Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 99/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.99/COM
Ședința publică de la 07 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Gherasim
JUDECĂTOR 2: Monica Costea
Grefier - - -
S-a luat în examinare apelul comercial (după casare) declarat de:
-apelanta pârâtă- cu domiciliul în C,-, -A,.B,.3,.19, județul;
- apelanții moștenitori ai pârâtului def., cu domiciliul în C,-, -A,.B,.3,.19, județul C, -, domiciliată în C, b-dul. 1 - nr.21, -8,.20, județ C, împotriva sentinței civile nr.4333/17.05.2004 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr.7921/com/2003, în contradictoriu cu intimatul reclamant - cu domiciliul în C,-, -.C,.23, județ C, intimata pârâtă SC SRL - cu sediul în C,-, -A,.B,.3,.19, județ C și intimata, domiciliată în C,-, -,.C,.3,.23, județul C, având ca obiect constatare nulitate act.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru apelanții pârâți avocat în baza împuternicirilor avocațiale depuse la dosar (fila 41-ds- și fila 70-ds-), intimatul reclamant, personal, intimatul pârât SC SRL prin asociat.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform dispozițiilor art.87 și următoarele din Codul d e procedură civilă.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei în care grefierul de ședință evidențiază obiectul litigiului, mențiunile privitoare la modalitatea îndeplinirii procedurii de citare, stadiul procesual.
Apărătorul intimaților pârâți învederează că a solicitat proba cu expertiza contabilă pentru a se stabili sumele cu care def. a creditat societatea intimată și în ce măsură este aplicabilă hotărârea adunării generale a asociaților din 14.03.1994, opozabilă și intimatului, prin care cei doi asociați ai SRL de la acel moment au stabilit că în situația în care asociatul a adus un aport financiar și nu-l mai poate recupera, acel asociat va putea recupera creanța pe seama activului imobiliar corespunzător valorii acumulate. - arată că în cauză cu înscrisuri și cu martorii audiați, s-a făcut dovada că obținerea și achitarea activului s-a făcut cu efortul exclusiv al def., care au creditat societatea cu o sumă considerabilă.
Lasă la aprecierea instanței cu privire la încuviințarea acestei probe, având în vedere și considerentele deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Intimatul reclamant solicită respingerea probei cu expertiza contabilă.
Curtea, deliberând, constată că nu este utilă soluționării cauzei proba cu expertiza contabilă, sens în care respinge cererea având în vedere și considerentele deciziei de casare, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Întrebate fiind, părțile arată că nu au cereri prealabile de formulat, excepții de invocat, probe de administrat.
Curtea, luând act de precizările părților, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru a pune concluzii asupra cauzei.
Solicită admiterea apelului pentru motivele expuse pe larg în concluziile puse cu ocazia soluționării apelului în primul ciclu procesual.
Intimatul reclamant, având cuvântul, arată că înțelege să lase la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța în apel.
CURTEA
Asupra apelului comercial d e față:
Prin sentința civilă nr. 4333/com/17.05.2004 a Tribunalului Constanțaa fost admisă acțiunea reclamantului, formulată în contradictoriu cu pârâții, și SC SRL, constatându-se nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3501/25.09.2003 la BNP și, cu privire la imobilul situat în C, strada - cel M nr. 128, -A, parter.
A reținut prima instanță că decizia de înstrăinare a imobilului nu putea fi luată decât prin acordul celor doi asociați ai SC SRL, iar lipsa acestui acord echivalează cu lipsa consimțământului societății, ceea ce atrage nulitatea absolută a contractului.
În privința celui de-al doilea motiv de nulitate invocat de reclamanți, respectiv cauza ilicită, judecătorul fondului a reținut că scopul urmărit de părțile contractante, acela de a procura cumpărătorilor dispoziția și folosința spațiului comercial, este ilicit, întrucât contravine normelor care reglementează împărțirea patrimoniului societății numai după dizolvare.
A mai reținut prima instanță că, dincolo de motivele invocate de reclamanți, contractul de vânzare cumpărare este nul absolut pentru încălcarea incapacității de vânzare cumpărare reglementate de art. 1308, pct. 2 civ, cât timp mandatarii împuterniciți să vândă un bun nu pot deveni cumpărătorii bunului respectiv, iar în cauza de față administratorul SC SRL a devenit proprietarul bunului aflat anterior în patrimoniul societății.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel pârâții și, fără a arăta motivele pentru care au exercitat calea de atac.
Prin decizia civilă nr. 299/com/28.10.2004 a Curții de APEL CONSTANȚAa fost anulat ca netimbrat apelul declarat de pârâții și, iar prin decizia nr. 3392/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost admis recursul apelanților pârâți, fiind casată decizia recurată și trimisă cauza la aceeași curte de apel pentru soluționarea apelului.
Criticile apelanților și, formulate după casarea deciziei civile nr.299/com/28.10.2004 a Curții de APEL CONSTANȚA, au vizat încălcarea de către instanța de fond a dispozițiilor art. 129 proc. civ. în sensul că s-a pronunțat pe mai mult decât s-a cerut, atunci când a examinat legalitatea contractului și prin prisma prevederilor art. 1308 civ. și art. 72 din Legea nr. 31/1990, reținând că administratorul societății nu putea să-și vândă sieși bunul din patrimoniul societății.
