Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Sentința 93/2009. Curtea de Apel Bucuresti

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ

DOSAR NR-

SENTINȚA COMERCIALĂ NR.93

Ședința publică de la 04 iunie 2009

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE I -

GREFIER - -

.

Pe rol fiind soluționarea cauzei comerciale privind pe reclamanta - CASA SRL, în contradictoriu cu pârâtele AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI și BANK - SUCURSALA

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns, reclamanta, reprezentată de, cu delegație la dosar și pârâta AVAS, reprezentată de consilier juridic, cu delegație la dosar, lipsind pârâta BANK - SUCURSALA

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:

Curtea pune în discuția părților prezente excepția autorității de lucru judecat în raport de sentința comercială nr.240 din 31.10.2006 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr- invocată de intimata AVAS la termenul din 23.04.2009.

Reprezentantul intimatei AVAS solicită admiterea excepției autorității de lucru judecat în raport de sentința comercială nr.240 din 31.10.2006 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, constatarea identității de părți, obiect și cauză și respingerea cererii pentru existența autorității de lucru judecat.

Reprezentantul reclamantei solicită respingerea excepției autorității de lucru judecat, considerând că nu există identitate de părți.

CURTEA

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr.10170/23.06.2006 reclamanta - Casa SRL Iac hemat în judecată pârâtele Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului și Bank - Sucursala I solicitând pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate nulitatea absolută a contractului de credit nr.235/18.10.1994 și a anexelor acestuia pentru lipsa unei condiții esențiale de validitate și anume, vicierea prin fals a consimțământului reclamantei. În drept au fost invocate dispozițiile art.948 pct.2, 960-961.civil și art.111 proc.civ.

Tribunalul Iași și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de APEL BUCUREȘTI prin sentința nr.7378/8.12.2006.

Pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI dosarul a primit nr- și a fost soluționat prin sentința comercială nr.138/26.06.2007 care a respins cererea împotriva pârâtei - Bank ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă și de asemenea, a respins cererea reclamantei în contradictoriu cu pârâta AVAS, constatând ca fiind prescris dreptul material la acțiune. Excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantei a fost admisă cu motivarea că în cauză sunt aplicabile prevederile art.49 alin.1 din OUG nr.51/1998 rep. potrivit cărora termenul de prescripție al acțiunilor îndreptate împotriva AVAS este de 6 luni de la data la care s-a cunoscut sau trebuia să se cunoască faptul sau actul pe care se întemeiază acțiunea, dar nu mai mult de 12 luni de la data producerii faptului sau încheierii actului, dacă legea nu prevede un termen mai scurt. 2 al art.49 din.51/1998 stabilește că pentru acte sau fapte anterioare legii de aprobare a ordonanței de urgență, termenul de prescripție curge de la data intrării în vigoare a acesteia. Întrucât reclamanta - Casa SRL a susținut că a luat cunoștință de pretinsul fals pe care își întemeiază acțiunea după momentul încheierii contractului nr.235/1994, termenul de prescripție de 6 luni curge de la data intrării în vigoare a legii nr.409/2001, respectiv 19 07 2001 și având în vedere data formulării acțiunii în instanță, 22 06 2006, excepția prescripției a fost admisă ca întemeiată.

Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat la data de 22.01.2008 decizia nr.98 în dosarul nr- prin care a admis recursul declarat de recurenta - Casa SRL I împotriva sentinței nr.138/26.06.2007 pe care a casat-o, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare la aceeași instanță.

În considerentele deciziei nr.98/2008 se reține că în mod greșit a fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune, deoarece instanța de fond trebuia să se raporteze la prevederile art.2 din Decretul nr.167/1958 și să constate imprescriptibilitatea dreptului material la acțiune al reclamantei. Dosarul a fost trimis primei instanțe pentru soluționare pe fond.

După casare, dosarul a fost reînregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a vi-a Comercială sub nr-.

La termenul de judecată din data de 23.04.2009 pârâta AVAS a invocat excepția autorității de lucru judecat în raport de sentința comercială nr.240/31.10.2006 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a vi-a Comercială, devenită irevocabilă prin decizia nr.1962/23.05.2007 pronunțată în dosarul nr- de către Înalta Curte de Casație și Justiție. Au fost atașate înscrisuri în susținerea excepției (71-72).

Reclamanta - Casa SRL I prin reprezentantul său legal a solicitat respingerea excepției, considerând că nu este îndeplinită condiția identității de părți.

Deliberând asupra excepției autorității de lucru judecat, Curtea reține următoarele:

Prin sentința comercială nr.240/31.10.2006 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a vi-a Comercială s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Bank SA, precum și excepția prescripției dreptului material la acțiune, acțiunea formulată de reclamanții - Casa SRL, și fiind respinsă ca prescrisă.

