Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 92/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 92
Ședința publică din data de 6 mai 2008
PREȘEDINTE: Giurgiu Afrodita G -
JUDECĂTOR 2: Chirica Elena
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de reclamanta -, domiciliată în P,-,. 9D,.36, jud. P împotriva sentinței nr. 15 din data de 7 ianuarie 2008 pronunțate de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu pârâta SC România SA (succesoare a SC SA), cu sediul în B, de, nr. 15, sector 1.
Apelul este timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 6 lei, potrivit chitanței nr. -/12.03.2008 și timbru judiciar de 0,3 lei, ce au fost anulate de către instanță și atașate la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns apelanta-reclamantă -, personal și asistată de avocat, din cadrul Baroului P, care depune împuternicirea avocațială nr. 22, lipsind intimata-pârâtă SC România SA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, luând act că nu se formulează alte cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Apelanta-reclamantă -, personal și asistată de avocat, solicită admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței apelate și admiterea acțiunii în sensul constatării nulitățiiabsolute a clauzei abuzive nr. 6.1. din contractul seria - nr. - încheiat între apelantă și SC SA, actualmente SC SA.
Cu cheltuieli de judecată.
Hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică, în mod greșit apreciindu-se că această clauză abuzivă nu crează un dezechilibru între drepturile și obligațiile asumate de părți, astfel cum este definit de art. 4 din Legea nr. 139/2000, potrivit căruia "o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă, dacă, ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, crează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor buneicredințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.".
Contractul semnat de părți este un contract de adeziune, un contract ale cărui clauze nu au fost negociate de către părți. Este inechitabil ca prin aplicarea acestei clauze, de la un debit inițial de 61$ să se ajungă în prezent la 22 de milioane vechi, în condițiile în care debitul a fost achitat înainte de de rămânerea definitivă a sentinței și investirea ei cu formulă executorie.
Nu trebuie ignorat nici faptul societatea pârâtă nu a continuat să-și îndeplinească obligațiile față de reclamantă, din momentul în care s-a înregistrat debitul aceasta încetând prestarea serviciilor la care era obligată.
Se arată, totodată, că apelanta-reclamantă a avut tot timpul convigerea că utilizatorul real, beneficiarul real al serviciilor prestate, își plătește facturile. De altfel, acest utilizator este menționat și în cuprinsul contractului.
Potrivit dispozițiilor Legii nr. 469/2002, clauza contestată ar putea fi permisă, însă doar în situația în care astfel de clauze sunt negociate direct de către părți.
CURTEA
Asupra apelului de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr- reclamanta - a chemat în judecată pe pârâta SC Romania SA, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a clauzei abuzive nr. 6.1 din contractul seria - nr. - încheiat între părți.
În motivarea acțiunii s-a arătat că la data de 14.11.2002 părțile au încheiat un contract de prestări servicii de telefonie mobilă, însă în realitate o altă persoană a folosit efectiv aceste servicii, urmând ca în baza convenției verbal încheiate cu acesta din urmă, utilizatorul direct să achite convorbirile efectuate și abonamentul aferent.
A precizat reclamanta că a fost acționată în judecată, iar prin sentința civilă nr. 9971/2005 pronunțată de Judecătoria Ploieștia fost obligată la plata sumelor conform contractului încheiat, sentință ce a fost investită cu formulă executorie. S-a susținut că debitul principal a fost achitat înainte de investirea sentinței menționate, astfel că penalitățile ulterioare nu mai trebuiau calculate.
A mai arătat reclamanta că pentru obținerea titlului executoriu, pârâta s-a folosit de clauza inserată în art. 6.1 din contractul părților, potrivit căreia totalul penalităților de întârziere în decontare pot depăși cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate. S-a considerat că o astfel de clauză este una abuzivă în înțelesul Legii nr. 139/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, fiind îndeplinite prevederile art.4 din acest act normativ. Astfel, s-a susținut că în cauză contractul părților este unul de adeziune, care nu a putut fi negociat în nici un fel cu societatea de telefonie, iar datorită clauzei menționate reclamanta este nevoită să achite sume exagerat de mari față de cuantumul debitului principal, ceea ce creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Pârâta a formulat în cauză întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, susținând că clauza penală invocată nu poate fi considerată abuzivă în sensul prevederilor Legii nr. 193/2000.
