Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 93/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 93/A/
Ședința publică din 01 Octombrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ingrid Emina Giosanu judecător
JUDECĂTOR 2: Constantina Duțescu
Grefier - -
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, apelul declarat de reclamanta CENTRUL PENTRU DEZVOLTARE ECONOMICA SI SOCIALA, cu sediul în Pitești, B-dul -, -C,.B,.9, județul A, împotriva sentinței comerciale nr.423/C din 06 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Comnercial A, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC ERGO SERV SRL, cu sediul în Pitești,- bis, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
Apelul este legal timbrat.
Dezbaterile în fond asupra apelului au avut loc în ședința din 24.09.2008, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de la aceea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar pronunțarea s-a amânat la data de 01.10.2008, când s-a dat următoarea soluție:
CURTEA:
Asupra apelului de față, deliberând, constată:
Prin cererea înregistrată la 25.10.2007 pe rolul Tribunalului Comercial Argeș, reclamanta FUNDAȚIA CENTRUL PENTRU DEZVOLTARE ECONOMICĂ ȘI SOCIALĂ A (), cu sediul în Pitești a chemat în judecată pe pârâta SC ERGO SERV SRL cu sediul în Pitești, pentru ca prin hotărâre judecătorească să se constate nulitatea absolută a actului adițional nr.1 la contractul de asociere în participațiune nr.269/08.05.2006.
Motivând cererea de chemare în judecată, reclamanta a arătat că între părți s-a încheiat un contract de asociere în participațiune și, potrivit art.10 din contract, "Asociația creată conform art.1 își desfășoară activitatea în spațiile puse la dispoziție de SC ERGO SERV SRL cu folosință gratuită pentru asociant (Fundația ). spațiului va fi păstrată pe toată durata contractului. Acest spațiu este proprietatea asociatului (SC ERGO SERV SRL) proprietarul spațiului exprimându-și acordul expres pentru utilizarea acestuia conform scopului asociației".
La 31.05.2006 a fost încheiat între, reprezentată prin, pe de o parte, și pe de altă parte, contractul individual de muncă înregistrat la sub nr.20/895/05.06.2006 prin care domnul devine angajat al Fundației în funcția de director executiv.
În această calitate, precizează reclamanta, acesta a încheiat actul adițional nr.1 la contractul de asociere în participațiune, act prin care se modifică contractul în sensul că se transformă din durată nedeterminată în durată determinată, iar din contract cu titlu gratuit în contract cu titlu oneros, cu chirie de 750 Euro lunar și plata utilităților.
A mai arătat reclamanta că acest act adițional este nul absolut pentru cauză ilicită, încălcarea unor dispoziții imperative ale legii și încălcarea obligației de loialitate a mandatarului față de mandant.
Pârâta a formulat la 08.01.2008 (34)întâmpinareprin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, precum și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În esență, pârâta a susținut că motivele pentru care reclamanta invocă nulitatea absolută a actului adițional nu sunt reale și sunt lipsite de orice temei juridic.
Astfel, numitul nu a avut calitatea de mandatar al Fundației, ci pe aceea de angajat și deci sunt excluse de la aplicarea în cauză regulile mandatului.
De asemeni, reclamanta nu probează cauza ilicită pe care o invocă și nu este aplicabilă cauzei nici ipoteza dublei reprezentări prevăzută în materia mandatului.
A mai precizat pârâta că nici aprobarea Adunării Generale a Fundației nu era necesară așa cum se pretinde, deoarece potrivit dispozițiilor OG nr.26/2000 în cazul fundațiilor nu există Adunare Generală, singurele organe de conducere fiind Consiliul Director și.
În plus, actul adițional a cărei anulare se cere a fost însușit de Consiliul Director al reclamantei întrucât acesta este legal întocmit.
S-au administrat probe cu înscrisuri și interogatoriu pentru ambele părți.
Prin sentința nr.423/C din 06 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș în dosarul nr-, a fost espinsă acțiunea formulată de reclamanta CENTRUL PENTRU DEZVOLTARE ECONOMICA SI SOCIALA A, împotriva pârâtei C ERGO SERV L, ca neîntemeiată.
Prin aceeași sentință a fost obligată reclamanta să plătească pârâtei 4000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța în sensul celor de mai sus, instanța a reținut că a avut calitatea de angajat al Fundației și nu de mandatar, ca urmare a încheierii contractului individual de muncă, ceea ce exclude aplicabilitatea regulilor care guvernează contractul de mandat, neputând fi vorba în situația de fapt mai sus expusă de încălcarea obligației de loialitate a mandatarului față de mandant.
