei a renunțat la judecată iar apoi la însuși dreptul pretins, nu a rămas de soluționat decât cererea de intervenție în interes propriu formulată de administrator, asociat unic, continuată de moștenitori. S-a precizat că sentința s-a pronunțat în ziua în care a avut loc judecarea cauzei, iar încheierea face parte componentă din hotărârea propriu-zisă și că, intervenientul, doar în calitate de asociat unic nu justifică un drept propriu asupra patrimoniului societății, acesta având calitate de proprietar asupra părților sociale, astfel că interes în anularea contractului de vânzare-cumpărare îl au creditorii care nu au atacat actul de înstrăinare. S-a mai învederat și că imobilul din litigiu a fost vândut ca urmare a unui plan de reorganizare, cuprins într-o sentință judecătorească irevocabilă.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a incidenței prevederilor art. 304/1 Cod procedură civilă, instanța constată că recursul este fondat, dar dintr-un alt motiv de ordine publică legat de competență materială a instanței.
Inițial, cererea formulată de SRL, prin administrator G, a fost înregistrată în dosarul comercial nr. 4120/2004 având ca obiect procedura insolvenței reglementată de Legea nr. 85/2006 republicată, cu privire la debitoarea SRL, motivându-se că la data perfectării contractului de vânzare-cumpărare nr. 561 din 6 aprilie 2006, reclamanta a fost reprezentată de administrator judiciar Consult SRL, în condițiile în care, puterea de a reprezenta societatea reclamantă a fost conferită lui Consult SRL prin sentința nr. 219 din 4 aprilie 2006, sentință care însă a fost casată de Curtea de Apel Târgu -M, situație în care mandatul trebuie considerat ca inexistent din punct de vedere juridic la data perfectării vânzării. Judecătorul sindic a ridicat din oficiu excepția necompetenței sale materiale de a judeca această cauză și prin sentința nr. 1504 din 4 august 2006 s-a declarat necompetent material, indicând ca instanță competentă material, Tribunalul Comercial Mureș.
La rândul său, instanța comercială de drept comun s-a declarat din oficiu necompetentă material și a declinat competența de judecată în favoarea judecătorului sindic desemnat cu instrumentarea procedurii insolvenței față de debitoarea SRL în dosarul nr. 4120/2004 al Tribunalului Comercial Mureș, constatând că a intervenit un conflict negativ de competență.
În soluționarea acestui conflict, prin Încheierea nr. 16 din 30 martie 2007, Curtea de Apel Târgu -M a stabilit competența de soluționare în favoarea Tribunalului Comercial Mureș.
Instanța de control judiciar nu se consideră în imposibilitatea procesuală de a mai pune în discuție competența materială de soluționare a unor asemenea cauze, dat fiind caracterul de ordine publică al competenței materiale și ținând cont de faptul că s-a stabilit competența materială în cadrul unui presupus conflict negativ ivit între o instanță, Tribunalul Comercial și instituția judecătorului sindic din cadrul aceleiași instanțe. În plus, instanța care a statuat asupra competenței, nu este superioară în grad acestei instanțe de control judiciar.
Trebuie avut în vedere că obiectul cererii de chemare în judecată precum și al cererii de intervenție în interes propriu l-a avut constatarea nulității unui act de înstrăinare cu privire la un imobil aparținând unei societăți debitoare, aflată în procedura insolvenței, înstrăinare prevăzută în planul de reorganizare. Este evident că actul de înstrăinare este în legătură directă cu procedura de reorganizare, aspect ce rezultă și din hotărârile judecătorești pronunțate în legătură cu efectuarea demersurilor necesare valorificării imobilului înstrăinat.
În cadrul acțiunii care face obiectul prezentei cauze, se tinde spre verificarea modului în care administratorul judiciar și-a îndeplinit atribuțiile legate de vânzarea imobilului, printre care și exercitarea mandatului conferit de Legea nr. 85/2006 republicată. Prin urmare, nu se poate nega natura judiciară aferentă procedurii insolvenței a cererii de constatare a nulității contractului de vânzare-cumpărare atacat, situație în care sunt incidente prevederile art. 11 alin. 1 din Legea nr. 85/2006. În acest articol sunt enumerate atribuțiile judecătorului sindic legate de controlul judecătoresc al activității administratorului și/sau lichidatorului judiciar, precum și al cererilor de natură judiciară aferentă procedurii. În art. 11 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 sunt enumerate principalele atribuții ale judecătorului sindic iar faptul că acestea nu sunt limitativ prevăzute și nu cuprind toate situațiile concrete care se pot ivi în cursul procedurii, de la caz la caz, rezultă din conținutul textului alineatul al doilea, care tocmai dă posibilitatea de a se circumscrie proceselor și cererilor de natură judiciară aferentă procedurii insolvenței și alte cereri de chemare în judecată, cu alt obiect decât cel care s-ar putea regăsi la alin. 1, cum este și situația celui dedus judecății în prezenta cauză.
Față de cele ce preced, instanța de recurs constată că cererea a fost soluționată de instanța comercială de drept comun cu încălcarea competenței sale materiale, verificându-se astfel motivul de casare, de ordine publică prevăzut de art. 304 pct. 3 Cod procedură civilă. Prin urmare, făcându-se aplicarea prevederilor art. 312 alin. 6 Cod procedură civilă, instanța va casa hotărârea atacată și va trimite cauza spre competentă soluționare, în primă instanță, judecătorului sindic și în cadrul dosarului de faliment al debitoarei SRL - dosar nr. 4120/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
CU MAJORITATE DE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de intervenienții și a prin curator, domiciliat în Târnăveni,-, județul M, împotriva sentinței nr.706 din 24 iunie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Mureș.
Casează hotărârea atacată și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe competente material, respectiv Tribunalul Comercial Mureș - judecătorul sindic, în cadrul dosarului de faliment privind-o pe debitoarea SC SRL Târnăveni.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 16 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR 1: Nemenționat
GREFIER,
Red.
Tehnored. BI/2ex
-18.11.2008-
Cu opinie separată în sensul admiterii recursului, casării hotărârii și trimiterii spre rejudecare primei instanțe, potrivit dreptului comun, pentru următoarele argumente:
Este cert că imobilul în litigiu a fost înstrăinat în cadrul procedurii insolvenței, reglementată de Legea nr. 85/2006, ca urmare a adjudecării către ofertantul celui mai bun preț.
Dar împrejurarea că imobilul a fost înstrăinat în cadrul procedurii insolvenței nu este de natură a conduce în mod automat la concluzia că orice litigiu relativ la vreun act din cadrul procedurii ar fi de competența judecătorului sindic. Această constatare se impune prin prisma disp. art. 11 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, unde expres și limitativ sunt prevăzute principalele atribuții ale judecătorului sindic, ceea ce indică faptul că, conținutul noțiunii este epuizat de prevederile alin. 2 al art. 11 care instituie limitele atribuțiilor judecătorului sindic, reduse de textul legal la controlul judecătoresc al activității administratorului judiciar, precum și la procesele și cererile de natură juridică aferente procedurii insolvenței.
Este lesne de observat că, acțiunea în justiție, promovată în prezenta cauză, având ca obiect constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare al imobilului identificat în petitul acțiunii, excede sferei controlului judecătoresc asupra activității administratorului judiciar, pentru că înstrăinarea de către administratorul judiciar (așa cum a fost realizată în prezenta cauză) este o decizie a cărei oportunitate revine exclusiv practicianului în insolvență, în cauză neputând fi vorba despre un control al judecătorului sindic relativ la legalitatea acesteia.
Judecător
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