Au mai arătat apelanții că în mod eronat s-a reținut de către judecătorul fondului că era necesar acordul coasociatului la înstrăinarea imobilului aparținând SC SRL, cât timp, în opinia lor, era acționar majoritar, fiind contestată cota de participare a intimatului reclamant, astfel că tranzacția s-a derulat prin voința celui care avea calitatea cerută de prevederile art. 187 din Legea nr. 31/1990.
Au mai adus apelanții în discuție hotărârea AGA a SC SRL din anul 1994 prin care au statuat că sumele cu care creditează societatea pot fi recuperate din activele societății, hotărâre ce ar trebui să fie opozabilă și intimatului reclamant.
Cu privire la cauza ilicită, au subliniat apelanții și că instanța de fond nu a arătat care au fost normele legale încălcate prin efectuarea tranzacției contestate, iar reau credință nu poate fi reținută ca și motiv de nulitate a contractului nr. 3510/2003.
Prin decizia civilă nr. 65/com/07.04.2008 a Curții de APEL CONSTANȚAa fost respins ca nefondat apelul declarat de apelanta pârâtă, în contradictoriu cu intimatul reclamant, intimata pârâtă SC SRL și intimații și.
A reținut instanța de apel că intimatul reclamant avea calitatea de asociat la SC SRL C cu o cotă de participare de 50% din capitalul social, iar celălalt asociat, în fraudarea drepturilor coasociatului său și ale societății, a dispus înstrăinarea, la data de 25.09.2003, a imobilul situat în C, strada - cel M nr. 128, -A, parter, aflat în proprietatea SC SRL, în favoarea sa și a soției sale,.
Analizând contractul a cărui nulitate s-a solicitat, a constatat instanța de judecată că, în materia societăților cu răspundere limitată, legiuitorul a consacrat, ca regulă generală, principiul majorității, ceea ce presupune ca, la adoptarea hotărârilor societare, să fie întrunită cerința majorității, adică J plus unu din numărul părților sociale ale asociaților.
A mai reținut instanța de apel că această regulă are un caracter de ordine publică, astfel că apelantul nu putea decide în mod unilateral înstrăinarea activului fără a avea și acordul expres al celuilalt asociat, respectiv.
Tot în considerente deciziei pronunțate de Curtea de APEL CONSTANȚA la data de 07.04.2009 s-a arătat că în mod corect s-a analizat de către judecătorul fondului cel de-al doilea motiv de nulitate a convenției autentificate sub nr. 3501/25.09.2003 la BNP și, referitor la cauza ilicită, apreciind că este fondat.
Prin urmare, din probele administrate în cursul judecății în fond și în apel, s-a concluzionat că apelantul a urmărit eludarea dispozițiilor legale ce prevedeau că o asemenea înstrăinare se putea face numai după împărțirea patrimoniului societar prin dizolvare, apelul fiind respins în consecință ca neîntemeiat.
Împotriva deciziei civile nr. 65/com/07.04.2008 a Curții de APEL CONSTANȚAa formulat recurs apelanta pârâtă, dosarul fiind înregistrat sub nr- pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În criticile sale a arătat recurenta apelantă că instanța de apel nu a stabilit corect cadrul procesual după decesul lui, nefiind citați moștenitorii acestuia în calitate de apelanți. În raport de aceste susțineri a apreciat recurenta că soluționarea cauzei în apel s-a făcut cu viciu de procedură în privința intimaților, și, fapt pentru care a solicitat casarea hotărârii în conformitate cu prevederile art. 304, pct.5, coroborat cu art. 312, alin. 3 proc. civ.
Tot în legătură cu acest motiv a precizat recurenta că a solicitat suspendarea apelului până la soluționarea partajului succesoral, urmând ca în cadrul acestui litigiu civil să se pună în discuție chiar repartizarea părților sociale ale societăților SRL și SRL, cerere care a fost respinsă de instanța de apel.
Pe fondul cauzei a susținut recurenta că atât sentința civilă nr. 4333/com/17.05.2004, cât și decizia civ. nr. 65/com/07.04.2008 a Curții de APEL CONSTANȚA sunt nelegale, întrucât asociații SC SRL la data de 14 martie 1994, respectiv și au hotărât ca, în situația în care asociatul care a creditat societatea nu va putea să recupereze suma respectivă de la societate, va putea recupera creanța pe seama activului imobiliar corespunzător valorii acumulate, rezultând din probe că, la data perfectării contractului în litigiu au existat premisele din aceasta hotărârre pentru ca să recupereze sumele cu care a creditat pe SC SRL.
A mai susținut recurenta apelantă că nu s-a făcut dovada cauzei ilicite și nici cea a relei credințe a pârâților în legătură cu transferul dreptului de proprietate contestat în cauză, iar instanța de judecată a încălcat prevederile imperative ale art. 129, alin. 6 proc. civ. și a extins obiectul judecății la alte cauze de nulitate a contractului de vânzare cumpărare, care nu au fost înscrise nici în cererea de chemare în judecată și nici în precizări, respectiv cauza de nulitate prevăzută de art. 1308, alin. 2 civ.