Cu privire la motivul de nulitate absolută privind cauza ilicită, pentru care reclamanta invocă dubla reprezentare de către aceeași persoană a ambelor părți și transformarea asocierii în participațiune dintr-un contract cu titlu gratuit într-un contract cu titlu oneros pentru fundație, instanța a reținut netemeinicia acestuia, dată fiind existența unui contract individual de muncă.
Cu referire la cel de-al doilea aspect invocat, prima instanță a reținut că acel contract de asociere în participațiune nu este un contract cu titlu gratuit, prin urmare nu există o cauză ilicită.
A mai apreciat că nu se poate reține încălcarea unor dispoziții legale imperative, respectiv lipsa unei autorizări prealabile din partea Adunării Generale, deoarece, potrivit dispozițiilor OG nr.26/2000 privind asociațiile și fundațiile, în cazul fundațiilor nu există Adunare Generală, singurele organe de conducere ale fundației fiind Consiliul Director și (art.28 din OG 26/2000).
Deși în Statutul Fundației (fila 6 și urm.) s-a prevăzut la art.14.1 ca organ de conducere și Adunarea Generală, atribuțiile acesteia nu includ aprobarea prin hotărâre a încheierii de acte juridice ce angajează patrimoniul fundației.
Potrivit aceluiași Statut (art.18), încheierea de acte juridice revine Consiliului Director, la lit.b făcându-se referire la încheierea de acte juridice în numele și pe seama fundației, acesta fiind constituit prin hotărârea Consiliului Director din 11.05.2006 punctul 1, paragraful 2 din, ca director executiv și, ca director economic (11).
Celelalte susțineri ale reclamantei privind încheierea actului adițional în mod clandestin sau înrăutățirea situației fundației ce se baza pe un drept câștigat deja au fost înlăturate, cu motivarea că acestea nu atrag nulitatea absolută a actului juridic respectiv.
Împotriva sentinței, în termen legal a formulat apel reclamanta, care a criticat-o sub următoarele aspecte:
1.- instanța a aplicat o instituție în privința căreia reclamanta a subliniat că nu înțelege să se folosească (fila 52), precizând expres că încălcarea obligației de fidelitate se întemeiază pe art.39 alin.2 lit.d din Codul muncii, ci nu pe regulile mandatului;
2.- a investit instanța cu analiza valabilității actului adițional atacat prin prisma a două cauze de nulitate absolută: cauză ilicită și încălcarea unor dispoziții imperative a legii.
Cauza ilicită rezidă din faptul că era director al reclamantei și în această calitate a încheiat actul adițional cu pârâta care îl are ca asociat și reprezentant pe același, ori art.29 alin.4 coroborat cu art.22 din OG nr.26/2000 prevede că membrul consiliului director al fundației care are un anumit interes într-o anumită operațiune trebuie să se abțină în luarea unei decizii care implică fundația.
Cauza ilicită rezidă și din faptul că nu s-a acționat cu bună credință, în condițiile în care contractul cu titlu gratuit pe durată nedeterminată s-a transformat în unul cu titlu oneros, fără ca reclamanta să primească ceva în schimb.
contraprestația, practic lipsește cauza actului juridic.
Mai mult, nu a existat nici o negociere cu privire la modificarea actului, iar faptul că actul adițional nu a fost făcut public și nu s-a solicitat chiria până la pierderea calității de membru al pârâtei în fundație, confirmă calificarea cauzei ca fiind una imorală, ținându-se seama și de faptul că actul poartă nr.396 bis, ceea ce conduce la concluzia înregistrării ulterioare față de data înscrisă pe acesta.
3.- art.11 lit.c din statutul fundației interzice membrilor acesteia - calitate pe care a avut-o și pârâta - ca prin acțiunile lor să afecteze interesele fundației, ceea ce reprezintă o încălcare a unei dispoziții imperative.
4.- există o cauză ilicită în legătură cu încheierea actului adițional care creează beneficii pentru pârâta - intimată prin perceperea unei chirii chiar de la partener, ceea ce nu este specifică asocierii în participațiune.
5.- instanța supremă s-a pronunțat în sensul calificării drept cauză ilicită și imorală a unei atitudini contractuale cum este cea din cauză, în acest sens fiind decizia nr.191/2006.
La data de 29 septembrie 2008, după amânarea pronunțării, s-au depus concluzii scrise din partea intimatei - pârâte, prin care a lăsat la aprecierea instanței de judecată necesitatea repunerii pe rol a cauzei în vederea calificării căii de atac și a legalei compuneri a completului de judecată, dat fiind recursul în interesul legii promovat în interpretarea dispozițiilor art.1 pct.1, art.2 pct.1 lit. a și b și art.2821alin1 Cod pr.civilă, prin care s-a stabilit că în vederea determinării competenței materiale de soluționare în primă instanță și a căilor de atac sunt evaluabile în bani litigiile civile și comerciale având ca obiect - constatarea nulității unor acte juridice, indiferent dacă este formulat petitul accesoriu privind restabilirea situației anterioare (decizia nr.32 din 9 iunie 2008 a ICCJ).