În urma probelor administrate în cauză, Tribunalul Prahovaa pronunțat sentința nr. 15/7.01.2008, prin care a respins acțiunea ca neîntemeiată, reținând în considerente, că reclamanta avea posibilitaea să rezilieze contractul în cazul în care ar fi apreciat că nu poate face față caluzelor inserate.
Totodată, instanța a mai reținut că suma datorată cu titlu de penalități a fost generată chiar de reclamantă, care a stat în pasivitate și nu și-a executat obligațiile asumate prin contract.
Reclamanta a declarat apel împotriva acestei sentințe, criticând-o ca netemeinică și nelegală pentru următoarele considerente: instanța, în mod greșit, a considerat că această clauză nu creează prin ea însăși un dezechilibru între drepturile și obligațiile părților, întrucât este evident că un eventual prejudiciu suferit de intimată în urma neachitării în termen a prețului contractului de 61 $ nu poate echivala cu cuantumul exorbitant al penalităților. Eventualul prejudiciu suferit ca urmare a întârzierii plății nu poate fi decât cel mult egal cu suma care reprezenta debitul principal.
Apelanta susține că nu a avut cunoștință de debitul existent, pentru că utilizatorul real, respectiv persoana care a beneficiat de serviciile de telefonie mobilă, nu a achitat factura.
Intimata, deși legal citată, nu s-a prezentat în instanță pentru a-și formula eventuale apărări.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate în apel, Curtea reține următoarele:
Părțile au încheiat un contract de prestări servicii nr.-/14.11.2002, care la art. 61 stipulează în mod expres că totalul penalităților de întârziere în decontare și a daunelor poate depăși cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate.
Acest contract a fost reziliat în anul 2005 pentru neplata facturilor telefonice de către reclamantă, cuantumul debitului fiind de 63,51$, calculul penalităților de întârziere însumând 3517,80 lei penalități de întârziere aferente debitului, calculate până la 10.08.2007.
Conform art. 4 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, "o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe produsului sau serviciului respectiv".
În speță, criticile apelantei vizând calificarea contractului de prestări servicii încheiat cu intimata, ca fiind un contract de adeziune care nu poate fi negociat în niciun fel cu furnizoarea de servicii, sunt fondate.
Numai astfel se justifică faptul că deși a încetat prestarea serviciului încă din anul 2005, când neplata serviciului facturat era de 63,51$, intimata a continuat să calculeze penalități de întârziere până în august 2007, totalizând 2201,95 lei, până la pronunțarea sentinței nr. 9971/14.12.2005 a Judecătoriei Ploiești și calculând în continuare, după obținerea titlului executoriu penalități până la valoarea de 3517,80 lei.
În baza art. 296 Cod pr.civilă, Curtea va admite apelul și va schimba în tot sentința în sensul că va admite acțiunea și va constata nulitatea absolută a clauzei abuzive nr. 6.1 inserată în contractul seria - nr. - încheiat între părți.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod pr.civilă,
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamanta -, domiciliată în P,-,. 9D,.36, jud. P împotriva sentinței nr. 15 din data de 7 ianuarie 2008 pronunțate de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu pârâta SC România SA (succesoare a SC SA), cu sediul în B, de, nr. 15, sector 1.
Schimbă în tot sentința, în sensul că admite acțiunea și constată nulitatea absolută a clauzei abuzive nr. 6.1 din contractul seria nr. - încheiat între părți.
Obligă intimata-pârâtă să plătească 6,15 lei cheltuieli de judecată în apel, către apelanta-reclamantă.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 mai 2008.
Președinte Judecător
G - - -
Grefier
- -
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Red. / - 5ex./30.05.2008
Dosar fond -- Tribunalul Prahova
Jud. fond -
Președinte:Giurgiu AfroditaJudecători:Giurgiu Afrodita, Chirica Elena
