Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 86/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 1341/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 86
Ședința publică de la 11 Februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Carmen Mihaela Negulescu
JUDECĂTOR 2: Eugenia Voicheci
GREFIER - -
******************
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelanta reclamantă - G-EX SRL împotriva sentinței comerciale nr.5322/01.04.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă - SA.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata pârâtă prin avocat cu împuternicire avocațială depusă la dosar fila 15, lipsind apelanta reclamantă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Intimata pârâtă, prin apărător, depune la dosar note de ședință.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probatorii de administrat Curtea apreciază îndeplinite dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă și acordă cuvântul pe apel.
Intimata pârâtă, prin apărător, solicită respingerea apelului, cu cheltuieli de judecată. Astfel, hotărârea instanței de fond a fost dată cu respectarea strictă a dispozițiilor art.9 din Decretul nr.167/1958 și a reținut în mod corect că prescripția acțiunii a început să curgă de la data la care apelanta a cunoscut cauza anulării actelor, respectiv data de 30.03.1999, când apelanta a sesizat organele de cercetare penală. Susținerea apelantei cu privire la împrejurarea că în cauză ar opera o întrerupere a prescripției sunt neîntemeiate, având în vedere că înscrisurile la care face referire apelanta sunt emise în anul 2007 și 2008, mult după împlinirea termenului de prescripție, respectiv 30.03.2002.
Curtea constată dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
./.
CURTEA
Asupra apelului comercial d e față:
Prin sentința comercială nr. 5322/01.04.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, a fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune, fiind respinsă acțiunea formulată de reclamanta - G-EX SRL în contradictoriu cu pârâta - SA, ca prescrisă.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamanta cunoștea la data de 30.03.1999 motivul de nulitate relativă invocat, dolul, cum reiese din referatul de scoatere de sub urmărire penală întocmit de DGP a Municipiului B - Secția 21 Poliție - Sector 6, astfel că la data de 30.03.2002 s-a împlinit termenul de prescripție a dreptului material la acțiune în nulitate relativă, conform dispozițiilor articolului 3 alin. 1 din Decretul nr.167/1958, care este de 3 ani pentru acțiunile personale, acțiunea fiind introdusă la data de 23.09.2008.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termenul legal și motivat reclamanta - G-EX SRL care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând în motivele de apel faptul că termenul de prescripție de 3 ani din Decretul 167/1958 începe să curgă de la data de 25.11.2005, când prin decizia penală nr. 674/R/din 25.11.205 a rămas definitivă sentința penală nr.827/08.04.2005 a Judecătoriei Sector 6, prin care s-a respins plângerea formulată împotriva ordonanței de scoatere de sub urmărire penală făptuitorilor și aplicarea de sancțiuni administrative.
S-a mai invocat că instanța de fond nu a luat în considerare înscrisurile depuse la dosar, care dovedesc întreruperea cursului prescripției, respectiv recunoașterea de către pârâtă a existenței falsului și a dolului ca motiv de nulitate, făcută prin concluziile scrise depuse la data de 08.03.2007 în dosarul nr- al Tribunalul București -Secția a VI-a Comercială, prin întâmpinarea depusă la 29.06.2007, în dosarul nr- la Curtea de Apel B-Sectia a VI- a Comercială și prin întâmpinarea depusă la 08.02.2008 în dosarul nr- al Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Astfel, apreciază apelanta, față de înscrisurile mai sus menționate și față de momentul de la care a început să curgă termenul de prescripție 25.11.2005, termenul de prescripție s-ar fi împlinit la data de 08.02.1011, iar acțiunea a fost depusă la instanța de fond la 23.09.2008.
În cauză nu s-a formulat întâmpinare, pârâta depunând la dosarul cauzei note de ședință.
Examinând apelul declarat de către reclamanta - G-EX SRL în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele de apel invocate, cu dispozițiile articolelor 294, 295 Cod procedură civilă, articolele 969, 961 cod civil ale Decretului nr.167/1958 privind prescripția extinctivă și celelalte prevederi legale incidente în cauză, Curtea apreciază că acesta este nefondat, având în vedere următoarele considerente: reclamanta a solicitat în speță nulitatea relativă a trei acte juridice, respectiv anularea releveului întocmit în dosarul de prezentare activului situat în--23 - 4, sector 1, anularea contractului de vânzare-cumpărare de active nr.4185 din 18.12.1998 având ca obiect același activ și anularea facturii fiscale nr.2834/29.12.1998 emisă în baza aceluiași contract de vânzare-cumpărare, motivul de nulitate relativă fiind dolul, întrucât a fost indusă în eroare la încheierea operațiunii de dobândire a dreptului de proprietate asupra activului situat în--23 - 4, sector 1, prin prezentarea bunului cumpărat ca având o suprafață mai mare.