Pe fondul apelului, s-a susținut că actul adițional a fost recunoscut și însușit de către organele reclamantei prin raportul privind reorganizarea fundației nr.86/6.07.2007, iar instanța a răspuns integral motivelor de nulitate invocate de reclamantă, care susține doar în fața instanței de apel încălcarea dispozițiilor art.29 alin.4 și art.22 din OG nr.26/2000.
Examinând sentința prin prisma criticilor formulate, cât și în raport de ansamblul probatoriu administrat în cauză, Curtea constată următoarele:
Apelul este nefondat.
Într-adevăr, secțiile unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție B au pronunțat decizia nr.32/2008, prin care s-a stabilit că: " dispozițiile art.1 pct.1, art.2 pct.1 lit.a și b și art.2821din Codul d e procedură civilă se interpretează în sensul că, în vederea determinării competenței materiale de soluționare în primă instanță și a căilor de atac, sunt evaluabile în bani litigiile civile și comerciale având ca obiect constatarea existenței sau inexistenței unui drept patrimonial, constatarea nulității, anularea, rezoluțiunea, rezilierea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale, indiferent dacă este formulat petitul accesoriu privind restabilirea situației anterioare".
Decizia sus menționată a fost pronunțată ulterior soluționării cauzei de către prima instanță, astfel încât nu se poate reține incidența acesteia asupra competenței tribunalului în dezlegarea litigiului dedus judecății. La acel moment exista o practică unitară și constată la nivelul curții, în sensul aprecierii caracterului neevaluabil al unei acțiuni în constatarea nulității absolute și a reținerii competenței tribunalului ca primă instanță, potrivit dispozițiilor art.2 pct.a Cod pr.civilă.
Nici repunerea cauzei pe rol pentru discutarea calificării căii de atac și a compunerii completului de judecată nu se impunea în cauză, dat fiind faptul că această decizie pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție B nu a fost publicată în Monitorul Oficial, pentru a deveni obligatorie pentru instanțele judecătorești, după cum se arată în norma de sub art.329 Cod pr.civilă.
În ceea ce privește apelul, Curtea constată următoarele:
Așa cum s-a arătat la primul motiv de apel, prin precizarea de la fila 52 din dosar reclamanta și-a întemeiat în drept acțiunea pe dispozițiile art.39 alin.2 lit.d din Codul muncii, care reglementează obligația de fidelitate a salariatului față de angajator în executarea atribuțiilor de serviciu.
Drept urmare, instanța de fond era ținută de cauza litigiului dedus judecății ( același temei al acțiunii fiind reluat și în concluziile scrise depuse de reclamantă la fila 149 din dosar), astfel încât referirea în considerentele sentinței la regulile mandatului excede limitelor investirii instanței.
Prima instanță nu a analizat acțiunea prin prisma încălcării obligației de fidelitate reglementată de dispozițiile art.39 alin.2 din Codul muncii care, examinată fiind de către curte, se constată că, într-adevăr, această obligație a fost încălcată, în condițiile în care actul adițional a fost încheiat din partea reclamantei de către numitul, în calitatea sa de salariat al fundației, cu un alt membru al fundației - SC ERGO SERV SRL -, al cărei administrator era același, cu consecința creării unei situații împovărătoare pentru reclamantă, care inițial folosea spațiul în virtutea unui contract de asociere în participațiune, pe o durată nedeterminată și fără plata vreunei chirii.
S-a mai susținut de către apelantă că a fost investită instanța cu analiza valabilității actului adițional atacat prin prisma a două cauze de nulitate absolute: cauza ilicită și încălcarea unor dispoziții imperative ale legii.
În ceea ce privește cauza ilicită, reclamanta a susținut constant că nu putea semna ca reprezentat al fundației un contract ce implica negocierea și plata unei sume de bani în favoarea unui terț pe care tot acesta îl reprezenta, fiind vorba despre un vădit conflict de interese. S-au indicat dispozițiile art.22 coroborat cu art.24,25,26 din OG nr.26/2000, înțelegându-se astfel de către reclamantă să sublinieze interdicția pentru de a încheia acest act adițional ca reprezentant al fundației și deopotrivă al pârâtei.