Au declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 65/com/2008 a Curții de APEL CONSTANȚA și intimații și, solicitând instanței a lua act că, în calitate de moștenitori ai autorului, intenționează a participa în litigiu în calitate de apelanți, alături de apelanta pârâtă.
Prin decizia nr.55/15.01.2009 a ÎCCJ s-au admis recursurile declarate de pârâții, Masta și împotriva deciziei nr. 65/2008 a Curții de APEL CONSTANȚA, fiind casată această hotărâre și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
În decizia de casare s-a reținut că instanța de apel nu a stabilit cadrul procesual corect după decesul apelantului, urmând a fi clarificată cu ocazia rejudecării calitatea părților litigante în raport de calitatea acestora de succesori ai defunctului.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de APEL CONSTANȚA sub nr- la data de 05.03.2009, iar după depunerea de acte de stare civilă și după exprimarea poziției procesuale de către toți moștenitorii apelantului (filele 15, 16,17, 18, 20, 21, 42,), instanța de apel a reținut calitatea procesuală activă în cauza pendinte pentru, și, iar pentru succesoarea s-a reținut că aceasta a solicitat citarea sa ca intimată (fila 55), alături de soțul său, intimatul.
Examinând apelul declarat asupra sentinței civile nr. 4333/com/17.05.2004 a Tribunalului Constanța, prin prisma criticilor expuse în calea de atac, Curtea reține caracterul său nefondat pentru următoarele considerente:
La data încheierii contractului de vânzare cumpărare nr. 3501/25.09.2003, autentificat la BNP și, vânzătoarea, SC SRL C, a fost reprezentată de către asociatul și administratorul, cu ignorarea faptului că în cadrul acestei societăți ambii asociați aveau drepturi depline de administrare și funcționa regula generală a majorității absolute a asociaților și a părților sociale, astfel cum este aceasta prevăzută la art. 187 din legea nr. 31/1990 ( în forma anterioară republicării din 2004).
Ceea ce este imperativ în cadrul societăților comerciale cu răspundere limitată, pentru exprimarea valabilă a consimțământului într-un raport juridic, este existența unei hotărâri a adunării generale a asociaților din entitatea juridică respectivă, care să fie adoptată cu respectarea tuturor prevederilor legii nr. 31/1990, aptă să fie expresia voinței societare în scopul urmărit la încheierea acelui raport juridic obligațional.
Cum contractul de vânzare cumpărare a fost încheiat doar prin voința asociatului administrator, Curtea reține că nu s-a realizat acordul de voință între ambii asociați, iar lipsa acestui acord duce la nulitatea actului realizat fără a exista o hotărâre societară în scopul înstrăinării unui activ din patrimoniul SC SRL.
Fiind găsit întemeiat acest motiv de nulitate absolută, soluția firească a instanței de fond, investită cu cererea de constatare a acestei sancțiuni de drept civil asupra contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3501/25.09.2003, a fost cea de admitere a acțiunii, cu consecința constatării nulității absolute a convenției supuse controlului judecătoresc.
Nu se poate reține, în aceste împrejurări, că instanța de fond nu a respectat dispozițiile art. 129 Cod de procedură civilă, judecătorul cauzei pronunțându-se exclusiv asupra obiectului cererii deduse judecății, cea privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare nr. 3501/2003.
De altfel, fiind găsit întemeiat primul motiv antamat de reclamantul intimat, referitor la lipsa unui consimțământ valabil, era de prisos analiza celorlalte motive, sancțiunea fiind incidentă doar în raport de analiza acestui aspect.
Susținerile apelantei la data soluționării apelului în cadrul dosarului nr- al Curții de APEL CONSTANȚA, referitoare la structura acționariatului SC SRL, au fost infirmate prin sentința civilă nr. 1394/com/2005, rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea căilor de atac.
Pentru toate aceste considerente, reținând că sunt neîntemeiate criticile apelanților, și împotriva sentinței civile nr. 4333/2004 a Tribunalului Constanța, Curtea, văzând dispozițiile art. 296 Cod de procedură civilă, va menține sentința apelată ca temeinică și legală, prin respingerea apelului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelulcomercial (după casare) declarat deapelanta pârâtă, cu domiciliul în C,-, -A,.B,.3,.19, județulși deapelanții moștenitori ai pârâtului def., cu domiciliul în C,-, -1A,.B,.3,.19, jud. C, -, domiciliată în C, bd.1 - nr.21, -8,.20, județ C, împotriva sentinței civile nr.4333/17.05.2004 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr.7921/com/2003, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în C,-, -.C,.23, județ C, intimata pârâtă SC SRL - cu sediul în C,-, -1A,.B,.3,.19, județ C și intimata, domiciliată în C,-, -,.C,.3,.23, județul
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Jud. fond:
Red.dec.jud.
8 ex/06.11.2009
emis 6 com/09.11.2009
Președinte:Adriana GherasimJudecători:Adriana Gherasim, Monica Costea