Înalta Curte de Casație și Justiție respins recursul declarat de reclamanta - Casa cu motivarea că în mod corect au fost aplicate în speță dispozițiile art.49 din OUG nr.51/1998, reținându-se că legea specială nu face nici o distincție între nulitățile absolute și cele relative. Termenul prevăzut la alin.1 al art.49 începe să curgă de la data intrării în vigoare a ordonanței, pentru faptele sau actele produse anterior legii de aprobare a ordonanței și cum legea nr.409 a intrat în vigoare la data de 19.07.2001, iar cererea reclamanților a fost înregistrată la 19.07.2006, dreptul material la acțiune s-a prescris.

Aceasta este hotărârea cu caracter irevocabil în raport cu care s-a ridicat excepția autorității de lucru judecat în cauza de față.

Potrivit art.1201 civil, "este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate".

Prin urmare, condițiaexistenței autorității de lucru judecat este tripla identitate de obiect, cauză și părți.

Instanța va analiza așadar dacă în cauză este îndeplinită această condiție.

În primul dosar înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI având nr- și soluționat prin sentința comercială nr.240/31.10.2006, părțile sunt: reclamanta - Casa SRL prin administrator și pârâtele Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului și - Bank. Obiectul acțiunii îl constituie solicitarea de constatare a nulității absolute a contractului de credit nr.235/18.10.1994 și a anexelor sale. Cauza acțiunii în constatarea nulității este vicierea prin fals a consimțământului părții care se obligă.

În cel de al doilea dosar înregistrat la Curtea de APEL BUCUREȘTI, respectiv în prezenta cauză, părțile sunt aceleași: - casa RL, Autoritatea pentru Valorificare Activelor Statului și - Bank, fiecare în aceeași calitate ca și în primul dosar. Petitul cererii este din nou același: constatare nulitate absolută a contractului de credit nr.235/18 10 1994 și a anexelor sale. De asemenea, cauza acțiunii este identică: falsul în acte.

Prin urmare, instanța constată că există o identitate perfectă de obiect, părți și cauză între cele două dosare, fiind îndeplinită condiția prevăzută de art.1201 civ.

Fără nici un dubiu, sentința comercială nr.240/31.10.2006 rămasă irevocabilă prin respingerea recursului face parte din categoria hotărârilor înzestrate cu autoritate de lucru judecat, fiindcă fără a rezolva fondul litigiului, a tranșat un incident procesual, mai exact a rezolvat o excepție de fond-excepția prescripției dreptului material la acțiune.

Articolul 166. proc.civ. consacră "excepția puterii lucrului judecat" caexcepție de ordine publică, cu caracter imperativ și care poate fi invocată oricând, de părți sau de judecător, chiar în fața instanței de recurs.

principiul autorității lucrului judecat este acela că, din motive de ordine publică și de securitate a raporturilor juridice se împiedică contrazicerea unei hotărâri judecătorești definitive printr -oaltă hotărâre.

Excepția puterii lucrului judecat are ca efect garantarea imposibilității rediscutării aceluiași litigiu după rezolvarea lui definitivă sau irevocabilă.

Pentru argumentele evocate mai sus, instanța consideră că în prezenta cauzănu se încalcă dispozițiile art.315 alin.1 proc.civ.potrivit cu care, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului. Cu alte cuvinte,obligația instanței de fond de a respecta hotărârea instanței de recurs (decizia 98/22.01.2008 a ) privind respingerea excepției prescripției este înfrântă de imperativul respectării principiului autorității de lucru judecat ce are ca scop așa cum am arătat, împiedicarea judecării repetate a uneia și aceleiași acțiuni și desigur, evitarea contrazicerii unei hotărâri judecătorești irevocabile printr-o altă hotărâre.

În concluzie, instanța va admite excepția autorității de lucru judecat și va respinge cererea reclamantei pentru existența autorității de lucru judecat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite excepția autorității de lucru judecat.

Respinge cererea formulată de reclamanta - CASA SRL cu sediul în I,-, județul I, în contradictoriu cu pârâtele AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI cu sediul ales în B,--11, sector 1, și BANK - SUCURSALA cu sediul în I, șos. -, nr.22, județul I, pentru existența autorității de lucru judecat.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică azi, 04.06.2009.

PREȘEDINTE: Iulia Prelipcean

I -

Grefier,

- -

Red.Jud. - 1.07.2009

Nr.ex.: 5

Președinte:Iulia Prelipcean
Judecători:Iulia Prelipcean

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Sentința 93/2009. Curtea de Apel Bucuresti