Cele redate anterior contrazic susținerea intimatei că ar fi fost invocate motive de nulitate absolută direct în apel, fără a supune cenzurii primei instanțe necesitatea pentru de a se abține de la încheierea actului adițional, dată fiind dubla sa calitate de reprezentant al fundației și al pârâtei.
Trecându-se peste acest aspect, se observă că reclamanta a avut în vedere o cauză de nulitate a actului adițional ce constă în cauza ilicită ca urmare a faptului că este contrară bunelor moravuri.
Or, în condițiile în care art.22 din OG nr.26/2000 privind asociațiile și fundațiile, la care face trimitere art.29 alin.4 din același act normativ, impune interdicția pentru membrii consiliului director de a lua parte la deliberare sau la vot atunci când este supusă discuției o anumită problemă în care au interes personal, este evident că o asemenea dispoziție privește tocmai cauza ilicită pentru încălcarea bunelor moravuri.
Dacă membrii consiliului director al fundației nu pot participa la deliberare sau la vot, cu atât mai mult nu pot încheia direct acte juridice pentru care este prezumat și chiar demonstrat interesul personal (în speță, în calitatea sa de administrator al pârâtei, avea tot interesul să încheie acest act adițional, în urma căruia pârâta obținea anumite beneficii).
este și motivația încheierii acestui act adițional, în condițiile în care nu există o aparență a justificării modificării unui contract doar în folosul pârâtei, care urma să obțină chirie lunară, deși inițial spațiul era pus la dispoziție în mod gratuit.
Un argument în plus rezidă și din faptul că actul adițional poartă nr.396 bis și este menționat în subsolul Registrului de evidență al actelor fundației, în afara rubricilor de intrare - ieșire.
Deopotrivă, faptul că nu a fost solicitată chiria până la pierderea calității de membru al fundației de către pârâtă, iar actul adițional nu a fost făcut public, constituie un argument suplimentar în calificarea cauzei drept contrară bunelor moravuri, cu consecința nulității actului ce face obiectul prezentei judecăți.
Cauza ilicită a fost manifestată la încheierea actului adițional, care creează avantaje exclusiv pentru pârâta - intimată, reprezentată la încheierea acestuia de aceeași persoană care semna și în numele apelantei - reclamante.
Pentru că nu putea încheia actul adițional întrucât acționa atât ca salariat și director executiv al fundației cât și ca reprezentant al cocontractantului, voința fundației nu s-a manifestat în mod valabil, motiv pentru care o presupusă confirmare a actului juridic printr-un proces verbal ulterior (fila.15 din dosar), prin care se face o referire la actul adițional supus judecății, nu are nici o relevanță, știut fiind faptul că nulitățile absolute nu pot fi acoperite, ca în cazul nulităților relative.
Este drept că potrivit art.18 din Statutul fundației reclamante consiliul director este cel care încheie acte juridice în numele și pe seama fundației, nefiind necesar acordul adunării generale, care de altfel a fost stabilită ca organ colectiv de conducere doar prin statut fără ca OG nr.26/2000 să îl prevadă, însă cauza ilicită și imorală evidențiată prin modul de încheiere a actului adițional și de ascundere a acestuia atrage nulitatea sa, motiv pentru care apelul va fi apreciat ca fondat, urmând a fi admis în temeiul art.296 Cod pr.civilă, coroborat cu art.968 Cod civil.
Se va remarca, însă, că trimiterea la art. 11 lit. c din statutul fundației nu are relevanță în cauză, nulitatea actului adițional fiind apreciată în raport de cele arătate anterior. Într-adevăr, un contract de asociere în poarticipațiune presupune existența unor avantaje reciproce, însă, în speță, sancțiunea se impune date fiind împrejurările concrete în care s-a încheiat actul adițional, ce se întemeiază pe o cauză ilicită, în condițiile în care s-a încheiat de o persoană care a acționat în numele ambelor părți, deși avea obligația să se abțină de la acest fapt, iar actul nu a fost făcut public.
În consecință, sentința va fi schimbată în tot, în sensul că acțiunea va fi admisă și va fi constatată nulitatea actului nr.1/27.06.2006 încheiat între părți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de reclamanta CENTRUL PENTRU DEZVOLTARE ECONOMICA SI SOCIALA, cu sediul în Pitești, B-dul -, -C,.B,.9, județul A, împotriva sentinței comerciale nr.423/C din 06 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Comnercial A, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC ERGO SERV SRL, cu sediul în Pitești,- bis, județul
Schimbă în tot sentința, în sensul că admite acțiunea și constată nulitatea actului adițional nr.1/27.06.2006.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 octombrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.
TC/4 ex.
30.10.2008
jud fond.
Președinte:Ingrid Emina GiosanuJudecători:Ingrid Emina Giosanu, Constantina Duțescu
