Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 9/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 9/2009
Ședința publică din 27 Ianuarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Danusia Pușcașu
JUDECĂTOR 2: Irinel Axente Andrei
GREFIER: - -
S-a luat în examinare, apelul declarat de reclamant - SRL CNî mpotriva sentinței comerciale nr. 2296/C pronunțată la data de 13 octombrie 2008 în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj, în contradictoriu cu intimata pârâtă - COM SRL, având ca obiect constatare nulitate act.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că la data de 23 ianuarie 2009 s-a depus la dosar din partea apelantei - SRL, motive de apel și cerere de amânare a cauzei, având în vedere că la acest termen reprezentantul acesteia este plecat din localitate, din motive obiective și nu se acceptă substituirea.
De asemenea, s-a depus la dosar cerere de amânare a cauzei formulată de intimata - Amira SRL, în vederea angajării unui apărător care să reprezinte interesele acestei societăți în instanță.
După deliberare, Curtea respinge cererile de amânare formulate atât de apelantă cât și de intimată, invocând din oficiu excepția netimbrării apelului cu taxa judiciară de timbru in valoare de 6 lei si timbru judiciar mobil în valoare de 0,15 lei, apelanta fiind legal citata cu mențiunea timbrării apelului.
Curtea rămâne în pronunțare pe excepția invocată.
CURTEA
Prin sentința comercială nr. 2296/C pronunțată la data de 13 octombrie 2008 în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj, s- respins acțiunea formulată de către reclamanta - S & - SRL C-N în contradictoriu cu pârâta - COM SR O, ca neîntemeiată.
A fost obligată reclamanta să plătească în favoarea pârâtei suma de 2.000 lei cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că, prin cererea înregistrată la Tribunalul Comercial Cluj, la data de 26 martie 2008, reclamanta - S & - SRL, având sediul în C-N, a chemat-o în judecată pe pârâta - COM SRL, având sediul în O, solicitând instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate nulitatea absolută a înscrisului intitulat "Promisiune de vânzare-cumpărare" nr. 01/25.07.2006, pretins încheiat între reclamantă în calitate de vânzător, pe de o parte și pârâtă, în calitate de cumpărător, pe de altă parte, având ca obiect imobilul modelăria de lemn, situat pe platforma, C-N,-, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că promisiunea de vânzare-cumpărare a fost încheiată și semnată din partea reclamantei de către, în calitate de administrator al societății, fără a avea însă consimțământul și aprobarea asociatului unic, depășind cu rea-credință limitele mandatului dat de către acesta.
În primul rând, în speță nu este vorba de existența unei nulități absolute, nici un interes public nefiind prejudiciat prin încheierea acelei convenții. Faptul că reclamanta consideră că a fost vândut un bun ce îi aparține, fără acordul ei, este o chestiune ce ține de nulitatea relativă a contractului ce face obiectul litigiului, doar interesele sale strict private fiindu-i încălcate. Vânzarea bunului altuia nu este interzisă de lege, în doctrină specificându-se această situație ca fiind o convenție perfect valabilă supusă însă unei condiții și anume obținerea de către vânzător fie a acordului proprietarului bunului cu privire la vânzare, fie chiar a dreptului de proprietate asupra bunului contractului inițial. C mult s-ar putea ridica problema nulității relative a contractului pe motivul lipsei acordului de voință al proprietarului bunului ce face obiectul înstrăinării. Instanța nu poate însă schimba natura juridică a litigiului, ea trebuind să se pronunțe cu privire la obiectul dedus judecății și cauza litigiului, acestea fiind determinate numai de către părți, potrivit principiului disponibilității.
Din acest motiv, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată, în speță nefiind vorba de vreo nulitatea absolută a convenției.
În al doilea rând, dacă într-adevăr convenția a fost semnată din partea vânzătorului de către o persoană ce nu avea calitatea să îl reprezinte, acel contract nu îi este opozabil reclamantei, față de ea neproducându-și nici un fel de efecte. Dacă însă mandatarul, având calitatea să-l reprezinte pe mandant și-a depășit puterile acordate de către acesta, a trebuit să-i dea socoteală, conform contractului încheiat între părți.
Împotriva sentinței a formulat apel - SRL C-N, solicitând admiterea apelului, schimbarea hotărârii, cu consecința admiterii cererii de chemare în judecată.
În motivarea apelului se arată că promisiunea de vânzare-cumpărare este nulă, deoarece ea s- încheiat cu nesocotirea limitelor atribuțiilor administratorului stabilite prin actele constitutive, este nulă absolut pentru clauza ilicită, respectiv vânzarea bunului altuia și pentru lipsa prețului real și serios corespunzător datei încheierii promisiunii, locul situării imobilului și suprafeței imobilului.
Examinând apelul, instanța constată că acesta este netimbrat, urmând fi anulat din următoarele considerente:
În conformitate cu dispozițiile art.11 din Legea nr.146/1997 s-a stabilit în sarcina apelantei obligația de a achita 6 lei taxă judiciară de timbru, iar in conformitate cu art.1 din OG nr.32/1995 timbru judiciar in sumă de 0,15 lei RON.
În temeiul dispozițiilor art.20 alin.2 din Legea nr.146/1997 apelanta a fost înștiințată ca, în termen de 5 zile de la data comunicării înștiințării să achite în contul bugetului de stat sumele datorate cu titlu de taxe de timbru, sub sancțiunea prevăzută de art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997 și art.308 alin.4 pr.civ.
Prin art.1 din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunea și cererile introduse la instanța judecătorească sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ. Aceste taxe sunt datorate atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice și ele se plătesc anticipat.
Constatând că apelul nu a fost timbrat cu suma stabilită, că apelanta nu s-a conformat obligației de timbrare potrivit înștiințării transmise, că nu ne aflăm în prezența unei acțiuni sau persoane față de care operează scutirea legală de obligația timbrării, instanța de judecată urmează să dea eficiență dispozițiilor art.308 alin.4 pr.civ, raportat la art.20 alin.1 și 3 din Legea nr.146/1997, respectiv ale art.35 alin.5 din Normele metodologice de aplicare a acestui act normativ, precum și OG nr.32/1995 privind timbrul judiciar și să dispună anularea apelului ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite excepția de netimbrare a apelului și în consecință:
Anulează ca netimbrat apelul declarat de către apelanta - SRL în contradictoriu cu intimata - COM SRL având ca obiect sentința comercială nr. 2296/C/2008 pronunțată de către Tribunalul Comercial Cluj în dosarul numărul -.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 27.01.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - --- - - -
Red. dact. GC
6 ex/20.02.2009
Jud.primă instanță:
Președinte:Danusia PușcașuJudecători:Danusia Pușcașu, Irinel Axente Andrei