În luna iunie 1998 s-a întocmit raportul de evaluare a imobilului în cauză, care cuprinde și releveul a cărui anulare se cere, la 18.12.1998 s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr.4185/1998, iar la 29.12.1998 a fost emisă factura fiscală nr. 2834/1998.
Dispozițiile articolului 3 alin. 1 din Decretul nr.167/1958 stabilesc termenul general de prescripție de 3 ani pentru acțiunile personale, care începe să curgă de la data când cel îndreptățit a cunoscut cauza anulării, conform dispozițiilor articolului 9 alin. 2 din Decretul mai sus-menționat (prescripția dreptului la acțiune pentru anularea unui act juridic în caz de eroare).
Din Ordonanța emisă la data de 27.09.2004 ( filele 54-57 fond) de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 6 B, în dosarul nr.6318/P/2002, rezultă căla data de 30.03.1999reprezentantul legal al reclamantei a înaintat o plângere penală, formulată împotriva unor persoane din conducerea societății pârâte (, -, și ), precum și împotriva reprezentantului FPS - Direcția Teritorială B, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune, constând în aceea că la încheierea contractului de vânzare-cumpărare nr. 4184/18.12.1998 având ca obiect spațiul comercial din--23,fost indusă în eroare cu privire la suprafața spațiuluiîn sensul că deși în contract se menționează o suprafață mai mare, în realitate suprafața este mai mică.
În urma cercetărilor penale, prin această Ordonanță s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților și și aplicarea unei amenzi administrative, precum și neînceperea urmăririi penale față de, -, și, întrucât nu au desfășurat nici o activitate infracțională.
Împotriva acestei Ordonanțe dată în dosarul de urmărire penală mai sus- menționat, nr.6318/P/2002, apelanta- reclamantă a formulat plângere în temeiul articolului 2781Cod procedură civilă, nemulțumită de soluția de netrimitere în judecată a făptuitorului, soluționată de Judecătoria Sectorului 6 B, prin sentința penală nr.827/08.04.2005, în sensul respingerii acesteia ca neîntemeiată, soluția rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2674/R/25.11.2005 pronunțată de Tribunalul București -Secția a II a Penală.
Rezultă astfel cu certitudine, așa cum corect a reținut și instanța de fond, că ladata de 30.03.1999, reclamanta apelantă cunoștea că a fost indusă în eroarecu privire la suprafața spațiului comercial în litigiu,cunoscând astfel motivul de nulitate relativă - dolul -invocat în speță, motiv pentru care operează excepția prescripției dreptului material la acțiune, întrucât termenul de prescripție începe să curgă de la această dată, împlinindu-se la 30.03.2002, iar acțiunea a fost introdusă la data de 23.09.2008.
În ce privește criticile aduse prin motivele de apel, relativ la faptul că în cauză a intervenit întreruperea termenului de prescripție, pentru aspectele detaliate în acest sens, invocându-se dispozițiile articolului 16 din decretul nr.167/1958, Curtea apreciază că acestea nu sunt fondate, întrucât în speță nu operează întreruperea cursului prescripției, deoarece pe lângă faptul că recunoașterea trebuie să fie clară și neîndoielnică, înscrisurile la care se face referire (două întâmpinări și concluziile scrise) nu reprezintă înscrisuri de recunoaștere a dreptului, fiind emise la 08.03.2007, la 29.06.2007 și 08. 02.2008, după împlinirea termenului de prescripție la 30.03.2002.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor articolului 296 Cod procedură civilă, Curtea urmează să respingă ca nefondat apelul declarat de către reclamanta - G-EX SRL.
În ce privește cererea formulată de intimata-pârâtă privind acordarea cheltuielilor de judecată în conformitate cu dispozițiile articolului 274 Cod procedură civilă, aceasta va fi respinsă, întrucât la dosarul cauzei nu s-au depus înscrisuri doveditoare pentru probarea acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta reclamantă - G-EX SRL cu sediul în B, sector 1,-,. 7,. 13, împotriva sentinței comerciale nr.5322/01.04.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă - SA cu sediul în B, sector 6,-.
Respinge cererea formulată de intimată privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică din data de 11 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
-
GREFIER
- -
Red. Jud.
Tehnored.
4 ex.
03.03.2010
.
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Judecător fond:
Președinte:Carmen Mihaela NegulescuJudecători:Carmen Mihaela Negulescu, Eugenia Voicheci
